1

Poftă de mișcare și joc pe plaiuri prahovene – Dinamic Kids Ploiești

După ziua Lolitei, mai bine de o lună în urmă, ne-am făcut bagajele și am luat drumul Ploieștiului. Nu ne-am îndepărtat prea tare de casă, ca să zicem, dar la fel de greu a fost dacă am fi plecat peste mări și țări. Fata mea a luat vacanță mai devreme de la grădiniță, din aprilie, dar programul ei a rămas tot cu joc și joacă la Emilia și Cristina, și Medeea.

În Ploiești nu cunoșteam astfel de parteneri de joacă pentru Loli, și cu toate astea am găsit ceva foarte frumos și cu toate nazurile/tantrumurile Lolitei, chiar abia așteaptă să se facă ora de distracție.

De o lună de când suntem în deplasare, am urmat cursurile Dinamic Kids, concepute și susținute de Ile. Când spun am urmat, mă includ și pe mine, tare bine prinde un pic de mișcare pe lângă săritul dintr-un autobuz în altul, metrou și alergat după Loli la locul de joacă.

Ile, așa cum îi spun copiii, este Ilenuța Tudor, de profesie psiholog, manager și îndrumător cursuri Centrul Educațiomal Dinamic Kids.

Am ținut neapărat să prezint partea activă a noastră cât am stat la Ploiești și pe omul care a conceput un program dinamic și perfect orientat pe dezvoltarea și exersarea unor abilități necesare copiilor de la 4-12 ani. De ce? Pentru că îmi place și mă inspiră mult oamenii dedicați și determinați să facă ceva pentru copii și părinți.

Am purtat mai mult o discuție ca-ntre prieteni decât un interviu. Iată ce a ieșit:

Ideea Centrului Dinamic Kids a pornit de la un fel de discuție în familie, pe tema sportului, pasiunea pentru un sport, dorința de a face ceva pentru școlari, nevoia de a antrena și de a găsi motivația de a urma un sport la copii, performanța pe termen lung de plăcere și nu din constrângeri sociale sau familiale. Ilenuța și-a propus să găsească o modalitate de a dezvolta pasiunea pentru mișcare și sport la vârstele mici, cu mult joc, combinând experiențele și cunoștințele ei și ale partenerului de viață.

Am pornit clubul de la o contrazicere de-a mea și a soțului, antrenor de profesie, despre faptul că nu există bază de selecție în oraș, adică voință de a face sport de plăcere. Mi-am propus să descopăr voința în copii și să îi determin să iubească sportul și să fac educație prin mișcare.

Copiii sunt diferiți, au nevoi de învățare diferite și mulți dintre ei ajung în situații de impas educațional, din motive de neadaptare la sistemul de educație din care fac parte, din cauza educatorilor, profesorilor care nu își pot adapta și plia procesul de predare – învățarea pe nevoile copilului.

Sunt copii care învață prin/în mișcare, iar sistemul de învățământ clasic nu face posibil acest lucru. Pentru acești copii nu există acest mod de educație, școala îi vrea în bancă, să ridice mâna, să răspundă când sunt numiți. Iar ei se pierd pentru că au alt mod de învățare, poate nu sunt auditivi, vizuali, au nevoie de aplicație, nevoie de mișcare, au nevoie să demonstreze, să experimenteze un anume lucru.Un joc pe care îl fac pentru copiii care se pregătesc pentru școală, grupa 0 (și care i-a plăcut și Lolitei) implică foarte multă mișcare, vocale și consoane. Copilul primește informația de care are nevoie pentru școală, capătă încredere că o știe și din alt mod decât cel pe care îl descoperă stând în bancă. Are cu ce lega modul abstract în care îi sunt prezentate anumite noțiuni și se va descurca mai ușor în a le memora și aprecia din punct de vedere gramatical, să spunem.

Pentru copii și părinți începutul școlii este o etapă importantă care vine la pachet și cu multe temeri. Părinții uneori au nevoie de ajutor pentru a înțelege că există alternativă, se poate învăța și fără stat la birou, că poți să înveți și la sala de sport.

