2

Carduri rutina zilnică

Nu ştiu cum e la tine, la noi acu vreo două săptămâni Loli a avut perioada lui Gică Contra, Drama Queen şi nu mai ştiu care se înscriu în categoria asta, de am crezut că am să albesc definitiv. Toate ideile Lolitei de nu mănânc, nu oliță, nu aia, nici aialaltă, mă supăr din orice mi-au zdruncinat nervii. De atâta tâfnă abia i-am ținut în frâu.😊

Ca să îmi liniştesc firea am zis să facem rutina more fun. Aşa că am scormonit Pinterest-ul după niște carduri cu rutina zilnică. Erau multe modele, free şi pe bani, dar nu le-am am găsit pe plac (atunci, acum vreo două zile după ce m-am muncit cu desenatul și am muncit și pe alții, parcă am găsit ceva), pe nevoile moaței. M-am apucat de desenat, apoi căutat aplicație să le fac oacheşe din telefon, că la desktop am interdicție. Nu mă suportă mândra la calculator.

M-am chinuit eu într-o seară, dar nu îmi ieșea mare lucru, aşa că m-am rugat de prietena mea de la etajul 5 care m-a ajutat cu prelucrarea, colorarea desenelor.

Le poți descărca şi tu (dacă le găsești utile).

Modul de aranjat, undeva la vedere, se face în funcție de spațiu, de ideea de moment. Arăt într-un viitor post cum am lucrat noi afișajul şi cum a primit Loli cardurile.

Descarca carduri rutina zilnica partea 1

Descarca carduri rutina zilnica partea 2

Descarca carduri rutina zilnica partea 3

0

După…ziua ei

Nu m-am gândit să scriu ceva special de ziua ei. Tot timpul este despre ea, despre ce cred eu că vede ea în mine, despre cum cred eu că vede lumea în general. Îmi doresc să îmi refacă ea toate textele, la un moment dat, să spună aici da, aici nu ai tras bine concluzia. 

Adevărul este că nu aș putea să compar, să pun pe coloane separate ce era înainte şi ce e acum, după 3 ani. 

Fetița mea are 3 ani. Ce pot adăuga? Să vină alți 3 şi tot aşa. Să rămân tânără (la minte şi suflet, iar corpul să mă țină) pentru ea, să fiu mai bună, să o înțeleg îndeajuns, să o iubesc oricând şi să ştie asta. 

Fetiță mea are vârsta la care, sper că, realizează că stadiul de bebe e demult dus şi are lucruri de făcut singură, cu noi, fără noi în preajmă. A crescut, în felul ei fără grabă, şi îmi doresc să nu bată pasul pe loc, lumea să nu se învârtească pe lângă ea şi să nu bage de seamă, să fie conștientă de tot, chiar şi de cel mai mic fir de de praf.

Fetița mea, cea pe care o voiam băiat, este mână dreaptă a timpului. Îl ocupă tot, nimic nu e important dacă nu e şi ea prezentă. Şi e foarte tare lucrul ăsta. Face de toate, gospodărie cu mizerie şi curățenie, baie în cadă şi pe jos, se joacă şi se supăra în acelaşi timp, este peste tot pe unde ai avea nevoie de absența ei. E acolo unde nu dorești neapărat – pe geam, făcând gimnastică pe uscătorul de rufe. Este nervoasă şi veselă, de la o secundă la alta. Aşa e ea. Full hand, full house. O iubim aşa cum e.

Fetița mea, Loli, trăiește cu noi de 3 ani. Era cât pe ce să nu-i sărbătorim, dacă nu ieșea cu grabă, la lumină pe 8 mai, la 12.30!

Este aici, cu tot (tort) şi se bucură de el. Asta contează.

La mulți ani, mândra mea! Şi….îți mulțumesc!

