2

A doua poveste #CredeÎnTine – Nutriţie. Sport. Sănătate 

A doua poveste #CredeÎnTine este despre echilibrul Nutriție – Sport – Sănătate

photo credit: unsplash.com

Pe Andreea-Carmen am cunoscut-o la școala bloggerilor și a fost prima cu care am interacționat atunci. Este prietenoasă, caldă, sensibilă, hotărâtă ca stil de viață.

Dincolo de întâlnirea din vara ce tocmai a trecut, iată cine este Andreea, la “prima întâlnire” aici pe blog cu tine, cu voi:

De aproape 4 ani, primul cuvânt care mă definește este “mama”. Sunt mama lui Tudor, pasionată de nutriție și sport, blogger și proprietar de magazin online cu hăinuțe din bumbac organic pentru copii. Magazinul a apărut tot din dorința de a avea grijă de puiul meu, pentru că pielea sensibilă a copiilor este și foarte permeabilă și atunci este mai bine ca în contact cu ea să vină țesături și materiale care nu au fost tratate chimic.

Legat de nutriție, este un domeniu care mă pasionează de mai bine de 15 ani, am învățat și învăț în continuare și încerc să transmit mai departe din cunoștințele acumulate în timp și din experiențele personale. Dacă înainte de a-l avea pe Tudor, am fost orientată și prin natura jobului către nutriția adulților, de 4 ani recunosc că m-am focusat pe nutriția copiilor, pentru că am realizat cât este de important să-i învățăm să mănânce sănătos într-o lume plină de tentații nesănătoase.

Blogul Carmen Radu – nutriție.sport. sănatate a apărut astfel firesc, din dorința de a promova un stil de viață echilibrat.

Se spune că fiecare are un anume moment în viață în care se redescoperă, se reinventează, se produce un declick care poate înseamnă un alt stil de viață, un alt job, un vis care se conturează. Andreea crede că declick-ul a apărut după nașterea băiatului ei.

După nașterea lui Tudor am realizat cât de importantă este hrana pentru a crește copii sănătoși. Asta m-a determinat să devin și Ambasador al proiectului Food Revolution, proiect inițiat de către Jamie Oliver, proiect care promovează educația alimentară pentru copii.

Copiii sunt foarte deschiși, dacă îi lăsăm alături de noi în bucătărie, chiar dacă vom găsi făină prin toate colțurile și coji de legume pe sub mobilă, vă asigur că efortul merită.

În primul rând îi ajutăm să prindă încredere în ei, să-și dezvolte motricitatea fină și, în timp, să accepte alimente pe care poate uneori le refuză. Când faci o salată cu mâinile tale, parcă alt gust au legumele, când mama te lasă să utilizezi un cuțit (evident adaptat vârstei, nu cuțit de chef), altfel capeți încredere în tine. Văd asta frecvent, atunci când țin ateliere în grădinițe, văd evoluția celor mici chiar de la lună la lună.

 În orice meserie, muncă de moment, job, îndeletnicire de ani de zile se întâmplă să fie un dezechilibru între ce lucrez/îmi place să lucrez și ce livrez către beneficiarul muncii mele. La întrebarea despre când a simțit că se adeverește what you practice, is what you preach, în adevăratul sens al cuvântului, sunt sigură că Andreea a scris pe nerăsuflate:

Nu știu, cred că întotdeauna ☺ Nu aș putea să încurajez consumul alimentelor sănătoase și eu să mă îndop cu hamburger și cartofi prăjiți la unul dintre cele mai celebre fast food-uri. Nu aș putea să militez împotriva consumului de băuturi carbogazoase și eu să beau când nu mă vede nimeni orice produs din gama asta.

 Pe de altă parte, n-aș putea milita pentru excluderea 100% a dulciurilor din alimentație, pentru că știu că și ele, cu măsură, au făcut parte din viața noastră și vor face parte și din cea a copiilor noștri. Fie că vrem sau nu, și dacă nu vrem, riscăm să facă parte pe ascuns. La schimb cu colegii de la școală. Iar restricțiile dure se pot întoarce împotriva noastră mult mai rău. Cred că I practice what I preach în fiecare zi, așa sunt eu construită. Susțin și fac lucrurile în care cred eu.

