0

Numele tău

Mi-a plăcut întotdeauna numele meu de familie. Nu e foarte des întâlnit, are origini interesante și o sonoritate aparte. Urmează un dar, desigur. Problema cu numele de familie cu 3 consoane și aceeași vocală repetată între este exact așa:

– va fi transcris cu încă o terminație, probabil părea cumva că se termină brusc – am primit asta la un moment dat ca explicație la a-ul sau i-ul în plus.

– va fi pronunțat în fel și chip

– scris după dictare va deveni un fel de acronim. Așa sunt trecută în agenda multor prieteni, numai că acolo e vorba de simpatie.

Nume de familie

Lista e lungă și dacă aș căuta chitanțe și facturi cu numele pocit aș umple un caiet întreg. Bine că pe actele importante nu s-a strecurat vreun alt nume.

credit photo: unsplash.com

Acum partea și mai interesantă. Cu tot cu numele buclucaș, nu am spus niciodată că aș vrea să îl schimb sau să mă grăbesc cu măritișul din acest motiv. Poate că l-aș fi păstrat în ideea de a duce numele tatei mai departe, dar universul a vrut să îmi coacă ceva mai măreț, soțul meu a venit la pachet cu un nume la fel de frumos și sonor și la fel de complicat de pronunțat și reținut. Probabil nemulțumeam tare copila cu 2 prenume și două nume de familie grele. Avea ce să îmi mănânce urechile pentru asta și mă felicit și am acum în gând pentru că mi-a plăcut tradiția asta de a lua numele bărbatului, ține în suflet, dar nu și în acte numele părinților.

La spital, când am născut mândra, cred că aș fi scris un roman la câte nume am primit și aș fi deschis o fermă pentru fiecare miel pe care l-aș fi cerut.

Când sun pentru programare la doctor fac spelling și Loli râde foarte amuzată de felul în care fac conversație.

Când mă prezint, uneori, mă surprind spunând rar numele și sunt sigură că sunt caraghioasă după zâmbetul mijit al interlocutorului.

De fiecare dată când mă regăsesc în vreo listă, cu numele scris cu virgulă și fără greșeală, răsuflu ușurată.

Respect

Nu pot spune că am un fix cu numele și că nu mai pot de supărare dacă e scris greșit. Am un sentiment de dezamăgire când cineva nu se poate concentra cap coadă să pronunțe și scrie un nume, oricare ar fi el. Mi-amintesc cum strigam catalogul atunci când am fost la catedră – cu atenție și cu responsabilitate. Știi cât de ușor este să creezi rumoare între copii pentru un nume spus aiurea. Ca să nu mai spun ce ciudat este pentru cel în cauză. Eu știu, știam, din acest motiv am fost și încerc și acum să fiu atență la numele cuiva.

Se poate întâmpla oricui să citească greșit, nu suntem perfecți, de aceea nici eu nu exagerez când primesc vreun nume cadou. Creierul funcționează cu anume algoritmi când vine vorba de citit. Și multi dintre noi avem abilități de citire care mai de care, ce pot fi logic demonstrate, adică punem literele lipsă sau citim pe dos.

Fiecare nume e special, dar la fel cum haina nu face pe om, nici numele nu îl face, ci purtătorul lui.

Un nume interesant cu tentă străină sau pur traditional nu te recomandă. Am cunoscut oameni cu nume așa de ciudate, hazlii, unele poate pe care le-aș fi schimbat la tribunal, dar oamenii erau minunați.

Responsabilitatea unui nume

Prin urmare, indiferent de nume, tu contezi, tu definești lucruri și dacă chiar crezi că te poți reinventa, de ce nu? Alege numele care îți place!

Când am întocmit lista pentru numele de fetiță, pe coloane – preferate și la care să mă gândesc, atunci când Loli era cât o măslina, m-am gândit la mine, la ea și nu știu dacă am ales bine. Combinațiile trebuiau simplificate, din motiv de nume de familie. O să îmi spună ea mai încolo.