1

Mini caiet de activităţi pentru zile de primăvară…spre iarnă

Zilele astea am stat mult în casă. Plictiseala mare, stare miaunată (la Loli și nu numai) de la vremea mohorâtă. Ziceai că se apropie noaptea de la orele dimineții.
Loli voia ba pa-pa pac – adică să mergem în parc ori Mimii (că tot i-am povestit de noul serial). Afară vâjâia vântul ca iarna şi ca să o ocup un pic cât îi pregătesc ceva de lucrat, i-am dat liber la ornat geamul de la ușă balconului. Cu ce? Decorațiuni din gel pentru Paști. Da, nu am apucat să le folosim, aşa că s-au dovedit folositoare acum, pentru încercata răbdare.
 
Am luat un caiet mic, cu model simpatic şi m-am pus pe treabă. Am întocmit un mini caiet de activități. L-am filmat cât m-am lăsat Loli – prima parte completată, a doua desenată pe fugă. Atâta nerăbdare…

Caietul de activități nu presupune mult talent la desen, nici cine ştie ce materiale. Te gândești la ce îi place copilului – plastilina, să lipească, deseneze, stickere, apoi ții cont şi de nevoile lui de moment (atenție, concentrarea, logică, coordonare) şi umpli un caiet întreg.
 
Poate fi folosit oricând e nevoie – în călătorii (mă gândesc să fac unul pentru următorul drum cu maşina), când nu vrea să se joace cu ce are deja, când are nevoie de ocupație deoarece vreau să am un moment de respiro. Găsesc eu nevoia:)))
Spor la creionat!
2

Mickey și Piloţii de Curse – o nouă serie plină de acţiune la Disney Junior

Mimii, Mimi, nuu-i? Da, aşa îl numește Loli pe celebrul personaj Mickey; la fel şi pe Minnie. Treaba cu nu-i începe din momentul în care se anunță genericul de la Clubul lui Mickey Mouse. Nu se uită la niciun episod fără să îl aibă pe Mickey de pluș lângă ea, în brațe, sau pe picioare. Și ca un făcut e de negăsit când se aude – Hei, salutare tuturor, sunt eu Mickey Mouse! Răscolim rapid și după ce dăm de pluș, ne așezăm fuguța pe canapea.

Loli are doua seriale preferate, unul din păcate nu s-a mai difuzat de ceva vreme. Prin urmare, ne uităm cu plăcere, amândouă şi amântrei cu tati, în weekend, la Mickey. Numărăm, facem prezența, spunem cuvintele magice, ne întrebăm şi noi care mick-unealta e potrivită. Suntem fani înrăiți, ce mai! Apreciez calitatea educativă a serialului, este interactiv şi amuzant, potrivit pentru vârstele mici. Un episod durează cât răbdarea Lolitei şi asta e perfect.

Fata mea, deși a văzut reclama cu noul serial, ăla cu tit-tit (maşini) şi o intrigă mult, pentru că nu începe imediat (ACUM!) acest atu (altul), se luptă să aprecieze ca timp că, în curând, adică pe 22 aprilie, ora 10.30, începe un sezon nou, plin de acțiune. Lucrăm la asta!

Serialul va fi o surpriză, cu singuranță, pentru toți prichindeii, cu personajele ei motorizate şi gata de acțiune. Am început deja discuția – ştii mami, de mâine într-o săptămână (spunem zilele săptămânii, pe degete le numărăm) începe Mickey cu tit- tit. Ea e nerăbdătoare, eu şi mai şi. Cine o cunoaște pe Loli ştie că nu păpușile sunt jucăriile ei favorite ci mașinuțele.

Noua animație Mickey și Piloții de Curse își va face debutul la Disney Junior pe 22 aprilie, la ora 10:30. Serialul dedicat preșcolarilor este plin cu aventuri îndrăznețe, avându-i ca protagonisti pe Mickey Mouse, cel mai îndrăgit personaj Disney, și prietenii lui, Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald.

Mickey și gașca lui la volanul mașinilor lor unice, vor avea parte de curse amuzante și curajoase în jurul lumii, dar și făcând năzdrăvănii în orașul lor natal Hot Dog Hills. Minnie și Daisy au propria afacere de succes ca Ajutoarele Abile, astfel că de la dădace pentru animale de companie la ghizi turistici, de la agricultură la modă, Minnie și Daisy se bucură de mult succes în Hot Dog Hills.