Fiecare dintre noi, în viața profesională, are momente despre care ar povesti cu aceeași bucurie și entuziasm chiar dacă ar fi trezit brusc din somn la o oră nepotrivită, pentru că are ceva special. Proiectele de suflet nu sunt puține, pentru unii, și cred că este un mare noroc să te afli printre ei.

O, da, proiecte de suflet am multe, blogul este unul dintre ele. Îmi doresc ca cei care îl citesc să găsească informații utile care să-i ajute să ia decizii cât mai bune pentru ei și pentru copiii lor. Țin mult la Campania de conștientizare a ingredientelor (http://carmenradu.ro/nutritie-eu-si-copilul-meu/cat-de-curate-sunt-etichetele-curate/)  iar dacă privesc în urmă, mi-a fost tare drag Food Revolution Day de anul acesta, la care am lucrat alături de alți colegi Ambasadori. Mi-e drag să lucrez cu copiii din grădinițe și scoli, mi-e drag să țin workshopuri de nutriție, și am câteva proiecte pentru viitor la care lucrez acum, dar nu vreau să stric surpriza ☺

Alimentația este un subiect dezbătut și întors pe toate părțile. Alegerile alimentare sunt greu de gestionat în ziua de azi, din varii motive: alergii, program de muncă, oboseală, stres. Deși se cunosc beneficiile unei alimentații corecte și oamenii rezonează cu viața sănătoasă, cu principii simple, totuși ajung să nu le aplice. Continuă să ceară ajutor specializat, cu toate că nu-l respectă. Mă întreb cum se poate aduce schimbare, dacă nu există voință/dorință. Ce face un om care militează pentru asta, cum se motivează să aducă awareness și să miște lucrurile în direcția bună?

Aici trebuie să-ți spun că ințial nu înțelegeam cum oamenii nu acordă importanță alimentației și eram destul de vocală legat de subiect. Nici acum nu înțeleg 100% treaba asta, însă am realizat că rolul meu nu este să schimb lumea. Nu pot, oricât aș vrea. Dacă însă la nivelul celor apropiați mie și a comunității blogului – uite un exemplu legat de cititul etichetelor– câțiva decid când merg la cumpărături să întoarcă produsele, să citească etichetele, și să aleagă mai bine, eu sunt mulțumită.

Andreea-Carmen Radu – mămica, soție, antreprenor, acordă consultanță de nutriție online, focusul fiind în principal trecerea la un stil de viață sănătos în familie: ”dacă eu am reușit să găsesc calea spre un stil de viață sănătos, oricine poate, trebuie doar puțină voință!”

0

La final. Spre un nou început

Curaj – în orice, nicidecum nesăbuință
Bucurii – din bunătate, prietenie, din mărunțișuri
Fericire – de dat, de semănat, de prețuit
Sănătate – din grijă, din dragoste pentru viața
Iertare – de cerut, de dat, de simțit
Iubire – din plin, fără limite și fără motiv

Cam asta îmi doresc pentru ce urmează să vină. Asta îți doresc și ție.

Un 2017 plin, cu plusuri enorme, cu minusuri insesizabile și cu oameni dragi alături!

Tort marca L’Amande dessert sans gluten :))))

0

Când ţi-ai făcut analize ultima data?

Acum ceva ani fugeam de spital și analize ca de ciumă. Îmi era frică de recoltare, aveam o mulțime de temeri legate de întreg procesul de investigații medicale. Asta pentru că nu aveam educația necesară, eram terifiată de spitalul din oraș, de coada imensă din fața cabinetului medicului de familie. În cazurile urgente, nu aveam încotro, treceam peste toate ca să văd despre ce este vorba. Bine că nu au fost chestii grave,  doar răceli obișnuite, analize de rutină, o sigură spitalizare în toată viața – lipsă de calciu, asta pentru că am leșinat. Și acum îmi aduc aminte ce rău a fost, nu ca tratement, ci condiții.

Am fost cu Loli la Budimex de 3 ori, la consult, de fiecare dată mi-am reținut cu greu panica cât am așteptat pe holurile doldora de oameni, în mirosurile de acolo. Preferăm clinica unde are ea abonament, însă nu întotdeauna acolo găsim specialiștii de care are ea nevoie, nici în altele, sunt doar în spital.

Acum sunt mai bine documentată, știu situația sistemului medical, atât cât am avut de aface cu el, există opțiuni, nu neapărat mai bune, ideea este să ai grijă de sănătate și să alegi varianta optimă de investigație și tratament, sub supraveghere de specialitate, evident.

