1

Alăptarea – experienţa noastră de 2 ani și 8 luni

A fost grea, a fost posibilă, a fost mai lungă față de ceea ce aș fi sperat, m-a stors, a fost, nu pot spune, cu mâna pe inimă, frumoasă în totalitate. Probabil aș fi avut un sentiment de neîmplinire dacă nu aș fi încercat să fac asta, dacă nu m-aș fi documentat la timp, nu aș fi căutat sprijin specializat. Am ales să alăptez, să continui astfel, deși au fost perioade în care am ales și laptele praf și sns-ul și, chiar, poate aș fi ajuns la gavaj.

Primele luni și primul an au fost cele mai grele, m-am bucurat de copilul meu, însă am avut atâtea momente de nesiguranță și stres că nu puteam previziona viitorul acela liniștit, armonios de care auzeam și pe care îl vedeam la alte mame.

M-am regăsit greu după naștere ca femeie, mamă, soție. Nu știu cum a fost la voi, la mine nimic nu ieșea cap-coadă. Copilul nu sugea cum trebuie, nu dormea, nu aveam brațele suficient de lungi să o pot ține în brațe și să o alăptez așa. În spital asistentele o poziționau într-un fel și mergea 2 secunde, apoi o luam de la capăt cu susține de aici și aici, iar la un moment dat doctorița de gardă îmi spunea că îmi trebuie o a treia mâna ca să țin copilul și să alăptez standard. Loli a fost un copil mic, prin urmare de aici tot stresul, evident.

Am cerut/căutat ajutor

Am apelat la un consultant în alăptare care a venit acasa și am exersat poziții de alăptat, am atașat copilul corect, am avut întrebări, mi s-a răspuns. Pe alapteaza.ro sunt suficiente informații (și nu este singurul site dedicat), plus grupul FB este foarte activ și util.

Elena are pe site-ul ei informații clare, supervizate despre alăptare. E bun de consultat, documentat. Mai sunt și alte surse de informare, ca de exemplu, Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman – Informatii complete pentru mame și specialisti, cursuri gratuite sau cu plată înainte și după naștere. Îți trebuie răbdare și bunăvoință. Eu am fost înainte de naștere la un curs despre alăptare ținut de Samas. Sunt profi, tipa care l-a ținut a fost foarte explicită și extrem de răbdătoare la multiplele întrebări gen: Dacă rămân fără lapte, dacă nu se satură etc.

Am fost la un moment dat și la întâlniri suport alăptare. Foarte utile grupurile de acest fel pentru socializare, împărtășire experiențe de alăptat, naștere, mămicie în general. Mara Popescu ținea atunci întâlnirile la Titan, dați un search după Alaptare și Babywearing Titan ca să fiți la curent cu data, locația întâlnirilor. Am avut o experiență scurtă, însă frumoasă, și cu fetele de la Pronatalita.

Pentru că nu reușeam să găsesc o poziție comodă de alăptat, mi-am cumpărat pernă de alăptat și Loli s-a atașat așa tare de ea, că până la un an nu voia să sugă astfel. Stătea tolănită pe pernă, adormea acolo și uitea așa stăteam ca o balerina cu perna drept fustă și copil atârnat în ea toată ziua. Nu mișcam, nu respiram când dormea, așa ușor somn a avut. Ca acum. Nici ceasul nu ticăie când doarme ea.

Perna de alăptat poate fi utilă, am auzit cazuri extrem de mulțumite și fericite cu acest accesoriu, pentru noi a fost bună, greu de dezvățat.

Când copilul nu a luat în greutate, după multe luni de tatonări, am fost presată să renunț, dar nu am făcut asta. Am încercat să fac și asta plus orice altă metodă complementară de hrănire. Nu am avut succes. Fata mea rodea biberonul în joacă, de tras vreun gram de ceva nici vorbă. Linguriță nu puteai atinge de gura ei, scandaliza tot blocul. De mâncat singură, consistent, nici după 2 ani nu s-a lăsat convinsă.

După ce a împlinit 2 ani am zis să facem procesul de înțărcare blând, și de atâta blândețe nu mi-a ieșit. În februarie anul trecut am primit cea mai rea veste pentru noi, ca părinți. A fost o perioadă grea pentru toți trei, drept urmare înțărcarea a ieșit din schemă pe termen nedefinit.