Am acceptat ca Loli să privească astfel de seriale deoarece sunt create pentru copiii cu vârsta între 2 – 7 ani, iar poveștile sunt concepute astfel încât să împărtășească lecții sociale și emoționale despre prietenie, munca în echipă, optimism și fairplay.

Serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative. Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate.

Ca părinte limitez accesul la televizor, aleg seriale potrivite pentru vârsta copilui, nevoile cognitive și niciodată nu îl las singur cu ochii în ecran. Sunt alături, discutăm pe marginea acțiunii, subliniem comportamente, le discutăm, amintim replici și rolul lor. Apreciez calitatea programelor Disney Junior și apreciez invitația adresată părinţilor de a se alătura copiilor lor pentru a trăi experienţa Disney cu poveşti şi personaje magice, muzicale şi naturale, încorporând în acelaşi timp teme specifice de învăţare şi dezvoltare create pentru copiii cu vârste între 2 şi 7 ani.

Și, ca să antrenăm răbdarea până sâmbătă, să treacă timpul ușor, iată câteva fapte reale legate de noua serie:

  • Producătorul seriei Mickey și Piloții de Curse, Mark Seidenberg, a lucrat la un restaurant care servea hot dog din San Francisco, numit The Noble Frankfurter.
  • Garajul lui Mickey din Mickey și Piloții de Curse ascunde mai mulți Mickey decât ați crede.
  • Invitații speciali din Mickey și Piloții de Curse includ personaje îndrăgite Disney precum Chip și Dale, Clarabelle, Mortimer Mouse și Horace Horsecollar.
  • Toate mașinile de curse din Mickey și Piloții de Curse sunt inspirate din personalitățile personajelor.
  • Mașina lui Minnie, Pink Thunder, este inspirată dintr-un automobil din anii 1930 francez – arată ca o fundă și a avut ca sursă de inspirație automobilul Delahaye.
  • Goofy conduce o mașină creată dintr-o cadă numită Turbo Tubster.
  • Mickey, fiind un personaj clasic, conduce o mașină tipic americană clasică – Hot Dog Hot Rod.
  • Pentru că Daisy adoră florile, mașina ei este un dragster Snap Dragon.
  • Mickey are numărul 28 pe mașina lui, simbolizând anul debutului său în Steamboat Willie.
  • Numărul 89 a fost ales pentru mașina lui Minnie și reprezintă cei 89 de ani de când ea a fost creată.Mașina lui Pete are numărul 9, fiind o trimitere la cele nouă vieți pe care le trăiește o pisică.
  • Daisy și-a ales numărul 4 în cinstea celor patru prieteni ai săi – Minnie, Mickey, Donald și Goofy.
  • Mașina sport a lui Donald are numărul 3 – referindu-se la animația Three Caballeros (cei trei caballeros) din care Donald este mândru să facă parte.

Abia așteptăm. Voi? Ați salvat data de 22 aprilie, ora 10.30?

0

Părţile corpului – distracţie pe hârtie

Unde-i nasul? Unde-i gura? Facem jocul ăsta de când sunt bebeluși, nu-i așa?  Ei, bine, merge și după bebelușeală, un pic mai elaborat, să exersăm vocabularul, motricitatea, cunoaștem corpul etc.

Părțile corpului – este o activitate care poate fi structurată în funcție de vârsta copilului. Implică copilul de la început, deoarece lucrezi materialul activității cu el, este personajul principal. La Loli partea cea mai bună a activității a fost desenatul ei.

 Loli are 2 ani şi aproape 11 luni şi m-am gândit să adaptez activitatea potrivit vârstei şi nivelul ei de înțelegere:

– identificarea părților corpului (alcătuire externa) ca poziție, identificare funcție, mimat mișcare – acolo unde era cazul

– exersarea îmbrăcatului prin poziționarea hainelor corespunzătoare părților corpului

– un joc simplu de explorarea a traseului alimentelor în corp, cu mărgele (bucățele de mâncare), fără informație științifică greoaie, strict pe unde intră, unde ajunge, în ce se transformă, pe unde iese).