Pentru că:

Prinși în ritmul alert al activităților noastre avem, deseori, tendința de a neglija semne ce ne indică o stare mai puțin optimă de sănătate. Oboseala, stresul, poluarea în toate formele ei ne afectează în mod diferit. Fiecare dintre noi vine cu un bagaj de toleranță, la toate acestea, definit de mediul în care am crescut, mediul social în care trăim acum, de fondul genetic, vârstă etc.

Un bun clinician, analize medicale uzuale precum și investigații medicale bine prescrise pot face diferența între prevenție și tratament pentru redobândirea stării de sănătate. Nimic nu este mai de preț decât sănătatea, toate celelalte sunt măruntișuri care ajung să capete valoare în funcție de credințele noastre despre viața. Și cel mai rău moment este atunci când realizezi că tot ce ai pus pe primul loc nu contează, exact când sănătatea nu-ți ajunge pentru viitorul apropiat.

Un plan de analize medicale anuale, lunare care țin cont de istoricul medical a fiecărui individ este util și recomandat. Analizele de rutină sunt necesare din 6 în 6 luni atât la adulți, cât și la copii.
Rezultatele analizelor medicale specifice sau nespecifice unei anumite afecțiuni, făcute în sarcină, în diverse momente ce nu țin de patologie sunt indicatori importanți pentru medicul nostru curant. În funcție de rezultate acesta poate recomanda investigații amănunțite: pentru a putea elimina suspiciunea unei anumite afecțiuni, sau deoarece există un istoric medical care indică sensibilități moștenite.

Există o serie de afecțiuni care din punct de vedere simptomatic pot fi greșit interpretate, de noi, și peste care se poate trece ușor cu vederea. Acestea pot face parte, uneori, din cele mai rele scenarii, deoarece se poate ajunge în situația în care orice intervenție medicală este tardivă.
Prin urmare, sub îndrumarea medicului de familie sau a medicului specialist, periodic, o revizie a stării noastre generale care să includă consult și analize medicale este binevenită.

Din experiența familiei mele:
– În sarcina și înainte de sarcină, atunci când am decis să devenim părinți, am făcut o serie de investigații și analize medicale, am fost informați cu privire asupra rezulatelor și asupra pașilor de urmat în continuare.
– Atunci când am operat copilul de strabism, cu doua săptămâni înainte i-am făcut analize de sânge și analize secreții oculare. Loli a primit aviz favorabil de la pediatru și medicul de familie în urma analizelor și consultațiilor. Cu toții știm că orice intervenție medicală este precedată de un set de analize specifice. Fie ca este vorba de o operație fără spitalizare după, adică recuperarea se face la domiciliu, sau de operații cu recuperare intraspitaliceasca, testele și analizele pre și post operator sunt extrem de importante.
– Ca să dăm de capăt problemelor de greutate ale fetei noastre am trecut prin multe consultații și am efectuat aceleași analize la nesfârșit. Știm acum, foarte bine, cum anumite probleme de sănătate pot fi definite prin prisma mai multor investigații de laborator, prin proceduri specifice, ce presupun tehnici moderne, de o anumită precizie și rezoluție. În final, am ajuns, pornind de la o anemie, nicidecum severă, să efectuăm teste care nu se încadrează în categoria de rutină, ci extrem de specifice, în cazul nostru teste genetice.

Un laborator specializat în analize medicale, cu mulți ani de experiența, și cu activitatea în mai multe orașe din România (ceea ce înseamnă experiență în investigații de laborator ce includ o gama variată de analize medicale) te poate convinge să faci investigații, în cazul în care ai diverse frici, dubii privind modul de realizare, interpretare analize. Analizele să fie recomandate de un medic specialist, evident. Nu trebuie decât un pic de documentare și să ai resursele necesare pentru a le accesa.

Cu toate că nu avem în istoricul familiei boli cronice, ereditare, însă știind care sunt parametrii ce trebuie urmăriți, repetăm analizele uzuale și specifice (pentru alergii, de exemplu) la 3, respectiv 6 luni.

