0

Ce îţi dorești-comunitate sau trib?

Biologic vorbind o comunitate se definește prin populații ( orice ar fi – plante, animale, oameni etc), care se află în interacțiune pentru resurse și sub interactiunea mediului înconjurător și care ocupă un anumit loc, spațial vorbind.

Tribul tot biologic vorbind este despre comunitate, depre credințe și familie unită prin cineva sau ceva comun de ordin genetic.

Am stat de vorbă cu un prieten pe tema trib și comunitate, în același context biologic (explic mai jos ce am vrut prin atâtea definiții) și iată: În general, un trib este un grup de oameni destul de înrudiți între ei genetic, omogeni din punct de vedere cultural, care colaborează în vederea procurării și protejării resurselor la care au acces.

Comunitatea poate avea aceeași definitie ca și tribul, cu mențiunea că o comunitate poate fi mult mai largă, cuprinzând și indivizi neînrudiți, dar care fac parte din aceeași specie. Aici se pune întrebarea dacă vorbim despre o comunitate umană sau una animală, deoarece scopul comunității poate varia. Pe de-o parte poate avea rolul de a reuni indivizi care colaborează pentru binele comun, pe de altă parte putem avea indivizi care se reunesc în comunitati mari cu scopul de a profita de siguranța în grup. Cred că astea sunt scopurile care stau la baza înființării unei comunități: siguranța în grup și colaborarea în numele interesului comun.

Societatea umana e un tribalistă, iar tribalizarea se face din motive ideologice. Avem diverse sub-culturi în cadrul culturii dominante. Toti membrii acestor sub-culturi au interese comune care îi unesc și luptă împotriva celor care pot prejudicia aceste interese.

Eu zic, ca să completez ce spune prietenul meu, în loc de luptă – cooperare, comunicare pentru dezvoltarea acelor interese.

Am ținut să fac lista definițiilor pentru că mi s-a părut un pic neclară nevoia de a face delimitarea trib/comunitate. Evident, regulile diferă în social media dar luate cu semnificația originală, istorică, cu referire la ființa umană, simțeam nevoia să subliniez că, indiferent cum strângi oameni lângă tine, este un merit și dacă lucrurile pe care le faci sunt benefice lor și altora, ambele sunt ok. Practic se mixează și este de bine că ai ajuns acolo.

Bun,

În on-line comunitate înseamnă: grup de indivizi care au un subiect comun, în jurul căruia toți sunt egali, care creaza prilej de întâlnire. Persoana/Nucleul în jurul căruia s-a construit comunitatea dă valoare pentru ceea ce este de interes, intenția fiind următoarea: ce vrei să dai comunității, nu ce să iei! Foarte adevărat!

Iar trib – grup de indivizi care nu sunt egali față de nucleul care i-a adus acolo, nu se întâlnesc și sunt pe modelul de fan – club. Iată o bucată de lecție de sâmbăta trecută de la Diana Ghindă, trainer și gazda comunității Training Café

Este tare frumos când ajungi să închegi o comunitate în on-line, să  treci dincolo de virtual, să mergi în mulțime și să fii mai mult. Să cunoști comunitatea, să fii printre oamenii tăi. Eu nu-s nici la trib, nici la comunitate. Sunt un deținător de jurnal online și mulțumesc, pe această cale, că rezonați cu emoțiile mele.

Scoala de bloggeri, Digital Parents Talk, prima ediție din toamnă, și la 1 an aniversar, a avut drept speakeri oameni care știu ce înseamnă comunitate și care au ajuns acolo. Cu tot ce înseamnă – sufletește vorbind, ca brand, platformă de comunicare și părinte.

Nucleul Digital Parents Talk! Hurray!

Prințesa urbană – Ioana Chicet – Macoveiciuc a povestit despre cum s-a format brandul Prințesa Urbană, cum s-a dezvoltat comunitatea ei, și cum a răspuns nevoilor comunității ei.

O altă comunitate în care nu mă aflu, dar mi-ar plăcea să fac parte este Kinderpedia – o platformă tare utilă care cuprinde instrumente digitale de comunicare grădiniță-educator- părinte. Mi-a plăcut mult de Evelina Necula și exemplele date de ea. Cum am ajuns acasă, m-am pus pe studiat aplicația, am recomandat-o prin formularul de pe site grădiniței unde merge Loli.

Partea de Seo este mega stufoasă și încă netestată de mine. Sunt la faza de teorie și documentare. Am înțeles de ce are nevoie Google de la mine. Ideea este ca Seo-ul ucide un pic emoțiile. Nu vreau să transmit doar informație de calitate, bine țintită, care să aducă cititorii zile la rând (adică vreau asta), dar vreau să transmit și emoții. Că nu sunt doar o carte cu rețete de viață testate sau doar documentate temeinic. Sunt om. Și latura asta human kind aduce multe chiar dacă Google nu mă rankează bine.