Ce am reuşit?

să o amuz cu desenatul

nu o puteam da jos de pe hârtie, era spațiul ei, cu urma ei – i-a plăcut ideea de urmă personală. Hârtia (de împachetat) nu era pe dimensiunea Lolitei, partea de sus a capului era cât pe ce să o desenez pe parchet. Nu a vrut să punem – desenăm părul. A ieşit gen alien style, o urmă subțire, exact cum e ea:)))

am localizat doar anumite părți ale corpului, a fost prea distrasă de modul cum am început activitatea şi voia să deseneze cu carioca tot, nu să caute buricul…

la partea cu mărgele a rezistat un pic, apoi le-a înșirat în toată camera

a îmbrăcat desenul, apoi a început să se îmbrace cu hainele (pe deasupra celor purtate deja)

a reluat cu creta singura părțile corpului care le ştie bine, vreo câteva minute mai tarziu, după ce lăsasem desenul şi gospodăream lucruri prin casă.

I-a plăcut ce am făcut, pe o scală de 1 la 10 aș spune 8 la entuziasm; voi relua activitatea asta cu ceva updatari la materiale de lucru, pentru mai multă distracție. Stai aproape!

Ideea am adoptat-o, nu e scornită de mine. A dat Loli iama în hârtia de împachetat și voila idee de căutat, apoi jucat.

O selecție despre ce poți face pe tema aceasta găsești punând la căutare pe Pinterest, de exemplu – human body activities for toddlers, preschoolers.

7

Somnul în trei

Somnul nostru cel de toate zilele este în trei. Eu, Loli, Iulian; ea lăfăindu-se, noi pe dunga patului. Formula noastră s-a promulgat după prima răceală a mândrei. A făcut febră mare, avea nasul tun de muci şi o dispoziție care dobora şi pe cel mai vesel om din lume. Aşa că am cocoțat-o în patul nostru în ideea de o ocroti mai mult, pe fondul răcelii, şi cu explicația zilnică că se va întoarce în pătuț. A funcționat maxim, în alte câteva luni am strâns pătuțul deoarece aduna praf şi devenise șifonier pentru hainele mândrei. 

Înainte să nasc şi după ce am născut eram la curent cu toate poveștile despre cum se învață în brațe, şi în patul părinților, şi cum nu scapi de copii nici când sunt mari – din brațe şi din pat. Aveam şi experiența soră-mii care îl are musafir și acum pe Ștefan între ea şi soțul ei. Pressure! Pressure! Tare aş da timpul înapoi sa le spun oamenilor să nu mai pună presiune pe viitorii părinți. Ce dacă doarme în pat cu mama sau tata? Nu va fi pentru toată viața. Am auzit aseară în parc vorba asta- nu s-o însura făcând la oliță.  Merge şi cu somnul.

Am avut şi noi discuția asta. Loli va dormi în pătuț, o învățăm cu el, o facem să îi placă bla bla, să nu pățim ca alții.

Și ne-a învățat ea ce şi cum. De acum urmează povestea:

Când am adus-o acasă, ghem de 2 kg, se pierdea în pătuțul ei. Dormea câteva secunde acolo, apoi în brațe, apoi lângă mine, apoi mai pune în pat copilul. Eram deja obosită. Rămâneam pe poziții. Și erau multe – de-a curmezișul, de-a latul, pe diagonală, încovrigați în jurul ei, în primele două luni. Iulian își făcea loc, se contorsiona să încapă cumva şi să nu strivim boțul. Apoi, a urmat episodul cu vomat laptele, de o țineam pe mine, aproape la verticală ca să nu iasă mâncarea. Drept urmare, mi-am aranjat pernele spătar şi dormeam cu ea pe piept. Într-o noapte după ce am ridicat salteaua pătuțului un pic, să stea plan înclinat, am așezat-o pe burtică şi i-a plăcut. Așa am reușit să o împrietenim cu patul ei.

