22

12 motive pentru care copilul refuză mâncarea

Mâncarea cea de toate zilele? Grea sarcină pentru unii părinți, floare la ureche pentru alții. Există şi categorie de mijloc, majoritatea suntem acolo.

Cum e la noi? Păi, să fac un pic de istorie personală:

Mama mea, după spusele bunică-mii nu creștea cum creșteau ceilalți copii de seama ei şi cum pe vremuri doctor nu aveau în sat, treburile astea se tratau prin practici cu iz religios şi mai puțin religios. Drept urmare, mama a fost “vândută” peste gard la vecini şi i s-a schimbat numele. Nu ştiu dacă a funcționat sau nu, ceva tot s-a întâmplat. A mâncat pământ cu spor şi poftă dintr-un colț de ogradă şi era să nu mai crească deloc. După ce a scăpat de mâncarea naturală, direct de la sursă, plus viermii aferenți, şi a supraviețuit, ba chiar a crescut, m-a crescut şi pe mine şi sora mea. Happy story!

Nu ştiu dacă apetitul s-a dezlănțuit din cauza asta, sigur s-au declanșat nişte mecanisme de supraviețuire care au pus în mișcare metabolismul. Acuma n-am să fac toate astea pentru Loli ca să îi cresc apetitul. Prefer știință, terapie, nutriționist, indiferent de ordine.

Eu nu am fost mare mâncăciosă de mică, m-a ținut sclifoseala până la vreo 30 de ani. După 30, parcă dintr-o dată, mi s-a deschis apetitul şi tot ce nu mi-a plăcut înainte acum mi se pare senzațional. Da, o spune şi cântarul.

Loli ne depășește istoricul mâncăcios cu brio. Ea își scrie propria istorie cu alergie la lapte, cu greutate sub orice grafic făcut de medici, cu sensibilitate la gluten şi gura ermetic închisă la aproape orice lingură de mâncare. Are și momente ei când deviază de la acest obicei:)))

Înainte de 6 luni m-am hrănit cu ideea că stai să vezi ce va mânca când va simți gusturi diferite. Nu a funcționat!

Apoi, stai să vezi că, după ce o înțărc va rupe masa. S-a îmbunătățit mâncatul, nu pe o curbă amețitoare ascendentă, ci mulțumitor aş putea spune. De la 100-150 g mâncare la 200g/masa. Well, orice progres e de apreciat.

Când îmi spune cineva ce stresat şi supărat este ca părinte de copil mofturos, părăsesc discuția. Știu, empatia mea nu e prezentă. Regret, nu mai suport mamele stresate for no reason. Copiii bucălați, bulănoşi şi mame albite de apetitul lor scăzut o dată la câteva zile nu mă emoționează. Mă frustrează, chiar. Așa cum mă enervează lipsa de informare.

Lipsa apetitului poate însemna multe. De la predispoziție genetică până la o zi din alea multe când nu îi place nimic.Te împaci cu ideea și tragi aer în piept. Face bine la plămâni!

Iată 12 motive pentru care copilul nu este prieten cu mâncare în anumite perioade. Data viitoare când copilul nu înghite mâncarea, nu te stresa inutil, nu țipa la copil, nu te învinovăți. Gândește-te care din cele de mai jos ar putea fi:

1. Puseu de crestere – creșterea copilului este accelerată în primele luni de viață, apoi ritmul este diferit, copiii se lungesc, descoperă şi experimentează mersul, cățăratul, consumă energie este drept. Totul face parte din dezvoltarea cognitivă şi fizică. Drept urmare, în evoluția lor, există perioade în care nevoia de acumulare de informații o succede pe cea de îngurgitare.

2. Eruptii dentare – ştim cu toții că gingiile dureroase, inflamate sunt incomode, pot să scadă apetitul.

3. Supraalimentare cu lichide şi alimente – nu are rost să detaliez, monotonia intervine şi ea aici – dăm la nesfârșit ceva crezând că îi place nespus. Greşit! Diversitatea ajută de cele mai multe ori.

4. Dureri de gât – verifică dacă are rosu în gât, caută semne de iritație începând cu limba înspre amigdale.

5. Diversificarea – nu toți pruncii sunt curioși la începutul diversificării.  Unii mănâncă fără nazuri, alții au nevoie de timp şi răbdare până descoperă texturi, gusturi diferite.

6. Paraziți intestinali – da, chiar şi bebelușii/ toddlerii pot avea paraziți. Cum? De pe mâinile tale, hainele tale, de pe alimente insuficient spălate, s-a jucat cu jucării străine, mâini murdare după joaca în parc etc. Un examen coproparazitologic poate elucida acest lucru.

7. Intolerante – subiectul este vast. Copiii refuză (natural, instinctiv) alimentele care le produc disconfort. Intoleranțele, alergiile vin de cele mai multe ori cu istoric în familie, patologie specifică; pot să apară fără să fie moştenite și la copilul tău. Dacă suspectezi ceva, ai urmărit reacțiile lui și de fiecare dată sunt la fel (erupții, constipație, diaree) atunci un control de specialitate, plus investigații specifice pot fi de ajutor.