ștafeta …la consoane

În ziua de azi se face sport de performanță de la vârste mici, însă copiii care vin la ateliere nu știu să alerge, să respire, nu cunosc elementele clare din sportul respectiv.
Acesta este una din concluziile Ilenuței după multe serii de copii care vin la clubul ei.
 Am lucrat cu copii care fac baschet de mult timp și dau bine cu mingea la coș dar nu știu să colaboreze cu echipa, nu au atenție distributivă (dacă îl strigă colegul nu-l văd, nu-l aud), sau dacă i se atrage atenția nu poate să facă două lucruri deodată – să paseze mingea, să ia decizia corectă. Copiii nu știu să lucreze sub presiune.
Ideea este că antrenamentul într-un sport se bazează pe antrenamentul fizic și pe antrenamentul mental. Antrenamentul mental nu se lucrează în multe sporturi, de aici lipsa de performanță la copiii care urmează un sport și care ajung să renunțe dezamăgiți de rezultatele medii, în mod constant.
În cadrul atelierelor Dinamic Kids eu lucrez mult pe partea de vizualizare a mișcării, a traseului mingii, cum să se calmeze înainte de joc. Un joc se explică verbal, se arată și apoi se lucrează. În momentul în care prezint un nou joc, primul exercițiu este de vizualizare a mișcării, apoi urmează partea practică a instructorului (a mea), după care urmează partea de execuție a copiilor. Mereu punctez- dacă se execută greșit de la început, cu greu revin și obțin rezultate pe plus. Modul de abordare al unui joc vreau să și-l însușească și să îi folosească atunci când decide să urmeze ceva anume din domeniul sportiv.
Ilenuța încurajează sportul și încurajează orientarea către sportul care îl pasionează pe copil.
Scopul atelierelor este de a învăța pașii unui joc și de a-i folosi mai departe, de a dezvolta încrederea în capacitatea lor de a performa pe un anume sport sau joc indiferent că vor frecventa cursurile Dinamic Kids în continuare sau nu.
Nu fac un sport anume în cadrul atelierelor, pentru că nu sunt antrenor, sunt instructor sportiv, dezvolt încrederea, spiritul de echipă, capacitatea de a lua decizii rapid. Determin copiii să iubească sportul și îi educ în ideea că sportul nu se oprește la handbal, fotbal, volei, așa numitele sporturi populare. Sportul este mai mult decât titlul și ce se urmărește – gol, victorie.
De o lună și un pic de când merg cu Loli la Dinamic Kids, jocurile au fost variate și foarte fain construite și de fiecare dată am lucrat pe aceleași nevoi, abilități, însă abordarea a fost diferită la fiecare atelier.
Când construiesc un atelier pornesc de la temă. Îmi dau tema și lucrez pe ea, în funcție de copiii pe care îi am în sală. Uneori pregătesc materiale multe de care nu ajung să mă folosesc. S-a întâmplat să pregătesc atelierul cap coadă într-un fel și să nu reușesc să realizez ce mi-am propus. De aceea îi iau pe copii drept pioni principali, mă raportez la nevoile lor și mențin tema, lucrez jocurile care servesc tema, dar mă las ghidată de copii.
Fiecare atelier are o altă temă, structură. Sportul nu se face, oprește doar în sala de sport, sau pe teren. Sport fac și la birou, în bancă, acasă, sportul înseamnă în primul rând antrenarea creierului. Prin sport se antrenează creierul, psihicul, emoționalul, apoi fizicul.
Eu îi învăț să gândească jocul. Dacă la școală își antrenează memoria, eu le antrenez gândirea. Structurând etapele unui joc, îmi formez reflexul de gândire structurată necesar pentru a lua o decizie, pentru a îmi stabili limite etc.
Lucrul cu jocuri de gândire, lucrul sub presiune folosește mult școlarilor. Îi ajută să își poată gestiona emoțiile, să lucreze eficient când sunt presați de timp, să se focuseze pe sarcină și să se încadreze în timpul dat.
Când vin părinții și îmi spun că înainte de un concurs copilul a făcut exerciții de respirație și s-a descurcat bine, deși a fost extrem de emoționat, simt mulțumire. Copiii de la club știu să se concentreze pe respirație, fac exerciții de liniștire, calmare înaintea unui concurs și de cele mai multe ori rezultatele sunt pe măsura efortului lor.
Copilul își crează un ritual, părintele învață ce îl calmează pe copil și, astfel, pot gestiona mult mai bine stresul sau neliniștea dinaintea unui examen, concurs, test.

