2

Povestea unei întâlniri – Digital Parents Talk, ediţia III – Storytelling

Povestea. Despre asta a fost întâlnirea de week-endul trecut. Am fost la școală, cea a bloggerilor, fix în prima bancă. Nu sunt genul moț în frunte, acolo am găsit loc.

Să revenim la poveste. Liviana ne-a invitat la introspecție cu de ce scriu, ce vreau să spun, de ce acum, pentru cine o spui/ scrii?

Apoi, în ideea că știi, oarecum, de ce-urile de mai sus, a început lecția propriu zisă – Cum scrii?

Cam astea ar fi învățămintele mele, povestite în stil propriu, evident. Sper că am priceput corect. Unde vezi ca tractorul a trecut de lot, și trag brazda pe lângă, trage-mă de mânecă.

Cum spui povestea?
Pe repede sau pe stai să ne tragem sufletul și să fie pe îndelete și îndestulate. O spui pentru că pe tine te-a impresionat și crezi că vor fi și alții care să mediteze sau să fie în conflict cu ea. Iți pui în poveste vocea ta cea mai clară, fără fandoseli care te îndepărtează de tonul real.
Povestea clar trebuie să fie bună, să nu te zgârie de cuvinte nepotrivite și prea multă limbă stâlcită. Să fie nu din auzitele vecinei, ci chiar trăită, și dacă e chiar din vecini, atunci musai săpată, cartografiată și catalogată și de tine.

Pentru cititorii tăi – Povestea vine să te pună pe gânduri și să îți descopere gândurile pe care nu le-ai zis nimănui.

Când scrii lucruri, să le scrii/zici natural, fără să simți că telegraful este încă în funcțiune. Să te auzi în capul celor care “ascultă (citesc)” exact cum povestești tu de parcă nu ai fi aievea (pe ecranul telefonului sau calculator), ci acolo lângă cine citește.

Să verifici dacă înțelesul și tâlcul sunt la vedere și nu exprimi puțin și fără noimă. Să legi adevărurile din experiența ta și să le spui cum crezi tu că ar trebui să fie. Poate cineva va zice exact ca tine.

Știi, stau să mă gândesc (că tot veni vorba să găsești tonul care te definește) tonul ăsta care ne definește trebuie să fie liniar, calm și temperat? Trăirile noastre sunt diferite, unele dulci, sensibile până la jumate de pachet de șervețele udat, altele nevrozate rău. Clar, e musai să dai emoția și să inviți la discuție. Dar când întâlnești oamenii, uneori, mi se pare ciudată vocea reală, mă refer la vorba în conversație, față de scriitură. Deci, ton- neton, cumva trebuie să te auzi nu foarte diferit de viața reală. Pe de altă parte locul nostru virtual poate avea ce ton îți dorești, poate că e bine să păstrezi un ton separat doar pentru apropiați. Cum e până la urmă? O să fie next question data viitoare. Acum nu am stat până la final, la dezbatere, data viitoare mă țin bine de scaun.

Întâlnirea cu fetele scriitoare a fost tare faină. Mi-a plăcut mult de Liviana. Pe Ana am auzit-o la Social Media for Parents pentru prima dată, în 2015, mi-a plăcut atunci, și acum.
De obicei sunt timorată la întâlniri de genul, deși vorbesc cu toată lumea din stânga și dreapta. Pe jumătate, dintre cele prezente sâmbătă, le citesc și uite că apuci să vezi oameni live. E ca un cadou. De fapt, toate întâlnirile, deși sunt scoala, sunt și precum aniversările. Ai tort cu filing de informații, ai și cadou de mulțumire pentru participare.
Mulțumesc, voua și sponsorilor. Oița de la Philips Avent a făcut declick, la Loli, cuvântul o-a-i-a. Până săptămâna trecută nu voia să spună clar. Acuma ce să zic, s-a nimerit!

Săpunurile Skin Novels sunt de vis, miros excelent și cum nu sunt eu cea din casă, cică, cu pielea sensibilă, le-a acaparat soțul meu și mândra: Cu astea mă spăl eu și Loli! Pam-pam.

Ana Pan – a avut multe bunătați, but cum număr caloriile lately am gustat un pateu de ciuperci și atât. La biscuiți Loli nu a avut de comentat, a gustat dintr-unul și restul mi l-a îndesat mie. Ea nu este cu mâncarea, doar aer, apă și dragoste de la mama și tata 🙂

Recent cineva mi-a zis că cifrele mele sunt micute, no offence, none taken, zic – orice soi de plantă/ blog crește dacă pui cantitatea potrivită de apă/ cuvinte și lași soarele (emoțiile) să te inspire (nu tragi cortina). Așa spunea și Ana – e loc pentru toată lumea.

Image
0

Poveste cu/la o cafea

Dacă mă întrebi ce îmi doresc să fac, în sensul că nu s-a întâmplat de când nu-mi aduc aminte, atunci am să zic (fiți atenți, nu veți fi uimiți): să stau degeaba, să nu am nicio grijă, să stau la povești în tihnă și să savurez chestii plăcute la o ceașcă de cafea. Nu sunt genul care își bea cafeaua o zi întreagă, după considerentul o gură/oră mă ține în priză. Nuuuuu, eu sunt cu datul repede pe gât, caldă, cu lapte (vegetal, lately). Așa funcționează papilele mele, la foc rapid. Nu sunt adepta a orice cafea.

