4

Bilanţ după 4 luni de grădiniţă

Din august și până acum Loli a probat 3 grădinițe, și dacă te gândești nu sunt chiar 4 luni, calculul îl fac după 4 luni de stat într-o singură grădiniță.

credit photo: unsplash.com

Timp efectiv petrecut la grădiniță nu însumează 4 luni, din motiv de tuse, muci care au ținut o lună și jumătate, plus zile când a venit mamaia și nu a vrut să servească grădinița. De dragul bilanțului, calendaristic sunt 4.

Nu o să vorbesc despre grădiniță, în sensul de personal și activități, deoarece îmi trebuie un post separat, ci despre cum a evoluat copilul în urma intrării în colectivitate. 

– și-a îmbunătățit limbajul, formulează cereri, dezvoltă (folosind cuvinte) cu ajutor o acțiune imediată sau dorită.

– răspunde la întrebări simple și nu se ascunde după piciorul meu sau cere în brațe sau pune capul în piept.  Are răspunsul pentru Ce faci? Sunt bine. Fac …ce face în momentul respectiv. Unde ești? Cu localizarea exactă și uneori cu indicatori de spațiu – sub, pe, înăuntru.

– îi recunoaște pe colegii de grupă, în afara clasei, pe hol, la dulap, îi invită la joc pe nume

– stă la măsuță, stătea și acasă dar s-a redus frecușul mă ridic și iar mă așez

– recunoaște educatorii grupei ei și pe cei de la alte grupe. Interacționează cu copii de la grupele mari, se lasă îmbrățișată (sunt 2 gemene care o iubesc tare și se bucură când le vede), duce o conversație minimă cu ei

– are preferințe pentru sala de clasă (sunt 2 spații în care se țin activități, cea în care a stat prima dată când am vizitat grădinița este favorita ei.)

– se implică în activitățile de grup, cooperează la sarcina de lucru și uneori surprinde prin implicare

– mănâncă mai bine

– face scenarii și jocuri de rol mai elaborate

– cere la toaletă

Nu-mi vin altele în minte acum. Mai sunt. Este clar un progres.

Mi s-a confirmat ceea ce scrie la text book și câteva lucruri din experiența altora.

Fiecare copil se dezvoltă diferit, comunitatea îl poate surprinde în momente diferite ale evoluției cognitive. De aceea unul poate se plictisește și nu se simte atras de activitățile educatorului, deoarece acasă a avut posibilitatea de a participa la ateliere sau cursuri cu joc în comun cu alți copii, altul este avid de orice implică joc de care nu a avut parte acasă și îi place compania (are frați sau îi vine natural), alții nu se adaptează la nicio activitate din prima și au nevoie de încurajare.

Pentru fiecare copil intrarea în colectivitate vine cu frustrări, cu momente bune și cu achiziții. Toate sunt benefice, noutatea și lucrurile contradictorii ajută mult la dezvoltarea și conturarea personalității lui.

credit photo: unsplash.com

Grădinița perfectă nu există, amendamente eu voi avea oricând. Țin cont de nevoile copilului meu, de emoțiile lui, de dorințele lui. Învăț să recunosc situații la care copilul întâmpină dificultăți, povestesc cu el, nu uităm de conectare și timpul lui special cu mine sau cu tati.

Comunitatea nu e de speriat, și o spun după aceste luni de gânduri, de temeri că nu am ales chiar ce e mai bine pentru copilul meu. Fiecare copil are dreptul de a fi integrat într-o formă de educație care să îi permită să atingă niște milestones-uri. Fără competiție inutilă și așteptări nerealiste de la sistemul educațional ales. Contez pe comunicarea deschisă familie – grădiniță și pe latura umană a specialiștilor.

În cei 3 ani de viață ai fetei mele am învățat că dacă plec de la ideea că nimeni nu e îndeajuns de bun pentru nevoile ei, ajungem la momente de stagnare și de frustare. Eu știu de ce are nevoie, lucrez cu nevoile ei, dar aleg să o las și pe mâna celor specializați să facă asta. Mental, ne face bine la amândouă, și asta contează. Să revenim una la alta pregătite, cu experiețe pe care să le împărtășim și să le interiorizăm în mediul nostru.

1

Atelier aplicat pentru părinţi și învăţători. Copiii sub 6 ani – Anii de graţie – eveniment susţinut de Oana Moraru

Când am devenit părinți ne-am lovit de multe necunoscute. Ne-am documentat, am aplicat (cu stângăcie, la inceput) ce-am descoperit, ne-am descurcat cumva până a început moața să fie tot mai prezentă. Și tot așa…

Copilul între timp a crescut, nevoile lui au crescut în același timp. Ne bazăm pe intuiție, pe instinctul de părinți și pe experiența specialiștilor. E bine de știut că cineva s-a gândit la strategii ușor aplicabile pentru situații care ne dau bătăi de cap (în sensul de reacții, atitudini, acțiuni).

Cât am fost profesor am spus că meserie mai grea ca asta nu există. Este grea, dar și frumoasă în același timp. Ajungi la partea frumoasă când capeți experiență și dorești schimbare. Inveți cum să faci schimbarea, o aplici și dă roade (de cele mai multe ori).

