1

Evadare

Ți-ai dorit vreodată să evadezi din filmul tău, din viața ta? Eu da. Îmi doresc să pot să fac asta. Viața mea e bună, am din toate câte un pic. Trăiesc cu emoție, cu bucurii şi cu tristeți. Asta nu ma împiedică să vreau o vacanță de la viață mea. Să plec undeva, pentru o vreme, în alt timp, într-o poveste, poate. Vreau dacă se poate un vis, dar să mă trezesc cu el clar, viu şi să îmi fie rezervor de stare de bine.

Prin liceu am visat o glumă. Serios! Am visat un fel de scenetă ca în Stan şi Bran. Şi toată acțiunea era aşa amuzantă, de m-am trezit hohotind. Râdeam cu lacrimi. Nu ştiu nici acum să povestesc gluma visată, nici atunci nu am putut reproduce. Mi-a dat o stare de bine, de liniște, dar nu liniște din aia aşa ca de comemorare ci una chill, cu zâmbetul pe buze.

Tare mi-ar plăcea un vis din ăsta zilele astea.

Dacă ar fi să fie o poveste atunci să fie răscolitoare, cu emoție de simți că te rupi în bucățele şi cu un final bun, vesel, moralizator, nu clișeu, ci genul care te face grateful şi împăcat cu tot ce e în viața ta.

Dacă ar fi să se petreacă într-un alt timp, atunci să fie în genul “Pride and prejudice”. Cu bal, cu domni şi doamne, cu bârfă, cu snobism, cu măritişuri pe alese şi iubiri furate. Sau un timp care nu există, despre care nimeni nu a povestit, în care se regăsesc probleme actuale şi vechi, ironii şi aprecieri, răutăți, binevoitori şi clevetitori, la un loc.

Și nu aș dori să fiu vreun personaj. Vreau să fiu doar cel care contemplă, se minunează, filtrează emoții, cel care așteaptă secvențele să se deruleze cu sufletul la gură. Să mă regăsesc pe bucăți în personaje, să empatizez, să huidui, să dau din picioare că nu pot interveni în acțiune. 

Dacă ar fi să trăiesc în filmul altuia, aş vrea să nu am nicio putere de a hotărî emoții, acțiuni. Totuşi să pot face ceva, niște mici ghidușii care să mă facă să mă simt precum un spiriduș. Un fir de iarbă să pot mișcă fără  mâini, să spulber un fir de praf de stele.

Ar fi frumos. Şi filmul meu e frumos, mă întorc la el oricând. Mă trage de mână, chiar în clipa asta: Mami, mami…

3

Vacanţa la bunici

De când începe? Ei bine, începe din momentul în care faci bagajele și se termina când pui hainele, folosite în vacanță, spălate în dulap. În cazul nostru îndesate pe acolo, deoarece ducem lipsă de spațiu.
Am luat întreg dulapul pentru Loli, să aibă mândra ce murdări, mozoli, fără să stau la întins rufe după vreo pictură cu mâncare sau șters cu turul pantalonilor toată curtea. A avut toate ținutele, inclusiv pantofi cu glanț și fustă înfoiată. Înainte de a poposi în casa bunicilor am fost la nunta unor prieteni. Și așa mult i-a plăcut mândrei, a dansat, alergat de colo-colo la începutul serii, a numărat instrumentele muzicanților, a aplaudat cu patos, după care a dormit buștean până pe la mijlocul nopții.

 

De fapt, până după miezul nopții când a decis că mama trebuie să se culce și ea. De trei ori am culcat-o, de trei ori am plecat cu pantofii în mâna din camera. Cum închideam ușa sărea în fund – mami, mami! Bun, cu mamaia nu voia să doarmă, cu mami da-da, drept urmare am rămas să ascult muzica din cameră și să bat ritmul cu picioarele sub cearșaf. A fost frumos cât a fost, am dansat și cu soțul meu și preț de câteva ore ne-am simțit ca atunci când ieșeam la discotecă, holtei fiind.

Revin la împachetat. Am umplut 2 geamantane și tot aș fi adăugat încă ceva. Nu am folosit toate hainele, însă le-am avut ca back-up în caz de orice. Știți și voi…😊

Am ajuns la bunici și a fost o reîntâlnire frumoasă tare. Loli a fost așteptată cu jucării, cu o mulțime de cadouri, cu multă dragoste. Bunicii de la Roman (părinții lui Iulian) o văd rar și abia așteptau să îi arate nepoatei camera pregătită pentru șederea ei. Au dat-o în leagănul din curte, s-au plimbat prin jurul casei, mândra și-a băgat nasul peste tot, au stat de vorbă cu ham-ham, s-au jucat cu castane, cu ursuleții de plus, au cântat la orgă, s-au jucat de-a prinsa. Veselie mare!
Loli a savurat cu gura până la urechi momentele de joc, de relaxare alături de bicu și bunica. Bunicul, care este fan tehnologie, a făcut poze, filmulețe cu nepoata simpatică. Ce n-am făcut și îmi pare rău că ne-a scăpat – nu le-am făcut lor poze alături de Loli. Data viitoare!

