0

Departe de casă timpul curge altfel

Timpul se dilată când schimbi decorul. Ai simțit asta? Am plecat cu Loli din București pentru că se face curat în casa noastră și de duminică stăm la mama.

Nu mai am noțiunea de ziua săptămânii pentru că cele 7 povești pentru toată săptămâna le-am citit. Loli nu a dorit o poveste pe zi, drept urmare m-am conformat.

Nu știu cât e ceasul deși e la mână, întreb din 5 în 5 minute.

Nu avem programul prestabilit și nu știu cu ce să începem. Așa că suntem cu cumpărăturile făcute de la 8 jumătate, până în 11 citim și lucrăm în caietul de activități, avem deja măști lipite și brățări meșterite. Pfuuu, apoi abia ora 13. Am terminat 3 cărți, pe a patra o duc spre jumătate. Cum timpul e dilatat momentele bune, la fel, și alea miaunate sunt maaaari și late. Și oboseala tot supradimensionată e.

Și somnul nu se lipește de treaba asta cu timpul. Zici că s-au certat. Durează puțin și după ce e gata iar timpul curge greu. Este, cum să spun, cum mi-am dorit și, totodată, parcă m-a luat pe nepregătite. Când ai multe de făcut altfel funcționezi, după ceas, minut, activitate. Când încă nu ai planul, ești pierdut, uimit de timpul pe care nu îl poți programa. Cu alte cuvinte – nu știi ce să faci.

În timpul asta dilatat fata mea a spus într-un moment de supărare că nu suntem prietene (un mare wow!), apoi într-o dimineață că mă bete(iubește)(alt wow!), ne-am plimbat, jucat cu copii. Copiii, cei cu care ne-am jucat și pe care nu-i cunoșteam, au venit să îmi spună că e așa frumoasă și gingasă. Tot ei i-au spus Loli, tu poți, hai!

M-am contrariat cu mama pe probleme de comunicare și educația Lolitei. Și apoi ne-a așteptat cu gogoși.:)

Este greu departe de casa, cu dor de tati și de viața noastră  în 3. Și timpul, timpul ăsta care ar trebui să fie prieten, acum e mare dușman!

0

Activitate despre primăvară pe timp de iarnă 3-5 ani

Zilele astea m-am gândit la o activitate care să încorporeze mai multe elemente. Să fie cu numere, cu lipit lucruri, cu poveste ce anticipează fenomene naturale, biologice și să fie cumva de sezon, cu tot cu ninsoarea de afară.

Povestea este simplă, fără explicații științifice dificile. Iată un fel de schiță, tu o poți spune și mai bine.

Primăvara, după ce zăpada s-a topit, afară este mult mai cald, soarele pare că are forță mai multă. Se întâmplă ca primăvara ploaia să umezească pământul des, lucru la fel de bun precum căldura soarelui. Plantele revin la viață după cele câteva luni de iarnă. Copacii înfloresc și înfrunzesc, plantele cu flori apar și ele. Cum? Semințele au stat ferite de iarnă în pământ, apoi pe măsură ce pământul s-a încălzit, au încolțit. Plantele din ghiveci se bucură și ele de venirea primăverii, unele înfloresc, la altele apar frunzulițe noi și le putem muta în balcon.

1. Numerele și numărătoarea o faceți cum vreți, indiferent de modul cum porniți povestea. Nu ai nevoie de multe elemente ci doar cât să pornești povestea și să poți duce firul ei logic.

   

2. Dacă dorești să dai poveștii și partea de activitate practica, de experimentare a creșterii plantelor, poți pune la încolțit semințe (alege ceva care nu necesită condiții speciale, să încolțească repede și să puteți observa procesul de creștere). Partea aceasta se potrivește mai mult copiilor de peste 4 ani.

 

3. Materiale necesare

– hârtie colorată care să marcheze culoarea elementelor naturii, respectiv etapele poveștii

– plastilină

– materiale artcraft librărie sau coli spumă colorată și decupați voi norii, florile, soarele

– un suport pentru poveste – tabla din spumă sau material de izolat( noi suntem în proces de renovare:))), am folosit un rest de polistiren)

– semințe – am folosit niște semințe de bostan, nu contează felul lor, semințele sunt doar pentru a sublinia ideea cum apar plantele, de încolțire/germinare a semințelor.