8. Vaccinare – după vaccinare corpul fabrică anticorpi, este normal ca apetitul să scadă. Ușoara febră, crampele musculare, starea de moleşeală – toate cumulate dau disconfort care include și lipsa poftei de mâncare. Nu e valabil pentru toți.

9. Constipatie – când ești plin, nu ai apetit. Pentru ușurarea tranzitului o bună hidratare face minuni. Nu vrea mâncare solida, nu forțezi. Ii oferi lichide, reduci alimentele cu astfel de efecte şi dacă constipația devine o problema atunci consulți medicul pediatru.

10. Anemia – nu ştiu să expun mecanismul fiziologic concret, nu l-am înțeles nici eu prea bine (revin!). Are această consecință – lipsa apetitului. Dacă copilul este apatic, somnolent, nu participă la lucrurile simple când este solicitat (poate avea și alte motive, nu neapărat oboseală 😊), are şi alte semne asociate stării generale de slăbiciune (ex. paloare – piele palidă), atunci în urma unor analize umedicale şi consultarea unui specialist se pot lua măsuri.

11. Suprasolicitare – ca urmare a unor activități neadaptate vârstei, din cauza mediului familial şi comunității în care rămâne copilul (creșă, grădiniță, program de după școală)

12. Oboseala – Copiii obositi nu mănâncă pentru că nu mai au energie pentru asta. Rutina, un program de activități care să îl solicite conform vârstei pot fi de ajutor.

Circula zilele trecute un video cu un toddler delicios ce mânca de rupea! Nu toți sunt așa, mi-aș fi dorit să nu am o mofturoasă la mâncare, fiecare înghițitură chinuită mă agită. Încerc să mă educ să nu stresez copilul, să nu mă stresez. Nu îmi iese tot timpul. Sper că ție ți-e mai ușor. Am scris motivele de mai sus, ca un fel de tratament personal. Dacă ai ceva să adaugi, lista ta de verificat cauze pentru apetitul scăzut include mai multe puncte, scrie-mi.

Poftă să aveți!

 

1

Alăptarea – experienţa noastră de 2 ani și 8 luni

A fost grea, a fost posibilă, a fost mai lungă față de ceea ce aș fi sperat, m-a stors, a fost, nu pot spune, cu mâna pe inimă, frumoasă în totalitate. Probabil aș fi avut un sentiment de neîmplinire dacă nu aș fi încercat să fac asta, dacă nu m-aș fi documentat la timp, nu aș fi căutat sprijin specializat. Am ales să alăptez, să continui astfel, deși au fost perioade în care am ales și laptele praf și sns-ul și, chiar, poate aș fi ajuns la gavaj.

Primele luni și primul an au fost cele mai grele, m-am bucurat de copilul meu, însă am avut atâtea momente de nesiguranță și stres că nu puteam previziona viitorul acela liniștit, armonios de care auzeam și pe care îl vedeam la alte mame.

M-am regăsit greu după naștere ca femeie, mamă, soție. Nu știu cum a fost la voi, la mine nimic nu ieșea cap-coadă. Copilul nu sugea cum trebuie, nu dormea, nu aveam brațele suficient de lungi să o pot ține în brațe și să o alăptez așa. În spital asistentele o poziționau într-un fel și mergea 2 secunde, apoi o luam de la capăt cu susține de aici și aici, iar la un moment dat doctorița de gardă îmi spunea că îmi trebuie o a treia mâna ca să țin copilul și să alăptez standard. Loli a fost un copil mic, prin urmare de aici tot stresul, evident.

Am cerut/căutat ajutor

Am apelat la un consultant în alăptare care a venit acasa și am exersat poziții de alăptat, am atașat copilul corect, am avut întrebări, mi s-a răspuns. Pe alapteaza.ro sunt suficiente informații (și nu este singurul site dedicat), plus grupul FB este foarte activ și util.

Elena are pe site-ul ei informații clare, supervizate despre alăptare. E bun de consultat, documentat. Mai sunt și alte surse de informare, ca de exemplu, Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman – Informatii complete pentru mame și specialisti, cursuri gratuite sau cu plată înainte și după naștere. Îți trebuie răbdare și bunăvoință. Eu am fost înainte de naștere la un curs despre alăptare ținut de Samas. Sunt profi, tipa care l-a ținut a fost foarte explicită și extrem de răbdătoare la multiplele întrebări gen: Dacă rămân fără lapte, dacă nu se satură etc.

Am fost la un moment dat și la întâlniri suport alăptare. Foarte utile grupurile de acest fel pentru socializare, împărtășire experiențe de alăptat, naștere, mămicie în general. Mara Popescu ținea atunci întâlnirile la Titan, dați un search după Alaptare și Babywearing Titan ca să fiți la curent cu data, locația întâlnirilor. Am avut o experiență scurtă, însă frumoasă, și cu fetele de la Pronatalita.

