0

Goana după joacă

Mă gândesc de pe acum la zilele în care vom sta mai mult prin casă. Ai ca opțiuni pentru zilele fără parc teatrul, un loc de joacă indoor, un atelier. Sau poți sta liniștit între pereții tăi și să nu cauți idei de joc, de stat degeaba dar să ai parte și de joc și joacă, relaxare, conectare. Rele sunt zilele acelea când boțul e mucos, tușeste, și la fel de rele cele când, chiar dacă ai vrea să ieși, e mult prea urâtă vremea ca să scoți mașina și pe tine să te cari mai mult de câțiva cm de lângă pat. Nu mai zic de copilul cu dispoziție ca vremea.

Eu, în zilele astea, aș citi, sau m-aș uita la tv, chiar și la emisiunea lui Iulian cu fierari și cuțite, numai că:

– dacă citesc ceva, musai să fie și Loli implicată, oricât de lungi i-ar fi lumânările de la nas. Nu cumva să citesc beletristică, în legea mea, iar Loli cartea ei. Ea vrea să citesc doar tartea Loli (adică cartea ei, oricare ar fi ea în momentul ăla). Și asta fac, deși nu am tragere de inimă la început, numai că ea bate din palme și ce frumoasă mi se pare cartea ei 🙂

– dacă deschid tv-ul vrea sene (desene), a rezistat vreo 2 ori pe canalul cu animaluțe, nu e încă fun documentare. Cum de ceva vreme s-ar uita în disperare la Prietenii cățeluși, la turse (Mickey și piloții de curse) am făcut program când, cum, cât privim în televizor (mă rog, e muncă în desfășurare, cu proteste de rigoare). Dacă ne uităm la ceva, ne uităm împreună, nu doar ea și eu sunt prin alt ungher al casei.

De când merge la grădiniță nu am reușit să mai punem la cale activități funny, pe nevoi de motricitate, cogniție și nici eu nu am inițiat jocuri noi, elaborate. Vine obosită și ne lăsăm duse de val. Dacă simte nevoia de liniște, joc calm cere plastilina sau culorile finger paint. O las să își facă de cap. Uneori cere cărți sau cartoane.

De cele mai multe ori trecem pe la librărie, în drum spre casă, de unde luăm fie ceva de decorat, fie forme din spumă, un ceva cu care să ne jucăm, să dezvoltăm o idee de moment. Le las la vedere și o las pe ea să mă invite. Mami, ata! Și încropim ceva ad-hoc.

Ca să exemplific:

Joc cu forme: recunoaștem forme și culori lejer, no pressure, e destul de edgy după o dimineață la grădiniță și nu mai vrea reguli. Eu desenez, ea caută și lipește.

– Culori și desen – îi place mult. Cere foaia și eu desenez diverse, ea colorează și cere ajutor ca să nu depășească. Doar la primele, apoi gata! Se dezlănțuie muult pe lângă.

 

Săpatul după dinozauri – Aveam de mult 2 cutiuțe mici – diging set (nu cred că avea răbdare pentru un set mare) cu cranii de dinozauri de descoperit. Am vorbit eu acolo despre arheologi, săpături arheologice, creaturi dispărute. Nu știu dacă a emoționat-o vreun pic, știu că mizeria și tot procesul de descoperire i-a plăcut mult. Nu a fost interesată de lipit și montat craniul.

Plastilina – După ce o frământă și taie felii până se plictisește (de fapt, cred că ajunge la punctul în care și-a ordonat gândurile ei după  prima jumătate a zilei, după grădiniță, somn de prânz) cere să mă implic. Eu conturez, ea lipește sau recunoaște desenul și lucrează cu plastilină pe el.

Contur după șablon – Șabloanele le avem tot timpul la dispoziție. Îi place mai mult să bage degetele prin ele și să se uite prin ele, ca printr-un binoclu. În fine, face conturul cu limba de-un cot afară. Are gestică de desen când se concentrează :)))

Cutia luminoasă merge în zilele ploioase când în casă e mai mult întuneric și e foarte versatilă. Nu e nevoie de pregătire pentru joacă, scoți carioci, mărgele și lași lucrurile să meargă.