Când am ajuns la catedră eram precum mielul înainte de tăiere. Pedagogia învechită și insuficient predată în facultate nu se potrivea cu realitatea din școală. Mi-ar fi fost de folos ceea ce se întâmplă acum.

Pe Oana Moraru am auzit-o vorbind acum vreo 2 ani, și, tot atunci am auzit de ferestrele de oportunitate. Sună pompos, însă e logic pe măsură ce ți se descifreaza asta. Fiecare perioadă de dezvoltare este importantă, lucru care mi s-a conturat și mai bine din momentul în care a început copilul terapia și am lucrat mai mult anumite nevoi legate de cogniție, abilități.

Trucuri și strategii pe care să le practici cu copilul tău, cu “copiii tăi” de la școală, în primii ani, 0-6 ani, le poți învața, dacă simți că nu deții resursele necesare. O poți face concret, folosind exemple, la Atelierul aplicat pentru părinți și învățători, Copiii sub 6 ani, Anii de grație susținut de Oana Moraru.

Pe 26 martie, Oana își propune ca fiecare participant să plece acasă cu:

7 scenarii diferite, pentru cele 7 zile ale săptămânii
• Informații documentate științific despre cele mai importante pietre de hotar în dezvoltarea preșcolarului;
• Tehnici de conștientizare a obiectivelor pentru fiecare interval de vârstă care marchează un salt cognitiv, fizic sau emoțional;
• Strategii, jocuri și activități pentru stimularea inteligențelor, a atitudinii față de învățare și a operațiilor gândirii;
• Modalități specifice de a coopera cu cel mic, de a regla comportamentele nedorite și a le întări pe cele pozitive;
• Setul de 7 scenarii zilnice pentru stimularea tuturor ariilor de dezvoltare hotărâtoare pentru succesul școlar de mai târziu.

Fiecare participant va primi suportul de curs ce conține toate informațiile, grafice și orare posibile ale activităților cu copiii – atât pentru educatoare, cât și pentru părinți.
Atelierul durează aproximativ 8 ore, în prețul atelierului sunt incluse masa de prânz, pauzele de cafea și suportul de curs. Ultima parte a atelierului este alocată întrebărilor participanților – cazurilor concrete ale participanților.
Înscrierile se fac la adresa  de e-mail voceaparintilor@gmail.com. Dacă vă organizați ca grup, doriți să participați împreună cu partenerul, sunteți cadre didactice, puteți beneficia de reducere, detalii în plus găsiți aici.

Calendarul evenimentelor pentru București și restul țării poate fi consultat aici.

0

Din seria …sunt zile din astea

Am ajuns la concluzia că nu are rost să-mi stric inima pentru nimeni. Când spun o vorbă, mă implic, aleg cuvintele potrivite. Însă m-am lecuit. Îmi iau copilul în brațe și părăsesc locul. Ți-ai dat seama, este vorba de peripețiile de prin parc, din metrou, de la magazin etc. Până la urmă nu trebuie să port de grijă nimănui, niciunui copil, niciunui adult, nu trebuie să fac curat după nimeni, sau să îl atenționez să facă asta, deși mă doare sufletul, mă supără nepăsarea când văd lucuri, aud expresii. Am să o învăț pe Loli să se descurce, să aleagă bine, să trăiască printre oameni ăștia fără să fie afectată grav. Sper să reușesc!
Nu știu dacă procedez bine, însă așa simt acum. Nu e musai să fiu pe placul lumii.
Nu m-am născut eu cu toate ” figurile astea”, m-am educat între timp și încă o mai fac. Așa mi-aș dori să facă și ei. Să încerce măcar.

– Cât de  greu poate să fie să spui mă scuzați, pardon, să nu țipi la copilul tău lângă urechea copilului meu, să îl sperii, să nu sari cu palma la fundului lui că i-a luat jucăria din mâna altuia, ci să îi explici, să nu te faci că nu vezi când i-a dat cu palma în cap sau să spui că așa fac copiii. Așa l-ai învățat tu, că doar așa se face, cu violență obții ce vrei.
– Să taci din gură și să nu te simți așa deranjat când copilul stă la sân și tu ai un exces de pudoare. Atunci când te scărpinai la fermoar și în dos în văzul tuturor, erau și copii pe acolo, unde îți era indignarea? Dacă nu ați semnat această petiție, vă invit să o faceți.
– Să nu pleci cu mingea fetei mele, DE TOT, atunci când nu sunt atentă. Ți-am împrumutat-o, când a cerut-o copilul tău, de fapt Loli a vrut, apoi a rămas fără ea. E furt, în toată regula. De aceea nici nu încerc să o fac să împartă. Nu vrea să o dea, e decizia ei, așa că nu îmi spune că nu am învățat-o bine.
– Este greu pentru unii să înțeleagă spațiul personal, băgatul în sufletul omului, cu alte cuvinte. Loli oferă  pupici oamenilor pe care îi cunoaște, nu copilului tău sau ție, văzuți pentru prima oară acum 3 minute. Așa că să nu te mire reacția mea și a fetei mele.

Da, nu țin prelegeri, nu te sfătuiesc, nu îți cer părerea. Împărțim oxigenul și atât. Restul e treaba mea.