Bun. Dar să uitam cafeaua pentru moment. Am zis să stau la povești. Da, să fiu tolănită pe un divan, bine hai – pe un pat moale, cu multe perne și să ascult. O povestitoare cu tâlc, să miroasă a prăjiturele și a cafea sau să fie un film bun/desen animat la tv. Să fie ca în O mie și una de nopți, vreun Aladin, covoare zburătoare, comori, daaaa. Să creez pentru Loli colțul cu povești, al povestitorului pentru când va avea mai mult glas și să fie cu temă, cu decor făcut de noi. Cam așa: Ascult o Șeherezadă cu Loli, ea cu prajiturile ei fără gluten, eu sorbind o cafea. Nu ar dura prea mult povestea, însă e foarte bun momentul pentru testat ceva nou. Orice poveste pe lângă impresia plăcută de relaxare, tihnă, mai ales dacă e cu happy end, e musai să fie însoțita și de ceva gâdilici la papilele gustative. Și uite așa îl vrăjesc pe soțul meu cu povesți, cum o să depănăm eu și Loli aventurile vestite dacă mami are uneltele necesare și combustibil pentru citit și transpus într-o manieră personală, pe înțelesul prințesei, cum vine treaba cu lampa fermecată. Plusez și cu faptul că nu am avut experiențe cu iz oriental în ultima vreme și e musai să facem ceva. Să ne orientăm spre arome, să fim, cu gândul, către următoarea noastră aventură. Vorba lungă, sărăcia omului, să spun de fapt ce voiam să  spun:

Mama mea nu le are cu ustensile moderne, este genul clasic, cea mai recentă întâlnire cu ceva care are butoane de pornit, timpi de programat s-a soldat cu rezistența arsă. Nu le are cu butoanele, în special pe acelea pe care nu le folosește de obicei și nu sunt ale ei. Drept urmare, a  vrut să ne surprindă cu cafea caldă într-o dimineată, pe când era la noi…și a pus cafetiera să funcționeze așa: apa în cană, în rezervor nimic. Cum cafeaua nu a vrut neam să treacă în sens invers, a pornit aparatul de vreo 2 ori, a văzut ca nu merge, a butonat tot și a lăsat-o în plata Domnului. Să se descurce, să facă cafea, că doar e modernă și descurcăreață, cu atâtea butoane (era plină de năduf când a zis asta).
De aici povestea cu povestitoarea și tot bla bla-ul cu hai să ne umplem de arome.  Bon, aveam nevoie de ustensilă noua și ca să dregem pățania, să treacă stresul că a stricat aparatul nărăvaș, am tratat treaba cu, stai să vezi, sunt reduceri la Cora și oricum nu se potrivea în bucătărie cafetiera veche.
Aș fi băut fără probleme cafea la ibric, numai ca nu are cine o face, să o găsesc aburită cu caimac pe aragaz. Dimineața trece repede cu mândra și nu e vreme de bibilit arome. Trebuie să fie gata, ready to go pe gât și savurat gustul în drum spre parc.

coffe
Uite așa înnoiești casa. De nevoie, de salvat timp de joacă…

Cam așa stau lucrurile la noi. La voi, după ce pățanii cumpărați ustensile noi?

Image
0

Poveste frumoasă, invitaţie la joc…Te iubesc, orice culoare ai avea!

Te iubesc și …..restul putea fi orice. Și chiar este, adică orice culoare ai avea! Iubirea nu are, clar, culoare, miros, gust, imi imaginez ceva diafan! Este măsurabilă, dacă vreți, prin puterea lucrurilor pe care le facem din iubire, prin iubire fără vreo condiționare. Pur și simplu! Da, da!
Am citit cu nesaț și privit desenele din cartea Mihaelei Coșescu. Am încercat să o citesc cu Loli însă nu ne-am sincronizat. Ea voia altă carte, eu pe asta. O las să o descopere si revin cu feedback-ul ei.
E o carte cu girafe și culori. Și este despre iubire, foarte multă iubire și despre cum iubim. Iubești nu pentru că, ci iubim orice, oricum, oricând, nu-i așa? Este despre cum să găsești înțelegere atunci când frații, surorile se iubesc, însă li se pare dificil de făcut asta din când în când? Cum? Printr-o poveste!
Îmi place tare mult că personajele sunt girafe. Pentru că au readus copilul din mine și mai tare la suprafață. Girafele sunt maiestuoase, regale aș zice, exact așa cum ne simțim când devenim părinți, și copiii sunt regatul nostru de preț, lumea toată, și cum aici ne trăim și rezolvăm toate stările care se nasc din iubire.
E foarte bine închegată cartea, povestea și imaginile se completează, sunt viziuni unice sudate armonios.
Iar la final te invită la joc. Hai să ne iubim!  Eu am inceput deja. Loli, te iubesc, orice mutrițe ai face!
Voi?
Ps. Duminică, 5 iunie, ora 10.30, la Palatul Mogoșoaia va fi lansarea cărții. Mai multe detalii aici.

WP_20160603_14_48_39_Pro