Înainte, pe lângă usual stuff (joc de voie, cum s-ar zice) gândeam activități pe nevoi, le pregăteam din timp, o pregăteam și pe ea. Am exemplificat lucrurile de mai sus drept idei ce nu necesită pregătire cine știe ce. Sunt sigură că nu sunt noutați pentru vreunul dintre voi. Merg pe orice vreme de stat sau nu în bârlog.

Uneori eu simt presiunea de a lucra chestii cu Loli, să exersez în plus una alta, să o duc să experimenteze singură ateliere, jocuri. Dar nu e must să lucrezi printr-un joc predefinit o nevoie a copilului sau să urmeze cursuri după cursuri (doar dacă există o nevoie specifică și asta trebuie să facă).

Cu lejeritate, orice joc, indiferent de nevoile de joc se poate îndrepta spre ce te interesează ca însușire abilitate, exersare. Și nici nu îți trebuie cine știe ce materiale și pregătire specializată.

Am punctat lucrul de mai sus pentru că recent o prietenă (care ține ateliere) povestea despre disperarea părinților de a duce/ face cu copilul cât mai multe cursuri, ateliere, cum e o adevărată alergătură și competiție în a antrena mintea copilului. De către alții, de cele mai multe ori, micșorând timpul cu el, conectarea cu el și orice nevoie a lui.

Este foarte bine că avem resurse pentru asigura experimentarea unor lucruri inedite pentru copil, care să nască pasiuni, să le hrăneasacă, numai să nu uităm că timpul lui cu părinții, cu părintele este la fel de important. 

Oricât de interesant o fi să facă nu știu ce atelier sau joc, dacă tu nu ești acolo, nu atelierul îl va ține minte, iar dacă timpul lui cu tine s-a rezumat doar la șoferia casă – atelier și invers, poți să fii sigur că asta îți va spune când va fi mare. Iar dacă butonezi telefonul alături, nu ești acolo, deci nu e timpul lui cu tine.

 

4

Când jocurile nu te ajută. Ce faci? 

Stăteam de vorbă cu o prietenă și cum nu ne-am auzit de ceva vreme, le-am luat pe rând: statul la oală, grădinița cu stat/nestat, educatori, răceli, vizită medic, soți plecați în delegații etc. Cum le-am gestionat sau nu, astfel încât să ajutăm copilul să fie echilibrat, cooperabil, cum am încercat să facem lucrurile lin, cu joc aplicat pentru situația dată, cu empatie și să ajungem acolo, la rezultatul dorit.

Sună ca la matematică? Ar fi fost simplu dacă era cu teoremă și aplicarea ei. Dar în parenting nu e.

Și cu fiecare joc și carte citită despre cum să gestionezi momentele care necesită lucru, pe lângă bucuria reușitei, ai parte și de momente multe de frustrare. Și fiecare stare vine la pachet cu foc nervos, mistuitor, care te umple și de plâns în baie și de vină pentru că nu poți ajuta copilul.

Povesteam despre cum aplicăm jocuri și încercam să aducem atmosfera calmă și zen și potrivită pentru un joc care să ne elibereze de stres și să ajute copilul. Și ce să vezi, nu doar mie mi se îmtâmplă. Nu funcționează, în anumite zile! Și mie, lately, când nu mă ajută deloc ce scrie acolo în a nu știu câta carte de cum să.., îmi vine să arunc întreg raftul la gunoi. Și bolborosesc pe fiecare în parte – pentru cine au scris toate astea dacă fix la copilul meu nu se aplică. Nici intuiția, aia pe care o predic eu, pare că nu ajută când am obosit. Nu văd deloc clar și nici natural nu-mi vine vreun gând salvator. Și în frustrarea mea, cine se mai frustrează? Copilul! Da, și dă tot ce poate, că și el a acumulat și simte că e nevoie de schimbare, numai că încă nu poate.

Când nimic nu mă ajută, ce fac? Trag un plâns bun și o iubesc mai cu foc? Da.

Când mă apasă pe toate butoanele și simt că explodez, mă uit adânc la ea. E așa toată suavă și neîncărcată, pentru că doar învață viața, și mă dezarmează. De ce aș umple sufletul ei cu nimicuri frustrante când emană iubire și bucurie cu toată ființa?

