0

Proiect DIY pentru casă – Cum transformi un cauciuc uzat într-un taburet colorat

Cum transformi un cauciuc uzat într-un taburet colorat? Păi, faci echipă cu membrii familiei pentru un proiect DIY tare fain.

Când am cumpărat mașina, fiind iarnă aveam anvelope de iarnă, cele de vară erau depozitate. Nu ne-a preocupat aspectul lor, starea etc. La momentul schimbării am descoperit o tăietură pe una dintre ele și am înlocuit-o. Prin urmare am rămas cu o anvelopă. Din lipsă de timp ba am mutat-o pe balcon, ba pe hol și vineri după ce m-am lovit de ea, m-am adresat soțului – Ce facem cu cauciucul? Nu-l aruncăm, nu? Am o idee – citare de la fiică-mea când face vreo năzdrăvănie.

Ce idei am pus pe tavă, adică brainstorming Loli&company:

  1. Rond colorat de flori în fața scării. E un spațiu mic, cu vegetație, total haos. Am fi putut strecura cauciucul cumva, am găsit idei gârlă pe Pinterest. Vedeți și voi AICI 
  2. Să construim un opritor pentru ușa de la ghenă, pe unde se scoate gunoiul blocului. Adică să tăiem cauciucul și să facem un manșon opritor, să nu se trânteasca când o deschide d-na de la curățenie, de sărim la 6 dimineața ca arși din pat. Sunt zile și zile. Zile când își amintește ce am rugat-o, și cele în care suferă de amnezie. Și nu e bătrână!
  3. Să facem leagăn la soră-mea la țară.
  4. Să facem un taburet.

Bun. Eu aș fi vrut rond colorat să înveselim intrarea în bloc, mă încânta și ideea de taburet.

Soțul inventiv (moștenire de familie, vedeți aici și un bunic ingenios) a spus așa: încercăm taburet, și dacă nu suntem multumiți facem rond. Hai că merge! Loli a parafat hotărârea.

Așadar, ne-am pus să facem taburet.

Materiale:

  1. Cauciuc
  2. Vopsea
  3. Cuie
  4. Perne
  5. Husă pernă – un material de la Ikea – 1 metru dublu (ales de Loli)
  6. Capse
  7. Picioare taburet – din metal Leroy
  8. Picioare de susținere taburet pe interior – un vechi tocător
  9. Blaturile din lemn – plăcile (picior birou) de la un fost birou de calculator, pe care le-am păstrat în ideea că vor folosi vreodată la ceva

Ustensile:

  1. Pensule
  2. Rolă de vopsit mică
  3. Fierăstrau electric
  4. Bormașină
  5. Capsator
  6. Șurubelniță
  7. Pistol capse – Leroy

Prima etapă – vopsitul

A durat o zi – dat de 2 ori, cu tot cu uscat, plecat de acasă, somnul copilului, rotit cauciucul, mici retușuri etc. Am folosit vopsea pe bază de apă, fără miros de diluant. Aveam o cutie rămasă din toamnă, când am vopsit scaunele de bucătărie, după renovare.

anvelope

Proiect DIY anvelopa de vară – etapa de vopsire

Vopsire – work in progress

anvelopa

Vopsire detalii

A doua etapă – blaturile de lemn și picioarele de susţinere din interiorul taburetului

Cât am fost cu Loli prin vecini, după făină pentru clătite (pe care nu le-am mai făcut) și ea să se joace cu prietenii ei de la 6, Iulian a tăiat blaturile și picioarele. Le-a montat.Toate acestea în ziua cu vopsitul.

Proiect DIY anvelopă de vară – blat din lemn 1

Proiect DIY anvelopă de vară – blat din lemn 2

Proiect DIY anvelopa de vară – maestru tăietor face picioare dintr-un tocător vechi

Etapa 3 – perna taburetului

Prin dulap am avut 2 perne pătrate care stăteau stinghere și neîntrebate de rol. Acum sunt fericitele câștigătoare ale locului de sub fund. Da, știu, sună haios.

