1

Vacanţa cu bebe și bunic episodul 11

Iată și episodul final:

Fiind “en passant”, timpul, programul, nu ne-au permis să profităm “au maximum” de toate locațiile, textul, povestirea cu multe detalii se datorează bunicului (pasionat de istorie și arhitectură), și ar putea folosi unor potențiali alți turiști. După episodul final voi face un post separat care să includă harta și link-urile către toate episoadele.

După rugăciunea făcută în catedrala din Strasbourg (din1015- episcop Wernher) și o vizită “el fugitivo” la Consiliul Europei și Parlamentul European, cvartetul nostru,- la princesse Loli en tête –, își continuă traseul spre LORENA, de trei ori mai mare decât Alsacia. Dacă în sud-est, în mașină, cântasem  “Sur le pont d’Avignon”, acum, firesc am trecut la  En passant par la Lorraine, spre amuzamentul Lorenei noastre care instinctiv, ne însoțea cu râs și  aplauze (prenumele ei fiind Sofia-Lorena).

Este Lorena Celtică, a Ioanei d’Arc, a lui Stanislas, ultimul duce de Lorena și inspirator al arhitecturii splendide din Lunéville, Nancy. Lunéville – oraș cândva înfrățit cu orașul Roman- te invită să vizitezi renumitul castel numit și “Le Petit Versailles”.

NANCY-ul, capitala Lorenei, ne-a primit cu renumitele  Places Stanislas, de l’Alliance, și de la Carrière, ansamblu arhitectural unic în sec. XVIII european, capodoperă a geniului creativ ce apartine Patrimoniului mondial al Umanității din 1983.

Considerată regină între piețele Europei, Place Stanislas – terminată în 1760- se impune prin grandoare și simetria construcțiilor perfect echilibrate (Primărie,Muzeu de Artă etc) cu fântâni (fântâna lui Neptun), statui, nimfe și opere minunate din fier forjat ce oferă un cadru “environant” de excepție statuii lui Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei și socru al regelui Franței, Louis XV. Recunoștința este săpată în marmura nemuririi:

“Lui Stanislas, binefacatorul, Lorena îi este recunoscătoare”.1831

DSC_0139 DSC_0137 DSC_0138

 

DSC_0144

pe fundal -Primăria

Muzeul de Artă acoperă 7 secole de pictură (2500 tablouri, 23.000-artă grafică) .

Am aflat că datorită Mariei, tatăl său, era protejatul lui Louis XV. Dar, noi nu eram preocupați de Maria, fiica lui Stanislas, devenită soția regelui ci de prințesa noastră, Lorena(Loli) mica turistă  care a poftit în Parc de la Pépinière:

 

DSC_0147

plimbări “en toute liberté”

DSC_0150 DSC_0148

DSC_0179

se mai iviseră doi dințișori

DSC_0141

DSC_0142

trecerea pe sub Arcul Héré (arhitect)

Catedrala Notre-Dame, bisericile  Saint-Pierre, Saint-Joseph și mai ales bazilica Saint-Evre cu stilul său neo-gotic, arhitectura lor oferind un spectacol ochiului și balsam pentru suflet.

DSC_0164

Cu un patrimoniu bogat de peste 3000 de ani, METZ, a fost capitală merovingiană la sosirea Romanilor, oraș liber și apoi fortăreață a Imperiului Roman cel Sfânt, a Regatului Franței și apoi a Imperiului German.

De la Antichitate la Evul Mediu, trecând prin secolul clasic, în oraș încă se mai văd urmele unui trecut glorios.

În perioada sec. XIII-XVIII este oraș ducal iar din 1871 până în 1914 aparține Germaniei fiind și oraș de frontieră.