Spor la joacă și povestit!

0

Mărţișoare vesele

Anul trecut nu ne-am organizat să facem mărțișoare. Nu știu de ce, nici nu contează. Anul acesta am făcut, nu multe ci puține, și lucrul la ele ne-a făcut plăcere. Am făcut ce ne-a inspirat clipa și cred că sunt foarte frumoase. Am avut gânduri mari legat de design, voiam să fac acadele (Loli-pop), chiar am găsit un model ușor, dar Loli nu a vrut. Așa că am făcut mărțișoare după starea de moment.

1. Dansatoarele – de tăitul panglicilor și a modelului pentru corset s-a ocupat Loli, eu am ajutat la lipit și la desenatul chipului (altfel ieșea un ochi maaare pe toată fața). Modelul de inspirație era cu îngeri, greu, cu multe chestii de bibilit, așa că a ajuns la stadiul de dansatoare:))))

pregătiri pentru mărțișoare – cutia cu minuni!

 

2. Tablouri cu flori de lemn și nasturi și tablouri gen ”abstract” ( lipit ce ne cade la mână)

 

Spor la mărțișorit!

0

Goana după joacă

Mă gândesc de pe acum la zilele în care vom sta mai mult prin casă. Ai ca opțiuni pentru zilele fără parc teatrul, un loc de joacă indoor, un atelier. Sau poți sta liniștit între pereții tăi și să nu cauți idei de joc, de stat degeaba dar să ai parte și de joc și joacă, relaxare, conectare. Rele sunt zilele acelea când boțul e mucos, tușeste, și la fel de rele cele când, chiar dacă ai vrea să ieși, e mult prea urâtă vremea ca să scoți mașina și pe tine să te cari mai mult de câțiva cm de lângă pat. Nu mai zic de copilul cu dispoziție ca vremea.

Eu, în zilele astea, aș citi, sau m-aș uita la tv, chiar și la emisiunea lui Iulian cu fierari și cuțite, numai că:

– dacă citesc ceva, musai să fie și Loli implicată, oricât de lungi i-ar fi lumânările de la nas. Nu cumva să citesc beletristică, în legea mea, iar Loli cartea ei. Ea vrea să citesc doar tartea Loli (adică cartea ei, oricare ar fi ea în momentul ăla). Și asta fac, deși nu am tragere de inimă la început, numai că ea bate din palme și ce frumoasă mi se pare cartea ei 🙂

– dacă deschid tv-ul vrea sene (desene), a rezistat vreo 2 ori pe canalul cu animaluțe, nu e încă fun documentare. Cum de ceva vreme s-ar uita în disperare la Prietenii cățeluși, la turse (Mickey și piloții de curse) am făcut program când, cum, cât privim în televizor (mă rog, e muncă în desfășurare, cu proteste de rigoare). Dacă ne uităm la ceva, ne uităm împreună, nu doar ea și eu sunt prin alt ungher al casei.

De când merge la grădiniță nu am reușit să mai punem la cale activități funny, pe nevoi de motricitate, cogniție și nici eu nu am inițiat jocuri noi, elaborate. Vine obosită și ne lăsăm duse de val. Dacă simte nevoia de liniște, joc calm cere plastilina sau culorile finger paint. O las să își facă de cap. Uneori cere cărți sau cartoane.

De cele mai multe ori trecem pe la librărie, în drum spre casă, de unde luăm fie ceva de decorat, fie forme din spumă, un ceva cu care să ne jucăm, să dezvoltăm o idee de moment. Le las la vedere și o las pe ea să mă invite. Mami, ata! Și încropim ceva ad-hoc.

Ca să exemplific:

Joc cu forme: recunoaștem forme și culori lejer, no pressure, e destul de edgy după o dimineață la grădiniță și nu mai vrea reguli. Eu desenez, ea caută și lipește.

– Culori și desen – îi place mult. Cere foaia și eu desenez diverse, ea colorează și cere ajutor ca să nu depășească. Doar la primele, apoi gata! Se dezlănțuie muult pe lângă.

