Image
0

Cu cine lăsăm copiii? – TDM

Pe mâna cui ne lăsăm copiii

IMG-20151018-WA0045

Părinții nostri, bunicii copiilor noștri, sunt de neînlocuit. Da, cu toate sfaturile lor, unele binevenite, altele de care nu ai nevoie, cu micile lor tabieturi, obiceiuri, lucruri care te scot din minți și juri că data viitoare nu îi mai chemi să te ajute.

Cu toate, astea sunt minunați. Scriu asta după ce m-am ciondănit cu tata, la telefon (ne înțelegem bine, e our thing să nu fim de acord cu anumite lucruri), iar soacră-mea a plecat de la noi.

Să o luăm de la începuturi

Toate momentele de care ne plângem sau ne amintim cu plăcere, sau le trăim în prezent cu tot tacâmul de griji, bucurii, stări de furie, de fericire, lor li se datorează. Asta e realitatea.  E ca la matematică. Dacă mama și tata nu erau, eu bântuiam, mă învârteam  în neant, alături de fiica mea și n-am fi avut habar una de alta (așa îmi imaginez). La fel și cu soțul meu.

Și oricât de tare nu aș fi de acord cu vreo unul  dintre ei, tot nu aș schimba nimic. Asta dacă ar fi să călătoresc, în timp. Sunt buni așa cum sunt, și ne-am făcut mari cu tot parentingul lor care nu e din cărți. Da, stiu, am o revelație, nu glumă. Despre ce vorbesc aici știe oricine. Probabil, o dată cu vârsta, m-am desteptat eu. În fine, să nu pierd ideea. După jucatul în parc cu Loli și privit stânga-dreapta am ajuns la concluzia că cea mai bună bonă pentru copilul tău esti tu. Cum nu se poate (serviciu, carieră, bani de mâncare, înțelegeți unde bat) opțiunile sunt după disponibilitatea bunicilor sau a altor persoane apropiate sau străine familiei.

Cu cine lăsăm copiii? Grea întrebare și decizie. Cum văd eu lucrurile (sau mai bine zis încă nu le văd), am scris la Vocea Ta, Totul despre mame.

0

Momente cu fiica mea -TDM

 Momente cu fiica mea, câteva, dragi mie…de fapt toate sunt, dar astea sunt top of the list:

Când doarme și visează.

Atunci când zâmbește în somn este ca la spectacol. Este așa funny. De fapt, începe așa: respiră rapid, parcă  supărată, după care începe cu un zâmbet scurt, urmează unul la fel, apoi zâmbește larg și menține zâmbetul…și se întoarce cu spatele. Eu și soțul meu vânăm momentele astea. Sunt ca o gură cu ceva licoare care te îmbată instant. Râzi cu mâna la gură, să nu o trezești, și ori pleci la treburi casnice fericit, ori adormi liniștit. Toate greutățile zilei ce a trecut sau se prefigurează sunt dispărute. Cu un zâmbet nu se face primăvară, clar, se face liniște în tine și simți cum prinzi puteri. Să fii m-a-m-i și nu te pierzi în mămicia aceea care te împovărează din când în când.

Când ne jucăm cu forme, cuburi, și nu se potrivesc din prima.

Se încruntă, deschide gurița, scoate limba, nu iese, pac o aruncă cât colo. Și râde. Mă ia de deget și hai. Dacă reușește aplaudă. Om mic ce e ea, îți vine să o mănânci. Câte conexiuni în capul lor, dacă ar fi vizibile ar fi ca un ghem mare roșu.

Când doarme pe mine.

Sunt patul ideal, se pare. Ce saltea, ce protecție specială non alergică pentru bebei, pafff. Mama, da. Mai sunt și pe post de leagăn, copac și scaun, și mai găsește ea ceva în care să mă transpun. Multitasking scrie pe mine. Îmi aduce aminte de un interviu pentru un job de acum cativa ani. Răspunsul de atunci era minciună pe lângă ce pot face acum.

Când vine tatăl ei acasă.

Sunt ca și cum n-aș fi. Ce eram mai sus, nu mai sunt. Este momentul la care sunt spectator. And show must go on cu baia, nani, țiți, și skillsurile mele intră din nou in grațiile prințesei.

Când stăm la masă.

Este momentul când nu îi este foame, tot timmpul! Dacă îmi mai povestește careva despre cum nu mănâncă copilul, îi arăt eu lui. Fără violentă, evident, îi arăt că se înșeală. Mănâncă și mândră mea, dar cu  gura altuia, parcă.

Când face măi -măi (mângâie) e ceva fleoșc-fleoșc, un pic pălmuit, după care te zoiește cu pupici.

Lucrăm la mișcările line, fără grabă. Soțul meu spune că îmi seamănă. Eu sunt apucata familiei și, evident, Loli a moștenit această calitate…de a nu fi foarte duioasă când mângâie. Mai nou iubește toate jucăriile, le strânge la piept și apleacă capul. De la cine știe oare îmbrățișarea asta dulce?

