2

Citesc sau nu citesc finalul?

Stil de citit

De când mă știu am citit anumite cărți până la jumătate, sau am început cu finalul, după care am început cartea sau am reluat de unde am rămas.

Fac așa și la unele filme. Le derulez un pic, apoi reiau. Păcat că nu pot face acest lucru și în viața reala. O mică ocheadă în viitor, ar fi ceva.

Nu mă deranjează să știu finalul, deși eu sunt pe la începutul sau jumătatea poveștii. Uneori mi se pare și mai bună povestea așa, n-am spoliat nimic. Doar m-am convins că merită travaliul lecturii.

Spoiler alert!

De cele mai multe ori nu pot răbda presiunea și concentrarea de acțiuni care diferă de la o pagină la alta. Ca să pot continua am nevoie de ceva, de final oricum ar fi – happy, sad, ciudat, complicat și în suspans, total neelucidat sau atât de surprinzător că nu dorm până termin.

Adevărul este următorul: sunt cărți pe care le parcurg rapid, altele pe care le las, le reiau, mă scot din sărite și le termin cu ciudă, cu tot cu final citit înainte.

Terapie

Am citit cărti pe care le-am înfulecat precum mâncarea când faci foame o jumăte de zi, am citit cărți care au fost tratament pentru stări aiurea. În copilărie aveam 3-4 cărți pe care le rulam în funcție de starea de emoție: Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, În casa bunicilor – Ionel Teodoreanu, o carte cu povești frumos desenată (da, o scoteam și  în liceu și mă pierdeam în poveste și desene) și Insula misterioasă de Jules Verne. Astea erau cărțile mele terapeutice, să spunem.

Acum mă tratez cu chic-lit sau romane ușurele din seria young adults.

Mi s-a întâmplat să citesc o carte de 5 ori și fiecare citit să fie ca prima dată. Nu-mi aminteam firul poveștii deloc. Aveam vagi deja-vu-uri.

credit photo: unsplash.com

Mă amuzau teribil, în liceu, povestirile scurte de Maupassant, acum n-ar mai avea același farmec niciuna.

Dacă îmi dai acum mușchetari și intrigi de pe la curțile Franței și Angliei sforăi instant. Rămân cu ce am citit prin generală și liceu. Nu mă prinzi zilele astea cu Dumas sub pernă. Cred că e o vârstă pentru cărțile alea. Dacă o ratezi citești poate Cei 3 mușchetari și Fausta.

Am descoperit recent cărți bune, după unele am rămas cu o senzație de visare, împlinire, împăcare, după altele am spus vai, groaznic. Nu c-ar fi fost scrise rău, sau cu final nefericit, ci pentru povestea în sine, acolo unde este mult adevăr greu de procesat pe lângă ficțiune.

Cărțile de căpătâi pentru unii pentru mine au fost chin. Dar nu m-am lăsat, cu citit și din mijloc și la final, le-am dovedit, apoi le-am pus acolo unde nu umblu cu anii. Pentru că nu le-am înțeles pe deplin, nici rezonat cu ideile, nu mi-a plăcut stilul, nu era tempo-ul pentru mine. Gusturile la citit sunt diferite, precum firele de nisip.

În vacanță, în ultimii ani, nu apuc să citesc deloc. Răsfoiesc vreun ghid de călătorie ca să am idee ce am de bifat în zilele de vacanță. Dar nu se pune.

N-am citit nici măcar un sfert din cât au citit alții, nu am regrete, cărțile nu s-au terminat, nici timpul meu (sper!). Pe lângă cărți am și trăit un pic realitatea. Așa cum facem toți.

Cam așa stau treburile când vine vorba de cărți.

La tine cum e?

0

Departe de casă timpul curge altfel

Timpul se dilată când schimbi decorul. Ai simțit asta? Am plecat cu Loli din București pentru că se face curat în casa noastră și de duminică stăm la mama.

Nu mai am noțiunea de ziua săptămânii pentru că cele 7 povești pentru toată săptămâna le-am citit. Loli nu a dorit o poveste pe zi, drept urmare m-am conformat.