Ziua şi noaptea nu se diferențiau în primele săptămâni. Loli dormea ziua, noaptea ne făcea cu capul. Până când am zis: să facem ziua – zi şi noaptea – noapte. Nu am ținut copilul treaz ziua, ci am prins curaj să îl plimb pe lângă geamuri, să tragem draperiile dimineața, să spunem bună-dimineața și bună seara, noapte bună, să avem ritualuri de zi, de seară, de pregătire pentru nani. Tragem draperiile, facem patul, scoatem pijamaua, prosopul, facem baie etc. Şi am delimitat, nu imediat, ci în timp ziua de noapte, verbalizând şi făcând activități de zi/spre seara; acum punem în practică, verbalizează ea ordinea treburilor. S-a învățat.

Scandal de seară am avut de multe ori, nici o zi nu a fost la fel, iar dacă făceam un rezumat al zilei puteam identifica sursa scandalului – nu ne-am jucat îndeajuns, am schimbat rutina din timpul zilei, a achiziționat ceva între timp, a venit tati şi nu au apucat să stea împreună, am fost undeva unde era multă agitație. Copii spun, nu în cuvinte la început, care au fost stimulii lor. Nu am răbdare întotdeauna, știu, dar ca să nu obosesc cu capul şi să ajung la vorba bunică-mii (m-o pedepsit D-zeu cu aşa năluc de copil, cum eram eu) facem pupala (unul din momentele noastre de conectare când stăm îmbrățișați toți trei şi împărțim pupici), încă o ascunsa prin casă și cucu- bau sau vreo ghiduşie care ne liniștește. Sunt seri când nimic din ce am înșirat mai sus cu funcționează, ajungem la plâns şi furie.

Când era Loli mică, de vreo câteva săptămâni, am cumpărat cameră de supraveghere să mă pot mișcă prin casă, să părăsesc dormitorul. Pentru că altfel eram lipită de ea, mă uitam cum doarme sau face fețe – fețe în somn, sau îi urmăream respirația. Eram stresata, mi se părea că dacă plec pierd ceva – un sughit (dacă se îneacă!), un of, un geamăt de la colici. Trebuia să fiu acolo, să o liniștesc când plângea în somn, de parcă o fura cineva, şi după ce îi spuneam gata, gata, mama e aici, așteptam zâmbetul știrb. Întotdeauna se întâmplă asta, se ambala într-un oftat, plâns în somn, de mă rupea. Nici acum nu ştiu ce visa – pierdea tâța în somn, habar n-am – şi după câteva secunde zâmbea ca o rață, cu toată gurița.

Așadar, când în patul ei, când în brațe, s-au dus primele 10 luni şi eram bucuroși că apucăm să vedem un film la TV, şi în paralel, și un film cu ea pe camera de supraveghere.

Şi de atâta fericire ne-au năpădit mucii şi a fost greu, aveam o Loli bulversata total, deoarece nu înțelegea ce se întâmplă cu nasul ei, de eram în pragul isteriei 24 din 24.

Am luat-o în pat şi aia a fost. Nicio carte, lecție despre soluții  blânde pentru somnul bebelușilor nu a funcționat. A rămas între noi cu toată documentarea şi explicațiile (după doi ani) despre locul de nani al ei, al nostru. Dacă o întrebi cu cine doarme, îți va spune cu mami şi tati.

În timpul zilei, încă din prima lună de schimbat locul de dormit am avut tentative, din motive de securitate, de a o pune în pătuț după ce adormea. Dura fix 3 secunde, imediat în fund sau în patru labe. Apoi sa te ții potop de lacrimi şi uite așa zbura somnul. A reuşit să cadă din pat şi am murit de spaimă. Am continuat mutatul ăsta în pătuț ziua pe principiul încercarea moarte n-are. Când am considerat că e de-ajuns cu plimbatul pat -pătuț, fără vreun succes, am reorganizat dormitorul, adică strâns pătuțul.

Când am scos alăptatul pe timpul zilei, nu o lua somnul fără legănat și Alunelu’, plus plimbat prin casă. Dormea doar în brațe. Pat şi pernă am prestat ceva vreme. Am negociat, împins uneori dormitul în pat. Scandal maxim everytime. Iar muncă de lămurire, încercări nereușite apoi reușite de a dormi pe pat.