 

Săpatul după dinozauri – Aveam de mult 2 cutiuțe mici – diging set (nu cred că avea răbdare pentru un set mare) cu cranii de dinozauri de descoperit. Am vorbit eu acolo despre arheologi, săpături arheologice, creaturi dispărute. Nu știu dacă a emoționat-o vreun pic, știu că mizeria și tot procesul de descoperire i-a plăcut mult. Nu a fost interesată de lipit și montat craniul.

Plastilina – După ce o frământă și taie felii până se plictisește (de fapt, cred că ajunge la punctul în care și-a ordonat gândurile ei după  prima jumătate a zilei, după grădiniță, somn de prânz) cere să mă implic. Eu conturez, ea lipește sau recunoaște desenul și lucrează cu plastilină pe el.

Contur după șablon – Șabloanele le avem tot timpul la dispoziție. Îi place mai mult să bage degetele prin ele și să se uite prin ele, ca printr-un binoclu. În fine, face conturul cu limba de-un cot afară. Are gestică de desen când se concentrează :)))

Cutia luminoasă merge în zilele ploioase când în casă e mai mult întuneric și e foarte versatilă. Nu e nevoie de pregătire pentru joacă, scoți carioci, mărgele și lași lucrurile să meargă.

Înainte, pe lângă usual stuff (joc de voie, cum s-ar zice) gândeam activități pe nevoi, le pregăteam din timp, o pregăteam și pe ea. Am exemplificat lucrurile de mai sus drept idei ce nu necesită pregătire cine știe ce. Sunt sigură că nu sunt noutați pentru vreunul dintre voi. Merg pe orice vreme de stat sau nu în bârlog.

Uneori eu simt presiunea de a lucra chestii cu Loli, să exersez în plus una alta, să o duc să experimenteze singură ateliere, jocuri. Dar nu e must să lucrezi printr-un joc predefinit o nevoie a copilului sau să urmeze cursuri după cursuri (doar dacă există o nevoie specifică și asta trebuie să facă).

Cu lejeritate, orice joc, indiferent de nevoile de joc se poate îndrepta spre ce te interesează ca însușire abilitate, exersare. Și nici nu îți trebuie cine știe ce materiale și pregătire specializată.

Am punctat lucrul de mai sus pentru că recent o prietenă (care ține ateliere) povestea despre disperarea părinților de a duce/ face cu copilul cât mai multe cursuri, ateliere, cum e o adevărată alergătură și competiție în a antrena mintea copilului. De către alții, de cele mai multe ori, micșorând timpul cu el, conectarea cu el și orice nevoie a lui.

Este foarte bine că avem resurse pentru asigura experimentarea unor lucruri inedite pentru copil, care să nască pasiuni, să le hrăneasacă, numai să nu uităm că timpul lui cu părinții, cu părintele este la fel de important. 

Oricât de interesant o fi să facă nu știu ce atelier sau joc, dacă tu nu ești acolo, nu atelierul îl va ține minte, iar dacă timpul lui cu tine s-a rezumat doar la șoferia casă – atelier și invers, poți să fii sigur că asta îți va spune când va fi mare. Iar dacă butonezi telefonul alături, nu ești acolo, deci nu e timpul lui cu tine.

 

4

Când jocurile nu te ajută. Ce faci? 

Stăteam de vorbă cu o prietenă și cum nu ne-am auzit de ceva vreme, le-am luat pe rând: statul la oală, grădinița cu stat/nestat, educatori, răceli, vizită medic, soți plecați în delegații etc. Cum le-am gestionat sau nu, astfel încât să ajutăm copilul să fie echilibrat, cooperabil, cum am încercat să facem lucrurile lin, cu joc aplicat pentru situația dată, cu empatie și să ajungem acolo, la rezultatul dorit.

Sună ca la matematică? Ar fi fost simplu dacă era cu teoremă și aplicarea ei. Dar în parenting nu e.

Și cu fiecare joc și carte citită despre cum să gestionezi momentele care necesită lucru, pe lângă bucuria reușitei, ai parte și de momente multe de frustrare. Și fiecare stare vine la pachet cu foc nervos, mistuitor, care te umple și de plâns în baie și de vină pentru că nu poți ajuta copilul.