Nu știu cât e ceasul deși e la mână, întreb din 5 în 5 minute.

Nu avem programul prestabilit și nu știu cu ce să începem. Așa că suntem cu cumpărăturile făcute de la 8 jumătate, până în 11 citim și lucrăm în caietul de activități, avem deja măști lipite și brățări meșterite. Pfuuu, apoi abia ora 13. Am terminat 3 cărți, pe a patra o duc spre jumătate. Cum timpul e dilatat momentele bune, la fel, și alea miaunate sunt maaaari și late. Și oboseala tot supradimensionată e.

Și somnul nu se lipește de treaba asta cu timpul. Zici că s-au certat. Durează puțin și după ce e gata iar timpul curge greu. Este, cum să spun, cum mi-am dorit și, totodată, parcă m-a luat pe nepregătite. Când ai multe de făcut altfel funcționezi, după ceas, minut, activitate. Când încă nu ai planul, ești pierdut, uimit de timpul pe care nu îl poți programa. Cu alte cuvinte – nu știi ce să faci.

În timpul asta dilatat fata mea a spus într-un moment de supărare că nu suntem prietene (un mare wow!), apoi într-o dimineață că mă bete(iubește)(alt wow!), ne-am plimbat, jucat cu copii. Copiii, cei cu care ne-am jucat și pe care nu-i cunoșteam, au venit să îmi spună că e așa frumoasă și gingasă. Tot ei i-au spus Loli, tu poți, hai!

M-am contrariat cu mama pe probleme de comunicare și educația Lolitei. Și apoi ne-a așteptat cu gogoși.:)

Este greu departe de casa, cu dor de tati și de viața noastră  în 3. Și timpul, timpul ăsta care ar trebui să fie prieten, acum e mare dușman!

Imagine
2

„Citim” cu drag

Când spun citim (Lolita et moi) includ tot tacâmul: ros, lins, dat paginile la repezeală, studiat cotorul și îndesat lucruri între file, cățărat pe ele, șiiii chiar apreciat lectura.
M-am oprit asupra favoritelor. Top of the list. Loli are deja o bibliotecă a ei, mini ca ea. Unele cărți nu-i stau la îndemână, sunt pentru când le va aprecia mai mult de nivelul lins, rupt, mestecat vreun colț.
Bun. Să începem topul:

WP_20160114_09_43_43_ProWP_20160114_09_44_01_ProWP_20160114_09_44_10_Pro

Asta da distracție– chiar așa cum spune titlul este mare distracție când dai pagină cu pagină. Pe Loli o impresionează faptul că este tridimensională, cu părți care se mișcă, se abține cu greu să nu o rupă….de plăcere. Îi place că se mișcă fluturele, gândacul. Povestea în sine pe mine nu mă dă pe spate, despre furnica supărată și cum trebuie ea înveselită. Dar cum orice poveste în funcție de cum e povestită capătă nuanțe pentru fiecare în parte….așa și eu o tot reinventez. Când va citi Loli, va decide ea dacă e ok varianta mea sau cea a autorului. Este o carte potrivită pentru copiii mici și mari deopotrivă. Întâlnirea cu personajele( formatul desenelor tridimensional, interacțiunea cu ele) plus detaliile mediului de viață( decorul) aduce cu ideea unui teatru mic, și ne face pe noi spectatori care își pot imagina mai multe scenarii. Prin urmare caracterul interactiv al carții stimulează creativitatea și oferă posibilitatea naratorului( mama, tata, cine citește copilului mic) să intervină și să-l integreze în poveste. Din auditor poate deveni regizor. Link util găsiți aici.