Eu încerc să o cresc să se definească ca om, nu să se poticnească într-un nume.

credit photo: unsplash.com

De unde am plecat și unde am vrut să ajung. Să învățăm responsabilitatea numelui, nu în sensul de a nu face numele familiei de rușine, ci în sensul de a da o nouă semnificație numelui prin omul care îl poartă. Când dai mâna cu un om, îți reține zâmbetul și felul prezentării, apoi numele. Nu? Nu pentru toți, clar.

Despre mine pot spune că nu rețin tot timpul nume din prima, pun pe seama vârstei, recunosc că eram mai bună acum câțiva ani, dar felul cum am interacționat cu un om, cum am trecut de prima impresie, l-am descoperit apoi, îi va da numelui lui o semnificație deosebită. Chiar dacă îl cheama Prună-arsă.

1

Treburile casnice – practice la 2 ani și 10 luni

Loli a fost harnică de când nu se putea ține bine pe picioare. Mi-a plăcut când mi-a zis cineva că fata mea e harnică pentru că i-am transmis nevoia mea de a ordona, de a face curățenie când nu puteam face și eram stresată de câlții de praf care zburau prin casă, după nici o zi de la dat cu aspiratorul, de mormanele de haine care nu ajungeau în vreun dulap. Bine, când era Loli mică eram (și mai) stresată de multe și 2 haine puse aiurea mi se păreau dezastru. Mi-a trecut, acum sunt imună la un pic de deranj.

Adevărul este că uneori dezordinea, nu mizeria, că nu ajungem până acolo, mă apasă și simt nevoia de a face ”liniște” în lucruri. Îmi ordonez gândurile mai bine când nu mă apasă pe retină lucrurile lăsate vraiște. N-am mania luciului pe podele, da’ un pic de șmotru este binevenit din când în când. Nici mania hainelor la dungă în dulap nu o am, deși mi-ar plăcea să le am puse pe căprării mai riguros.

Loli la 2 ani și aproape 10 luni luni nu este forțată sau împinsă să facă treburi casnice. Le face din plăcere, din curiozitate, pentru că a  văzut la noi. Știe ce înseamnă curățenie, asociază ustensilele de curățenie cu locul care necesită utilizarea lor, se face utilă fără să fie solicitată. Înainte să mă apuc de strâns îi spun că e dezordine și ne cam încurcă la mers și la stat jucăriile și hainele nepuse în dulap.

Jucăriile și le-a strâns de mică, fără să fi făcut vreo regulă. A văzut și imitat acțiunea. Eu am apreciat-o de fiecare data, i-am mulțumit, am ajutat-o, astfel că, la finalul zilei, jucăriile sunt în cutii sau adunate cumva.
I-am spus de fiecare dată când a imitat o acțiune că îmi place ajutorul ei și i-am încurajat punerea în practică a diverselor activități gospodărești.

strânge cu tataia

Ce face Loli în casă fără să fie solicitată sau întrebată dacă dorește să participe (este și întrebată):

Sterge praful de pe mobilă, parchet, tv. Pe ultimul îl albește când îi cad șervețele în mână.

Sterge urmele de apă și culori făcute de ea, evident. Uneori face lucrurile astea cu bună știinta ca să aibă ce șterge. Nu pot spune cât mă încântă acest obicei (deloc!) dar pentru că șterge, în felul ei zoios, pot trăi cu asta.

Sterge geamuri, oglinda, tabla. Ce e la nivelul ei.

Spală vasele la chiuveta adevărată, cot la cot cu mine. Nu cumva să spele cineva vase în casă fără asistența ei. Se urcă în learning tower și începe treaba. Mai mult încurcă, face apă pe jos (zoș – vorba ei), nu e chip să o faci să renunțe. Spală și la chiuveta ei vasele de jucărie și nu ratează nimic, nici măcar picioarele ei.

Duce gunoiul, de fapt, duce lucruri la gunoi. Unele chiar nu au ce căuta în gunoi. Well, sunt vigilentă la etapa asta de curățenie.

Își duce hainele purtate în coșul de rufe din proprie inițiativă și la cerere. Loli, mă ajuți cu ciorapii? Îi poți pune în coș, te rog?