Povesteam despre cum aplicăm jocuri și încercam să aducem atmosfera calmă și zen și potrivită pentru un joc care să ne elibereze de stres și să ajute copilul. Și ce să vezi, nu doar mie mi se îmtâmplă. Nu funcționează, în anumite zile! Și mie, lately, când nu mă ajută deloc ce scrie acolo în a nu știu câta carte de cum să.., îmi vine să arunc întreg raftul la gunoi. Și bolborosesc pe fiecare în parte – pentru cine au scris toate astea dacă fix la copilul meu nu se aplică. Nici intuiția, aia pe care o predic eu, pare că nu ajută când am obosit. Nu văd deloc clar și nici natural nu-mi vine vreun gând salvator. Și în frustrarea mea, cine se mai frustrează? Copilul! Da, și dă tot ce poate, că și el a acumulat și simte că e nevoie de schimbare, numai că încă nu poate.

Când nimic nu mă ajută, ce fac? Trag un plâns bun și o iubesc mai cu foc? Da.

Când mă apasă pe toate butoanele și simt că explodez, mă uit adânc la ea. E așa toată suavă și neîncărcată, pentru că doar învață viața, și mă dezarmează. De ce aș umple sufletul ei cu nimicuri frustrante când emană iubire și bucurie cu toată ființa?

Eu să învăț că ea știe momentul când e pregătită. La mine să exersez răbdarea și încrederea că poate. Nu știu cum e la tine, dar pentru mine este greu uneori, că mă simt presată de timp. Cad pradă vechiciunilor de genul – ești mare acum, trebuie să faci asta și asta, de spui că mâine se termină și copilul meu rămâne blocat acolo și așa mă apucă o teamă. Mă scutur ca de mătreață când ajung la vorbe de astea, îmi trag palme în gând, să îmi revin.:))))

Revin la – când jocurile nu mă ajută, ce fac?  Trag un plâns bun și iubesc mai cu foc!

0

Părţile corpului – distracţie pe hârtie

Unde-i nasul? Unde-i gura? Facem jocul ăsta de când sunt bebeluși, nu-i așa?  Ei, bine, merge și după bebelușeală, un pic mai elaborat, să exersăm vocabularul, motricitatea, cunoaștem corpul etc.

Părțile corpului – este o activitate care poate fi structurată în funcție de vârsta copilului. Implică copilul de la început, deoarece lucrezi materialul activității cu el, este personajul principal. La Loli partea cea mai bună a activității a fost desenatul ei.

 Loli are 2 ani şi aproape 11 luni şi m-am gândit să adaptez activitatea potrivit vârstei şi nivelul ei de înțelegere:

– identificarea părților corpului (alcătuire externa) ca poziție, identificare funcție, mimat mișcare – acolo unde era cazul

– exersarea îmbrăcatului prin poziționarea hainelor corespunzătoare părților corpului

– un joc simplu de explorarea a traseului alimentelor în corp, cu mărgele (bucățele de mâncare), fără informație științifică greoaie, strict pe unde intră, unde ajunge, în ce se transformă, pe unde iese).

Ce am reuşit?

să o amuz cu desenatul

nu o puteam da jos de pe hârtie, era spațiul ei, cu urma ei – i-a plăcut ideea de urmă personală. Hârtia (de împachetat) nu era pe dimensiunea Lolitei, partea de sus a capului era cât pe ce să o desenez pe parchet. Nu a vrut să punem – desenăm părul. A ieşit gen alien style, o urmă subțire, exact cum e ea:)))

am localizat doar anumite părți ale corpului, a fost prea distrasă de modul cum am început activitatea şi voia să deseneze cu carioca tot, nu să caute buricul…

la partea cu mărgele a rezistat un pic, apoi le-a înșirat în toată camera

a îmbrăcat desenul, apoi a început să se îmbrace cu hainele (pe deasupra celor purtate deja)

a reluat cu creta singura părțile corpului care le ştie bine, vreo câteva minute mai tarziu, după ce lăsasem desenul şi gospodăream lucruri prin casă.

I-a plăcut ce am făcut, pe o scală de 1 la 10 aș spune 8 la entuziasm; voi relua activitatea asta cu ceva updatari la materiale de lucru, pentru mai multă distracție. Stai aproape!

Ideea am adoptat-o, nu e scornită de mine. A dat Loli iama în hârtia de împachetat și voila idee de căutat, apoi jucat.

