0

“Bună dimineaţa” – la teatru pe ninsoare

Pe când viscolea alaltă seară, ghici ghicitoare cine mărșăluia prin nămeți spre metrou? Eu și Loli. Cu tati ne întâlneam la Romană.
Mergem la teatru, Loli! Am fost de 3 ori până acum, îți amintești? A fost odată un ou, Hopa – trop pe podele și cel cu fenomene. Am repetat toată ziua asta, printre joc și hârjoneală cu mamaia, o clătită molfăită și somn întrerupt de vreo 2 ori. Dădea găuri vecinul, și cum somnul ei nu e musai în orele de liniște, ce să faci? Legeni mândra, cânți, și alte din astea până adoarme la loc.

Bun, facem bagajul, punem apa, chestii de ronțăit pe drum.

(Paranteză: Cred că și la 18 ani voi avea ceva de mâncare printr-un buzunar. Serios, în toate buzunarele, buzunărele am covrigei, expandate, banană, caserolă cu ceva. Uneori mă umflă râsul și plânsul cum îmi curg firmituri din haine. Da, na’ numai cine știe, înțelege.)

Rochia a fost la pachet, doar mergeam la teatru, drept urmare am moțat-o acolo.

Să revenim! Ninsoare, vânt, nu a contat, am fost la Teatrul Ion Creangă, sala mică, la Buna dimineața! Un loc cozy, cu perne colorate, lumini difuze. Pernele erau numai bune de țopăit, Loli a plecat ușor nemulțumită în legătură cu asta, după spectacol. A țopăit prea puțin, voia până dimineață dacă se putea, teatrul fiind la 6 seara. Ce nani, ce cină, cine a inventat vremea rea și pana de curent în București? Să sară pe culori era fun-fun.

Povestea spectacolului este concepută pentru 0-3 ani. Cu puține cuvinte, dar cu sunete din belșug, despre cum fiecare zi este o călătorie de cunoaștere și cum fiecare lucru, poate fi distractiv, chiar dacă ești prea somnoros sau prea grăbit (spălatul pe dinți, îmbrăcatul).

Pentru Loli (2 ani și 9 luni) astfel de spectacole sunt potrivite și deloc plictisitoare. Spectacolul, structurat ca un fel de  recapitulare a unei zile din viața unor copii de vârsta Lolitei, poate fi ușor de înțeles și amuzant de urmărit.

Practic ce a văzut ea facem tot timpul. Ne jucăm! Ne prefacem, ascundem, căutam, călătorim cu gândul sau citind cărți, privind imagini. Sunetele, muzica au fost wow. Impactul este diferit, toate sunt dintr-un alt unghi, jucat de altcineva, cu alte voci, culori, sunete de fundal. Cum spunea cineva, învață și de la alții, că de la mumă-sa, care repetă necontenit, este sătulă.

Instrumentele muzicale au fost atracția serii, buluc de toddleri acolo, la final. Pe Loli au atras-o mult dulapurile în formă de animale (pinguin și maimuță). Pinguinul a fost preferat deoarece ușa se deschidea cu ajutorul ciocului. S-a jucat cu recuzita și a inversat castroanele actorilor în dulapuri. Well, așa a vrut ea.

La un moment dat când actorii foloseau lingurița pe post de avion, Loli s-a ridicat în picioare să facă la fel cu mânuța în aer. A înțeles povestea 😊 E bine.

I-a plăcut, ne-a plăcut, mergem și la celălalt spectacol – Pernuța somnoroasă, tot acolo, la sala mică.

Am cumpărat și cărticica de prezentare a spectacolului care avea stickere, desenate în creion, ce reprezentau personaje din călătoria imaginară a actorilor. Am recapitulat spectacolul, apoi le-a lipit singură. Mare necaz că erau așa puține…

Image
1

Fenomene, fenomene, hai să ne jucăm cu ele – a nouă experienţă

După prima experiența cu A fost odată…un ou a Lolitei, ne-am gândit să încercăm încă un spectacol senzorial, verbal, de data asta pentru 2-5 ani.
Am fost la Fenomene, fenomene hai să ne jucăm cu ele, susținut în cadrul centrului Creanga 21, de Tăpușele. Pe lângă faptul că ardeam de curiozitate să ajungem acolo, citisem multe review-uri bune, eram curioși cum va reacțioa Loli.

Tăpusele

sursa foto: facebook Tăpușele

Ne-am pregătit de acasă: Loli, mergem cu mașina vrum-vrum, în scaunul cu mor-mor ( perna ursuleț a fost salvarea noastră deoarece Loli nu s-a lăsat convinsă să stea inițial în scoică, drept urmare am cumpărat scaun de mașină după multe probe, cu ea în magazin, apoi în mașină), mergem la copii, la spectacol cu aplauze-aplauze. Și tot așa. I-am amintit de cealaltă ieșire la spectacol, cum a suflat, s-a jucat cu ouăle din hârtie, la final.