Le-am fixat în așa fel încât să acoperim forma rotundă, cu puține goluri.

anvelopă

perna taburet -fixare

Etapa 4 – fixare husă taburet

După fixarea pernelor am început să capsăm husa. Husa este dintr-un material de draperii (doc) cumpărat de la Ikea, aprobat de șefa Loli.

Fixare husă pernă taburet 1

Fixare husă pernă taburet – în lucru

Pernă taburet montată

Etapa 5 – asamblare blaturi și picioare suport

După fixarea husei, se fixează blaturile pe picioarele din lemn pentru interior. Întreg montajul se finalizează cu fixarea picioarelor suport din metal.

Fixare blaturi anvelopă

Fixare picioare suport

 

Etapa 6 – se dă în folosinţă

 

Taburet din anvelopă de vară

Taburet – vedere de ansamblu

Mica gânditoare

De la etapa 3 până la produsul final (a doua zi de lucru) timpul de lucru a fost de 1 oră și vreo 7-8 minunte maxim.

Ideea cu rondul de flori nu am uitat-o. Ar fi un proiect de implicare, interacțiune comunitate din bloc. Dar înainte să ne apucăm de taburet și să facem achizițiile necesare proiectului am studiat suprafața terenului din fața scării și pentru că acum vegetația era abundentă, erau necesare lucrări mai ample, lăsăm acest proiect pentru primăvara viitoare când vom proiecta din timp curățenie, nivelare teren, plantare de trandafiri sau plante de grădină rezistente.

Taburet DIY

  • Poți face un colț de citit și folosi acolo. Noi am pus picioare, dar poate fi fără, mai earth connection.
  • Poți lăsa nefixate blaturile și folosi spațiul din interior ca loc de depozitare. Noi nu am vrut.
  • Poți să decorezi balconul cu un astfel de taburet, lângă ghivecele de flori – să fie colțul de liniște, relaxare la un vin, roman de savurat.
  • Poți face multe, doar să prinzi momentul de inspirație.

Am reciclat un cauciuc și suntem tare fericiți de produsul final. Totodată suntem mega încrezători în ceea ce putem face pe viitor cu diverse chestii de care aparent nu avem nevoie, dar care se dovedesc utile.

Total cheltuieli – aproximativ 100 lei

Urmărește pagina de FB https://www.facebook.com/unsoideblog/ pentru idei de proiecte DIY, pentru inspirație secțiunea pe blog este AICI.

Spor la lucru! Să aveți inspirație!

16

Haine de dat, haine de împrumutat

Am primit un sac de haine. De la o prietenă, de fapt de la altă prietena de a ei, care are o fetiță un pic mai mare ca Loli. Le-a împăturit, spălat, călcat cu drag pentru Loli.
Când a ajuns la noi cu hainele, le-am despachetat, studiat, Loli a probat câteva (vociferând aia-aia și Loli), ne-am hilizit, pipăit materialele, fundițele, broderia, lăcrimat la culorile și bulinele pastelate. O mamă către altă mamă, parcă mi-a scris o scrisoare în tot sacul cu haine și mi-a transmis cu drag: Gânduri bune și veselie. Le-a ținut ca să le dea cuiva care să le poarte cu drag, asta mi-a transmis verbal și simțeam același lucru chiar dacă nu îmi trimitea vorba asta.

Loli când vede geamantanul spune: Loli- Loli adică ale ei.

Loli are un vagon de haine, noi părinții nu stăm așa bine la acest capitol. Cumpărăm compulsiv, deși are haine și de la nepot și de la băiatul nașei nepotului meu. Este asigurată, ce mai, cu haine pentru orice moment al creșterii ei. Dorința noastră cea mare este să crească, să trecem de etapa – vai ce mică e

Revenind la cumpărat fără măsură. Știm asta, de fiecare data, încercăm să nu ne lăsăm impresionați de vreun model în culori vesele sau imprimeu numai bun de ieșit în parc. Nu iese.

Am avut acum ceva vreme discuția asta despre haine de dat și împrumutat cu prietene, cunoscuți de-ai casei și am descoperit reacții diferite.

