2

Copilul meu de 5 ani

Azi se fac 5 ani de Loli, de când copilul meu de 5 ani nu m-a ales să-i fiu mamă, dar asta fac. Sunt 5 ani de când acest boț mic a făcut ochi și a plâns precum o broscuță într-un salon de spital, ținându-se de mâna neonatologului când o aspira. O recunoșteam imediat din capătul de hol, unde era salonul, când nu mă puteam mișca, era cu ocvtavele cele mai înalte. Era a mea!

Acest copil de 5 ani ne-a reconstruit din nou, pe mine și tatăl ei. Tot a năruit în noi, și tot a închegat la loc. Cu durere, cu dulceață și cu îndestulare! Să ne ajungă și să ne țină dragostea până când n-om mai fi.

Acest copil, în urmă cu 5 ani, la ora prânzului, ne-a arătat adevărata lume și ne-a învățat că lumea nu a fost fără ea nicicând. Nici nu o poți convinge de alt adevăr. În orice poză, chiar din vremurile când eram de vârsta ei, ea spune: Și eu eram. Unde eram în poza asta? Unde să fie? În noi!

copilul meu de 5 ani

Viața e exact așa la 5 ani – scoți limba, râzi și o trăiești!

La mulți ani, copilul meu de 5 ani!