Lavinia a fost great teacher, îți mulțumesc. Am făcut capul calendar soțului programator că nu a dres și configurat treburi pe blog.

Cei de la Disney Channel au pregatit în cadrul evenimentului un workshop creativ de jucării, susținut de Learning Hub și inspirat de premiera din 2 octombrie a serialului O Poveste încâlcită, bazată pe filmul de lung-metraj realizat de Walt Disney Animation Studios. Detalii despre noua serie aici.

Partenerii și susținătorii Școlii DPT 8 au fost: Disney Channel, Idea Bank, Kinderpedia, Aqua Carpatica și Bioderma.

Gazda cursurilor a fost Centrului de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”, un compartiment subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Sector 6, spre care trimit și eu mulțumiri.

photo credit: Cristina Nichitus Roncea

3

Google Analytics și o scrisoare

 Am văzut un serial în care se trimiteau scrisori multe, la timp, cu planuri, cu uneltiri, secrete, caligrafie impecabilă. Nu spun care, va părea ciudat sau fără legătură. Acuma pe mine m-a inspirat şi m-a lovit nevoia de a scrie…cam așa:

Dragă prietene,

DPT- ul de data asta, adică Digital Parents Talk, adunarea lunară mult așteptată de instruire a oamenilor cu blog şi bloggerilor – un concept Parenting PR (pentru care trimit vorbă acum – Mii de mulțumiri, Ana şi Lavinia) a adus o mică lumină asupra cunoştințelor mele despre Google Analytics. A întunecat şi mai rău pe alocuri.

Dar nu asta e marea problemă. Ceva tot am reținut, iar dacă e musai să performez la capitolul ăsta atunci mă înscriu la cursuri de aprofundare. Există OK Institute care are cursuri pe temă şi dacă nu mă dă bărbatul afara din casă cu tot cu blog, atunci chiar am să mă perfecționez. La ediția de sâmbăta, care tocmai a trecut, lecția a fost predată de Bogdan Zaharia fondatorul institutului de mai sus, consultant Analytics, SEO şi mobile.

Mi s-a părut o ediție mult mai friendly față de ultima la care am fost. Poate pe motiv că eram mai puțini şi am reuşit să vorbim unii cu alții mai mult. Deși a fost multă vorbărie tehnică, aplicată, a fost fun.

Am avut parte de chestii delicioase şi calorice. But, bune rău cake pop-surile. Disney Junior ne-a îndulcit şi surprins plăcut cu cadouri. Many thanks!

Prin urmare, când ai blog și vrei să știi cum te descurci, totul este în termeni de statistici din Google Analytics. Nu poți scrie un rând fără să verifici dacă Google indexează sau nu. Realitatea este că nu ştii tu cât ştie Google despre ce ai scris. Google evoluează, iar tu musai să nu rămâi în urmă. Dacă până acum vreo câțiva ani algoritmii erau mai simpli, acum trebuie să te țină laptopul (în cazul în care dai cu el de pământ) şi nervii ca să te poți folosi corect de ceea ce faci şi ce vrei să faci.

Sunt oameni care nu țin cont de Analytics, se lasă purtați de cuvinte şi cuvintele lor se pare că își găsesc drumul către cititori fără să fie nevoie de optimizare şi fac ca bounce-ratingul să fie bun.

Putem trăi și fără GA, numai că o singură dată e suficient să verifici ceva, că te scurma apoi non-stop să vezi pe unde te situezi de la o zi la alta. Câți  au revenit, câți sunt noi, cât şi cum în funcție de ora din zi, de la o zi la alta, lună, an, ce tehnologie folosesc cititorii tăi şi cât de optimizat ești pentru mobil şi desktop, ce trafic ai pe o pagină anume, unde te situezi tu față de alții din industrie.

Iar dacă vrei, aspiri sau deja faci din blogging meseria ta atunci GA pe pâine, every day.

În încheiere, dragă prietene, lucrurile nu sunt aşa complicate cum par. Cu un pic de răbdare, poate nişte cursuri în plus, tainele GA pot fi deslușite. Vorba aia – omul cât trăiește învață.
Îți doresc, dacă te arde condeiul, cititori înrăiți. De restul se ocupă GA, îți va spune el de unde este – pe Glob, pe ce device a citit, cât a stat pe pagină, ce a căutat de a ajuns la tine pentru prima dată şi a revenit mereu.
Închei aici.
Cu prietenie, mulțumiri cât pot cuprinde pentru organizatori, sponsori, şi ţie că m-ai răbdat până la ultimul cuvânt.
Marina
2

Povestea unei întâlniri – Digital Parents Talk, ediţia III – Storytelling

Povestea. Despre asta a fost întâlnirea de week-endul trecut. Am fost la școală, cea a bloggerilor, fix în prima bancă. Nu sunt genul moț în frunte, acolo am găsit loc.

