0

“Bună dimineaţa” – la teatru pe ninsoare

Pe când viscolea alaltă seară, ghici ghicitoare cine mărșăluia prin nămeți spre metrou? Eu și Loli. Cu tati ne întâlneam la Romană.
Mergem la teatru, Loli! Am fost de 3 ori până acum, îți amintești? A fost odată un ou, Hopa – trop pe podele și cel cu fenomene. Am repetat toată ziua asta, printre joc și hârjoneală cu mamaia, o clătită molfăită și somn întrerupt de vreo 2 ori. Dădea găuri vecinul, și cum somnul ei nu e musai în orele de liniște, ce să faci? Legeni mândra, cânți, și alte din astea până adoarme la loc.

Bun, facem bagajul, punem apa, chestii de ronțăit pe drum.

(Paranteză: Cred că și la 18 ani voi avea ceva de mâncare printr-un buzunar. Serios, în toate buzunarele, buzunărele am covrigei, expandate, banană, caserolă cu ceva. Uneori mă umflă râsul și plânsul cum îmi curg firmituri din haine. Da, na’ numai cine știe, înțelege.)

Rochia a fost la pachet, doar mergeam la teatru, drept urmare am moțat-o acolo.

Să revenim! Ninsoare, vânt, nu a contat, am fost la Teatrul Ion Creangă, sala mică, la Buna dimineața! Un loc cozy, cu perne colorate, lumini difuze. Pernele erau numai bune de țopăit, Loli a plecat ușor nemulțumită în legătură cu asta, după spectacol. A țopăit prea puțin, voia până dimineață dacă se putea, teatrul fiind la 6 seara. Ce nani, ce cină, cine a inventat vremea rea și pana de curent în București? Să sară pe culori era fun-fun.

Povestea spectacolului este concepută pentru 0-3 ani. Cu puține cuvinte, dar cu sunete din belșug, despre cum fiecare zi este o călătorie de cunoaștere și cum fiecare lucru, poate fi distractiv, chiar dacă ești prea somnoros sau prea grăbit (spălatul pe dinți, îmbrăcatul).

Pentru Loli (2 ani și 9 luni) astfel de spectacole sunt potrivite și deloc plictisitoare. Spectacolul, structurat ca un fel de  recapitulare a unei zile din viața unor copii de vârsta Lolitei, poate fi ușor de înțeles și amuzant de urmărit.

Practic ce a văzut ea facem tot timpul. Ne jucăm! Ne prefacem, ascundem, căutam, călătorim cu gândul sau citind cărți, privind imagini. Sunetele, muzica au fost wow. Impactul este diferit, toate sunt dintr-un alt unghi, jucat de altcineva, cu alte voci, culori, sunete de fundal. Cum spunea cineva, învață și de la alții, că de la mumă-sa, care repetă necontenit, este sătulă.

Instrumentele muzicale au fost atracția serii, buluc de toddleri acolo, la final. Pe Loli au atras-o mult dulapurile în formă de animale (pinguin și maimuță). Pinguinul a fost preferat deoarece ușa se deschidea cu ajutorul ciocului. S-a jucat cu recuzita și a inversat castroanele actorilor în dulapuri. Well, așa a vrut ea.

La un moment dat când actorii foloseau lingurița pe post de avion, Loli s-a ridicat în picioare să facă la fel cu mânuța în aer. A înțeles povestea 😊 E bine.

I-a plăcut, ne-a plăcut, mergem și la celălalt spectacol – Pernuța somnoroasă, tot acolo, la sala mică.

Am cumpărat și cărticica de prezentare a spectacolului care avea stickere, desenate în creion, ce reprezentau personaje din călătoria imaginară a actorilor. Am recapitulat spectacolul, apoi le-a lipit singură. Mare necaz că erau așa puține…

3

Loli’s quiet book

Cartea senzorială a mândrei a debutat repede, cu spor, apoi s-a împotmolit vreme de un an.

Bine, după ce am făcut vreo 3 pagini și i le-am prezentat moaței, mi-am dat seama că nu e pregătită pentru “citit și lucrat cu ea”. Cum casa e mică și Loli umblătoare și cu nasul în orice, am urcat cutia cu materiale pe dulap, din motive de securitate – ace, agrafe și alte lucruri înțepăcioase pe care le găsea gustoase. Am așteptat să treacă etapa ling tot și molfăi orice colț de cârpă.

Am cusut apoi la distanțe variabile: azi un pic, luna viitoare tot așa, peste alte trei luni am lipit, legat ațe. Acum vreo 2 săptămâni am scoborât iar cutia magică și Loli curioasa a scormonit tot și umplut casa de nasturi. Așa tare i-a plăcut să scoată și să se uite pe îndelete prin materiale, a răvășit tot, inclusiv paginile cărții, de am zis că nu rămâne întreagă  și va sta neterminată pe vecie.

