Image
0

Cu cine lăsăm copiii? – TDM

Pe mâna cui ne lăsăm copiii

IMG-20151018-WA0045

Părinții nostri, bunicii copiilor noștri, sunt de neînlocuit. Da, cu toate sfaturile lor, unele binevenite, altele de care nu ai nevoie, cu micile lor tabieturi, obiceiuri, lucruri care te scot din minți și juri că data viitoare nu îi mai chemi să te ajute.

Cu toate, astea sunt minunați. Scriu asta după ce m-am ciondănit cu tata, la telefon (ne înțelegem bine, e our thing să nu fim de acord cu anumite lucruri), iar soacră-mea a plecat de la noi.

Să o luăm de la începuturi

Toate momentele de care ne plângem sau ne amintim cu plăcere, sau le trăim în prezent cu tot tacâmul de griji, bucurii, stări de furie, de fericire, lor li se datorează. Asta e realitatea.  E ca la matematică. Dacă mama și tata nu erau, eu bântuiam, mă învârteam  în neant, alături de fiica mea și n-am fi avut habar una de alta (așa îmi imaginez). La fel și cu soțul meu.

Și oricât de tare nu aș fi de acord cu vreo unul  dintre ei, tot nu aș schimba nimic. Asta dacă ar fi să călătoresc, în timp. Sunt buni așa cum sunt, și ne-am făcut mari cu tot parentingul lor care nu e din cărți. Da, stiu, am o revelație, nu glumă. Despre ce vorbesc aici știe oricine. Probabil, o dată cu vârsta, m-am desteptat eu. În fine, să nu pierd ideea. După jucatul în parc cu Loli și privit stânga-dreapta am ajuns la concluzia că cea mai bună bonă pentru copilul tău esti tu. Cum nu se poate (serviciu, carieră, bani de mâncare, înțelegeți unde bat) opțiunile sunt după disponibilitatea bunicilor sau a altor persoane apropiate sau străine familiei.

Cu cine lăsăm copiii? Grea întrebare și decizie. Cum văd eu lucrurile (sau mai bine zis încă nu le văd), am scris la Vocea Ta, Totul despre mame.

Image
0

Toate ”să”-urile pe care trebuie să le bifeze un copil -TDM

Vocea rațiunii mă ajunge din urmă din când în când. Mai exact când simt că sunt oropsită de soartă, mă pun în pielea fiicei mele.

WP_20150922_002

Mai jos e începutul ….

Să facă așa, să facă aia, să nu facă aia… Cam multe pentru un copil

De când sunt mamă, recunosc, am avut momente când nu am văzut partea frumoasă, când m-am plâns (destul de mult) de cât de greu este, obositor şi cum, parcă, mergea încă un pic de pregătire mentală şi puţin mai mult sport la braţe şi picioare. Şi, recunosc, de multe ori am pus problema doar din punctul meu de vedere. Copilul era deja printre noi însă din perpectiva lui nu eram pregătită să văd.

Dintr-o dată, am devenit mama fetei mele

De ce? Păi… mi-a plăcut cu bebe la bord, mi-a plăcut să fiu cu burtică, mă simțeam răsfățată când primeam zâmbete, loc în metrou, iar acasă era și mai și. Apoi, după momentul de VIP, dintr-o dată, am devenit mama fetei mele şi, tot așa dintr-o dată, cantitate neglijabilă. Toată lumea voia copilul drăgălas, mama să îl ţină cât papă şi plânge. Parcă l-am făcut pentru restul, cine eram eu? Drept urmare, free falling de pe soclu, direct pe pavaj.

Viaţa de bebe e mai grea ca a mea

Copilul, copilul – bebeluşul – ce părere are? L-o fi întrebat cineva ceva? În afară de ţi-e somn mami? Aaa, sigur îţi e fomică? Te cam loveşte egoismul tău. Pe mine m-a trăsnit. Viaţa de bebe e mai grea ca a mea. Loli a mea e o curajoasă. Şi i-a fost greu. Să fie scoasă brusc din burtă, să suporte toate acele alea înfipte în ea, în secunda imediată după naştere.

Restul este aici la Totul despre mame.

