3

Mamă de fetiţă 

La 20 de ani nu mă vedem mamă. Aveam niște temeri şi nelămuriri care îmi opacizau imaginea (gândului) acestui moment din viitor.

Între 25 -30 de ani aveam în jurul meu prieteni părinți cu bebeluşi, toddleri şi copii de scoala generală. Deja priveam lucrurile altfel, parcă se luminăseră anumite gânduri, dorințe, nu mai eram aşa temătoare. Aveam fricile mele în continuare, însă mi se părea mult mai confortabilă ideea de a deveni mamă, la un moment dat.

La 33 de ani am rămas însărcinată. Prima sarcină, primul copil şi aşa emoții, gânduri, hormoni m-au năpădit că eram schimbătoare precum vremea. Acu’ îmi plăcea ceva, apoi îmi displăcea, pufneam în râs, imediat lacrimi. Cu poftele nu am avut treabă, nu m-a apucat vreun chef nebun de nu ştii ce, să scot bărbatul din casă la ore nepotrivite.

Bun. Știți discuțiile alea despre eu vreau băiat, eu vreau fata, eu ce o fi, numai sănătos să fie.

Înainte să se cuibărească Loli tot am participat la ele. Şi pentru că în jurul meu erau mai multe mame de băieți și prietene care aveau în plan un copil, cu dorința de musai să fie băiat, din motive care mai de care mai aiurea: că se cresc ușor, nu le duci grija când sunt mari (de parcă ar deveni orfani de la 18 ani), se descurcă mai ușor în viață (ca sa vezi gândire de când bunica) etc etc, mi s-a înșurubat ideea asta, m-a prins în mreajă şi eram cumva convinsă că asta vreau şi eu.

Primele ecografii au fost neconcludente, apoi înainte de primul test (parcă dublu test) am plecat de la ecograf cu ideea că e posibil, nu sigur, 100%, c-ar fi băiat. La morfologia fetală, primul trimestru, ne uitam pe monitor, ne hilizeam, măsura medicul, spunea acolo că are așa şi așa şi pac- țac printre bla bla bla, făt de sex feminin. Ce… nu ştiați? Nuuuu. L-am blagoslovit în gând şi până acasă pentru tonul de next in line. Işi făcea meseria omul, da’ mie atunci mi s-a părut că eram la trecut în registru, cum am făcut norma, la rubrica cu sex feminin.

Aşa am plâns până acasă după băiatul meu ce s-a dovedit a fi fetiță. Patetic, ştiu! Eu eram aşa bulversata, Iulian era fericit, el nu a avut așteptări şi era bucuros orice ar fi fost. Copilul evolua bine, asta era important, şi după ce mi-a trecut isteria hormonală, m-am încălzit: are mama fetiță! 

Partea funny este că unele lucuri le ştii de la început. Sunt în tine, iar eu ştiam că e fetiță, am avut feeling-ul asta de când am ținut bățul în mână, cu cele 2 liniuțe. Nu am ținut cont de ceea ce simțeam pentru că eram prea îndopată de ideea cu vreau băiat.

Şi înainte să îmi fac testul, atunci când eram în perioada de așteptare, mă apucase o veselie, ca la beția de început, când te-ai amețit un pic şi orice e minunat și la superlativ. Eram veselă prin toți porii. Tare aş mai vrea starea aia de beatitudine indiferent dacă sunt sau nu însărcinată.

Acum când rememoreaz totul îmi dau seama ce perioade ciudate am trăit în sarcină şi ce mix de gânduri și emoții am putut avea. Pe mine mă umflă râsul uneori când mă gândesc. Aşa că chill, viitoare mommy ladies, stările trec, vin, îți vei aminti amuzată toate toanele şi trăirile de gravidă. Ce urmează după naștere contează! De acolo începe școala vieții, când ai un om mic de crescut și de pregătit pentru zburătăcit în lume.

Am încercat să mi-o imaginez pe Loli  în cele 36 de săptămâni şi 6 zile. Mă gândeam că va fi brunetă ca mine, buclată, cu genele lui Iulian, un fel de Shirley Temple brunetă. A ieșit mai frumoasă ca în imaginea mea, cu părul drept, șaten, cu fățuca mică, pupabila non-stop. A moștenit genele lungi de la taică-său. E așa fericit!

Nu poți compara cât de minunat este să fii ca mamă de fată sau de băiat, sau să tragi linie cu avantaje și dezavantaje. Copiii sunt minunați oricum ar fi. Să fii părintele de care are nevoie copilul tău – asta e important!

Sunt mamă de fetiță, mândra până la cer, nu aş schimba-o cu nimic.

Este exact cum NU mi-am imaginat-o, cred că asta ne face viața interesantă și cu zero plictis.

2

Cadou de Crăciun

Ce să fie? De Crăciun, pentru anul viitor nu știu ce să îmi doresc. Așa mi-aș dori să am o listă clară. Adică chestiile esențiale le știu, plus variațiunile pe tema. Dar ceva-ul pe care să mi-l doresc cu ardoare de Crăciun, pentru noul an, ca și când ar fi singurul lucru, gând, fapt care mi-ar lipsi, nu am. Dacă aș avea o întâlnire acum cu Moș Crăciun m-aș uita la el complice și i-aș spune: Știi tu. Eu doar aștept cadoul. Să nu uiți de mine. Arunc responsabilitatea dorinței magice în casa lui.

Îmi plac sărbătorile de iarnă, deși când mă gândesc că trece anul mă apucă panica. Să stea timpul, prea gonește. Îmi doresc să crească mândra, pentru ea să treacă timpul în favorea ei, pentru mine să stea, ca să pot ține pasul cu ea. 

Este al treilea Crăciun, an împreună cu Loli. Trei ani plini, frumoși, grei și ușori, lini și agitați, cu plâns mult și cu tot atâta râs. Timpul nostru este un dar și dacă ar fi totuși să cer ceva, asta aș vrea. Timp – să ne bucurăm de noi, de ea, de viață.
Nu avem vreo tradiție de sărbători, se va configura în timp, nu-mi propun nimic acum, va fi exact cum ne va lua valul an de an.

Anul acesta Loli a împodobit singură bradul. Eu am privit cum pune concentrată globurile și am făcut poze și filmulețe. Nu pot descrie starea pe care o avem făcând asta. M-am abținut să nu explodez de fericire, să nu o întrerup.

A fost anul în care am bucătărit cârnați și brioșe. Restul este de-a gata de la bunici. 😊
Am făcut cârnăciori de casă, fără condimente în exces. Foarte buuni au ieșit, în procesul de facere eram să capitulez de vreo două ori, îmi venea să arunc carnea și mațele. Mațele nu se rulau, se rupeau, geezăs, dar pentru că erau pentru moață, am continuat. M-am săturat să cumpăr cârnați fără gluten cu sare din belșug, drept urmare acum a venit momentul să inaugurăm mașina de tocat.

Bun, ce aș mai dori din tolba moșului?
Aș cere înțelepciune, de fapt, putere să o cultiv pentru că nu mă simt tot timpul cu înțelepciunea în buzunar, să cresc mândra frumos, cum simte ea. Să fie o binecuvantare fiecare etapă, fără grabă.

Anul trecut spuneam așa, merge și pentru anul care vine.

Să vină un an nou care să treacă greu, să fie zilele pline și nopțile cu visele cele mai frumoase. Și când va fi aproape de final să nu fie cu regrete, ci cu multă bucurie pentru următorul.

Un gând pentru toți…

Să vă bucurați de timpul liber de sărbători, de familie și să vă faceți timp și pentru copilul/adultul din voi.