2

La finish și totuși pe linia de start

Anul acesta a fost destul de bun. Am avut de toate: momente foarte bune, bune, rele și foaaarte rele. Am trăit bucurii și tristețe și nu mi-a lipsit nimic, nici drama, nici comedia, n-i-m-i-t (cum spune Loli).

La noapte e gata. 365 de zile trecute și încă un an de mamă din cei peste 30 de viață de femeie.

Cu tot ce a fost, cu bune și cu rele, sunt împlinită, simt fericire și am așa un sentiment de que sera, sera. Nu am niciun plan, nicio listă de bifat și nu mă simt mai puțin sigură pe mine. Știu că se vor întâmpla niște lucruri, iar pentru restul, despre care nu am idee acum, am să trăiesc clipa și văd eu pe moment ce mai urmează.

Pentru mine și generația din secolul și mileniul trecut, anii 79 – 80, numărul ăsta de ani 2018 este SF rău. Nu știu ce cântau cei de după 90 dar noi lălăiam cu spor refrenul – noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii. Exact așa, aproape eram angajați. O parte dintre noi cu planuri de familie.

Prin urmare, eu doar miaunam versurile, că mintea tot de copil era. Nu visam o asemenea cifră să trăiesc. Vedeam oameni de 38 de ani deja bătrâni și speram să nu ating bătrînețea asta. Dar ce să vezi, iaca comedie, sunt acolo 38-ish și e mai plin de viață și emoții mai ceva ca la 20.

Matematica nu a fost punctul meu forte, m-am descurcat cât să nu trec cu rușinosul 5, nu o să împart, scad, adun și prezic lucuri (nu am așa talente), doar o să zic așa:

2018 – e format din două numere de cumpănă din viața unui om. 20 de ani – când  pleci în lume, știți voi melodia cu fără bani dar cu tinerețea de partea oricui și 18 ani – ziua când dai cu subsemnatul și nu vrei să se termine ever petrecerea.

Fără calculații inuțile, îmi doresc în sens crescător:

18 ani să ajungă să facă fata mea, și eu să celebrez majoratul ei cu mintea limpede și cu spiritul tânăr. Și ea să fie minunată și să depășească necunoscutele ei în siguranță și, totodată, să pășească în viața ei conștientă și cu noi zâmbind în urma ei …că suntem acolo, chiar dacă ea are vise fără noi.

20 de ani de acum încolo să fie cu familia mea, cu sănătate și momente frumoase și cu momente care să nu ne întristeze peste limite, să fie cu bunicii și cu nepoți, să citesc ce scriu acum și să spun fetei mele – Vezi, mama, sunt o vizionară! 

Și după aceea să scriu din nou, pentru alți 20 care să vină și să îi trăiesc cu același tonus și what will be will be, the future is not ours to see. Doar să fie un viitor în țara și pe planeta asta.

La mulți ani! Să vină un an bun și drept pentru fiecare! Mulțumesc vouă pentru fiecare drum pe aici, timp petrecut citindu-mi gândurile expuse în casa mea virtuală!

unsplash.com

2

Cadou de Crăciun

Ce să fie? De Crăciun, pentru anul viitor nu știu ce să îmi doresc. Așa mi-aș dori să am o listă clară. Adică chestiile esențiale le știu, plus variațiunile pe tema. Dar ceva-ul pe care să mi-l doresc cu ardoare de Crăciun, pentru noul an, ca și când ar fi singurul lucru, gând, fapt care mi-ar lipsi, nu am. Dacă aș avea o întâlnire acum cu Moș Crăciun m-aș uita la el complice și i-aș spune: Știi tu. Eu doar aștept cadoul. Să nu uiți de mine. Arunc responsabilitatea dorinței magice în casa lui.

Îmi plac sărbătorile de iarnă, deși când mă gândesc că trece anul mă apucă panica. Să stea timpul, prea gonește. Îmi doresc să crească mândra, pentru ea să treacă timpul în favorea ei, pentru mine să stea, ca să pot ține pasul cu ea. 

Este al treilea Crăciun, an împreună cu Loli. Trei ani plini, frumoși, grei și ușori, lini și agitați, cu plâns mult și cu tot atâta râs. Timpul nostru este un dar și dacă ar fi totuși să cer ceva, asta aș vrea. Timp – să ne bucurăm de noi, de ea, de viață.
Nu avem vreo tradiție de sărbători, se va configura în timp, nu-mi propun nimic acum, va fi exact cum ne va lua valul an de an.

Anul acesta Loli a împodobit singură bradul. Eu am privit cum pune concentrată globurile și am făcut poze și filmulețe. Nu pot descrie starea pe care o avem făcând asta. M-am abținut să nu explodez de fericire, să nu o întrerup.

A fost anul în care am bucătărit cârnați și brioșe. Restul este de-a gata de la bunici. 😊
Am făcut cârnăciori de casă, fără condimente în exces. Foarte buuni au ieșit, în procesul de facere eram să capitulez de vreo două ori, îmi venea să arunc carnea și mațele. Mațele nu se rulau, se rupeau, geezăs, dar pentru că erau pentru moață, am continuat. M-am săturat să cumpăr cârnați fără gluten cu sare din belșug, drept urmare acum a venit momentul să inaugurăm mașina de tocat.

Bun, ce aș mai dori din tolba moșului?
Aș cere înțelepciune, de fapt, putere să o cultiv pentru că nu mă simt tot timpul cu înțelepciunea în buzunar, să cresc mândra frumos, cum simte ea. Să fie o binecuvantare fiecare etapă, fără grabă.

Anul trecut spuneam așa, merge și pentru anul care vine.

Să vină un an nou care să treacă greu, să fie zilele pline și nopțile cu visele cele mai frumoase. Și când va fi aproape de final să nu fie cu regrete, ci cu multă bucurie pentru următorul.

Un gând pentru toți…

Să vă bucurați de timpul liber de sărbători, de familie și să vă faceți timp și pentru copilul/adultul din voi.