Image
0

Recapitulare la final de zi -TDM

Când Loli își începe somnul de beauty, mă apucă recapitulările, înainte să adorm și eu.

Taken with Lumia Selfie

Uite așa:

A trecut ziua, dar să facem o recapitulare

Probabil că nu doar mie mi se întâmplă ca seara, înainte de somn, să recapitulez ziua ce a trecut. Uneori, chiar nu îmi doresc asta, însă până mă foiesc, până îmi găsesc locul printre un picior de-al Lolitei pe piept și o mână pe obraz țac-pac se derulează ca la un serial. Uite așa – Din episodul mă minunez singură. Adică, cum stau eu, seara, lângă mândra adormită, evaluez….

  1. Din ce apuc să trag un ochi (de citit) – mă răscolesc atâtea expresii și cuvinte ce numesc niște lucruri simple. De exemplu: Imaginează-ți discuție cu mama după vreo miorlăială de-a Lolitei. Vorbim noi: ”Ce să fie? Tantrum. Tandrețuri? Ce sunt alea, mamă? Furie, mamă. Momentul când te învăluie și vrei să îți iei lumea-n cap. La copii ca Loli nu e cu luat lumea în cap, e cu comportament pe care nu ai cum să îl înțelegi ci doar îl înțelegi.  O și văd cum mă privește descumpănită și dezaprobator, în același timp. Unde dom’le citiși asta?
  2. În parc. Cu Loli de mână, ba aici, ba dincolo, un joc de fete (6-7 ani) ajunge la urechile mele. Joc de roluri, de-a mama și fiica. Foarte bine pus la punct, bine absorbite personajele. Casa era banca și jumătate de tobogan. Nici o păpusă în mâna, sau alte accesorii, un joc verbal și gestual. Puneau cumpărăturile în dulap. Say what și OMG (scuzați expresiile din altă limbă), mi s-a părut foarte tare. Copiii din ziua de azi sunt wow, fantastici. Mi-amintesc cum ne jucam noi de-a mama și de-a tata cu tot arsenalul de păpuși, haine etc, de-a aprozarul (de la comunism ni se trăgea:))) Iaca, cum ar zice bunică-mea, fiecare generație cu jocurile ei, și, adaug eu, cu experiențele ei.

Continuarea o găsiți aici la TDM.

Image
0

Copilul vostru are prea multe jucării? Vocea ta- TDM

Da, clar Loli are jucării. Și sunt așa frumoase…dar să se joace mami cu ele, uneori. Și bunicul:)

Eu am treburi prin dulap, fac ordine, mami asta e o imprimantă. Pot să o meșteresc eu? Poate merge mai bine. De când a luat tati cis-ul ăla( ce-o fi??) dă rateuri. Tu să faci turnuri câte vrei, momentan nu mă interesează.

WP_20150923_12_48_31_Pro WP_20150923_12_48_36_Pro WP_20150923_12_48_43_Pro WP_20150923_12_48_48_Pro WP_20150923_12_52_49_ProWP_20150923_12_52_52_Pro

Despre jucării și cine se joacă mai mult…la TDM

 

0

Vocea mea…pozitivă la TDM

Fiecare întâmplare ne învață ceva. Fiecare dintre noi vede lumea cu alți ochi. Fiecare mamă are altă părere despre una, despre alta și alte dorințe. Și dacă se aseamănă, clar ordinea este diferită. Însă când vine vorba de grija pentru copii, toate suntem la fel, fără diferențe. Că le gestionăm personalizat este la fel de adevărat. Concluzia este că oricât de greu pare, uneori,  totul va fi bine. Aveți alte păreri?

0

Secretul știut…și de mama

Nu putea Loli să facă un an și fără să cadă…din pat? Nu! Și am murit, înviat de ceva ori în ziua pocită. Relax, Loli este ok. Mama (eu) are sechele, coșmaruri încă. Și tata m-a pus să păstrez secretul. Eu nu m-am putut abține și am scris. Asta nu ca să nu-l ascult pe tata, ci ca să vă împărtășesc experiența primului buf și cum după panică, e musai să știți ce aveți de făcut. Povestea este toată aici.