Eu să învăț că ea știe momentul când e pregătită. La mine să exersez răbdarea și încrederea că poate. Nu știu cum e la tine, dar pentru mine este greu uneori, că mă simt presată de timp. Cad pradă vechiciunilor de genul – ești mare acum, trebuie să faci asta și asta, de spui că mâine se termină și copilul meu rămâne blocat acolo și așa mă apucă o teamă. Mă scutur ca de mătreață când ajung la vorbe de astea, îmi trag palme în gând, să îmi revin.:))))

Revin la – când jocurile nu mă ajută, ce fac?  Trag un plâns bun și iubesc mai cu foc!

0

Părţile corpului – distracţie pe hârtie

Unde-i nasul? Unde-i gura? Facem jocul ăsta de când sunt bebeluși, nu-i așa?  Ei, bine, merge și după bebelușeală, un pic mai elaborat, să exersăm vocabularul, motricitatea, cunoaștem corpul etc.

Părțile corpului – este o activitate care poate fi structurată în funcție de vârsta copilului. Implică copilul de la început, deoarece lucrezi materialul activității cu el, este personajul principal. La Loli partea cea mai bună a activității a fost desenatul ei.

 Loli are 2 ani şi aproape 11 luni şi m-am gândit să adaptez activitatea potrivit vârstei şi nivelul ei de înțelegere:

– identificarea părților corpului (alcătuire externa) ca poziție, identificare funcție, mimat mișcare – acolo unde era cazul

– exersarea îmbrăcatului prin poziționarea hainelor corespunzătoare părților corpului

– un joc simplu de explorarea a traseului alimentelor în corp, cu mărgele (bucățele de mâncare), fără informație științifică greoaie, strict pe unde intră, unde ajunge, în ce se transformă, pe unde iese).

Ce am reuşit?

să o amuz cu desenatul

nu o puteam da jos de pe hârtie, era spațiul ei, cu urma ei – i-a plăcut ideea de urmă personală. Hârtia (de împachetat) nu era pe dimensiunea Lolitei, partea de sus a capului era cât pe ce să o desenez pe parchet. Nu a vrut să punem – desenăm părul. A ieşit gen alien style, o urmă subțire, exact cum e ea:)))

am localizat doar anumite părți ale corpului, a fost prea distrasă de modul cum am început activitatea şi voia să deseneze cu carioca tot, nu să caute buricul…

la partea cu mărgele a rezistat un pic, apoi le-a înșirat în toată camera

a îmbrăcat desenul, apoi a început să se îmbrace cu hainele (pe deasupra celor purtate deja)

a reluat cu creta singura părțile corpului care le ştie bine, vreo câteva minute mai tarziu, după ce lăsasem desenul şi gospodăream lucruri prin casă.

I-a plăcut ce am făcut, pe o scală de 1 la 10 aș spune 8 la entuziasm; voi relua activitatea asta cu ceva updatari la materiale de lucru, pentru mai multă distracție. Stai aproape!

Ideea am adoptat-o, nu e scornită de mine. A dat Loli iama în hârtia de împachetat și voila idee de căutat, apoi jucat.

O selecție despre ce poți face pe tema aceasta găsești punând la căutare pe Pinterest, de exemplu – human body activities for toddlers, preschoolers.

0

Pizza Loli – cu forme și culori

Nu e un post despre mâncare, este despre un joc. Am găsit niște idei drăguțe de joc pentru exersarea diverselor abilități ce iau în calcul potrivirea de forme, culori, memorarea şi coordonarea, concentrarea, atenția, răbdarea. Pe lângă activitatea de învățare, jocul de-a pizza necomestibila înseamnă timp petrecut împreună.

Am adaptat ideile găsite cu ce mi-a rămas la îndemână. Noi suntem cu haine, jocuri, materiale împachetate deoarece urmează să ne mutăm.

Prima prezentare a faimoasei pizza nu a avut succes. Nu i-a plăcut design-ul meu ciuntit. A mâzgălit cartonul, s-a amuzat teribil de opera ei, drept urmare l-am refolosit la alte chestii de protejat, împachetat.

Alaltăieri seara am zis – hai să mai facem o prezentare. Am culcat mândra şi ne-am pus pe treabă. L-am pus pe soț să deseneze cercul ( cu o oală-singura valabilă, restul sunt împachetate) și formele. Fața cu forme a muncit-o el, eu am pictat pe verso. După uscare se curbează cartonul, trebuie pus undeva să stea presat. Loli s-a cam chinuit să pună culorile și formele. Nu stăteau din cauza cartonului ondulat. l-am ținut cu mâna, apoi cu picioarele:)

Iată pizza cu forme și culori! Ca fome poți desena ce vrei, atâta timp cât ai şi modele fizic pentru a le potrivi.