A găsit bunica de la Roman niște fețe de pernă cu Mickey şi Minnie şi restul trupei din Clubul lui Mickey Mouse. Am țesut poveşti multe cu ele în încercarea de a aduce somnul Lolitei pe pat. A ajutat. Perna cu Mickey este useful încă. Nu doarme fără ea.

Am adus cărțile preferate în pat, pe lângă pat, pentru somnul de prânz sau vreo moțăială de câteva minute.

Seara dacă Mickey nu o adoarme, ca să nu aprindem lumina de o sută de ori spun aşa: tu asculți cu urechea, ochii închiși, eu spun povestea cu gura, buzele.

Tati e bun la legănat şi șoptit în ureche vorbe liniștitoare.

Ritualul de seară, oriunde suntem: facem patul, ea este responsabilă cu pregătirea prosoapelor. Se urcă în turn şi se spală pe dinți. Ne prindem părul să nu ne udăm prea tare, când facem duş, pentru că de multe ori ne jucăm și de-a stropitul. Dacă suntem în deplasare, se urcă pe budă, supraveghează tati. Totul de la înălțime- spălat pe dinți, moțat părul. 🙂

Nu cred că există vreo rețetă, regulă generală de urmat pentru părinți şi copii când vine vorba de somn. Atâtea case, atâtea obiceiuri.

Pe mine mă ajută experiență altora, cărțile pe temă, citesc cu interes şi amuzată în același timp tips-urile unora şi ajung la concluzia de mai sus. Mă inspir şi adaptez la moață, totodată îmi vin şi idei, unele merg altele deloc.

Şi… ştii ce? Am încetat să mă stresez. Când adoarme, mă culc şi eu. Când nu doarme dansăm, dacă plânge o alin. Câteodată bolborosesc somnul ei, că nu doarme legat, că este lipici şi vrea să stau cu ochii în tavan cât sforăie. Nu urmează o dulcegărie, keep calm. Doar atât spun, o viață avem şi nu e doar pentru dormit. 

Tu cum stai cu somnul? 

0

Pizza Loli – cu forme și culori

Nu e un post despre mâncare, este despre un joc. Am găsit niște idei drăguțe de joc pentru exersarea diverselor abilități ce iau în calcul potrivirea de forme, culori, memorarea şi coordonarea, concentrarea, atenția, răbdarea. Pe lângă activitatea de învățare, jocul de-a pizza necomestibila înseamnă timp petrecut împreună.

Am adaptat ideile găsite cu ce mi-a rămas la îndemână. Noi suntem cu haine, jocuri, materiale împachetate deoarece urmează să ne mutăm.

Prima prezentare a faimoasei pizza nu a avut succes. Nu i-a plăcut design-ul meu ciuntit. A mâzgălit cartonul, s-a amuzat teribil de opera ei, drept urmare l-am refolosit la alte chestii de protejat, împachetat.

Alaltăieri seara am zis – hai să mai facem o prezentare. Am culcat mândra şi ne-am pus pe treabă. L-am pus pe soț să deseneze cercul ( cu o oală-singura valabilă, restul sunt împachetate) și formele. Fața cu forme a muncit-o el, eu am pictat pe verso. După uscare se curbează cartonul, trebuie pus undeva să stea presat. Loli s-a cam chinuit să pună culorile și formele. Nu stăteau din cauza cartonului ondulat. l-am ținut cu mâna, apoi cu picioarele:)

Iată pizza cu forme și culori! Ca fome poți desena ce vrei, atâta timp cât ai şi modele fizic pentru a le potrivi.

Pentru pizza cu forme ne-am folosit de formele din spumă cumpărate de la Lidl. Jocul poate fi doar pentru recunoașterea formei, sau ambele – forme şi culori. Depinde de nevoia copilului. Tu hotărăști.

Pizza felii de culori poate fi interpretat după materialele pe care le ai la dispoziție: capace, bețe, elastice, mărgele, cârlige, fie separat, fie amestecate. Îl ajuți să identifice mai multe obiecte de aceeași culoare, cu texturi şi forme diferite.

Spor la joc!

