2

Evadare

Ți-ai dorit vreodată să evadezi din filmul tău, din viața ta? Eu da. Îmi doresc să pot să fac asta. Viața mea e bună, am din toate câte un pic. Trăiesc cu emoție, cu bucurii şi cu tristeți. Asta nu ma împiedică să vreau o vacanță de la viață mea. Să plec undeva, pentru o vreme, în alt timp, într-o poveste, poate. Vreau dacă se poate un vis, dar să mă trezesc cu el clar, viu şi să îmi fie rezervor de stare de bine.

Prin liceu am visat o glumă. Serios! Am visat un fel de scenetă ca în Stan şi Bran. Şi toată acțiunea era aşa amuzantă, de m-am trezit hohotind. Râdeam cu lacrimi. Nu ştiu nici acum să povestesc gluma visată, nici atunci nu am putut reproduce. Mi-a dat o stare de bine, de liniște, dar nu liniște din aia aşa ca de comemorare ci una chill, cu zâmbetul pe buze.

Tare mi-ar plăcea un vis din ăsta zilele astea.

Dacă ar fi să fie o poveste atunci să fie răscolitoare, cu emoție de simți că te rupi în bucățele şi cu un final bun, vesel, moralizator, nu clișeu, ci genul care te face grateful şi împăcat cu tot ce e în viața ta.

Dacă ar fi să se petreacă într-un alt timp, atunci să fie în genul “Pride and prejudice”. Cu bal, cu domni şi doamne, cu bârfă, cu snobism, cu măritişuri pe alese şi iubiri furate. Sau un timp care nu există, despre care nimeni nu a povestit, în care se regăsesc probleme actuale şi vechi, ironii şi aprecieri, răutăți, binevoitori şi clevetitori, la un loc.

Și nu aș dori să fiu vreun personaj. Vreau să fiu doar cel care contemplă, se minunează, filtrează emoții, cel care așteaptă secvențele să se deruleze cu sufletul la gură. Să mă regăsesc pe bucăți în personaje, să empatizez, să huidui, să dau din picioare că nu pot interveni în acțiune. 

Dacă ar fi să trăiesc în filmul altuia, aş vrea să nu am nicio putere de a hotărî emoții, acțiuni. Totuşi să pot face ceva, niște mici ghidușii care să mă facă să mă simt precum un spiriduș. Un fir de iarbă să pot mișcă fără  mâini, să spulber un fir de praf de stele.

Ar fi frumos. Şi filmul meu e frumos, mă întorc la el oricând. Mă trage de mână, chiar în clipa asta: Mami, mami…

2

Pentru că e a mea

Îmi place de fiica mea. Bine, e a mea. Nu se putea altfel.  Mărunta mea de 7 kg chiar dacă nu pare, crește. În fiecare zi. Și are ceva de zis( nu chiar cu cuvinte) în fiecare secundă.

wp_20161027_08_09_28_pro

verifică coafura….:)

Insistă când nu se poate cum vrea ea, indiferent de situație. Este neînduplecată oricât aș da din gură cu explicația și cu tehnica de cooperare. Și o las dacă vrea să sară, și, dacă poate păți ceva sunt gata să o prind. Nu facem scheme periculoase, însă dacă ține neapărat să închidă dulapul plin, îndesat cu mâna ei, cu ceva care oricând îi poate cădea peste nas, o las. Să înțeleagă mai bine partea cu volumele, cantități. Sunt acolo, supervizez.

Îmi place când îmi dă dreptate, ca apoi să își dea ei dreptatea. Știe de nu, știe care este diferența între da și nu. Are toată informația atunci când le folosim. Când face vreo acțiune care primește semnal de nu (nu neapărat folosit cuvântul) spune nu, nu, apoi face întocmai, apoi mă cheamă să îmi arate și să îmi spună că nu e chiar ok, dar a făcut-o totuși. Nu avea farmec altminteri. Crește, nu?

Numără doar cum poftește, doar 1, 2, 3..10 este overrated, plus-minus infinit – oricum sunt relative, prin urmare număratul la ea este duoi și duoi (doi). A zis să îmi facă hatârul într-o zi, după ce am răgușit numărând, îi place să mă pună să fac asta, nicidecum să repete, să spună tei (trei). Ok, mama, e bine!

Când o apucă foamea (strigă miam-miam, de mă fac avion și încălzesc mâncarea, o suflu, o blagoslovesc în gând – ca să îi placă, pun între un fu-fu și alte 3 oale la fiert ca să am opțiuni) și o lasă în restul de secunde din minutul în care a decis că vrea să mănânce. Și scaunul sub fund o arde, lingura e nevrozată și ajunge pe sub masă…este determinată când vrea, am precizat?

Când găsește, desface, duce/aduce lucruri pe care nu i le-am prezentat până atunci și le știe rostul. Da, telepatic le-om fi discutat, mai știi.

Când existența oricărui lucru o deranjează și mă strigă necontenit să fac/desfac ceea ce pe ea o deranjează, orice ar fi, și cum, după elucidat/neelucidat motivul, un pic de gâdi- gâdi și alergat prin casă, nani în brațe mă face să mă simt deținătoarea leacului suprem, asta după ce mai aveam un pic și făceam tandem la tantrum.