Pentru pizza cu forme ne-am folosit de formele din spumă cumpărate de la Lidl. Jocul poate fi doar pentru recunoașterea formei, sau ambele – forme şi culori. Depinde de nevoia copilului. Tu hotărăști.

Pizza felii de culori poate fi interpretat după materialele pe care le ai la dispoziție: capace, bețe, elastice, mărgele, cârlige, fie separat, fie amestecate. Îl ajuți să identifice mai multe obiecte de aceeași culoare, cu texturi şi forme diferite.

Spor la joc!

1

Idei de activităţi 2-4 ani

Lately printre muci, alergătură multă după acte medicale, somn pe spongi și mâncare la fel, ne-am făcut timp să ne destresăm și să petrecem timp împreună. Am jucat jocurile preferate ale mândrei care implică mult ascuns cucu-bau, alergat prin casă, făcut curățenie după regulile ei, dansat la greu, am facut și niște actrivități noi. Iată-le mai jos:

1. Artă cu spumă colorată
Materialele folosite pot fi confecționate în casă sau cumpărate. Eu am găsit niște art seturi frumoase, cu care am exersat motricitatea grosieră, fină, culorile. Este o activitate drăguță, are ca produs final un mic tablou pe baza căruia poți recapitula activitatea, și în funcție de copil, disponibilitatea de a relua ceva care a făcut deja, poți să o repeți imediat sau în câteva zile. Acele zilele fără idei de cum să canalizăm energii.

   

Mai multe poze aici.

2. Forme cu plastilină
Pentru exersarea motricitații, pentru coordonare, logică, recunoaștere forme, activitatea nu necesită mare pregătire.
Printezi în avans niște desene, free of charge of course, pui la îndemână niște creioane, culori – finger paint sau plastilină. Loli este fan plastilină, așa că plastilină a lipit.

Necesită nițică răbdare activitatea, prin urmare momentul potrivit se alege în funcție de dispoziția boțului. Când i-am prezentat prima dată foile mândrei, acum vreo 2 saptămâni, și ce poate face cu ele, nu a interesat-o. A urmărit explicațiile dar nu voia să urmeze modelul. Am reluat activitatea zilele astea. A avut mult mai mult succes.
Dacă nu vrei să folosești modele printate, poți desena chiar tu.

după ce lipește refolosește – scoate tot 🙂

3.  Forme cu stickere colorate – le-am cumpărat. Extrem de utile când vrei să ocupi copilul cu ceva care îi place. Loli iubește să lipească, și dacă tot e plin prin casă de inimioare și floricele, am organizat plăcerea asta spre a exersa forme și culori. Fiind un pic mai migăloase a rezistat mai puțin la lipit. Se poate relua oricând. 😊

Poți face în casă astfel de seturi folosind hârtie colorată autocolantă și desene făcute de mână. Loli a făcut cu Adina o umbrelă și o minge. Mingea nu a rezistat pentru poză, a dezlipit pe drum hârtiuțele colorate.

4.  Light boxul – foarte bun când dispoziția este una miorlăitoare. Loli a fost mucoasă și miaunată. Jocurile pe cutia luminoasă au scos-o din starea de moleșeală și dispoziție de pisică. Cum să faci o light box am scris aici.

Spor la joacă!

2

DIY light box (cutie luminoasă)

Cum să ții copilul ocupat pe vreme rea sau pe vreme bună atunci când are o zi în care nicio jucărie sau niciun joc nu-l atrage. Iată idee preluată de la alți părinți: Cutia luminoasă sau light box.

Cutia luminoasă este varianta mesei luminoase – light table. Eu nu m-aș fi gândit acum la asta (dădeam eu de ea pe vreun grup la un moment dat), dar săptămână trecută o prietenă mi-a lăsat pe Fb linkul către un producător de mese luminoase din lemn. Și așa s-a născut ideea. Mai întâi de achiziție, but soțul meu a decis să facem noi una, adică el. Pentru mândra lui construiește orice dacă îl soliciți, varianta de cutie i-a surâs mai mult.