Fiind în ultima parte a voiajului nostru, în METZ (oraș fortificat cu metereze, cu multe poduri si biserici) ne propusesem o plimbare, să intrăm în catedrala Saint-Etienne și posibil să vedem Centrul Pompidou care ne amintea de cel vizitat la Paris. Dar cum l’homme propose et Dieu dispose” la noi, respectarea traseului depindea de Providență, de bebe Loli care a fost atât de “înțelegătoare” și răbdătoare, scumpa de ea, la acest adevărat bombardament de informații care acționa continuu și asupra noastră după deja 15 zile de drum dar și, să recunostem, de Iulian, care a avut, tot timpul, totul sub control.

 Catedrala Saint-Etienne domina orașul cu silueta sa impozantă, terminată abia în 1520, după 300 de ani.

DSC_0190 DSC_0186 DSC_0187

Având o înălțime de 88 m, 93m cu “flèche” și boltă de 42m, o lungime de 136m este una dintre cele mai mari constructii gotice din Europa. Vitraliile au o suprafață de 6500 m2! Sunt originale și dăinuie de 7 secole, ultimul artist fiind Marc Chagall.

DSC_0191

DSC_0194 DSC_0192 DSC_0193

Datorită acestor vitralii,”capodopere de foc și lumină”, o adevărată enciclopedie a artei sticlei, bijuterie a artei gotice, catedrala a fost numită si “lanterna Bunului Dumnezeu”.

DSC_0198 DSC_0196 DSC_0197

 

DSC_0201

După atâta artă și “verticală” din Casa Domnului,un “pui de somn” al puiului de om

Papa Ioan Paul al II-lea vizitează catedrala în 1988, parvis-ul, piața din față, primind ulterior numele acestui papă, personalitate ilustră, unică, a secolului.

DSC_0204 DSC_0188

METZ se mândrește și cu Centrul Pompidou, de artă contemporană, 5000 m pătrați, aflat în top-ul numărului de vizitatori după muzeele Parisului (arhitectură ultra-modernă, un adevărat “templu futurist“), cu Musée de la Cour d’Or. Astfel, se poate admira arta galo-romană, arhitectura Renaștere-Evul Mediu, grupate într-un Muzeu de arheologie la care se adaugă cel de Beaux Arts cu lucrări de Rembrandt,Tițian, Dürer, Van Dyke și cel dedicat Istoriei militare.

Puterea regală înfrumusețează orașul cu Place de la Comédie, sec XVIII, stilul clasic impunându-se cu Place des Armes și Esplanada. Opera reprezintă unul din cele mai vechi teatre din Franța pe scena căruia a jucat în “Tosca” și marea actriță Sarah Bernhart.

Impunătoare prin robustețe, La Porte des Allemands, care este și pod, astăzi fiind muzeu, își datorează numele Cavalerilor Teutoni. În anul 1892, poetul Paul Verlaine, îi închină orașului său natal, centru al curentului Art Nouveau, o odă.

La plecare, vizităm Primăria din Metz.

DSC_0205

Situat pe axa Paris-Strasbourg, nu departe de Germania, Belgia și Luxemburg, REIMS este un oraș încărcat de istorie, industria textilă de odinioară fiind însoțită de tradiția obținerii șampaniei, un eminent ambasador, de o dezvoltare economică, urbanistică și culturală de excepție.
REIMS este renumit datorită încoronării a 25 de regi în faimoasa catedrală Notre Dame, o capodoperă de artă gotică a sec. al XIII-lea, un sanctuar național, loc în care a fost botezat Clovis, dar și simbolul patriei în timpul războiului din 1914-1918 și apoi al reconcilierii franco-germane în 1945.
Actuala catedrală, începută în anul 1211 cunoaște în 1226 o primă încoronare, a regelui Ludovic al IX-lea, cel Sfânt, iar două secole mai târziu, în 1429, a lui Carol al VII-lea, în prezența Ioanei d’ Arc,  

DSC_0224
DSC_0235 DSC_0238

care, astfel, îi legitima domnia. Ultimul din suita de 25 de regi încoronați fiind Carol al X-lea, în 1825.(Dar, prima încoronare la Reims a avut loc în 816, a fiului lui Carol cel Mare, Louis le Pieux)
Catedrala Notre Dame, martoră a atâtor evenimente are dimensiuni impresionante L-149m, l -34m, înălțimea turnurilor fiind de 83m (87-clopotniță cu înger), bolta înălțându-se la 38m, peste Paris și Strasbourg (35/31m) dar sub Beauvais și Amiens (48/42,5m).

