0

Pune-te în pantofii mei

Imaginează-ți un magazin de pantofi, cu multe modele și culori și sclipiciul aferent. Toți admirați, probați, cumpărați. O singură pereche, nici cea mai urâtă, nici cu cea mai incomodă culoare, fără sclipici, buni pentru vreme bună dar și pentru intemperii ușoare, este neprobată, deloc cerută.

Sunt papucii pentru oricine, se potrivesc pentru orice tip de picior, sunt pentru toate mărimile. Nici nu îți strică aspectul gleznei, nici nu te coboară, nici nu te înalță. Sunt papucii mei, poate ai tăi, ai vecinului cu care nu te saluți (nu știi motivul, doar nu o faci) sunt papucii unui părinte, unei mame, unui tată, unui bunic, bunică. Sunt pantofii pe care nu-i alegi, doar ajung să fie ultima pereche când pleci spre spital. Alții nu erau, așa că i-ai încălțat. Sunt ai tăi, rămân ai tăi, ai omului care ține de mână un copil cu nevoi speciale.

TU, îi poți purta? Măcar pentru o secundă, de probă. Te asigur că nu te vor roade, vei simți doar dragoste, la fel ca a ta, pentru copilul tău.
Vei simți cum lupta pentru copilul tău nu e cea mai grea, ci lupta cu drepturile lui, în ochii celor din jurul lui.

“Pune-te în pantofii mei” este un exercițiu lansat pe supereroiprintrenoi.ro prin Ruxandra Mateescu.

Iată pantofii mei, umblați peste tot cu Loli, la joacă, la terapie, la mamaia, tataia, prin țară, prin lume.

A vrut si ea sa vada cum e

Image
4

7…4…3…2

Nu sunt numerele la Loto, nu mă pricep să fac previziuni din astea. Sunt anii care au trecut și au trecut frumos. Ieri, de ziua noastră, am recapitulat anii nostri împreună și am rememorat cu ochii deschiși momente frumoase, ce ne-au rămas întipărite în inimă.

Cam așa:

În urmă cu 7 ani … pe când a început. Când lumea parcă merge în același sens cu tine, când prinzi aripi și nu ai așa ceva, cum ți se pare că atingi cerul și miezul Pământului. Începutul este una din amintirile la care te întorci toată viața. Pentru că așa începe…mai știi când și te reconectează imediat.

Picture 562

Acum 4 ani pe Podul Carol din Praga. Eiii, cum era Iulian să o pățească cu niște chinezoaice care, văzându-mă cu lacrimi, au crezut ce era mai rău. Se pregăteau să îl ia la palme. Cum au văzut inelul s-au calmat. Cei de la Praguematique au cântat special pentru noi o melodie….

IMG_0267

blury de la emotii

IMG_0268

15 iunie 2013 – ziua nunții noastre acum 3 ani. Ziua când am dansat, râs, am avut prieteni mulți lângă noi și totul s-a întâmplat ca în poveștile cu prinți și prințese.
Mă uit cu Loli pe album și ne arată cu degetul: Mama și tata. Râde toată de mulțumire. Suntem ai ei.❤

23

2 ani – 8 mai 2014 – prima zi a fetiței noastre, prima noastră zi de părinți. Boțul nostru mic și iubit de 2 ani și o lună ne umple viața și ne upgradeaza maxim. Ne îmbunătățește ca oameni, părinți, soț și soție.

NAZ_1897

Sofia Lorena -86

Loli și Iulian, vă iubesc mult!

Image
0

Poveste frumoasă, invitaţie la joc…Te iubesc, orice culoare ai avea!

Te iubesc și …..restul putea fi orice. Și chiar este, adică orice culoare ai avea! Iubirea nu are, clar, culoare, miros, gust, imi imaginez ceva diafan! Este măsurabilă, dacă vreți, prin puterea lucrurilor pe care le facem din iubire, prin iubire fără vreo condiționare. Pur și simplu! Da, da!
Am citit cu nesaț și privit desenele din cartea Mihaelei Coșescu. Am încercat să o citesc cu Loli însă nu ne-am sincronizat. Ea voia altă carte, eu pe asta. O las să o descopere si revin cu feedback-ul ei.
E o carte cu girafe și culori. Și este despre iubire, foarte multă iubire și despre cum iubim. Iubești nu pentru că, ci iubim orice, oricum, oricând, nu-i așa? Este despre cum să găsești înțelegere atunci când frații, surorile se iubesc, însă li se pare dificil de făcut asta din când în când? Cum? Printr-o poveste!
Îmi place tare mult că personajele sunt girafe. Pentru că au readus copilul din mine și mai tare la suprafață. Girafele sunt maiestuoase, regale aș zice, exact așa cum ne simțim când devenim părinți, și copiii sunt regatul nostru de preț, lumea toată, și cum aici ne trăim și rezolvăm toate stările care se nasc din iubire.
E foarte bine închegată cartea, povestea și imaginile se completează, sunt viziuni unice sudate armonios.
Iar la final te invită la joc. Hai să ne iubim!  Eu am inceput deja. Loli, te iubesc, orice mutrițe ai face!
Voi?
Ps. Duminică, 5 iunie, ora 10.30, la Palatul Mogoșoaia va fi lansarea cărții. Mai multe detalii aici.

WP_20160603_14_48_39_Pro

Image
0

De moment

Am decis să nu mai citesc toate articolele cu scrisori, îndemnuri de încurajare şi să mă dezabonez (nu chiar la toate :))) de la chestii de părinţi care mă încarcă şi nu mă ajută, mă agită inutil, de parcă aș fi la maraton. Am mailul plin, telefonul e iritat de atâta search, facebook a rămas, again, cu error connecting. Gata cu atâta politică mămicească. Ştiu, m-am convinsă, eram de fapt, că va veni şi partea uşoară şi relaxată şi în care pun în aplicare tot, cu tot, cu mai mult, cu fata mea. Nu trebuie să îmi promită nimeni. Traiul vieţii ca la carte nu e fun. Nu zice nimeni să nu fii informat, învăţat, trecut prin experiențe, dar hai și cu un pic de încredere în instinct, respectiv în boțul din dotare. Timp să fie. Eu n-am nevoie de perfecţiune. Nu sunt,  first of all, nu mă cred, nici nu-mi doresc. N-am născut perfect, că de altfel n-am născut în adevăratul sens, a ieşit la lumină printr-o tăietură. Nu am copilul perfect, în ochii mei e doar al meu şi al lui Iulian, şi noi ştim că e exact cum trebuie. Clar, am să greşesc. Evident, am să fac şi ceva bine. Aşa am să mă definesc şi redefinesc şi aşa mă vă cunoaşte copilul meu cel mai bine. Şi aşa va face alegeri după plac şi va înţelege lumea. So, iau o pauză de la: ce să, cum, cât, de ce, nu aşa, doar aşa, este indicat, trebuie sau nu trebuie, există posibilitatea să, dacă nu, câțiva pași pentru etc.

Asta pentru că nu aveau la merceria din piață nasturi pe gustul meu, de moment: mari, colorați, texturați, şi adunat cu ieri şi azi şi somnul pe spongi, nu am putut construi jucărie copilului. Hmmmm..

20150224_113133