La ce folosește? Orice îți trece prin cap ca joc senzorial și nu numai. Idei aveți pe Pinterest o mulțime.

Ce am folosit noi + buget:

Cutie Bricostore –  basic box Plast team – 35 lei

Spray  inox pentru interiorul cutiei – 18 lei (trebuie uscat bine, are miros destul de neplăcut, se poate folosi spray din acela pentru decorațiuni de Crăciun – cu aspect geam aburit, înghețat). Operațiunea de dat cu spray să nu o faceți în casă, ci undeva unde aveți spațiu deschis și lăsat la uscat 24h sau până dispare mirosul. Se poate și fără. Poți opaciza cu altceva.

6 spoturi cu baterii 4×6 – 24 lei

Baterii15 lei

Total 92 lei. Se poate și mai ieftin de atât.

Capacul nu era chiar opac, am lipit hârtie de copt:)) pe interior.

  

Alte idei de cum să faci un light box găsiți aici și aici.

Idei de jocuri și materiale pentru light box aici și aici.

Spor la joacă!

Mândra a fost încântată de noua jucărie. O interesează și treaba cu spoturile tare. Scoate capacul și aprinde singură, prin apăsare, spoturile.

 

   

0

Despre numere, cuvinte și alte îndeletniciri

Adevărul este că nu am numărat atât de mult (cărți, păsări, mingi, fructe, tigăi, firmituri de praf) de când nu-mi aduc aminte. Acum număr pentru Loli zi de zi. Dacă trece de duoi (2) fac mătănii. Am zis!
Jucăm pe culori cu tot ce ne cade în mână. Le știe, da’ așa căpoasă nu am văzut. Le spune când vrea, cum vrea, în ordinea ei, pe tonul ei și cu Nu înainte. E taur! Nu cred în zodii, doar în cea a fiică-mii cred.

wp_20161019_19_29_26_pro

turn colorat, vârful e verde, nu?

Punem lucruri, sortăm, îngrămădim, ascundem, găsim, redescoperim marea cu sarea, în brațe cocoțată. Podeaua o arde la tălpi și spatele meu trudește. Bine că nu e dolofană că eram disperată acum. Sunt oricum, 7 kilograme nu sunt comode psihic de fel.

wp_20161121_001

vrei în brațe, bebe? mai bine te învârt…

Ziua, noțiunea de pat nu există. Și dacă vreau să nu demisionez din postul de mamă, atunci pat și pernă devin. Mă uit la tv sau trag un ochi pe calculator. Culmea-culmilor când vreau tv nicio emisiune, film care să îmi gâdile ochii și liniștească neuronii. De butonat nu pot că poziția nu e pe placul ei și somnul o lasă dacă palmele mele nu stau căuș sub fundul ei. Știu că în ceva ani o să fugă de prea mult pupat și îmbrățișat și că o să îmi doresc momentele de acum. Îmi place să o țin și să îi protejez somnul, numai că îmi doresc câteodată să prefere patul și eu să stau cu brațele mele în brațe și să mă car doar pe mine.
wp_20161118_14_26_55_pro
Noaptea, doarme pe pat, cu o mână neapărat sub perna lui Iulian, cu alta spre mine și la cap cu Mickey (perna cu Mimii). Dacă te apuca plimbatul noaptea prin casă, sare direct în fund să te însoțească. Nu e chip să faci vreo treabă fără știrea ei. Cum nu e chip să dormi lățit și tolănit după poftă. Marginea, dunga patului este liberă pentru amândoi, suntem precum nordul și sudul, nu prea ne intersectăm. Ne pupăm, în aer, pe deasupra mândrei și ne atingem, un pic, vârfurile picioarelor bucuroși că avem acolo spațiu. Restul este pentru mândra. Când s-a cocoțat în patul nostrul? De la 10 luni și altă discuție pe temă este sortită eșecului.

wp_20161019_18_21_42_pro

Mimii, Mimii

Cât despre cuvinte, apoi sunt de două categorii mi și pe. Măr, miau, meu, mare, morcov etc sunt mi. Păr, pere, pat etc sunt pe, câteodată pa, dar încă nu fac categorie aparte. Are și excepții de la regulile ei, spune și cuvinte întregi și pe fugă ca să nu mă prind. Simt că în curând acești mi și pe vor evolua și am așa o teamă că le voi duce dorul în clipa când va arunca cu toate cuvintele. Dar am sa tac, așa pauză de corzi vocale vreau să savurez!