Vacanță la bunici trece ca gândul. Vizite, plimbări, stat la povești, întâlniri programate, altele ad-joc. Când parcurgi 300 și ceva de km/o dată pe an, încerci să nu ratezi pe nimeni. Acuma știm că mândră noastră este extrem de simpatică și toată lumea vreo o ocheadă și cum neamurile și cunoscuții s-au săturat să o vadă doar în poze, ne-ar fi trebuit încă vreo 2 săptămâni ca să terminăm cu vizitele și vizitatul.

fetele

plimbari

Loli s-a bucurat de atenție, a socializat cât și cum a vrut ea. A apucat să ajungă și la casa străbunicilor, a privit și ascultat cu interes orătăniile (se aud diferit față de cele din cartea cu puișorul curios) și pe meau-meau și pe ham-ham. A mâncat struguri direct de la sursă, din vie, ardei verde rupt atunci de pe rug, nuci proaspăt scuturate de bunicul, a mâncat (așa cum mănâncă ea – pe vârful limbii) tocăniță de țară făcută pe sobă. Ne-am jucat la fântâna cu roată și am scos apă împreună. Nu a vrut să guste, am băut doar eu. I-am arătat livada și ne-am oprit și la mărul Sântiliesc (merele dulci, care se coc până de Sf. Ilie), acela în care mă urcam când eram de 10-11 ani.  A urcat-o tati în copac și i s-a părut tare amuzant. Am trăit totul așa în tihnă că nici nu am apucat să imortalizez prea multe momente. Le reținem așa, fără aparat foto, tuș și culoare.

la-tara

Dacă tot am fost în vacanță apoi și partea cu slăbitul a fost în vacanță. Dacă acum o săptămână slăbisem câteva grame și aveam un pic de talie, acum sunt cu ditai talia și gramele depuse îndesat. Ce să zic…pofta este mare acasă la bunici.

Loli a mâncat și ea, nazurile la masă le-a adus și la 300 km depărtare de casă, numai că la intensitate minimă. A cerut chiar de mâncare de câteva ori- miam-miam, a mâncat singură fără să îndese și mama. S-a supărat că pe aici nu fac cofetariile brioșe, chestii fără lapte, unt și fără gluten. Și miu-miu (a mea) nu era pentru ea, drept pentru care a turtit frișca de pe o prăjitură și și-a lins degetele cu nesaț. Iar noi am înghețat și așteptat infrigurați efectele. A fost ok.

A sosit repede ziua plecării. Am pachetat greu, științific (cum fac unii pe net), și cu toate astea a rămas să trimită bunica pachet. Noroc de Loli că este ușoară, altfel rămâneam pentru transportul nr 2, așa de încărcați ne-am urnit.

Am avut vreme bună, a fost soare, a fost și frig. Loli era asigurată, noi eram cam subțirei la haine. Eu am crezut că vara nu e gata și cu cele două hanorace ne descurcăm brici. Ne-a găsit bunica “bulendre” de luat în spate, când a fost mai răcoare și cam asta a fost.

Cine n-are bunici să își facă rost, cine îi are să-i prețuiască. A fost vacanța noastră și a Lolitei în locul în care noi, părinții, am fost ca ea și în care ne-am trăi printre cei mai frumoși ani. Anii copilăriei, când lumea este largă și sinceră și frumoasă.

0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 10 – aproape de final

Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, cu bebe si bunic, din iunie-iulie 2015, continuă cu ultimele două episoade,10 și 11: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colectie de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860

Ferrari Monoplace

DSC_0859

woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869

la mașini -voisine 1919/iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878

astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917

Bugatti Esders Royale1930 Franța

DSC_0918

record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  “Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, “Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței..

DSC_0945

berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0962Catedrala Saint-Martin
DSC_0948DSC_0952

monument al copiilor,victime ale I-lui război

DSC_0968

“comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

DSC_0974 DSC_0973

preocupați de mici suveniruri

DSC_0999

preferăm să mergem voinicește

DSC_0981

DSC_1001

DSC_0014

Dințoși

DSC_0017

Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870  ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052 “De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și …”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând “garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat “en toute liberté”adică… “ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații “la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final;)

0

Literatura șic (chic-lit)