A supraviețuit, drept urmare, am făcut clacă cu mama cât dormea Loli într-o zi și am cusut tot. După care le-am asamblat, cu un mic model – un ochi pe față, unul pe dos. Doar o pagină e câș, nu zâmbi prea mult, arată bine și așa 🙂

Filmul este făcut după o regie serioasă. 😊 Am pus camera aia șmecheră care filmează bine, trepied bibilit de Iulian cu indicații de poziție. Da’ ce să vezi- Acumulatori descărcați, ba masă mică, ba nu e destul de înalt trepiedul. L-am strâns, după jumătate de oră, nervozați.

Zic – lasă că următorul film va fi profi, ăsta e doar încălzirea. Filmăm cu telefonul și îl ajustezi tu (Iulian) după. Extrem de nemulțumit, Mr. Perfection!

Gata povestea, iata carte senzorială a Lolitei, făcută de mine, cu ac, ață, lipici și dragoste.

2

Activitate de weekend (în plin episod de muci)

Olăritul în familie – nu ține de vreo tradiție a noastră. Cum Loli și Iulian s-au virusat puternic după vreo două zile de la începutul anului, plus ger afară, ce să facem în casă? Ceva nou, ceva care să ne implice pe toți.

Să punem în funcțiune roata olarului ( mama și-a dorit ustensila pentru ea – relaxare neuroni, dar și în ideea de a face/ lucra activități cu mândra). Acum îmi dau seama că mai bine aș fi optat pentru versiunea cu plastilină. Plastilina este muuult mai ușor de modelat și place mult fetei.

Iulian ne-a pregătit bancul de lucru, a venit cu apa, lut; cum el e cu instrucțiunile, ne-a trainuit cum funcționează roata și ne-a asistat pe parcurs.

Bun, prima încercare a fost dezastru, lutul nu s-a lăsat plămădit, era plin de cocoloașe uscate, l-am aruncat.
Second atempt- am desfăcut alt lut, s-a putut lucra cu el.

Bun…
Pentru Loli (2 ani și 8 luni) activitatea de învârtire, obținere formă (deocamdată) a fost neinteresantă. Roata făcea zgomot strident, nu i-a plăcut. A durat un pic până m-am prins cum faci forma, timp în care ea și-a găsit de lucru în vasul cu apă și cu bucata ei de lut.  Nu e ușor deloc să olarești.😊

Interesant pentru Loli a fost plămăditul lutului, întinsul lui peste tot (mâini, masă, scaun, parchet). Era plastilina care îi tot rămânea pe mâini și era foarte intrigată și încântată de maglavaisul din mâna ei.

La pictat (fără model stabilit, ci așa color flower power curcubeu :))) a rezistat să dea cu pensula vreo 5 minute, apoi și-a pictat bluza, mâna, degetele. Mă așteptam să facă asta, iubește pictatul cu mâna și cum deseori facem amprente, cumva știam că vom face și asta.
 
Dintr-o activitate, în final, au ieșit încă vreo 3. A fost distractiv, chiar dacă am avut de spălat mult după. S-a întins pe două zile, cât s-a uscat obiectul nostru.

Well, iată și prima ulcică.

 

Am făcut poze puține, eram prea mozoliți ca să apăsăm vreun buton.

Image
2

“Citim” cu drag

Când spun citim (Lolita et moi) includ tot tacâmul: ros, lins, dat paginile la repezeală, studiat cotorul și îndesat lucruri între file, cățărat pe ele, șiiii chiar apreciat lectura.
M-am oprit asupra favoritelor. Top of the list. Loli are deja o bibliotecă a ei, mini ca ea. Unele cărți nu-i stau la îndemână, sunt pentru când le va aprecia mai mult de nivelul lins, rupt, mestecat vreun colț.
Bun. Să începem topul:

WP_20160114_09_43_43_ProWP_20160114_09_44_01_ProWP_20160114_09_44_10_Pro

Asta da distracție– chiar așa cum spune titlul este mare distracție când dai pagină cu pagină. Pe Loli o impresionează faptul că este tridimensională, cu părți care se mișcă, se abține cu greu să nu o rupă….de plăcere. Îi place că se mișcă fluturele, gândacul. Povestea în sine pe mine nu mă dă pe spate, despre furnica supărată și cum trebuie ea înveselită. Dar cum orice poveste în funcție de cum e povestită capătă nuanțe pentru fiecare în parte….așa și eu o tot reinventez. Când va citi Loli, va decide ea dacă e ok varianta mea sau cea a autorului. Este o carte potrivită pentru copiii mici și mari deopotrivă. Întâlnirea cu personajele( formatul desenelor tridimensional, interacțiunea cu ele) plus detaliile mediului de viață( decorul) aduce cu ideea unui teatru mic, și ne face pe noi spectatori care își pot imagina mai multe scenarii. Prin urmare caracterul interactiv al carții stimulează creativitatea și oferă posibilitatea naratorului( mama, tata, cine citește copilului mic) să intervină și să-l integreze în poveste. Din auditor poate deveni regizor. Link util găsiți aici.