Să revenim la poveste. Liviana ne-a invitat la introspecție cu de ce scriu, ce vreau să spun, de ce acum, pentru cine o spui/ scrii?

Apoi, în ideea că știi, oarecum, de ce-urile de mai sus, a început lecția propriu zisă – Cum scrii?

Cam astea ar fi învățămintele mele, povestite în stil propriu, evident. Sper că am priceput corect. Unde vezi ca tractorul a trecut de lot, și trag brazda pe lângă, trage-mă de mânecă.

Cum spui povestea?
Pe repede sau pe stai să ne tragem sufletul și să fie pe îndelete și îndestulate. O spui pentru că pe tine te-a impresionat și crezi că vor fi și alții care să mediteze sau să fie în conflict cu ea. Iți pui în poveste vocea ta cea mai clară, fără fandoseli care te îndepărtează de tonul real.
Povestea clar trebuie să fie bună, să nu te zgârie de cuvinte nepotrivite și prea multă limbă stâlcită. Să fie nu din auzitele vecinei, ci chiar trăită, și dacă e chiar din vecini, atunci musai săpată, cartografiată și catalogată și de tine.

Pentru cititorii tăi – Povestea vine să te pună pe gânduri și să îți descopere gândurile pe care nu le-ai zis nimănui.

Când scrii lucruri, să le scrii/zici natural, fără să simți că telegraful este încă în funcțiune. Să te auzi în capul celor care “ascultă (citesc)” exact cum povestești tu de parcă nu ai fi aievea (pe ecranul telefonului sau calculator), ci acolo lângă cine citește.

Să verifici dacă înțelesul și tâlcul sunt la vedere și nu exprimi puțin și fără noimă. Să legi adevărurile din experiența ta și să le spui cum crezi tu că ar trebui să fie. Poate cineva va zice exact ca tine.

Știi, stau să mă gândesc (că tot veni vorba să găsești tonul care te definește) tonul ăsta care ne definește trebuie să fie liniar, calm și temperat? Trăirile noastre sunt diferite, unele dulci, sensibile până la jumate de pachet de șervețele udat, altele nevrozate rău. Clar, e musai să dai emoția și să inviți la discuție. Dar când întâlnești oamenii, uneori, mi se pare ciudată vocea reală, mă refer la vorba în conversație, față de scriitură. Deci, ton- neton, cumva trebuie să te auzi nu foarte diferit de viața reală. Pe de altă parte locul nostru virtual poate avea ce ton îți dorești, poate că e bine să păstrezi un ton separat doar pentru apropiați. Cum e până la urmă? O să fie next question data viitoare. Acum nu am stat până la final, la dezbatere, data viitoare mă țin bine de scaun.

Întâlnirea cu fetele scriitoare a fost tare faină. Mi-a plăcut mult de Liviana. Pe Ana am auzit-o la Social Media for Parents pentru prima dată, în 2015, mi-a plăcut atunci, și acum.
De obicei sunt timorată la întâlniri de genul, deși vorbesc cu toată lumea din stânga și dreapta. Pe jumătate, dintre cele prezente sâmbătă, le citesc și uite că apuci să vezi oameni live. E ca un cadou. De fapt, toate întâlnirile, deși sunt scoala, sunt și precum aniversările. Ai tort cu filing de informații, ai și cadou de mulțumire pentru participare.
Mulțumesc, voua și sponsorilor. Oița de la Philips Avent a făcut declick, la Loli, cuvântul o-a-i-a. Până săptămâna trecută nu voia să spună clar. Acuma ce să zic, s-a nimerit!

Săpunurile Skin Novels sunt de vis, miros excelent și cum nu sunt eu cea din casă, cică, cu pielea sensibilă, le-a acaparat soțul meu și mândra: Cu astea mă spăl eu și Loli! Pam-pam.

Ana Pan – a avut multe bunătați, but cum număr caloriile lately am gustat un pateu de ciuperci și atât. La biscuiți Loli nu a avut de comentat, a gustat dintr-unul și restul mi l-a îndesat mie. Ea nu este cu mâncarea, doar aer, apă și dragoste de la mama și tata 🙂

Recent cineva mi-a zis că cifrele mele sunt micute, no offence, none taken, zic – orice soi de plantă/ blog crește dacă pui cantitatea potrivită de apă/ cuvinte și lași soarele (emoțiile) să te inspire (nu tragi cortina). Așa spunea și Ana – e loc pentru toată lumea.