Nu știu dacă tu citești literatură din asta, eu citesc. Și e așa relaxant, îmi place, sunt cărți de vacanță și eliberatoare de stres. Ai poveste bună, ai descriere, ai bârfă, fashion, glamour, sex. În ultima vreme nu am mai putut digera atâta psihologia mamei și copilului.  For the moment, le pun deoparte ca să mă prindă dorul din nou de cărțile astea.
Bun, înainte de vacanță mi-am luat de citit. Nu aveam în plan acest lucru. Aveam de gând să scriu mult, să schițez lucruri, gânduri pe care le-am adunat, să umplu pagini, doar plecam în vacanță și cu bunicii. Mândra avea cu cine sta. Timp aveam berechet, cel puțin în viziunea mea. Cum tableta a acaparat-o Loli, dinainte de vacanță, telefonul era în service și jaful de iphone dat nu funcționa deloc pe placul meu, nu avea one-noteul meu, nu făcea poze bune, nu se sincronizase (mama lui de smart… nu stiu cine m-a felicitat de ziua mea, am mulțumit la fiecare însă fără să vizualizez persoana). Așa că am zis: fac pauză de la social mom, butonat telefonul, scanat Fb și blogul. Mi-am luat chic-lit. Daaaa!
Cine nu a citit seria La cumpărături, nu a avut parte de un hohot serios de râs. Cu asta poți începe, părerea mea. Sophie Kinsela e numai bună de luat când stai în sezlong și te-ai săturat de privit cerul și copacii, gâzele și frunzele sau stai să te usuci după o baie bună. Râzi și iar râzi, te simți bine. Cred că s-a făcut un film după  cărțile ei. Nu știu dacă la fel e bun.
Dacă vrei un pic de fashion, dai cu Diavolul se îmbracă de la Prada. Astea sunt top of the top, acuma când mă gândesc repede. Am citit multe, mi-au plăcut multe, acum mi-am luat 5. În Sun Plaza, la Librarium, titlurile vechi sunt la reducere. So, dați o fugă.
ps. După vacanță s-a reparat și telefonul meu. Însă zici că e blestemat, l-am dat la reparat dupa ce s-a scăldat în budă și fix in ziua când l-am primit înapoi s-a vărsat apa Lolitei în poșetă și l-a spălat again. Merge, no damage yet. Îmi iau altul…clar.

WP_20160808_13_16_28_Pro

0

Vacanţele mele – Vocea ta, TDM

Vacanța – așa o mai așteptam, precum însetatul în deșert apa din oază. Când începea școala în septembrie, după primele săptămâni de la revederea cu colegii, prietenii de la școală, istorisit peripețiile vacanței, mă apucă subit dorul de ea. Începeau temele, deja treaba era serioasă, nu mai era vreme de stat la joacă. Și numărăm zilele până la Crăciun. Era o vacanță scurtă atunci, de cum trecea anul, parcă se micșora timpul până la cea mare.

Îmi dau seama, după iureșul din părculețul din fața blocului, cât de așteptată a fost vacanța de acum.

Planurile mele de vacanță sunt făcute. Iată aici, la Totul despre mame, ce mi-am propus. Vorba aia cu să nu îți faci planuri …, nu este adevărată, în totalitate. Aș putea spune expirată, din momentul când devii părinte. 🙂

Voi ce planuri aveți?

 

Image
0

3 Stejari, o familie

13 săptămâni: ecografia neconcludentă, posibil băiat. Bine că nu am dat petrecere. Eu știam că este fată, nu am vrut să mă încred în instinctul meu. Recunosc, Loli știe, și știe că nu o mai dă mama nici pe un miliard de băieți, am vrut ca primul meu copil să fie băiat. Băiatul mamei! Cu ceva noroc și cu tehnica nu știu care ca să iasă băiat (nu o să menționez nimic pe aici, că nu sunt genul) vom avea, la un momet dat, și juniorul familiei noastre. Acuma, sincer, indiferent că o fi fetiță again sau băiat, nu o să conteze. Vorba din popor și plină de adevăr: să fie sănătos(ă). Iulian, de altfel, își dorește să fie ce am vrut eu inițial. Că Loli e toată a lui, prințesa tatei, mami a coborât o treaptă de pe piedestal. 🙂 Momentan ne bucurăm de primii pași ai Lolitei și așteptăm. Să mai exprimentăm părințeala asta ca, apoi, să ne facem curaj de alți urmași.

Cum ne facem noi curaj? Plănuind cu Loli în brațe. Ce? Vacanțe, călătorii, weekend-uri în familie, cu tematică sau la nimereală. Și fără gadgeturi și fără jocuri pe tabletă sau alte device-uri. Să fie timp petrecut cu familia și să fie în natura. Deja îl ameninț pe Iulian: să nu mi-o înveți să stea doar la calculator, și eu să vorbesc la pereți, că stați pe preș amândoi! Bun, asta fiind stabilit, să ne întoarcem, un pic, cu un an și ceva în urmă. Păi, la Brașov! Ia priviți aici zâmbet larg, cu posibil bebe la bord. :)))) Da, orașul ăsta e fabulos.