și mai sunt…le găsiți la Vocea Ta, în stil caracteristic, la Totul despre mame.

Image
0

Conectare fără fir- TDM

Conectarea mamă – copil…. în curs de învățare

WP_20151008_10_21_02_Pro

Nu fac introducere. Este același bla bla (real și universal) despre suișurile și coborâșurile dintre părinți și copii. Și oricum problemele tuturor nu se pot raporta la o anume situație dată, clară, exactă, se poate aprecia, în schimb, o soluție.
Eu și Loli, fiica mea, avem momente în care ea continua să mă iubească necondiționat (cu toate că o chinui să îi eliberez nările de mucii ăia vâscoși (bleah, cine i-a inventat, să îi ia înapoi) și eu, mama, care mai are un pic și rupe ușa, parcă ar condiționa pe ici pe colo.Da. Sunt sinceră. Nu mă judecați aspru!

După ce mormăi în bucătărie vorbele cele mai urâte la adresa universului și a lucrurilor care mi se întâmplă (doar mie, după părerea mea, neadevărat de altfel, dar știți vorba aceea care sună aproximativ așa: întotdeauna treburile mele sunt mai altceva ca ale altora și mai importante) mă întorc la mândra mea și ne reconectăm.

Cum facem asta? Câteva exemple care îmi vin acum…

1. Loli are obiceiul de a se plimba pe după fotolii și de a arunca acolo jucării. O las de fiecare dată, numai că o apucă sportul ăsta în timpul mesei și nu e chip să o îndupleci să renunțe. Și ca să nu pierdem apetitul, o părăsește repede tot timpul, și după ce ne-am pierdut amândouă răbdarea cu reașezatul la masă, facem pace. Aruncăm tot, zâmbim și aplaudăm toate zdrong și zdrangurile fără să amintim (cumva) că ne vom întoarce la masă. Durează, uneori, nu ne întoarcem deloc la lingură, în schimb ne calmăm, ne iubim mai cu foc. La noi mâncatul e cel mai mare stres așa că reguli la masă nu există, pe principiul că orice lingură înghițită e necesară indiferent că folosim televizorul, joaca, cântatul sau mai știu ce giumbușlucuri. Este haos, însă acum contează gramele, nu regulile. Există  totuși  o rutină, deci nu e chiar asa dezastru.

2. Un alt moment al nostru este cel cu Alunelu’.  Știți cântecul. Dacă la început am hâmâit vreo nșpe cântece fără vreun efect de liniștire, de calmare, la început, coșmaruri (cine a furat tiți?) Alunelu’ ne-a salvat. Îl cântăm lent, spre hmmm, urmează apoi ori nani, ori un zâmbet larg.

Exemplele continuă, le găsiți la Totul despre mame, Vocea ta ( mea:)))

Aaa, încă ceva, despre conectare și modalitățile de abordare a relației părinte-copil, puteți afla multe și foarte pe larg de la dr. Laura Markham, în cadrul celor 4 conferințe organizate de Totul despre mame, în perioada 14-15 noiembrie 2014. Detalii, înscriere, aici.

Dacă vreți să mergeți în grup, trageți un ochi pe blogul Cristinei, FUN Parenting, veți avea o surpriză plăcută.

Image
0

Toate ”să”-urile pe care trebuie să le bifeze un copil -TDM

Vocea rațiunii mă ajunge din urmă din când în când. Mai exact când simt că sunt oropsită de soartă, mă pun în pielea fiicei mele.

WP_20150922_002

Mai jos e începutul ….

Să facă așa, să facă aia, să nu facă aia… Cam multe pentru un copil

De când sunt mamă, recunosc, am avut momente când nu am văzut partea frumoasă, când m-am plâns (destul de mult) de cât de greu este, obositor şi cum, parcă, mergea încă un pic de pregătire mentală şi puţin mai mult sport la braţe şi picioare. Şi, recunosc, de multe ori am pus problema doar din punctul meu de vedere. Copilul era deja printre noi însă din perpectiva lui nu eram pregătită să văd.

Dintr-o dată, am devenit mama fetei mele

De ce? Păi… mi-a plăcut cu bebe la bord, mi-a plăcut să fiu cu burtică, mă simțeam răsfățată când primeam zâmbete, loc în metrou, iar acasă era și mai și. Apoi, după momentul de VIP, dintr-o dată, am devenit mama fetei mele şi, tot așa dintr-o dată, cantitate neglijabilă. Toată lumea voia copilul drăgălas, mama să îl ţină cât papă şi plânge. Parcă l-am făcut pentru restul, cine eram eu? Drept urmare, free falling de pe soclu, direct pe pavaj.