Și cum știe ea de cum e să fii constrâns dar să nu fie tragedie când vine ora de masă. Mă înțelege, nu-i place, parcă ar vrea fără să vorbesc întruna despre cum este bine Loli asta și asta. Dar ajung și în punctul în care condiționez. Și nu vreau să mă simt vinovată. Loli are probleme de nutriție serioase. Așa că o lingură pentru tata, una pentru mama și uite așa pentru tot neamul. Zic și din astea – Ne uităm la tv sau la filmulețele alea cu tine, dacă mănânci. Avem și zile când totul e paradis, este mâncabil orice și eu doar observ cu bucurie cum mănâncă singură.

Îmi place când vorbește pe limba ei. Și dă din picior când îmi vede fața nelămurită. Și cum cu întrebări, cu aia-aia(este folosit pentru a numi orice), cu multă gestică ajungem la ceea ce voia. Și facem recapitulare, apoi, ca să ne înțelegem data următoare. Am ajuns să înțeleg repede, numai că s-a smecherit moața mică. Nu are răbdare, se așteaptă să  fiu eu cea care ghicește instant ce dorește, fără cuvinte și întrebări. Latura asta cu răbdarea de la mine o are, de fapt,….nu o are.

Îmi place cum cu toată frustrarea (toleranță scăzută) își dorește, se luptă cu ideea. Mă lasă să o liniștesc, să vorbim și să revenim când suntem pregătite. Este greu, lucrez și eu la partea asta.

Imi place de fiica mea pentru că e a mea, o bucată din mine, si nu numai de asta. Dintr-un catralion de muuuulte motive. Puteam să o găsesc la ușă, lăsată de cineva, și tot o iubeam, tot a mea ar fi fost pe vecie.

2

Lista pentru mami time

Lista pentru mami time pentru o oră de ceva doar cu mine şi pentru mine, fără profunzimi sufletești (pretenții, da), minimalistă și care să mă aducă la ceea ce făceam înainte mai senină și cu mai mult spor.

1. Să stau la duș fără să mă asiste tati cu Loli. E frumos, recunosc, ne hilizim, numai că o dată pe săptămână vreau să fiu fără asistenţi şi să mă ţesăl în voie, să pun şi placa în funcțiune. Așa… pentru o apariție chic, să mă aranjeze Loli la loc, apoi.

2. Să privesc tv-ul deschis nu doar închis, să urmăresc cap coadă un film, chiar prost, un documentar, să mai văd și eu pe ăia cu amanetul, cu nişte ceva de ronțăit nesănătos. Așa tolănită pe toată canapeaua şi fără vreo jucărie prin coastă.

3. Să citesc şi eu un ziar, o revistă de gagici, nu de mame. Da, să duhnească a tipar de soi, că de ofertele de la supermarket sunt sătulă.

4. Să mă uit pe geam la nimic, ca babele care țzzzztzzz văd tot şi știu tot. Dar pentru că stau la 2 aleg banca din parc. Sunt nişte coțofene acolo tinere și bătrâne, sigur e ceva jucy de auzit.

5. Să mă văd cu fetele mele şi să ascult. Orice! Poate să fie și despre serviciu, cu condiția să fie funny, cu prostii, bârfe. Nimic serios și de încărcat memoria. Şi să râd mult. Sunt sătulă de socializat pe FB și prin telefon.

6. Să casc gura prin magazine. Nu cumpăr nimic for the moment. Sunt grasă şi doar să îmi fac idee ce se mai poartă. Nu sunt fashionista, mi-ar fi plăcut, îmi lipseşte curajul. Da, dacă văd ceva ţoale vesel colorate e ok, îmi este de ajuns.

9. Da, se vede că număr bine. Ok. Să îmi pun în ordine portofelul. De când ies cu Loli, ba la medic, ba în parc sau mega, pun mărunţii în buzunar şi cardul. Şi mă vezi cum crăcănez buzunarul de la hanorac şi scot banii mototoliți. Am trei astfel de accesorii, goale, no matter, și cum portofel înseamnă poşetă, mâna disponibila pentru poşetă, nu am cum să ies cu ea atârnată de braț. Îmi cumpăr una nouă, clar. O pun precum desaga și tot o port, cu băț cu tot.

7. Să ajung la cosmetică mai des, după experiența de aseară trec pe hârtie zilele de mers la salon.

8. Să merg la librăria aia care îmi place mult, să stau să aleg ceva şi să îmi vină greu să mă hotărăsc.

9. A fost 🙂

10. Să dorm când doarme Loli. E un chin să vrei să ațipești şi să nu se lipească somul. Şi să stai locului, să nu mişti treburi că se trezeşte copilul. Nu am putut să dorm ever în timpul zilei, ar fi ceva.

11. Să mănânc cu picioarele încrucişate turceşte, de una singură, ceva picant, gustos, specialităţi străineze. BINE, hai, mâncarea noastră. Fără scurtă la gât spre scaunul Lolitei.

12. Nu pomenesc de curăţenie şi alte chestiuni ce necesită şmotru serios că aş minţi. Iulian face de toate, numai că la noi în casa este un fenomen greu de înţeles: curge cu scame şi câlţi imediat ce ai terminat de aspirat. Te umpli de ciudă, serios.

12′. Nu mai ştiu. Erau aşa multe, nu-i nimic, repetiția celor de mai sus tot ar fi ceva. Şi dacă îmi doresc şi altceva mă organizez atunci, sper.

VOI ce vreţi să faceţi pentru voi? Cu ce începe lista pentru mami time?