Am simțit nevoia să scriu despre asta pentru că mă lovesc tot timpul de teama de a nu investiga nimic atâta timp cât pot suporta sau de teama de a nu preciza doctorului specialist datele exacte ale problemei de sănatate, negarea că totul nu ar fi în regulă și de a nu urma un tratament adecvat. Părinții sunt cei care trebuie convinși să meargă la medic, mereu caută scuze să amâne, se simt brusc bine, îți promit că o vor face și vor fi foarte atenți la recomandări. Caută remedii naturiste (nu am nimic împotrivă, mă deranjează lipsa de documentare, tratament fără avizare din partea medicului), tot ce este la televizor este bun ca leac, citesc prospectele medicamentelor date de doctor pe diagonală și li se pare că au toate reacțiile adverse și nu continuă tratamentul.

La voi cum este?

Când a fost ultima dată când ți-ai făcut analize? Ce experiențe ai în acest sens?

 

0

Sănătos și junk în aceeași farfurie

Mâncatul la extreme, adică sănătos și junk în același timp. Well, mai fac și din astea!

Să vedem:

Dacă o întrebi pe mama soacră îți va spune că  exagerez cu anumite lucruri.
Dacă întrebi prietenii îți vor spune că nu mănânc multe și că la mine în casă totul este sub control. Sau cum spune tata – ne hrănim științific. Doar ne-a trainuit bine soră-mea doctoreasă.
Ei bine, așa era acum ceva vreme, în urmă. Eram mult mai atentă la aportul nutrițional, cantități, calorii.

Recunosc, acum, sunt la extreme. Nu mă plâng, nu-mi caut scuze, nu mă justific și nici nu am nevoie de înțelegere sau judecată. Sunt împăcată cu ideea că acum este perioada în care atenția mea se concentrează spre a hrăni “științific” copilul cu alergii alimentare. Și, pentru că, uneori sunt copleșită de câte am în viața mea (bune, rele), îmi ofer confortul unor mâncăruri care nu trec la categoria mega sănătoase. Știu că soluția la stres, temeri nu stă în mâncare, cunosc și consecințele îngurgitatului de chestii dezechilibrate caloric. Da, am asta doar ca variantă extremă, în josul listei de multe lucruri, treburi – care să mă repună, recompună la loc, să zicem, pe lângă un somn bun, un rendez-vous cu soțul mai chinchi, un film funny, un chic-lit sau mai știu eu ce…care îmi scapă acum pentru exemplificare.

Admit că am latura asta junkcoholică. Cred că o țin sub control. Îmi doresc să renunț curând la ea, încă o țin ca my thing când nu am puterea să îmi găsesc altceva comforting de făcut.

Nu-mi plac nici kilogramele mele în plus, îmi vine să arunc dulapul uneori, și iar las punga cu haine, care nu îmi vin bine, lângă ghenă. Apoi îmi întind părul cu peria, îmi pun zâmbetul pe buze, albesc mândra cu pupici și îmi compun planul ca să gestionez mai bine momentul când îmi vine să rad mâncare de orice fel. Trebuie să îmi iasă la un moment dat!