 

DSC_0234 DSC_0208 DSC_0221

DSC_0209

DSC_0211
Totul e să ai inițiativă!
Deși aveam unele informații, am fost uimiți de numărul incredibil de statui fiind se pare catedrala cea mai bogată în statui din lume. Abatele Tourneur a recenzat în 1861- 2302 statui, din care 211 de 3-4 m, 936 figuri sculptate și 788 de animale! (coloane, bolțari, statui de fronton, regi monumentali, console)
Suprafața vitrată este de 3900 m pătrați din care 1500 m pătreți vitralii colorate.

 

DSC_0223 DSC_0214 DSC_0216

DSC_0229

Pași și zâmbete în catedrală

DSC_0240 DSC_0222
Catedralei îi urmează ca importanță bazilica SAINT REMI, sec XI-XV, comparabilă ca dimensiuni cu Notre Dame din Paris-126m

DSC_0258
Conține moaștele episcopului de Reims, Saint Remi: “Aici se odihnește Episcopul Saint Remi care în anul 498 l-a botezat pe Clovis, regele Francilor”
Muzeul Saint Remi cuprinde perioada Preistorie – Renaștere și o secțiune galo-romană deoarece în perioada romană, Reims a fost capitala provinciei imperiale a Belgiei, bazilica deținând și cel mai frumos sarcofag antic de marmură conservat în Franța, aparținându-i generalului roman Flavius Jovin.
O sală a tapiseriilor prezintă în 10 lucrări viața și minunile Sfântului Apostol Remi (1523)
În anul 1996, rugându-se la relicvele lui Saint Remi, în memoria lui Clovis (la 500 de ani de la botezul acestuia), papa Ioan Paul al II-lea a lăsat un mesaj:“Aminteste-ti de botezul tău, aprofundează-ți credința și fă-o să strălucească”

DSC_0226
Turistic vorbind, în Reims, fiind irezistibil atrași  de comorile artistice ale Catedralei, după excepționala arhitectură care uimește, am intrat în Palatul Tau, o prelungire a acesteia,

DSC_0264 DSC_0265

Palat arhiepiscopal ce servea drept reședință regilor cu ocazia încoronării (ce era precedată de un anumit ritual).
Palatul Tau adăpostește din anul 1972 statui originale ale catedralei, unele statui uriașe (de exemplu statuia lui Goliath 5,40m / 7tone), încoronarea Fecioarei, piese de orfevrerie (aur și argint) precum talismanul lui Carol cel Mare, potirul încoronării, un colier al Sfântului Spirit, Sainte Epine și Sainte Ursule, moaște, diferite obiecte liturgice necesare încoronării.

DSC_0249
O parte din cele 17 tapiserii și un șemineu, operă de artă sec XV, decorează Sala banchetelor regale.

DSC_0246 DSC_0244

 

DSC_0243
REIMS a intrat în istorie și datorită faptului că a găzduit întâlnirea între Președintele de Gaulle și  Cancelarul Adenauer, sărbătorindu-se reconcilierea franco- germană.