O selecție despre ce poți face pe tema aceasta găsești punând la căutare pe Pinterest, de exemplu – human body activities for toddlers, preschoolers.

1

Pizza Loli – cu forme și culori

Nu e un post despre mâncare, este despre un joc. Am găsit niște idei drăguțe de joc pentru exersarea diverselor abilități ce iau în calcul potrivirea de forme, culori, memorarea şi coordonarea, concentrarea, atenția, răbdarea. Pe lângă activitatea de învățare, jocul de-a pizza necomestibila înseamnă timp petrecut împreună.

Am adaptat ideile găsite cu ce mi-a rămas la îndemână. Noi suntem cu haine, jocuri, materiale împachetate deoarece urmează să ne mutăm.

Prima prezentare a faimoasei pizza nu a avut succes. Nu i-a plăcut design-ul meu ciuntit. A mâzgălit cartonul, s-a amuzat teribil de opera ei, drept urmare l-am refolosit la alte chestii de protejat, împachetat.

Alaltăieri seara am zis – hai să mai facem o prezentare. Am culcat mândra şi ne-am pus pe treabă. L-am pus pe soț să deseneze cercul ( cu o oală-singura valabilă, restul sunt împachetate) și formele. Fața cu forme a muncit-o el, eu am pictat pe verso. După uscare se curbează cartonul, trebuie pus undeva să stea presat. Loli s-a cam chinuit să pună culorile și formele. Nu stăteau din cauza cartonului ondulat. l-am ținut cu mâna, apoi cu picioarele:)

Iată pizza cu forme și culori! Ca fome poți desena ce vrei, atâta timp cât ai şi modele fizic pentru a le potrivi.

Pentru pizza cu forme ne-am folosit de formele din spumă cumpărate de la Lidl. Jocul poate fi doar pentru recunoașterea formei, sau ambele – forme şi culori. Depinde de nevoia copilului. Tu hotărăști.

Pizza felii de culori poate fi interpretat după materialele pe care le ai la dispoziție: capace, bețe, elastice, mărgele, cârlige, fie separat, fie amestecate. Îl ajuți să identifice mai multe obiecte de aceeași culoare, cu texturi şi forme diferite.

Spor la joc!

1

Idei de activităţi 2-4 ani

Lately printre muci, alergătură multă după acte medicale, somn pe spongi și mâncare la fel, ne-am făcut timp să ne destresăm și să petrecem timp împreună. Am jucat jocurile preferate ale mândrei care implică mult ascuns cucu-bau, alergat prin casă, făcut curățenie după regulile ei, dansat la greu, am facut și niște actrivități noi. Iată-le mai jos:

1. Artă cu spumă colorată
Materialele folosite pot fi confecționate în casă sau cumpărate. Eu am găsit niște art seturi frumoase, cu care am exersat motricitatea grosieră, fină, culorile. Este o activitate drăguță, are ca produs final un mic tablou pe baza căruia poți recapitula activitatea, și în funcție de copil, disponibilitatea de a relua ceva care a făcut deja, poți să o repeți imediat sau în câteva zile. Acele zilele fără idei de cum să canalizăm energii.

   

Mai multe poze aici.

2. Forme cu plastilină
Pentru exersarea motricitații, pentru coordonare, logică, recunoaștere forme, activitatea nu necesită mare pregătire.
Printezi în avans niște desene, free of charge of course, pui la îndemână niște creioane, culori – finger paint sau plastilină. Loli este fan plastilină, așa că plastilină a lipit.

Necesită nițică răbdare activitatea, prin urmare momentul potrivit se alege în funcție de dispoziția boțului. Când i-am prezentat prima dată foile mândrei, acum vreo 2 saptămâni, și ce poate face cu ele, nu a interesat-o. A urmărit explicațiile dar nu voia să urmeze modelul. Am reluat activitatea zilele astea. A avut mult mai mult succes.
Dacă nu vrei să folosești modele printate, poți desena chiar tu.

după ce lipește refolosește – scoate tot 🙂

3.  Forme cu stickere colorate – le-am cumpărat. Extrem de utile când vrei să ocupi copilul cu ceva care îi place. Loli iubește să lipească, și dacă tot e plin prin casă de inimioare și floricele, am organizat plăcerea asta spre a exersa forme și culori. Fiind un pic mai migăloase a rezistat mai puțin la lipit. Se poate relua oricând. 😊

Poți face în casă astfel de seturi folosind hârtie colorată autocolantă și desene făcute de mână. Loli a făcut cu Adina o umbrelă și o minge. Mingea nu a rezistat pentru poză, a dezlipit pe drum hârtiuțele colorate.