IMG_0767

Acuma, să revenim. Ziceam de făcut planuri. Cam așa visăm noi, una din multele vacanțe cu mușterii mici. Bine, visăm peste 12 ani, să zicem, deci musterii: o mică adolescentă și un brotac de 6 ani. Cum vârstele au farmecul lor, trebuie să mulțumești pe cel care vrea aventură, fugăreală, iscodit cotloane de peșteri și pe cea care dorește să stea relax, la piscină să citească reviste cool, de tinere bratz. Unde să fie asta? Comentarii, sigur, vor fi 🙂 Într-un loc frumos, cu loc de joacă, cu papa bun, cu poziție strategică fată de principalele puncte de atracție ale zonei. Vă ziceam de Brașov, păi, sigur, de ziua B-day, a familiei. În căutarile noastre privind cazare Brașov, în oraș sau pe lângă, am dat de un loc cu stejari. Da, da, nu chiar 3, doar 3 în curtea pensiunii cu numele de 3 Stejari, Timișul de Jos. Ușor accesibil de pe DN1, foarte aproape de oraș.

Stejarii

Cum noi apreciem spațiul, și sigur vom avea după noi o parte din casă, vom închiria un apartament. Da, știu, în excursii pleci de acasă, nu vrei tot ca acasă, însă eu prefer confortul. Dacă acasă e acasă, în vacanță, nu vom sta grămadă, ci în familie, numai că la fel de confortabil ca acasă. Bun! Acestea fiind stabilite să vorbim de maniere. 🙂 Mai bine nu. Suntem în vacanță și putem servi o masă cu tot tacâmul, cu servet, cu linguri, furculițe bine ordonate, fără sughițuri și o altă masă ca la șezătoare, cu mâncare făcută la grătar, proțap și fără prea multe politețuri. Ordinea nu contează, diversitatea este de apreciat. Sunt adepta unor astfel de locuri.

DSC_0348   gratar

O pensiune frumoasă, cu multă verdeață, cu spațiu de meditat ( micul pond cu păstrăvi) în liniște, cu teren de sport, creată din dorința evenimentelor perfecte cu familia, și nu numai (a se vedea facilitățile super pentru nunți, teambuildinguri), este pe gustul nostru. Da, ce te faci cu doi răzgâiați (vor fi, nu ne vom putea abține să nu îi răsfățăm) care după 1-2 zile de odihnă, cotrobăit toate colțurile pensiunii și jucat ba pe teren, ba pe lângă apă, ba pe la locul de joacă? Facem excursii, că avem ce vedea în zonă. Asta ca să prindem poftă de mâncare și să adormim cu zâmbetul de buze după o zi frumoasă și o cină pe măsură. Așa, ce ar fi de făcut, plan minimal, pe rând sau în ce ordine vrem noi:

– după un mic antrenament pe terenul de sport al pensiunii să ne aventurăm și lungi articulațiile la Aventura Park, să gustăm un pic de competiție, și recompensa celor mai atleți din familie să fie un desert gustos, creat special de ei, în cârdășie cu cei de la pensiune, într-una din zile;

– după vreun mic dejun copios, bun să ne țină pe poziție în ziua în care, vom fi prieteni cu cărările de munte, plecăm într-o mică drumeție până la Cascada și Canionul 7 scări;

– să ne facem poftă de înotat și stropit cu apă, după ce privim cochetul iaz cu păstrăvi al locului, și să mergem să ne bălăcim o zi întreagă la unul din parcurile acvatice de prin împrejurimi;

– să fim îngrijitori, de plăcere, ai celor doi ponei ai casei, probabil ne vom bate pe mângâieri și țesălat, alintat animăluțele;

– să facem o numărătoare just for fun, dar și evidență ecologică, a stejarilor din zonă, să ne dăm cu părerea asupra vârstei lor;

– să dăm o raită prin Brașov ca să avem ce povesti seara la un pahar de suc, vin, în tihnă, pe răcoare pe terasa pensiunii și să planificăm următoarea zi;

– să facem un scurt rezumat al vacanței și să vizionăm o parte din fotografiile făcute de-a lungul zilelor petrecute fie în pensiune, fie pe coclauri, în sala de conferințe. Nu vă mirați, chiar și o mică familie poate ține o mini conferință de vacanță.

tur-virtual-hotel-complex-turistic-stejarii-brasov-185

Și cum, probabil, plecarea va fi greu de suportat pentru copiii noștri, vom face promisiunea de a reveni, câte un weekend pe an, acolo.

Acuma de visat am visat, până să se facă Loli mare și să îmi spună: mami, pe mucosul ăsta mic de ce nu-l lași acasă, iar eu să pregătesc răspunsul perfect, direct din cartea de parenting, capitolul despre gelozia dintre frați, ce-ar fi să o testăm înainte? Sigur. Ceva camere libere weekend-ul viitor?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015