0

Fiecare zi e un dar

Lucrurile simple sunt de preț atunci când știi că puteai să nu le trăiești. Contează din când în când să tragi aer în piept, să îți descretești fruntea și să fii prezent la lucruri simple. Sunt cele care construiesc amintiri frumoase.

Zilele astea, uitandu-mă la poze, citind mesaje și rememorând întâlniri, momente, după plimbarea prin parc, am realizat că de multe ori trec cu vederea anumite evenimente, nu stăruiesc asupra anumitor lucruri, sunt cât pe ce să pierd din vedere etape.

Câteodată face bine un mic exercițiu de reamintire și revenire la cum am ajuns în punctul în care sunt acum. Cam așa:

Am întâlnit oameni mai determinați ca mine. M-au inspirat și m-au făcut să grăbesc acțiuni.

Am făcut unele lucruri poate mai bine și cu mai multă răbdare comparativ cu alții. Am avut idei mai puține, la un moment dat, însă le-am aplicat, repetat până au dat rezultate.

Am fost stresată și deloc optimistă de multe ori și am disperat tare. Și am întâlnit oameni mai disperați ca mine și mult mai fericiți per total și încrezători. Mi-au dat curaj și am văzut cum negrul nu e chiar așa întunecat dacă te uiți mai bine.

M-am hrănit cu poveștile dureroase ale unora, ca să o pot duce pe a mea. Nici nu o simt uneori.

Am încurajat oameni și am primit și eu curaj. Am tăcut când nu trebuia și vorbit fără rost de multe ori. Am făcut și ce trebuie când era momentul, am simțit recunoștință și cum toate ar avea rost.

Am avut momente când nu voiam nimic și doream să se termine odată. Am momente când vreau ca timpul să stea locului și să rămân suspendată în clipa aia fericită.

Fiecare zi e un dar. Știu asta și când plâng cu ciudă, când nu le pot duce pe toate și știu că azi nu e ca ieri și mâine poate fi neașteptat de interesant sau deloc.

Am un dar prețios. Al meu și al lui. Și fiecare zi a nostră este valoroasă.

O plimbare în parc este ceva obișnuit dar pentru că e cu ea, cea plină de mirare și dornică să știe, este o zi care nu a trecut în zadar.

Fascinată de statui

Citesti bine!

stai să dau pagina!

pun eu degetul să nu pierzi rândul, da?

stau cu voi 🙂

îi dăm drumul acuși..

5, sunt 5 degete la un picior, exact câte am și eu!

 

 

1

Brioșe cu făină de migdale și vișine

Când mândra lui fată e bolnavă, tati ar face orice să o înveselească, să scape de mucii nesuferiți și starea de agitație. Brioșe! ( da, știu, lucky me)

Mixurile și făinurile fără gluten folosite până acum au reușit să ne strice cheful de gătit (am avut puține succese). Acum am zis, după un pic de pauză și dispoziția mucioasă a Lolitei, să încercăm făina de cocos și cea de migdale.

La brioșele astea Iulian a folosit făina de migdale. Ce am facut din făina de cocos vă spun într-un viitor post. Să găsesc pozele și rețeta.

Așadar, Loli s-a trezit cu muci în weekend, mioralu în sus, miorlau în jos, foarte demanding și nehotărâtă la cine să stea în brațe. Când l-a eliberat pe tati, a bucătărit.

Rețeta a găsit-o aici. A respectat-o în mare parte. Nu aveam pudră de vanilie, a adăugat vișine (dezghețate de la congelator).

Prin urmare:

  • o cană și jumătate făina de migdale (cana noastră a fost mai mult înspre o cească mare de cafea ca dimeniune, se pare că a fost ok)
  • 3 ouă – se bate albușul separat până devine spumă tare, încorporarea restului de îngrediente a făcut-o ca la un pandișpan
  • un sfert de cană ulei măsline
  • 3 linguri miere
  • scorțișoară după gust
  • jumătate linguriță praf de copt
  • vișine 
  • un praf de sare

Sunt bune, aromate, cresc frumos, 8 la număr, cantitate suficientă cum nu avem o mâncăcioasă în casă. Asta în sensul că cineva va trebui să le mănânce și suntem la perioada cu numărat caloriile.