Când încerc să o determin, prin joc, să exerseze dreapta și stânga, să vezi ce scandal. Lucrează mult cu stânga, dreapta o uită nemișcată. Va scrie cu ce mână o vrea, acum le antrenăm pe ambele. Nu vreau să fie ca mine. Eu dacă mă reapuc de condus trebuie să fiu și mai riguroasă cu stângile mele. Să se clarifice odată și să își accepte poziția.  Bietul copil, mamă-sa nu le dibuie bine și el trebuie să le știe. O să mă taxeze Loli la treaba asta când va prinde glas.

wp_20161102_16_18_29_pro

mergem la dreapta, da?

Să ne jucăm de-a răbdarea, păzea! Zici că mi-a copt-o universul pentru toate relele sau cele bune, pe care nu le-am făcut sau le-am frunzărit din lipsă de răbdare. Eu nu am răbdare, sufăr de grabă și de fac totul acum, aici, așa cum iese, doar să fie gata odată. Loli este doar grăbită. Când nu e pe placul ei, gatam e cuvântul ei. Cu toate astea așa se muncește să rabde, să învețe, că îmi dau lacrimile. Vrea și îi iese. Nu cred că am să fiu vreodată ca ea.

Are mania curățeniei și a dezordinii. Ambele. Da, da. Ea arunca, ea culege. Face și design. Le rearanjează sau asorteaza cu vreun ciorap murdar și o hârtie înmuiată în gură. Așază pe diagonală hainele ei, alea care le-am pus în sertar cu 5 minute înainte. Dacă o întrebi cum i-a ieșit aranjamentul îți spune daaaa, bi (bine).

În weekend de atâta bucurie că suntem trei, face orice îi trece prin cap și dacă e ceva cu care nu sunt de acord, în clipa în care încep teoria, fuge la tati, tati. Să scape, de dondăneală. A învățat repede treaba asta, nu? Și tare nu-i convine când tati nu o salvează și îi explică cum stă treaba. Dar e altceva, vine de la tati și îi trece instant.

Adevărul este că nu am văzut toate astea până acum, mi-am imaginat cum va evolua, dar nu mă poziționam în prezentul de acum. Nici ziua de mâine nu o văd, e cam aventuroasă mămicia asta cu Loli. De ziua prematuritații a circulat un text cu care nu sunt total de acord (îl caut!). Nu știu de ce – eu, Iulian și ea – am fost aleși pentru ce a trecut și ce urmează, știu doar că atunci când e greu, de îmi vine să capitulez permanent, vine ceva ușor, lin, atât de vesel și cu atâta fericire, că merită totul.

2

Cum lucram noi la deprinderi – pe scurt

Mie îmi place întreg conceptul de DIY. Am făcut câteva jocuri pentru Loli. Însă cel mai des din lipsă de timp, inspirație, chef, răbdare, cumpăr jucării asemănătoare cu cele de la terapie sau despre care m-am documentat, sau mi se pare mie că pot fi utilizate și pentru a dezvolta anumite abilități, exersa mișcări, forme sau adaptez ce am deja.

Prin urmare, ca un fel de sneak-peek, noi lucrăm cam așa:

Exersăm coordonarea, repetăm forme și culori, cu tot ce înseamnă jucării incastru. Jucăriile de mai jos servesc perfect aceste activități. Pe astea le preferă mândra. Le rotesc, le ascund, le scot după un timp.

wp_20160928_10_33_58_pro

Exersăm răbdarea și motricitatea fină, culorile cu cele de mai sus, plus aceste jocuri de pescuit (unul este inspirat de la Cristina), altul cumpărat, și puzzle-urile cu animale. Astea sunt în topul favoritelor, primele ei puzzle-uri😊.
wp_20160928_10_42_05_pro

Puzzle-urile din carton pot fi utilizate tot pentru coordonare, motricitate, exersare părțile corpului. Noi mai exersăm cu ele atenția și răbdarea. Ultima nu este punctul forte al fetei mele. Interesant este că ai și modelul, animalul de construit.
wp_20160928_10_52_15_pro