4.  Light boxul – foarte bun când dispoziția este una miorlăitoare. Loli a fost mucoasă și miaunată. Jocurile pe cutia luminoasă au scos-o din starea de moleșeală și dispoziție de pisică. Cum să faci o light box am scris aici.

Spor la joacă!

6

DIY light box (cutie luminoasă)

Cum să ții copilul ocupat pe vreme rea sau pe vreme bună atunci când are o zi în care nicio jucărie sau niciun joc nu-l atrage. Iată idee preluată de la alți părinți: Cutia luminoasă sau light box.

Cutia luminoasă este varianta mesei luminoase – light table. Eu nu m-aș fi gândit acum la asta (dădeam eu de ea pe vreun grup la un moment dat), dar săptămână trecută o prietenă mi-a lăsat pe Fb linkul către un producător de mese luminoase din lemn. Și așa s-a născut ideea. Mai întâi de achiziție, but soțul meu a decis să facem noi una, adică el. Pentru mândra lui construiește orice dacă îl soliciți, varianta de cutie i-a surâs mai mult.

La ce folosește? Orice îți trece prin cap ca joc senzorial și nu numai. Idei aveți pe Pinterest o mulțime.

Ce am folosit noi + buget:

Cutie Bricostore –  basic box Plast team – 35 lei

Spray  inox pentru interiorul cutiei – 18 lei (trebuie uscat bine, are miros destul de neplăcut, se poate folosi spray din acela pentru decorațiuni de Crăciun – cu aspect geam aburit, înghețat). Operațiunea de dat cu spray să nu o faceți în casă, ci undeva unde aveți spațiu deschis și lăsat la uscat 24h sau până dispare mirosul. Se poate și fără. Poți opaciza cu altceva.

6 spoturi cu baterii 4×6 – 24 lei

Baterii15 lei

Total 92 lei. Se poate și mai ieftin de atât.

Capacul nu era chiar opac, am lipit hârtie de copt:)) pe interior.

  

Alte idei de cum să faci un light box găsiți aici și aici.

Idei de jocuri și materiale pentru light box aici și aici.

Spor la joacă!

Mândra a fost încântată de noua jucărie. O interesează și treaba cu spoturile tare. Scoate capacul și aprinde singură, prin apăsare, spoturile.

 

   

0

Despre numere, cuvinte și alte îndeletniciri

Adevărul este că nu am numărat atât de mult (cărți, păsări, mingi, fructe, tigăi, firmituri de praf) de când nu-mi aduc aminte. Acum număr pentru Loli zi de zi. Dacă trece de duoi (2) fac mătănii. Am zis!
Jucăm pe culori cu tot ce ne cade în mână. Le știe, da’ așa căpoasă nu am văzut. Le spune când vrea, cum vrea, în ordinea ei, pe tonul ei și cu Nu înainte. E taur! Nu cred în zodii, doar în cea a fiică-mii cred.

wp_20161019_19_29_26_pro

turn colorat, vârful e verde, nu?

Punem lucruri, sortăm, îngrămădim, ascundem, găsim, redescoperim marea cu sarea, în brațe cocoțată. Podeaua o arde la tălpi și spatele meu trudește. Bine că nu e dolofană că eram disperată acum. Sunt oricum, 7 kilograme nu sunt comode psihic de fel.