1

Dacă aș da timpul înapoi

Dacă aș da timpul înapoi, cu experiența de acum, aș face totul ca la carte. Tind să cred asta. Dar nu e o opțiune. Zilele trecute, stăteam pe bancă, așteptând să termine Loli de țopăit la țopăitoare. Și în fața băncii mele, pe o alta, o familie, doi părinți cu două fete. Mâncau copiii, fiecare copil fiind hrănit de unul dintre părinți. Cea mare o banană, cea mica dintr-un bol. Și nu puteam să îmi dezlipesc privirea de la ei. De la felul în care luau masa, fără agitație, deschideau gurile, mâncarea dispărea. Ce mă atrăgea la ei? Număr pe degete de câte ori mi-am imaginat secvența asta, dar nu a ieșit deloc. Asta era imaginea mea, dinainte să nasc. Va fi greu, dar relaxat pe alocuri. Vom ieși oricând, oriunde, nu tu probleme de alimentație, fără alergii, terapii etc. Praf și pulbere s-a ales de imaginea asta. Câteodată îmi doresc ca Loli să fie cel mai obișnuit copil, să doarmă, mănânce, să se joace, vorbească, să facă orice în cel mai comun mod posibil și eu să fiu mama mega comună. Și când mă uit la ea, nu o văd altfel decât e acum. Este ambițioasă, este copilul lui acum, pe loc, nu mai târziu, este surprinzătoare, face lucruri ciudate, funny, inteligente pentru vârsta ei, face și opusul celor dinainte și se amuză la fel. În clipele alea nu o doresc altfel. E a mea și e speciala așa cum este.
Și dacă ar fi să schimb ceva din momentul în care am fost însărcinată, aș schimba emoții, sentimente, temeri. Însă înainte de toate vreau să retrăiesc și după naștere starea de dinainte de testul de sarcină. Eram veselă prin toți porii, asta îmi amintesc. Mă apucase așa o veselie, de parca fiecare cuvânt, lucru era amuzant, copilăresc. Nu era precum o stare de bine, molcomă..nuuu. Ca o stare de dinainte de beție, după primele guri, când nu ești amețit, ești în starea aceea în care totul este minunat.
Dacă aș retrăi totul:
-aș lăsa la o parte toate grijile legate de cât de mică era. Aș înjura, în gând, poate chiar tare vorbele neonatologului, după ce a scos-o pe Loli- vai, ce mică e și nu mi le-aș imprima pe creier. M-aș răcori cu asta și aș uita de stresul de dinainte și după operație, doar a ieșit la lumină mândră mea minunată.
– aș transforma temerile legate de alăptat și colici, dezvoltare bebeluși în normaliate. Am avut atâtea frici legate de hrănirea corectă, atașare, face zgomote ciudate, respiră, nu respiră, sughite/ de ce sughite, plânge strident/ nu plânge, gângurește/ parcă chițăie. Și citeam cu disperare, mă uitam la video-uri, și mă înspăimântam și linișteam greu, singură sau cu Iulian.
– aș  încerca să nu țin pasul cu nimeni și nimic, să nu încerc să fac ceea ce mi-am propus întotdeauna. Lipsa de timp m-a îmbătrânit la început. Eram precum un produs expirat. Nu puteam face nimic bun până la capăt. Aș fi mai relaxată, ce daca nu se întâmplau lucruri în timp util. Nu era nimic mai important ca linistea copilului și a mea.
– aș fi mai puțin tolerantă cu cei care mi-au zis că totul e ok, copilul este vioi, e mai slab, așa e firea ei, să țin cu dinții de instinctul meu de mamă. Și uite așa am bătut pasul pe loc și am căutat soluții fix la oameni care nu au fost în stare să ne prescrie o analiză. Și nu sunt de acord cu oamenii isterici, care pun răul înainte, însă o doză de o astfel de isterie tare ne-ar fi ajutat. Nu doresc nimănui să nu găsească răspuns pentru problemele  de sănătate ale copilului, de creștere, și nu doresc nimănui să treacă prin toate sentimentele legate de oare puteam să încerc mai mult, de la început, oare trebuia să îmi dau seama de anumite lucruri, mai devreme. Poate și oare– sunt precum picătură chinezească, te aduc în pragul disperării, la mine, în pragul cel mai de jos al durerii.
– să nu fiu așa speriată de viitor, să fi avut mai mult tact în a face anumite lucruri și gestiona anumite evenimente. Îmi dau seama că spaima te împinge la a fi mai puțin rațional. Și mi-aș fi dorit să nu mă domine frica și stresul și să râd, în loc să plâng de furie. Nu am fost niciodată sperioasă, ba chiar în momentele mele rele, găseam ceva-ul care să mă monteze, să îmi recapăt încrederea și să mă scutur de frică ca de praf. Nu am regăsit starea asta des. Mi-am dorit, însă nu am putut.
– aș avea pe limbă toate cuvintele care mi-au lipsit când am avut parte de sfaturile alea clasice, pentru toți, chiar și pentru ai mei, care m-au oprit din drum să îmi spună una alta în ale creșterii copilului, purtatului în brațe, alintatului etc, practic nimic care să mă ajute fix cum aveam nevoie. Am avut astfel de cuvinte uneori, alteori nu. Nu că am fost luată prin surprindere, poate din cauză că nu sunt genul cu replica la purtător.
Am ajuns și la stadiul în care nu trebuie să retrăiesc clipe, am uitat multe din momentele grele pe care nu credeam că am să le depășesc, am ajuns la clipa pe care nu o deslușeam în viitor, am ajuns și la starea de liniște, odihnă. Am ajuns și la minutul în care trăim fiecare secundă. Trăiește clipa, parcă așa era. Facem asta, nu avem viața perfectă dar e bună, intensă, colorată, cu nervozități de moment, cu râs isteric și eliberator la final, cu lacrimi dureroase și din alea calde și fără durere, doar de fericire, cu de toate.
Aș face multe lucruri diferit, însă pe Loli aș face-o exact la fel. Nu are cum să fie altfel. Este exact cum trebuie, fiica mea Sofia-Lorena, așa-zisa Loli, pentru care aș da timpul înapoi, și pentru care nu aș face nimic diferit ca să fie altfel.