Tot pentru motricitate fină, culori și sfânta răbdare folosim acest joc. Are ceva asemănător la terapie, este printre ultimele achiziții, cu toate că se adresează copiilor de peste 3 ani. Noi nu facem modele, doar ce ne interesează acum ca dobândire de abilitate.

wp_20161001_08_30_13_pro
Comparăm mic- mare, lung-lat cu jocul puzzle de mai sus și cu astea două. Și cu orice ne iese în cale. Patul e lat, bățul e lung etc
wp_20160928_10_53_02_pro
Repetăm cuvinte, sunete (acolo unde este cazul), descriem acțiuni cu cartoane și cu cartea aceasta.

wp_20161001_08_35_39_pro  wp_20161012_09_25_39_pro

Folosim jocuri de lemn pentru motricitatea grosiera și fină, memoria, creativitatea, exersăm totodată sunete, cuvinte noi.

wp_20161001_08_25_33_pro  wp_20160928_11_00_06_pro

Înainte de un an, când nu era Loli sigură pe unde să localizeze ochii, gura i-am făcut fața din fetru. Este cam alien, ei i-a placut, părul îl făceam din niște benzi subțiri de plastic colorate. Nu le-am găsit, sunt pe sub un dulap puse la păstrare de mândră. 🙂

wp_20161001_09_18_30_pro

Exersăm culorile cu “cutia cu găuri”, i-am făcut la un moment dat pătrate din fetru și hârtie colorată la care asociam mingi colorate. Nu i-a plăcut, le-a rupt, lins, aruncat sub pat și asta a fost. Tot pentru exersarea culorilor folosim bețele din lemn colorate și paiele de suc.

wp_20161001_08_26_13_pro wp_20161001_08_32_54_pro wp_20161001_10_44_43_pro

Ca să antrenăm urechea facem muzică cu clopoțelul, cu tobele, chitara, fluierul (antrenăm mușchii respiratori), ce mai avem cu sunete. Sau ne prefacem că avem instrumente. Sau deschidem tv-ul pe radio. Uneori Loli vrea sa vadă videoclipul, drept urmare facem și asta – dansăm, lălăim uitându-ne la tv. Melodiile ei, încă favorite, pentru un dans bun sunt aceleași ca acum câteva luni.

Numărăm cu mărgele și cu un joc domino. Și cu umerașele ei, atunci când atârn stenderul de calorifer. Stenderul este folosit și pe post de uța-uța. Periculos tare! Drept urmare, folosesc și alte jocuri pentru numere, usuc rufele doar afară. Momentan, Loli, numără bine până la doi. 😊 Orice numărătoare este cu duoi la început și sfârșit.

  wp_20161012_10_54_39_pro

Tot la motricitate grosieră – Treburile casnice le facem cu ustensile pe mărimea mândrei, altfel ne certăm de la mătură. A trebuit să  cumpărăm set de curățenie – mătură, mop, faraș, aspirator și fier de călcat de jucărie. Ultimul nu e așa băgat în seamă, nici Loli nu îl utilizeaza des. Asta pentru că eu calc de puține ori pe an. Nu știu dacă soțul meu e cel mai șifonat dintre toți, deocamdată nu se plânge. Noi uscăm tot pe umerașe, bine întinse, ca să nu fie nevoie de călcat. La ocazii scoatem ustensila, do not worry. Fără poze, deoarece azi nu am avut chef de curățenie. Setul cu mătură, mop și faraș l-am luat de la Bebe tei, restul de pe la Cora.

Am scris ce mi-a venit în minte repede. Folosim mult mai multe jocuri, în funcție de nevoile cognitive ale copilului, de vârstă se poate adapta orice. Poate fi modelat jocul astfel încât să servească nevoilor de moment. Nici nu e nevoie să cumperi tot magazinul de jucării. 
Nu am pomenit nimic despre cărți. Loli are cărți favorite și cărți pe care le cere des. Ce i-a plăcut mult, din achizițiile recente, spun după ce ne revenim, după vacanța la bunici.