Loli a fost încântată la vederea lor, i-a trecut repede. Doar a mâncat un colț dintr-una, a scormonit după visine în alta, a făcut un joc din părțile pe care le-a sfărmat fără să îngurgiteze.
Iată – le:

Rețeta merită încercată, succes!

0

“Bună dimineaţa” – la teatru pe ninsoare

Pe când viscolea alaltă seară, ghici ghicitoare cine mărșăluia prin nămeți spre metrou? Eu și Loli. Cu tati ne întâlneam la Romană.
Mergem la teatru, Loli! Am fost de 3 ori până acum, îți amintești? A fost odată un ou, Hopa – trop pe podele și cel cu fenomene. Am repetat toată ziua asta, printre joc și hârjoneală cu mamaia, o clătită molfăită și somn întrerupt de vreo 2 ori. Dădea găuri vecinul, și cum somnul ei nu e musai în orele de liniște, ce să faci? Legeni mândra, cânți, și alte din astea până adoarme la loc.

Bun, facem bagajul, punem apa, chestii de ronțăit pe drum.

(Paranteză: Cred că și la 18 ani voi avea ceva de mâncare printr-un buzunar. Serios, în toate buzunarele, buzunărele am covrigei, expandate, banană, caserolă cu ceva. Uneori mă umflă râsul și plânsul cum îmi curg firmituri din haine. Da, na’ numai cine știe, înțelege.)

Rochia a fost la pachet, doar mergeam la teatru, drept urmare am moțat-o acolo.

Să revenim! Ninsoare, vânt, nu a contat, am fost la Teatrul Ion Creangă, sala mică, la Buna dimineața! Un loc cozy, cu perne colorate, lumini difuze. Pernele erau numai bune de țopăit, Loli a plecat ușor nemulțumită în legătură cu asta, după spectacol. A țopăit prea puțin, voia până dimineață dacă se putea, teatrul fiind la 6 seara. Ce nani, ce cină, cine a inventat vremea rea și pana de curent în București? Să sară pe culori era fun-fun.

Povestea spectacolului este concepută pentru 0-3 ani. Cu puține cuvinte, dar cu sunete din belșug, despre cum fiecare zi este o călătorie de cunoaștere și cum fiecare lucru, poate fi distractiv, chiar dacă ești prea somnoros sau prea grăbit (spălatul pe dinți, îmbrăcatul).

Pentru Loli (2 ani și 9 luni) astfel de spectacole sunt potrivite și deloc plictisitoare. Spectacolul, structurat ca un fel de  recapitulare a unei zile din viața unor copii de vârsta Lolitei, poate fi ușor de înțeles și amuzant de urmărit.

Practic ce a văzut ea facem tot timpul. Ne jucăm! Ne prefacem, ascundem, căutam, călătorim cu gândul sau citind cărți, privind imagini. Sunetele, muzica au fost wow. Impactul este diferit, toate sunt dintr-un alt unghi, jucat de altcineva, cu alte voci, culori, sunete de fundal. Cum spunea cineva, învață și de la alții, că de la mumă-sa, care repetă necontenit, este sătulă.

Instrumentele muzicale au fost atracția serii, buluc de toddleri acolo, la final. Pe Loli au atras-o mult dulapurile în formă de animale (pinguin și maimuță). Pinguinul a fost preferat deoarece ușa se deschidea cu ajutorul ciocului. S-a jucat cu recuzita și a inversat castroanele actorilor în dulapuri. Well, așa a vrut ea.

La un moment dat când actorii foloseau lingurița pe post de avion, Loli s-a ridicat în picioare să facă la fel cu mânuța în aer. A înțeles povestea 😊 E bine.

I-a plăcut, ne-a plăcut, mergem și la celălalt spectacol – Pernuța somnoroasă, tot acolo, la sala mică.

Am cumpărat și cărticica de prezentare a spectacolului care avea stickere, desenate în creion, ce reprezentau personaje din călătoria imaginară a actorilor. Am recapitulat spectacolul, apoi le-a lipit singură. Mare necaz că erau așa puține…