DSC_0225
Municipalitatea din Reims a pregătit 82 de parcuri, 3 grădini și 14 spații de joacă și relaxare pe o suprafață de 220 ha.
Ultimii 160 km din cei 3600, de la Reims la Beauvais, după 15 zile de traseu și un “munte” de informații, i-am făcut cu gândul și dorința de a ajunge acasă. Ajunși la Beauvais, silueta impunătoare a catedralei St-Pierre -deși mai înaltă cu 11 m decât cea din Strasbourg cu cei 153 m și 48 m la boltă, cu al său  horloge astronomique etc, nu ne-a mai  atras cum ar fi fost normal (voi s-o vizitați la începutul călătoriei!)
Catedralele, uimitoarea artă a Evului Mediu și Renașterii, reprezentând principalele destinații împreună cu castelele, muzeele, piețele, parcurile etc, în special după cea din Reims, uimitoarele statui, sculpturi în piatră, una reprezentând un înger care zâmbește, ne-au amintit de măiestria acelor arhitecti, constructori, artisti ce tăiau în piatră, montau vitralii, la acea vreme. Dar, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. Simbolic, îngerul care zâmbește din înălțimea catedralei Notre-Dame din Reims ne transmite, ne insuflă un sentiment de încredere. Este mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru oameni, pentru a noastră mântuire. Vă împărtășim idei și sentimente exprimate în câteva versuri semnificative (într-o franceză accesibilă):
Toi,l’ange au sourire,
le messager de Dieu,
les tailleurs de pierre ont su si bien exprimer
sur ton visage
le sourire même de Dieu,
pour dire à tous ceux qui te contemplent
combien Dieu les aime,
combien il leur est proche !
toi,l’ange au sourire,
tu as bravé toutes les destructions
pour devenir au milieu de nous
le signe d’une espérance joyeuse et tenace:
la réconciliation entre les peuples !
                               Jean-Marie Guerlin
Deci 3600 de km în 17 zile, un altfel de tur al Franței, în mașină. Este adevărat, am riscat având la bord un bebe de 13 luni (prințesa Loli) dar și un bunic de 72 de ani.
Pe scurt, dispecerul general și pilot – Iulian-organizare,”mutter courage” Marina-protectoare, Loli (Sofia-Lorena)-ascultătoare și înțelegătoare, plus  bunicul – adaptare. O bună colaborare, completare, cooperare “en équipe”.

 

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, Ep. 9

Depănând amintiri…Nu știu de unde am avut curaj pentru asemenea excursie. Nevoia de evada după câteva luni de griji,de noi părinți, cred că ne-a dat avânt. Acum vrem ceva domol, o vacanță fără atâtea drumuri și în care să stăăăăm. A fost o vacanță minuntă, bogată în informații, puțin stresantă.

Bunicul mai scrie o pagină plină de istorie, eu doar retrăiesc drumul, ascult, și intervin, consultându-ne ici, colo, cu vreo 2 cuvinte. Episodul 9 începe așa:

Cvartetul nostru temerar pleacă din Lyon spre Elveția în ultima treime din traseul de peste 3000 km cu bebe și bunic. Climatul general în regiune era de tensiune și  revoltă în urma crimei abominabile din Isère, din data de 26 iunie, când un salariat musulman îl decapitează pe directorul comercial al societătii iar câteva ore mai târziu, în Tunisia, la Sousse, un student terorist face un adevărat carnagiu: 38 de morti și 39 de răniți, turiști nemți, belgieni și englezi, aflați pe plaja unui hotel. Trist si revoltător! (Ne-am explicat într-un fel de ce patronul unei terase la care comandasem ceva pentru fetiță nu a acceptat să primească bani. El și fiul acestuia aveau un sentiment de vinovăție deoarece erau tunisieni. Ce vină aveau bietii oameni….)

Ne continuăm traseul care trecea prin Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel) pentru a intra din nou în Franța (Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Nancy, Metz, Reims și în sfârșit Beauvais)

Mândrei noastre de 13 luni, Loli (Alice în țara minunilor, varianta românească), i-au ieșit 4 dințișori în ultima săptămână, s-a lăsat cu un pic de febră, însă cu toate astea era veselă, cu chef de plimbare, fiind continuu un stimulent pentru noi, dar mai ales pentru bunic.

“En route vers la Suisse” am preferat orașului Annecy, cu nuanțe pastelate și castel din sec. al XII-lea. Lacul cu același nume ce oferea cadre de natură rafinate a fost pentru noi o adevărată binefacere: peluze cu o bogată vegetație unde Loli a “socializat” cu un copil roman pe jumătate …da!!!, peisaj marin cu multe ambarcatiuni “de plaisance” în care albastrul cerului se armoniza cu unda apei și munții din fundal, sub raze blânde de soare ce erau benefice pentru o întreagă lume de copii, tineri, sportivi dar și vârstnici laolaltă, care prin joc, lectură, plaje sau plimbare, se bucurau decent, discret chiar, de natura binefăcătoare.