WP_20160817_11_13_18_Pro

0

Gânduri bune la final de an- Vocea ta -TDM

Dacă ar fi să fac un bilanț de final de an, apoi un grafic atunci va ieși mai ceva ca la curba lui Gauss

Vârfuri semețe și pante năucitoare, adică culmi de fericire și praguri de aproape depresie.
Acum nu are rost să spun cuvinte de genul a fost greu dar frumos sau ceva asemănător. A fost greu, împovărător uneori. Momentele bune au fost și ele, nicidecum de neglijat. Am și învățat ceva din toate astea. Și cum anul e pe terminate, nu fac vreo urătură specială, nu mă pricep deloc la rime, spun cu numere de ordine câteva (hai, să zicem) dorințe și urări, pentru mine și voi:
1. Sănătate

Cea mai bună urare pe care vreau să o fac tuturor ( părinți, copii, luați, neluați, cu sau fără copil la purtător) și să o primesc: Vă doresc sănătate oameni mici și mari!

2. Bucurii zi de zi

Chiar dacă plouă, ninge, ai un coș fix în vârful nasului, copilul a întins tot magiunul pe jos. Nimic nu e de nereparat, de ce ne-am încrunta pentru atât. Și o frunză verde poate fi motiv de bucurie. Să fim veseli, cu zâmbetul pe buze!

3. Conectare cu noi și ai noștri

Să nu renunțăm la ea! Avem nevoie de gesturi, de cuvinte care să nu sape distanțe ci să ne apropie nu doar atunci când avem nevoie cel mai mult. Să ne ascuțim urechile și mintea astfel încât să nu fim surzi la iubire. Să ascultați bine, oameni dragi!

4. Să facem pace în noi

Cu toții avem un bagaj special de emoții, de stări care ne apleacă sau ne țin spatele drept. Să reparăm, triem pe cele grele, să ne fie desaga ușoară, plină de empatie, înțelegere, răbdare, de dragostea. Să nu uităm să/că ne iubim!

5. Să fim împreună cu ai noștri fără să simțim poveri de spațiu, că ne încurcăm și sufocăm

Să ne bucurăm de semeni, fericirea nu este de unul singur. Cel puțin asta cred eu. E la fel ca la mâncare: mănânci tot ești sătul, poate cu ușoară indigestie. Dacă o împărți este și mai gustoasă și te simți plin de la bucuria celui cu care o împarți. Să fiți aproape de ai voștri!

6. să fim acolo unde ne-am proiectat la un moment dat cu gândul, adică acolo unde ne-am dorit, am depus efort în privința asta, să se realizeze. Nimic nu te împlinește mai mult decât munca ta. Vă doresc ca ceea ce ați început, să se continue și să vă aducă mulțumire!

7. Să fim buni

E veche și actuală. Eu nu sunt bună tot timpul, recunosc. Îmi doresc asta în fiecare zi. Să am forța necesară să nu las prejudecățile să mă domine. Așa că vă doresc, și vouă, să fiți puternici și buni!

8. Pentru mame – să vă simțiți frumoase în fiecare minut

Bine, oricând. Eu am ajuns să fiu, uneori, exact cum nu îmi place: flocăită, ca ridicată de pe pernă, în aceeași adidași și blugi. Și cu toate astea m-am încăpățânat să cred că sunt frumoasă. Garderoba am început să o schimb. Se poate! Prin urmare, știm că haina nu îl face pe om, vă doresc să vă simțiți frumoase oricând și chiar în hainele alea nașpa cu care v-ați îmbrăcat, și să nu vă știrbească vreo cută încrederea.

9. Și una și pentru tați (relax!): Să nu vă speriați când mai facem vreo criză

Vă iubim și atunci! Vă doresc să fiți generoși la îmbrățișări și nu doar de sărbători.Cu toatele vrem mângâiere, chiar dacă nu o cerem sau suntem prinse cu schimbatul scutecului.
10. Nu mai am, momentan. Mă duc să scot mândra la plimbare. Gânduri bune tuturor și să vă molipsiți de spiritul sărbătorilor.