Pentru că nu reușeam să găsesc o poziție comodă de alăptat, mi-am cumpărat pernă de alăptat și Loli s-a atașat așa tare de ea, că până la un an nu voia să sugă astfel. Stătea tolănită pe pernă, adormea acolo și uitea așa stăteam ca o balerina cu perna drept fustă și copil atârnat în ea toată ziua. Nu mișcam, nu respiram când dormea, așa ușor somn a avut. Ca acum. Nici ceasul nu ticăie când doarme ea.

Perna de alăptat poate fi utilă, am auzit cazuri extrem de mulțumite și fericite cu acest accesoriu, pentru noi a fost bună, greu de dezvățat.

Când copilul nu a luat în greutate, după multe luni de tatonări, am fost presată să renunț, dar nu am făcut asta. Am încercat să fac și asta plus orice altă metodă complementară de hrănire. Nu am avut succes. Fata mea rodea biberonul în joacă, de tras vreun gram de ceva nici vorbă. Linguriță nu puteai atinge de gura ei, scandaliza tot blocul. De mâncat singură, consistent, nici după 2 ani nu s-a lăsat convinsă.

După ce a împlinit 2 ani am zis să facem procesul de înțărcare blând, și de atâta blândețe nu mi-a ieșit. În februarie anul trecut am primit cea mai rea veste pentru noi, ca părinți. A fost o perioadă grea pentru toți trei, drept urmare înțărcarea a ieșit din schemă pe termen nedefinit.

Cum mâncatul ei nu se îmbunătățea, treptat am scos alăptatul ziua. Mare scandal, greu până s-a obișnuit. Cum eram și hrană și suzetă somnul ei s-a mutat în brațele mele. Dormea și înainte des în brațe ziua, însă de când nu mai adormea la sân, adormea doar în brațe și dacă o puneam pe pat îi sărea somnul. Greu am depășit această etapă, încă suntem în proces de împrietenire cu patul. Noaptea nu e problemă, îi place patul (nostru):)))).

Pentru că ziua era fără țiți, noaptea era din oră în oră, perioadele cu achiziții, erupții dentare au fost cele mai nedormite. Nu aveam în plan să încep acum să purtăm discuția cu – mami, bebelușii papă țiți tot timpul, Loli nu mai este bebe. O întreb cum e Loli și ea zice maie. Și tot așa.

Pentru că ne-am virusat fix în primele zile din an, și i s-a înfundat nasul, plus starea aferentă de nesomn, de supărare că nu poate să adoarmă la sân, am readus în prim plan discuția cu Loli maie și papă dacă vrea lapte la sticlă, în special, acum cu nasul înfundat.

Mă așteptam să facă mult mai rău, dar am tot amintit ziua, în jocul cu păpușile, cum fetele de 2 ani mănâncă din farfurie, lapte din pahar sau sticlă, când li se face somn dorm în pat, cu un cântecel sau poveste din carte sau cu Mimii (Mickey). Și  functionează de cele mai multe ori.

Avem aproape 2 săptămâni de când am înțărcat-o de tot. Somnul se lasă greu, cu mult legănat, cântat, citit, suflat în tălpi și pupici, și uneori cu un mic tantrum. Nu am găsit formula magică de adormit încă….

Doarme noaptea un pic mai bine, s-a îmbunătățit apetitul dimineața. Loli este alergică la lapte și gluten, drept urmare am ținut și eu regim. Acum sunt în proces de reobișnuire cu alimentele pe care nu le-am consumat de ceva vreme. Încă am tendința de a citi etichete, fac fără să mă gândesc selecție de alimente pe care să le cumpăr sau mănânc.

Am fost încă înainte de naștere pro alăptare, pro informare, pro purtare copil, creștere blândă. Nu e ușor, sunt momente când arunci la coș toată informarea, simți că nu mai poți, dar țineți-vă bine: Copiii nu sunt așa fragili cum credem noi, tu ești cea mai bună mamă pentru el chiar dacă i-ai pus pantalonii pe dos ieri; după o vreme uiți greul, uiți și când a dat primul pârt….

Image
0

Când nu vorbim…mâncăm

Suntem între pauze de masă. Şi nu avem timp de nimic. Mâncăm (fără plăcere-Loli, mama mai mult îndeasă) şi creştem încet. Aşa că ne auzim (scriem) mai rar. Când vom face vreun gramaj rotund. 6000, 7000 (sper) dăm de veste. Îmi este greu, Lolitei şi mai greu deoarece cu toată blândeţea trebuie să mănânce. Nu e trebuie de blamat ci un must. Urați-ne spor şi grame în plus. Revenim. Momentan amestecăm, mestecăm, număram calorii, şi tot aşa. Episodul nr. 5 din seria Vacanță cu bebe și bunic e pe apărutelea, aştept să povestească şi bicu.

Mândra mică se ține de șotii….a se vedea mai jos:

20150819_163451

sunt ușurică și mă cațăr la fel de ușor :))))

20150905_100225

am nisip pe degete, mami! marea are și apă și plajă cu nisip..offf

20150905_175920

e frumos la mare, morișca mă cam încurcă la mers…