WP_20160415_15_33_56_Pro

Prima probă cu scaunul de mașină, se vede cât i-a plăcut..

Am ajuns acolo un pic mai devreme, ne-am familiarizat cu jucăriile din curte, a stat cu ceilalți copii. A început spectacolul. Fiind un public numeros, scăunele multe, gălăgie, atenția ei era un pic distrasă de la început, de la actor. Loli a rezistat puțin acum. Nu din lipsă de interactivitate, ci din cauza freamătului, agitației din locul respectiv.
Spectacolul, în sine, este bine gândit, frumos structurat în vederea introducerii de noțiuni abstracte, colorat, cu rimă, cu interacțiune actor-public. Durează cam 40-45 de minute. Nouă ne-a plăcut de tipa de la Tăpușele, energia ei și felul în care a cuplat momentele de spectacol cu momentele în care a cerut publicului să intervină. Pentru Loli, 2 ani și o lună a fost încărcat. La ea va merge cam în apropiere de 3 ani și după. Spațiul de spectacol și lumina sunt ok, însă modul de joc al fetelor de la Hopa-Trop a fost mult mai vizibil, accesibil pentru Loli. Nu aveam scena și semicerc pentru public, spațiul de joc era în mijlocul rândurilor de scaune, ca un drum.
Acest tip de eveniment a fost o experiență de învățare, ne-am dat seama de nivelul de toleranță și înțelegere al unui spectacol, la care Loli poate participa acum. Suntem entuziaști de fiecare dată când recunoaște lucruri, stări și la fel de entuziaști ca atunci când spune, clar, gata! Nu e de ea, plecăm sau ne retragem mai devreme, ne oprim din acel joc, reluăm altul. Fiecare etapă de dezvoltare este atinsă diferit, de fiecare copil, și respectând nevoile copilului îl ajutăm să învețe mai ușor. Loli va putea urmări un astfel de spectacol după vreo câteva luni bune. Până atunci rămânem pe spectacole nonverbale, cu multă muzică și mișcare.
Vom reveni la Creanga 21, am trecut în revistă sălile de acolo, tipul atelierelor pentru copii. Intrați aici și vedeți ce au în program pentru vara asta.

Image
3

A fost odată…un ou – spectacol nonverbal pentru copii 2-5 ani

A fost odată…un ou – Spectacol nonverbal pentru copii de vârsta Lolitei și încă vreo 3 ani plus, la clubul Muzeului Tăranului Român.
A fost extrem de interesant, o experiență plăcută pentru mândra noastră și pentru noi. Loli, care nu stă bine la capitolul răbdare, a rezistat cele 30 de minute și s-a bucurat de poveste.
Pe alocuri am sușotit explicații, am aplaudat, suflat, mirat, întrebat între noi ”unde-i ?”exact cum făceau fetele de trupa Hopa Trop.
Este un specatacol plin de joc, sunete, mișcări, este senzorial, interactiv, care invită la explorare. Ideea spectacolului pornește de la modul cum iau naștere ființele, cum lumea începe de la ceva mic/mare, o sămânță sau ou și se dezvoltă, devine surprinzătoare și distractivă.

afis spectacol

sursa foto hopatrop.files.wordpress.com

Spectacolul a fost conceput exact pe ceea ce Loli și copiii de vârsta mică pot corela, relaționa fără să fie nevoie de cuvinte multe. Loli face ergoterapie, jucăm și acasă jocuri pe partea senzorială, dezvoltarea de abilități ce includ menținera atenției pentru o perioadă de timp, asociere de noțiuni și multe din elementele de joc folosite îi sunt extrem de familiare: Suflatul penelor, apa din folie de plastic, asocierea culorilor, joc de umbre etc.
Povestea este însoțită de acompaniament muzical live, se îmbină perfect cu jocul Anei -Maria Cucută (pe Ana Cucută o cunosc mai bine :), am lucrat împreună la proiectul Dodi și Roni) și a lui Beatrice Iordan (autoarea întregului concept).
Era o atmosfera plăcută, relaxantă, Loli se legăna (dansa) în ritmul muzicii.

Despre spectacol, cei de la Hopa Trop, explică pe larg aici, sunt și imagini din timpul spectacolului.

La final copiii se pot juca cu recuzita, interacționa cu actorii. Loli era foarte atrasă de scenă și de ce era în spatele ecranului de spectacol (de acolo venea lumina, umbrele, avea de lămurit treaba asta – să vadă lampa! :))

loli duminica

Spectacolele, în mod normal, adică atunci când nu este vacanță, se țin în ultima duminică din lună, de la 10.30 și de la ora 12.00.

Abia așteptăm să vedem ce pregătesc pentru la toamnă.