Sărituri și numere

De cele mai multe ori la atelierele pentru copii nu se încurajează prezența părinților, cei care fac ateliere pot face o listă lungă cu astfel de motive, părinții au tendința de a interveni și transforma un atelier într-o oră de parenting personalizat. În cazul atelierelor de la Dinamic lucrurile stau diferit.
Colaborez cu părinții, chiar încurajez prezența părintelui în sală, fără să intervină în atelier. Mulți rămân pentru ei, nu pentru copil, să învețe jocuri, să cunoască o altfel de abordare, să observe comportamente, să își descopere copilul în afara nucleului familiei, în raport cu alții, în cadrul unui grup, al unei echipe.
Părinții sunt uimiți de faptul că al lor copil trișează, nu își asumă comportamente, nu riscă în joc. Părintelui i se explică că jocul nu este greu, scopul era să descopere aceste lucruri, să le lucreze și acasă.
Exemplu de sarcină – Formarea unei echipe, cu număr egal de membri – poate da de furcă copiilor, dacă totul se face pe timpi stricți. Cât timp antrenorul numără secundele până când sarcina trebuie finalizată, copiii se precipită, își amintesc că nu se plac, vor un anume căpitan, minutele trec și când secundarul, numărătoarea este gata, echipele nu sunt formate. Prin urmare este vorba de decizii rapide, capacitatea de organizare, cine se impune ca lider – lucrez cu el, cine nu dorește nici în echipă, nici lider – lucrez pe încredere, trag semnalul de alarmă și acasă.
Mulți părinți nu fac diferența dintre laudă și apreciere și este nevoie de lucru atunci când copilul nu reușește să depășească anumite limite.
Jocurile Dinamic kids sunt structurate de la simplu la complex pentru a da posibilitatea fiecărui copil să se îmbunătățească în joc, nu organizez competiție și nu încurajez competiția între ei ci doar cu ei înșiși – Acum ți-a ieșit mai bine. Ce ai făcut diferit? Provocând copilul să găsească/ recunoască soluția, îl ajuți să lucreze mai concentrat și să își îmbunătățească jocul.
Învăț copilul că resursele sunt la el, doar el poate căuta soluția să fie mai bun decât a fost acum 5 minute și, totodată, să fie mulțumit de efortul și progresele lui.
Atelierele nu se repetă în cadrul aceluiași modul, dar nevoile copiilor se lucrează repetat folosind elementele de bază în jocuri diferite. De exemplu – săriturile (implică coordonare, atenție) pot fi lucrate în multe feluri, schimbând abordarea.
Nu inventăm sportul, îl abordăm diferit.
Ceea ce nu este clar multora dintre noi – educația pe care o primește copilul la școală este o bucățică din inteligență. Sportul a fost perceput la noi ca fiind doar pentru cei slabi la învățătură. O percepție moștenită și de care ar trebui să ne eliberăm, deoarece sportul implică gândirea și ajută pe termen lung în completarea educației școlare.
Copiii vin la ateliere cu idei preconcepute – nu pot, sunt prea mic, nu am forță și sunt sensibil la lovituri. Construirea încrederii și dezvoltarea capacității de joc, nu neapărat din punct de vedere fizic, este obiectiv principal pentru atelierele Dinamic kids.
Momentele funny sunt cele de rememorarea a modului cum unii dintre copii au început jocul la Dinamic Kids – Ilenuta, eu sunt doar un copil, nu pot face jocul ăsta și cum sunt în prezent după câteva ateliere –  încrezători, dornici să fie provocați la joc și să își depășească temeri, nesiguranțe.
Părinții primesc informații despre jocuri, ajung să le facă acasă cu copiii, la sugestia copiilor chiar, se oferă feedback copilului și părintelui separat pe ce au reușit să facă și ce ar fi nevoie de îmbunătățit (joc de rol – i-a plăcut, s-a temut de ridicol, nu a înțeles scopul jocului etc)

Atenția și concentrarea sunt importante nu doar în sport, sunt concepte diferite, pe care copilul le învață. Refuzul multora de a juca un joc distractiv este pentru că nu au înțeles regulile, pentru că noțiunile sunt percepute diferit, înțelese diferit.

Dacă ceri atenția unui copil, ea va dura până la finalul cuvântului atenție. Prin joc, prin îndeplinirea cap coadă a sarcinii de joc, copilul descoperă atenția și concentrarea.

Un copil înțelege prin a fi atent să se uite la tine, altul să asculte. Pentru a nu exista probleme de comunicare a mesajului, regulilor jocului, are nevoie să înțelegă importanța jocului. După terminarea jocului, va realiza singur din ce motiv a aplicat greșit regula și cum ar putea îmbunătăți următoarea execuție. Ce ai putea face să fie mai bine la următorul joc? Răspunsul îl are cu siguranță….

Tare mi-ar fi prins bine astfel de ateliere când eram de vârsta Lolitei. Am plecat din București cu gândul că ne vom plictisi și Loli va rezista puțin lecțiilor de acasă și nu vom găsi parteneri de joacă potriviți pentru ea. Surpriză! Mi-a făcut plăcere să descopăr omul din spatele atelierelor de Dinamic Kids și pasiunea cu care reușeste să facă fiecare joc inedit. Mulți dintre noi avem impresia greșită că joaca obosește. Ei bine, aici e doar voie bună și înviorare, nicidecum oboseală. Nu mai spun de mișcare, aveam nevoie ca de aer.

coordonare, atenție și craci în aer!

Și pentru că vara este vremea taberelor, atelierele Dinamic Kids merg și în tabără. Din ce mi-a povestit Ilenuța prima perioadă este ocupată total, abia la a doua se mai găsesc câteva locuri libere și nici alea nu vor rezista mult. Detalii găsiți pe pagina de Facebook a clubului. Eu recunosc că aș merge, dar nu mă pot preface de 10 ani, deși aș vrea. Sincer!

Hai, spor la mișcare și joc!