Cum mâncatul ei nu se îmbunătățea, treptat am scos alăptatul ziua. Mare scandal, greu până s-a obișnuit. Cum eram și hrană și suzetă somnul ei s-a mutat în brațele mele. Dormea și înainte des în brațe ziua, însă de când nu mai adormea la sân, adormea doar în brațe și dacă o puneam pe pat îi sărea somnul. Greu am depășit această etapă, încă suntem în proces de împrietenire cu patul. Noaptea nu e problemă, îi place patul (nostru):)))).

Pentru că ziua era fără țiți, noaptea era din oră în oră, perioadele cu achiziții, erupții dentare au fost cele mai nedormite. Nu aveam în plan să încep acum să purtăm discuția cu – mami, bebelușii papă țiți tot timpul, Loli nu mai este bebe. O întreb cum e Loli și ea zice maie. Și tot așa.

Pentru că ne-am virusat fix în primele zile din an, și i s-a înfundat nasul, plus starea aferentă de nesomn, de supărare că nu poate să adoarmă la sân, am readus în prim plan discuția cu Loli maie și papă dacă vrea lapte la sticlă, în special, acum cu nasul înfundat.

Mă așteptam să facă mult mai rău, dar am tot amintit ziua, în jocul cu păpușile, cum fetele de 2 ani mănâncă din farfurie, lapte din pahar sau sticlă, când li se face somn dorm în pat, cu un cântecel sau poveste din carte sau cu Mimii (Mickey). Și  functionează de cele mai multe ori.

Avem aproape 2 săptămâni de când am înțărcat-o de tot. Somnul se lasă greu, cu mult legănat, cântat, citit, suflat în tălpi și pupici, și uneori cu un mic tantrum. Nu am găsit formula magică de adormit încă….

Doarme noaptea un pic mai bine, s-a îmbunătățit apetitul dimineața. Loli este alergică la lapte și gluten, drept urmare am ținut și eu regim. Acum sunt în proces de reobișnuire cu alimentele pe care nu le-am consumat de ceva vreme. Încă am tendința de a citi etichete, fac fără să mă gândesc selecție de alimente pe care să le cumpăr sau mănânc.

Am fost încă înainte de naștere pro alăptare, pro informare, pro purtare copil, creștere blândă. Nu e ușor, sunt momente când arunci la coș toată informarea, simți că nu mai poți, dar țineți-vă bine: Copiii nu sunt așa fragili cum credem noi, tu ești cea mai bună mamă pentru el chiar dacă i-ai pus pantalonii pe dos ieri; după o vreme uiți greul, uiți și când a dat primul pârt….

0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 10 – aproape de final

Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, cu bebe si bunic, din iunie-iulie 2015, continuă cu ultimele două episoade,10 și 11: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colectie de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860

Ferrari Monoplace

DSC_0859

woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869

la mașini -voisine 1919/iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878

astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917

Bugatti Esders Royale1930 Franța

DSC_0918

record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  “Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, “Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței..

DSC_0945

berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0962Catedrala Saint-Martin
DSC_0948DSC_0952

monument al copiilor,victime ale I-lui război

DSC_0968

“comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

DSC_0974 DSC_0973

preocupați de mici suveniruri

DSC_0999

preferăm să mergem voinicește

DSC_0981

DSC_1001

DSC_0014

Dințoși

DSC_0017

Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870  ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052 “De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și …”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând “garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat “en toute liberté”adică… “ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații “la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final;)

Image
0

Vacanţă cu bebe și bunic, episodul 8

Frumoasa noastra călătorie cu ”bebe si bunic” continuă în sud-estul Franței cu orașul Avignon cunoscut mai ales datorită legendarului pod dar și renumitului Palat al Papilor. Cu cele 25 de săli, Palais des Papes este cel mai mare palat gotic. Este terminat în 1352 datorită papilor Benoit XII si Clement VI, fiind un adevărat simbol al puterii creștinătății în epocă. În acest palat somptuos, în același timp si fortăreață, s-au succedat nouă papi. Am văzut săli impunătoare ce au fost gazdă ceremoniilor, meselor, capele cu decoruri pictate, terase ce oferă o panoramă asupra orașului si Rhonului. Frescele sunt de o valoare inestimabilă. Mai jos câteva cadre exterioare, dar și imagini din interiorul palatului.