Rufele uscate împăturite le pune pe pat în stive separate. Singură a făcut asta, fără indicații, ca să nu muncesc de 2 ori cu sortarea când le pun în dulap. 😊

Pune rufe la uscat, încă nu poate gestiona cârlige, nu are forță în degete, doar le atârnă. Îi face plăcere să alerge cu câte o pereche de șosete și să pună repede pe calorifer, la uscat. Body-urile, bluzele le usuc pe umeraș, îmi dă umerașele la mâna, pune și ea. Nu iese din prima, se enervează, aruncă pe jos, o ia de la capăt și dacă nu reușește mă solicită.

Mătură oricând. Are măturică ei, mătură pe jos, ridică mătură și pe masă, pe scaun. Setul de la bucătărie are cozile scurte, l-am cumpărat așa pentru model și mândră. După ce împrăștie firmiturile, nu-i mai place ustensila ei și vrea mătura mare. Am avut înainte o mătură cu coadă cât mine, nu putea să o urnească, însă ambițioasă cum e, o răsucea, o chinuia de zburau pahare, căni prin toată bucătăria. Am ascuns-o și cumpărat setul de acum.
 
Face patul. Mă ajută să trag cuvertura dimineața și seara. Își ia singură, din sertar, prosopul de baie când vine ora de nani, îmi aduce și mie prosop și mă invită la baia.

Îi place să participe la tot ce meșterește taică-su. Nu suportă să nu fie implicată dacă e ceva cu cuie, ciocan, șurubelniță.

Loli iubește să fie prezentă la chestii – treburi, nu a fost niciodată doar contemplativă, ea trebuia să fie acolo cu privirea, gâtul lungit să prindă ceva. Chiar și când nu mergea singură sau nu apuca bine lucruri.

Noi am încurajat orice inițiativă, cu toate că balta din mijlocul casei nu m-a înveselit când am călcat în ea, nici hainele rearanjate de ea.

treburi la înălțime, nu era ziua de curățenie atunci

Tot ceea ce facem acum o ajută să crească, să dobândească abilități practice. Nu punem copilul să măture zilnic sau să facă ordine non stop, în nici un caz. Îi arătăm aprecierea și încurajăm independența. Îi oferim mediul necesar pentru exersarea activităților practice care îi fac plăcere și o responsabilizează, în funcție de nivelul ei de înțelegere.

La tine cum decurg treburile casei?

p.s. Cu ajutatul la gătit nu se omoară. Mâncarea nu e pe lista de treburi preferate 😃 Îi place, în schimb, să bucătărim la aragazul de jucărie cu toate ustensilele de jucărie (pentru că nu facem mâncare adevărată, pe care să o înghită) și să facem cumpărături (are casă de marcat).

0

Leia și David

Am citit-o de nenumărate ori. După ce terminam aveam sentimentul că nu am găsit ceva în carte și e nevoie să caut, din nou. Nu știu să explic sentimentul. Cred că erau toate răspunsurile acolo însă am tot căutat. Ce? Am căutat înțelegerea, empatia, acceptarea, împăcarea, schimbarea. Toate sunt acolo, necesită un pic de atenție. Așa cum noi toți avem nevoie exact de atenția potrivită.
Este o poveste de familie, pentru familie. Exact cum spune autoarea – o poveste pe care  tu o poți schimba.

Copiii vin pe lume cu ceva de ambii părinți. Și vin și cu ceva doar al lor. Poate fi un cromozom în plus (Leia) sau în minus sau doar cu ceva gene pe plus sau pe minus. Acest doar al lor nu se filtrează diferit pentru restul copiilor. Adulții fac asta. De ce? De teamă, cu siguranță. Teama de a nu ști ce să facă. Este ușor să respingi, să nu-ți pese, să faci abstracție. Aici trebuie lucrat. La adulții care se tem. Spaima asta și răutatea izvorâtă din neștiință trebuie schimbate.
E o carte despre dragoste și despre cum să te înveți, să inveți pe alții că a fi diferit nu este egal cu a fi bolnav, rău, urât.

Lși D

Citiți voi, recitiți, apoi povestiți copiilor sau citiți cu ei. Lăsa-ți-i să vadă realitatea. Nu o distorsionați. Explicați-o pe înțelesul lor cu responsabilitate.

Vă va surprinde curajul lor.