WP_20160114_09_50_34_Pro

Nu e chip de vreo poza fără aprobarea măriei sale Loli

WP_20160114_09_50_52_Pro

Seria Cucu – Bau de la Editura Girasol. Jocul preferat al fetei mele este cucu-bau. Beau cum zice Loli este antidot la plictis, supărare, vreme rea care ne ține în casă etc. După ce terminăm cu pernele, păturile, hainele (de-ale ei) care ne servesc la joc, luăm cărțile la rând. Sunt tare colorate, iar ochii mișcatori o amuză teribil. Nu vă faceți griji..nu durează mult, tot cucu-bau cu mine ascunzându-mă pe după scaune, minge, e cel mai tare joc. Site-ul editurii este în lucru, nu am mai dat search, sigur se găsesc pe librariile online, de unde se pot comanda.

WP_20160114_09_47_22_Pro

Pisicel Miaunel. Pisica care iese din copertă este cea mai bună filă. Aici ne oprim. Povestea cu rimă destul de catchy nu  apuc să o citesc. Îi place coperta și povestim, vocalizăm precum personajele. E bun și atât. Iat-o aici.

La capitolul descoperă animalele folosind simțurile ne descurcăm cu două cărți foarte frumoase și utile.

WP_20160114_09_48_04_Pro WP_20160114_09_48_25_Pro WP_20160114_09_48_33_Pro WP_20160114_09_52_16_Pro WP_20160114_09_52_49_Pro

Cine sunt eu? și Pipăie și simte puișorul.  Încerc să lucrez cât mai mult cu Loli  partea senzorială- moale, fin, neted, tare, cald, rece etc, în combinație cu asocierea de forme, animale, sunete. Îmi plac mult aceste cărți, plac și mândrei. Le zoiește încontinuu de la atâta pupat. Nu repetă sunete, de multe ori nici nu le pipaie, când nu are chef, în schimb iubește fiecare pagină care descrie un animal. Țoc-țoc.

WP_20160114_09_53_14_Pro WP_20160114_09_53_20_Pro WP_20160114_09_55_29_Pro

Omida mâncăcioasă. Îi place mult, paginile cu imaginile fructelor și mâncare cu gaură sunt extrem de atractive. Îi place când exemplific mâncatul omizii cu sunet de harș-harș și ea bagă degetul prin fiecare gaură. Când o întreb dacă vrea să citim cartea cu omida spune: Miam- miam și arată spre burtă. Se găsește  aici.

WP_20160114_09_49_08_Pro WP_20160114_09_49_42_Pro

Seria Joacă-te și descoperă – Contrariile, Animalele, Numerele și Culorile. Sunt interactive, se implică mult când le răsfoim. Nu are răbdare să vadă fiecare pagină, în sensul de semnificații, îi place să tragă, să scoată micile trucuri ale cărții. Exersează motricitatea fină. Și bunicul e fascinat de seria asta. Trag de pagini amândoi, cu aceeași bucurie că wow…se întâmplă ceva aici. Tot de la Girasol, noi le-am găsit la Carefour. Contrariile o are de două ori, una de la noi, una de la nana Raluca. Cartea ei este foarte jumulită, cea de la nana este pusă bine, pentru când îi mai trece pofta de ros cartonul.

WP_20160114_09_58_40_Pro

Seria  First discovery sticker book…..cu animale de la fermă, din junglă și fructele. Loli iubește stickerele și le-ar lipi și-n cap! Le scoatem la urgențe. Îi place să le dezlipească și să le țină pe toate în mâna. Stă și la explicații, însă nu se poate abține să nu le guste și să le studieze lipindu-le și dezlipindu-le repetat datorită formatul lor 3D. Voila de unde le-am luat noi.

WP_20160114_09_47_00_Pro WP_20160114_09_46_41_Pro WP_20160114_09_45_11_Pro WP_20160114_09_44_49_Pro WP_20160114_09_44_30_Pro

Wipe and cleann Activity book. Nu e chiar pentru varsta ei. Îi place creionul, ronțăie de zor la el și mă pune pe mine să mâzgălesc. La fel, este folosită la urgențe. Când facem pauză de la masă, de exemplu.😅 Este cumpărată de la librăria de la universitate, arată așa.

Gata topul! Plec la lectură:)