Image
3

A fost odată…un ou – spectacol nonverbal pentru copii 2-5 ani

A fost odată…un ou – Spectacol nonverbal pentru copii de vârsta Lolitei și încă vreo 3 ani plus, la clubul Muzeului Tăranului Român.
A fost extrem de interesant, o experiență plăcută pentru mândra noastră și pentru noi. Loli, care nu stă bine la capitolul răbdare, a rezistat cele 30 de minute și s-a bucurat de poveste.
Pe alocuri am sușotit explicații, am aplaudat, suflat, mirat, întrebat între noi ”unde-i ?”exact cum făceau fetele de trupa Hopa Trop.
Este un specatacol plin de joc, sunete, mișcări, este senzorial, interactiv, care invită la explorare. Ideea spectacolului pornește de la modul cum iau naștere ființele, cum lumea începe de la ceva mic/mare, o sămânță sau ou și se dezvoltă, devine surprinzătoare și distractivă.

afis spectacol

sursa foto hopatrop.files.wordpress.com

Spectacolul a fost conceput exact pe ceea ce Loli și copiii de vârsta mică pot corela, relaționa fără să fie nevoie de cuvinte multe. Loli face ergoterapie, jucăm și acasă jocuri pe partea senzorială, dezvoltarea de abilități ce includ menținera atenției pentru o perioadă de timp, asociere de noțiuni și multe din elementele de joc folosite îi sunt extrem de familiare: Suflatul penelor, apa din folie de plastic, asocierea culorilor, joc de umbre etc.
Povestea este însoțită de acompaniament muzical live, se îmbină perfect cu jocul Anei -Maria Cucută (pe Ana Cucută o cunosc mai bine :), am lucrat împreună la proiectul Dodi și Roni) și a lui Beatrice Iordan (autoarea întregului concept).
Era o atmosfera plăcută, relaxantă, Loli se legăna (dansa) în ritmul muzicii.

Despre spectacol, cei de la Hopa Trop, explică pe larg aici, sunt și imagini din timpul spectacolului.

La final copiii se pot juca cu recuzita, interacționa cu actorii. Loli era foarte atrasă de scenă și de ce era în spatele ecranului de spectacol (de acolo venea lumina, umbrele, avea de lămurit treaba asta – să vadă lampa! :))

loli duminica

Spectacolele, în mod normal, adică atunci când nu este vacanță, se țin în ultima duminică din lună, de la 10.30 și de la ora 12.00.

Abia așteptăm să vedem ce pregătesc pentru la toamnă.

Image
0

De prin parc

Nu știu cum de au curaj unii să țină predici despre cum să vorbești când nu acordă bine subiectul cu predicatul. Ele este, ei face și vine oameni, plus multe altele din seria, mă irită pe timpan.
Zilele astea în parc: Vreo trei școlari se joacă un joc. Și zice unul dintre ei ceva. Aud, a fost destul de tare spus, mă uit în jur. Nu se sesizează nimeni instant. Dădeam moața jos din căruț, nu aveam nici dispoziția necesară să intervin, atât a fost, niciun alt cuvânt asemănător n-a urmat. Numai că a intervenit o bunică, bonă sau ce era ea. Mai bine tăcea! Copiii s-au acuzat, aruncat vina cum cine sau de ce e jocul cu cuvinte așa deranjante. Oricum tanti cu morala nu a fost coerentă, corectă, acord subiect predicat nema. La început a ridicat tonul, apoi l-a lăsat mai jos cu ceva decibeli. Nu zic că a dat volumul mai mic din cauză că mă uitam urât și cu grimasă scârbită.  Posibil!

Te apuca instant migrena de la nu știe să vorbește. Mai bine lăsa așa. A fost ceva de genul căcatul căcaților sau doar căcaților. În fine, nu era chiar așa grav. Putea fi despre un excrement imens, poate că nu se potrivea în joc, însă scena moralei putea fi alta.  Ceea ce mi se pare extrem de grav – mulți (dintre noi) își lasă copilul cu cineva ca ea și fie le pasă dar nu fac nimic sau nu le pasă. M-am pus și pe mine în propoziție ca sa nu par scutită de astfel de scăpări sau că arăt cu degetul. Tind să cred că mai bine lași copilul cu un străin (bona, aleasă, asumată decizia) un pic mai instruit și cu care copilul poate conversa corect. Daaa, știm, nimic nu înlocuiește dragostea unui om din familie dar dacă în propoziție eu iubește la tine este ceva uzual atunci măcar trimite și bunica/ruda la școală. Sau să citească cu nepotul/ nepoata din când în când. Unele lucruri se îndreaptă și la bătrânețe, vorba  aceea omul învăță cât trăiește este adevărată.

WP_20160407_14_31_14_Pro