wp_20161121_001

vrei în brațe, bebe? mai bine te învârt…

Ziua, noțiunea de pat nu există. Și dacă vreau să nu demisionez din postul de mamă, atunci pat și pernă devin. Mă uit la tv sau trag un ochi pe calculator. Culmea-culmilor când vreau tv nicio emisiune, film care să îmi gâdile ochii și liniștească neuronii. De butonat nu pot că poziția nu e pe placul ei și somnul o lasă dacă palmele mele nu stau căuș sub fundul ei. Știu că în ceva ani o să fugă de prea mult pupat și îmbrățișat și că o să îmi doresc momentele de acum. Îmi place să o țin și să îi protejez somnul, numai că îmi doresc câteodată să prefere patul și eu să stau cu brațele mele în brațe și să mă car doar pe mine.
wp_20161118_14_26_55_pro
Noaptea, doarme pe pat, cu o mână neapărat sub perna lui Iulian, cu alta spre mine și la cap cu Mickey (perna cu Mimii). Dacă te apuca plimbatul noaptea prin casă, sare direct în fund să te însoțească. Nu e chip să faci vreo treabă fără știrea ei. Cum nu e chip să dormi lățit și tolănit după poftă. Marginea, dunga patului este liberă pentru amândoi, suntem precum nordul și sudul, nu prea ne intersectăm. Ne pupăm, în aer, pe deasupra mândrei și ne atingem, un pic, vârfurile picioarelor bucuroși că avem acolo spațiu. Restul este pentru mândra. Când s-a cocoțat în patul nostrul? De la 10 luni și altă discuție pe temă este sortită eșecului.

wp_20161019_18_21_42_pro

Mimii, Mimii

Cât despre cuvinte, apoi sunt de două categorii mi și pe. Măr, miau, meu, mare, morcov etc sunt mi. Păr, pere, pat etc sunt pe, câteodată pa, dar încă nu fac categorie aparte. Are și excepții de la regulile ei, spune și cuvinte întregi și pe fugă ca să nu mă prind. Simt că în curând acești mi și pe vor evolua și am așa o teamă că le voi duce dorul în clipa când va arunca cu toate cuvintele. Dar am sa tac, așa pauză de corzi vocale vreau să savurez!

Când încerc să o determin, prin joc, să exerseze dreapta și stânga, să vezi ce scandal. Lucrează mult cu stânga, dreapta o uită nemișcată. Va scrie cu ce mână o vrea, acum le antrenăm pe ambele. Nu vreau să fie ca mine. Eu dacă mă reapuc de condus trebuie să fiu și mai riguroasă cu stângile mele. Să se clarifice odată și să își accepte poziția.  Bietul copil, mamă-sa nu le dibuie bine și el trebuie să le știe. O să mă taxeze Loli la treaba asta când va prinde glas.

wp_20161102_16_18_29_pro

mergem la dreapta, da?

Să ne jucăm de-a răbdarea, păzea! Zici că mi-a copt-o universul pentru toate relele sau cele bune, pe care nu le-am făcut sau le-am frunzărit din lipsă de răbdare. Eu nu am răbdare, sufăr de grabă și de fac totul acum, aici, așa cum iese, doar să fie gata odată. Loli este doar grăbită. Când nu e pe placul ei, gatam e cuvântul ei. Cu toate astea așa se muncește să rabde, să învețe, că îmi dau lacrimile. Vrea și îi iese. Nu cred că am să fiu vreodată ca ea.

Are mania curățeniei și a dezordinii. Ambele. Da, da. Ea arunca, ea culege. Face și design. Le rearanjează sau asorteaza cu vreun ciorap murdar și o hârtie înmuiată în gură. Așază pe diagonală hainele ei, alea care le-am pus în sertar cu 5 minute înainte. Dacă o întrebi cum i-a ieșit aranjamentul îți spune daaaa, bi (bine).

În weekend de atâta bucurie că suntem trei, face orice îi trece prin cap și dacă e ceva cu care nu sunt de acord, în clipa în care încep teoria, fuge la tati, tati. Să scape, de dondăneală. A învățat repede treaba asta, nu? Și tare nu-i convine când tati nu o salvează și îi explică cum stă treaba. Dar e altceva, vine de la tati și îi trece instant.

Adevărul este că nu am văzut toate astea până acum, mi-am imaginat cum va evolua, dar nu mă poziționam în prezentul de acum. Nici ziua de mâine nu o văd, e cam aventuroasă mămicia asta cu Loli. De ziua prematuritații a circulat un text cu care nu sunt total de acord (îl caut!). Nu știu de ce – eu, Iulian și ea – am fost aleși pentru ce a trecut și ce urmează, știu doar că atunci când e greu, de îmi vine să capitulez permanent, vine ceva ușor, lin, atât de vesel și cu atâta fericire, că merită totul.