DSC_0739

De la geamul camerei noastre din Gaillard, încă în Franța, priveam “peste drum” Elveția, țară ce ne propusesem să o tranzităm în drum spre Alsacia și Lorena. 

Le lac de Genève, lacul Leman, de origine tectonică și glaciară și traversat de fluviul Rhone era obiectivul nostru principal fiind cel mai important lac din cele 4 ale regiunii Savoia. In zonă, una din cele mai frumoase localități rurale ale Franței, “satul de fildeș” și castelul Chillon. Cadru feeric cu multe activităti specifice, evenimente sportive, o bucătărie tradițională renumită. Lacul are 581km2 (L=73km, l=14km și o adâncime de 100-300m). Frontiera cu Franța trece prin mijlocul lacului care, se spune, că ar avea forma unui “croissant”.

Țară cunoscută pentru nota sa de sobrietate și spiritul său de economie, deține, totuși, supremația în dimensiunile și forța spectaculoasă a jetului de apă, atracție turistică cunoscută. În realitate, uzina hidraulică functionează din anul 1886, iar “à l’ époque” un inginer a instalat o fântână pentru scurgerea excesului de apă, presiunea fiind enormă. Modelul actual datează din 1950, apa fiind ejectată cu 200km/h, în aer aflându-se permanent 7 tone de apă (o picătură de apă are nevoie de 16 secunde, în cei 140 m).

DSC_0789 DSC_0791 DSC_0799 DSC_0803 DSC_0804 DSC_0805 DSC_0814

Am fost tentați să vizităm castelul Ferney-Voltaire, cumpărat de statul francez, unde marele filozof și scriitor iluminist, timp de 20 de ani a fost vizitat de elita europeană.

De asemenea, am trecut pe lângă domeniul Versoix cu un gând de prețuire pentru familia regală a României dar fără intenția și posibilitatea de a le vizita. Următoarea vizită a fost Lausanne, oraș olimpic și al festivalurilor, cu permanente activități culturale și turistice de excepție.

Presați de timp am ales o capodoperă a arhitecturii bisericești din orașul vechi: Catedrala Notre-Dame, suprem omagiu adus Fecioarei Maria, a fost construită între anii 1170 și 1235. Celebra sa orgă este unică în lume: 7000 tuburi, 40 tone. Stilurile clasic și simfonic franceze se combină dar și armonizează cu cele baroc și romantic, germane. (Internaționalismul ei se datorează echipei care au realizat-o formată din elvețieni, americani, canadieni, italieni, englezi, nemți). O splendoare.

DSC_0816 DSC_0851 DSC_0852 DSC_0854 DSC_0855

 

DSC_0856 DSC_0853

“En passant par la Suisse”căutând în special cadre de natură(grădini, parcuri) bucuria fetei dar și a noastră, am intrat totuși și în unele muzee, văzând expozitii, unele cu caracter istoric dar și etnografic, specifice zonei Lausanne, Berna, Basel. Elveția merita cel putin 4-5 zile, probabil “une prochaine fois”.

DSC_0827 DSC_0821 DSC_0831 DSC_0833

Planul machetei orașului Lausanne din 1638 – 1500 kg, 850 clădiri cu 1700 hornuri, 23 turnuri si porți, 1500 copaci, 500 personaje si….4000 butuci de viță de vie.

DSC_0838

În episodul 10 vom reintra în Franța, Alsacia-Mulhouse (cea mai mare colecție de automobile din lume), La petite Venise(Colmar), Strasbourg, iar noi, în mașină, vom înlocui vechiul cântec “Sur le pont d’Avignon” cu “En passant par la Lorraine” trecând prin Lunéville, Nancy, avec nos sabots…roumaines. (à suivre)