Când ești mamă, ești tot timpul pe val. Rămâne de văzut unde e valul…
Când lucrurile se așază, pe moment, nu știu cum se face că se destramă haotic, din nou.
Când crezi că nu vei (mai) răscoli universul iar o iei de la capăt.
Când crezi că primești doar înțelegere, că nu ai nevoie de mai mult, iar primești judecată.
Când crezi că nu mai ai nimic de adăugat, adaugă altcineva pentru tine.
Când nu mai știi de unde să apuci, te prinde cărarea din urmă.
Cum faci doi pași la stânga, dreapta se termină și mergi vrând-nevrând pe diagonală.
Când vrei să te oprești, ai turma după tine și iar mergi.
Când ai timp să stai, nu ai stare.
Când orice nimic te împiedică, atunci nu cazi. Și când stai bine, simți că te scurgi.
Când ești jos de tot, fărâme, două ici, două colo, simți, dintr-o dată, cum se adună, te adună, ca-ntru-un făraș puterea.
Când clocotești de mânie, te apucă din senin râsul.
Când nu mai știi, ai secat de idei, te ia inspirația.
La mine așa este! Life is a roller coster. Cine a zis asta a intuit bine. Puteam și eu spune exact așa și să rămână în istorie. Dar nu am fost pe fază de la început. 😊
Daaa. Cine este de di(vină)? Continui aici, la TDM