WP_20160114_09_50_34_Pro

Nu e chip de vreo poza fără aprobarea măriei sale Loli

WP_20160114_09_50_52_Pro

Seria Cucu – Bau de la Editura Girasol. Jocul preferat al fetei mele este cucu-bau. Beau cum zice Loli este antidot la plictis, supărare, vreme rea care ne ține în casă etc. După ce terminăm cu pernele, păturile, hainele (de-ale ei) care ne servesc la joc, luăm cărțile la rând. Sunt tare colorate, iar ochii mișcatori o amuză teribil. Nu vă faceți griji..nu durează mult, tot cucu-bau cu mine ascunzându-mă pe după scaune, minge, e cel mai tare joc. Site-ul editurii este în lucru, nu am mai dat search, sigur se găsesc pe librariile online, de unde se pot comanda.

WP_20160114_09_47_22_Pro

Pisicel Miaunel. Pisica care iese din copertă este cea mai bună filă. Aici ne oprim. Povestea cu rimă destul de catchy nu  apuc să o citesc. Îi place coperta și povestim, vocalizăm precum personajele. E bun și atât. Iat-o aici.

La capitolul descoperă animalele folosind simțurile ne descurcăm cu două cărți foarte frumoase și utile.

WP_20160114_09_48_04_Pro WP_20160114_09_48_25_Pro WP_20160114_09_48_33_Pro WP_20160114_09_52_16_Pro WP_20160114_09_52_49_Pro

Cine sunt eu? și Pipăie și simte puișorul.  Încerc să lucrez cât mai mult cu Loli  partea senzorială- moale, fin, neted, tare, cald, rece etc, în combinație cu asocierea de forme, animale, sunete. Îmi plac mult aceste cărți, plac și mândrei. Le zoiește încontinuu de la atâta pupat. Nu repetă sunete, de multe ori nici nu le pipaie, când nu are chef, în schimb iubește fiecare pagină care descrie un animal. Țoc-țoc.

WP_20160114_09_53_14_Pro WP_20160114_09_53_20_Pro WP_20160114_09_55_29_Pro

Omida mâncăcioasă. Îi place mult, paginile cu imaginile fructelor și mâncare cu gaură sunt extrem de atractive. Îi place când exemplific mâncatul omizii cu sunet de harș-harș și ea bagă degetul prin fiecare gaură. Când o întreb dacă vrea să citim cartea cu omida spune: Miam- miam și arată spre burtă. Se găsește  aici.

WP_20160114_09_49_08_Pro WP_20160114_09_49_42_Pro

Seria Joacă-te și descoperă – Contrariile, Animalele, Numerele și Culorile. Sunt interactive, se implică mult când le răsfoim. Nu are răbdare să vadă fiecare pagină, în sensul de semnificații, îi place să tragă, să scoată micile trucuri ale cărții. Exersează motricitatea fină. Și bunicul e fascinat de seria asta. Trag de pagini amândoi, cu aceeași bucurie că wow…se întâmplă ceva aici. Tot de la Girasol, noi le-am găsit la Carefour. Contrariile o are de două ori, una de la noi, una de la nana Raluca. Cartea ei este foarte jumulită, cea de la nana este pusă bine, pentru când îi mai trece pofta de ros cartonul.

WP_20160114_09_58_40_Pro

Seria  First discovery sticker book…..cu animale de la fermă, din junglă și fructele. Loli iubește stickerele și le-ar lipi și-n cap! Le scoatem la urgențe. Îi place să le dezlipească și să le țină pe toate în mâna. Stă și la explicații, însă nu se poate abține să nu le guste și să le studieze lipindu-le și dezlipindu-le repetat datorită formatul lor 3D. Voila de unde le-am luat noi.

WP_20160114_09_47_00_Pro WP_20160114_09_46_41_Pro WP_20160114_09_45_11_Pro WP_20160114_09_44_49_Pro WP_20160114_09_44_30_Pro

Wipe and cleann Activity book. Nu e chiar pentru varsta ei. Îi place creionul, ronțăie de zor la el și mă pune pe mine să mâzgălesc. La fel, este folosită la urgențe. Când facem pauză de la masă, de exemplu.😅 Este cumpărată de la librăria de la universitate, arată așa.

Gata topul! Plec la lectură:)