DSC_0645    

Podul Avignon-le Pont St.Benezet, construit din sec.XIII și apoi afectat de războaie și de inundațiile Rhonului a fost restaurat pînă în sec.XVII. Din 22 de piloni au mai rămas doar 4, dar cântecul legendar ce însoțește dansul a rămas :”Sur le pont d’Avignon,on y danse,on y danse…”cântecel pe care îl fredonează copiii de pretutindeni și care a răsunat toată ziua în mașină, Lolita noastră fiind încântată și cu clap-clap din palme cum  facem noi aplauzele noastre. Dar Avignon înseamnă de asemenea Petit Palais, Musée Angladon, Musée Calvet, Musée d’Histoire Naturelle însă  le-am lăsat pentru următoarea călătorie 🙂        
Plecată de la Palat, prințesa noastră ia o gustărică în drum spre Lyon.   
                                                                 
Dintre toate tentațiile orașului Lyon-al doilea oraș după Paris-și anume, Muzeul Galo-Roman, parcul La Tete d’Or, Sărbătoarea Luminilor, Nopțile sonore,…ne-a atras irezistibil bazilica Notre-Dame de Fourvière, închinată Sfintei Fecioare. 
Bazilica este ridicată pe ruinele galo-romane și cu cei 48 de metri are o poziție dominantă, viața lyonezilor fiind marcată de evenimente legate de istoria catedralei. An de construcție 1168 iar în 1643 epidemia de ciumă a fost oprită datorită rugăciunilor adresate Fecioarei. Are un turn de observație, amestecul de stiluri maur, neo-bizantin, neo-gotic și neo-roman conferindu-i varietate și unicitate.
DSC_0695          
Dezvoltarea comerțului a permis coloane din cea mai scumpă marmură, mozaicuri cu foiță de aur, vitralii superbe, bazoreliefuri, sculpturi alegorice. Sf.Maria este prezentată în diverse ipoztaze: regină a Profeților, a Apostolilor, a Patriarhilor, a Martirilor și a Îngerilor. În curtea interioară a superbului monument de arhitectură se poate admira statuia Papei Ioan Paul al II-lea însoțită de un salut si urările adresate de episcopul de la Roma pe care Eminența Sa le-a transmis cu ocazia unei vizite la Lyon, în 1986.
 
Vizitarea orașului Lyon i-a oferit bunicului bucuria revederii cu o prietenă de familie, Maricica Hodocenco, care după ani în care nu i se aproba viza ca să-si viziteze fratele din Franța,reușeste să se stabilească la Lyon și să obțină și cetățenia franceză.
 
În episodul 9 urmează traseul Annecy, Elveția, apoi revenirea în Franța cu Alsacia, Lorena…. pe curând:)
Image
0

Toate ”să”-urile pe care trebuie să le bifeze un copil -TDM

Vocea rațiunii mă ajunge din urmă din când în când. Mai exact când simt că sunt oropsită de soartă, mă pun în pielea fiicei mele.

WP_20150922_002

Mai jos e începutul ….

Să facă așa, să facă aia, să nu facă aia… Cam multe pentru un copil

De când sunt mamă, recunosc, am avut momente când nu am văzut partea frumoasă, când m-am plâns (destul de mult) de cât de greu este, obositor şi cum, parcă, mergea încă un pic de pregătire mentală şi puţin mai mult sport la braţe şi picioare. Şi, recunosc, de multe ori am pus problema doar din punctul meu de vedere. Copilul era deja printre noi însă din perpectiva lui nu eram pregătită să văd.

Dintr-o dată, am devenit mama fetei mele

De ce? Păi… mi-a plăcut cu bebe la bord, mi-a plăcut să fiu cu burtică, mă simțeam răsfățată când primeam zâmbete, loc în metrou, iar acasă era și mai și. Apoi, după momentul de VIP, dintr-o dată, am devenit mama fetei mele şi, tot așa dintr-o dată, cantitate neglijabilă. Toată lumea voia copilul drăgălas, mama să îl ţină cât papă şi plânge. Parcă l-am făcut pentru restul, cine eram eu? Drept urmare, free falling de pe soclu, direct pe pavaj.

Viaţa de bebe e mai grea ca a mea

Copilul, copilul – bebeluşul – ce părere are? L-o fi întrebat cineva ceva? În afară de ţi-e somn mami? Aaa, sigur îţi e fomică? Te cam loveşte egoismul tău. Pe mine m-a trăsnit. Viaţa de bebe e mai grea ca a mea. Loli a mea e o curajoasă. Şi i-a fost greu. Să fie scoasă brusc din burtă, să suporte toate acele alea înfipte în ea, în secunda imediată după naştere.

Restul este aici la Totul despre mame.