Sunt părinți care nu accepta sub nicio formă hainele altor copii pentru ai lor, indiferent de gradul de apropiere, prietenie; părinți care acceptă doar lucruri noi, ce nu au fost purtate, din motive de neconcordanță cu anotimpul sau pur și simplu mărimea nu s-a potrivit și părinți care apreciază întrebarea despre gestul prietenesc fără a se simți lezați, chiar dacă își permit sau nu să schimbe garderoba copilului oricând. Există și părinți care aruncă direct la gunoi fără a-și pune problema reciclării, posibilitatea de a le dona sau duce la cineva care le-ar găsi vreun folos.

Eu fac parte din categoria celor care apreciază trocul de haine. Nu judec nicio decizie de mai sus, expun doar fapte și ceea ce apreciez eu.  Apreciez faptul că cineva s-a gândit la mine ca mamă și la copilul meu. Apreciez că atunci când a pus deoparte lucruri frumoase, s-a gândit că bucuria copilului ei va fi și bucuria altuia, că împăturite frumos și călcate îmi va ușura anumite zile și va surprinde o mogâldeață (ia uite ce culori sunt pe rochia asta, parcă nu ai îmbrăcat-o niciodată😊. Mândra mea are zile când din tot dulapul nimic nu se asortează la soșetele ei și atunci mergem la stiva cealaltă).

Primind, o învăț pe fiica mea să fie darnică. I-am explicat că unele hăinuțe nu sunt cumpărate cu bani, de noi mami și tati, ci sunt primite în dar. Cineva s-a gândit că i-ar plăcea rochițele astea multicolore și i le-a trimis cu drag. Recent am făcut și noi pachete  pentru o altă fetiță. Am ales dintre hainele ei pe cele mai bune, fără pete și imperfecțiuni datorate purtatului și le-am dăruit. Am primit, am dăruit și noi. E ca un lanț al prieteniei.

Știu că treaba cu hainele, lucrurile moștenite în familie și purtate de trei generații are origine în perioada când nu erau de cumpărat și știu că paltonul meu ăla roșu a fost purtat de fetele verisoarei mele, landoul meu a purtat pe o parte dintre verișorii mei. Nu se găseau, erai pe lista pentru un landou la magazin, iar dacă aveai niște salopete mai bunișoare, apoi îmbrăcau câtiva ani buni copiii fraților, verilor.

Și acum sunt părinți care fac acest lucru, din motive financiare, din grijă pentru alți părinți sau din dorința de a ajuta, de a reutiliza resurse. Un fel de reciclare a lucrurilor, din motive ecologice, empatice, financiare.

Se face tam-tam pe ideea de responsabilizare, asumare, validare nevoi de la vârste fragede. Copiii învăță de mici responsabilitatea. Ii responsabilizăm alegând să îi învățăm valoarea unui lucru, calitatea și utilitatea. Așa și cu împrumutatul sau reciclatul hainelor. Poți face asta pornind de la ideea de utilitate, nu neapărat necesitate.

Am fost și în situația în care am dat lucruri în ideea de a ajuta, la cerere și am primit dispreț. Am făcut pachet pentru o mamă ce cerșea. A ales hainele dupa criterii de ea știute și ce a considerat că nu îi folosește a aruncat la gunoi. Putea să le dea altei mame, de pe stradă, la fel ca ea. Nu! A ales să arunce. De atunci nu ajut în acest mod. Nu spun că a primit ceva ce nu-i folosea, nu erau zdrențe, erau curate, împachetate cu grijă. Să le vezi azvârlite, nu pică bine, parcă te-ar fi aruncat pe tine la gunoi. Puteam să le fac cârpe sau să le dau la bunica la țară să îmbrace vițeii iarna sau să pună la pui pe jos. Aleg să împrumut, să dau, donez acolo unde știu că ajung la destinație și sunt de folos.

Noi ne-am bucurat de stocul de haine, Loli le admiră. Își cunoaște body-urile ei uzuale, iar când îi pun ceva ce nu a purtat până atunci, o văd cum privește cu interes modelul.

Tu cum privești acest lucru ? Imprumuți, donezi, arunci la gunoi?