Viaţa de bebe e mai grea ca a mea

Copilul, copilul – bebeluşul – ce părere are? L-o fi întrebat cineva ceva? În afară de ţi-e somn mami? Aaa, sigur îţi e fomică? Te cam loveşte egoismul tău. Pe mine m-a trăsnit. Viaţa de bebe e mai grea ca a mea. Loli a mea e o curajoasă. Şi i-a fost greu. Să fie scoasă brusc din burtă, să suporte toate acele alea înfipte în ea, în secunda imediată după naştere.

Restul este aici la Totul despre mame.

Image
0

Recapitulare la final de zi -TDM

Când Loli își începe somnul de beauty, mă apucă recapitulările, înainte să adorm și eu.

Taken with Lumia Selfie

Uite așa:

A trecut ziua, dar să facem o recapitulare

Probabil că nu doar mie mi se întâmplă ca seara, înainte de somn, să recapitulez ziua ce a trecut. Uneori, chiar nu îmi doresc asta, însă până mă foiesc, până îmi găsesc locul printre un picior de-al Lolitei pe piept și o mână pe obraz țac-pac se derulează ca la un serial. Uite așa – Din episodul mă minunez singură. Adică, cum stau eu, seara, lângă mândra adormită, evaluez….

  1. Din ce apuc să trag un ochi (de citit) – mă răscolesc atâtea expresii și cuvinte ce numesc niște lucruri simple. De exemplu: Imaginează-ți discuție cu mama după vreo miorlăială de-a Lolitei. Vorbim noi: ”Ce să fie? Tantrum. Tandrețuri? Ce sunt alea, mamă? Furie, mamă. Momentul când te învăluie și vrei să îți iei lumea-n cap. La copii ca Loli nu e cu luat lumea în cap, e cu comportament pe care nu ai cum să îl înțelegi ci doar îl înțelegi.  O și văd cum mă privește descumpănită și dezaprobator, în același timp. Unde dom’le citiși asta?
  2. În parc. Cu Loli de mână, ba aici, ba dincolo, un joc de fete (6-7 ani) ajunge la urechile mele. Joc de roluri, de-a mama și fiica. Foarte bine pus la punct, bine absorbite personajele. Casa era banca și jumătate de tobogan. Nici o păpusă în mâna, sau alte accesorii, un joc verbal și gestual. Puneau cumpărăturile în dulap. Say what și OMG (scuzați expresiile din altă limbă), mi s-a părut foarte tare. Copiii din ziua de azi sunt wow, fantastici. Mi-amintesc cum ne jucam noi de-a mama și de-a tata cu tot arsenalul de păpuși, haine etc, de-a aprozarul (de la comunism ni se trăgea:))) Iaca, cum ar zice bunică-mea, fiecare generație cu jocurile ei, și, adaug eu, cu experiențele ei.

Continuarea o găsiți aici la TDM.

Image
0

Copilul vostru are prea multe jucării? Vocea ta- TDM

Da, clar Loli are jucării. Și sunt așa frumoase…dar să se joace mami cu ele, uneori. Și bunicul:)

Eu am treburi prin dulap, fac ordine, mami asta e o imprimantă. Pot să o meșteresc eu? Poate merge mai bine. De când a luat tati cis-ul ăla( ce-o fi??) dă rateuri. Tu să faci turnuri câte vrei, momentan nu mă interesează.

WP_20150923_12_48_31_Pro WP_20150923_12_48_36_Pro WP_20150923_12_48_43_Pro WP_20150923_12_48_48_Pro WP_20150923_12_52_49_ProWP_20150923_12_52_52_Pro

Despre jucării și cine se joacă mai mult…la TDM

 

2

Să nu aveţi niciodată treabă cu spitalele!

Când ți se spune că vezi doar partea bună a lucrurilor, cum reacționezi? Consideri că ți s-a făcut un compliment pentru pozitivismul de care debordezi sau te-a făcut naivă în față. Tind să cred că e doar de bine și că oamenii nu au uitat să fie oameni.

Și cum am apucat să răsfoiesc mai mult FB -ul (am primit accept de la Loli să stau la taste singură, fără intervenția ei), într-o seară, am găsit textul acesta frumos, care s-a potrivit stării mele(tradus):

Fiecare dintre noi duce o luptă de care tu nu știi absolut nimic. Fii blând. Întotdeauna.

Ce am vrut să spun și din ce motiv vedeți aici la Vocea Ta, TDM.

 

 

0

Vocea mea…pozitivă la TDM

Fiecare întâmplare ne învață ceva. Fiecare dintre noi vede lumea cu alți ochi. Fiecare mamă are altă părere despre una, despre alta și alte dorințe. Și dacă se aseamănă, clar ordinea este diferită. Însă când vine vorba de grija pentru copii, toate suntem la fel, fără diferențe. Că le gestionăm personalizat este la fel de adevărat. Concluzia este că oricât de greu pare, uneori,  totul va fi bine. Aveți alte păreri?