Loli a fost harnică de când nu se putea ține bine pe picioare. Mi-a plăcut când mi-a zis cineva că fata mea e harnică pentru că i-am transmis nevoia mea de a ordona, de a face curățenie când nu puteam face și eram stresată de câlții de praf care zburau prin casă, după nici o zi de la dat cu aspiratorul, de mormanele de haine care nu ajungeau în vreun dulap. Bine, când era Loli mică eram (și mai) stresată de multe și 2 haine puse aiurea mi se păreau dezastru. Mi-a trecut, acum sunt imună la un pic de deranj.

Adevărul este că uneori dezordinea, nu mizeria, că nu ajungem până acolo, mă apasă și simt nevoia de a face ”liniște” în lucruri. Îmi ordonez gândurile mai bine când nu mă apasă pe retină lucrurile lăsate vraiște. N-am mania luciului pe podele, da’ un pic de șmotru este binevenit din când în când. Nici mania hainelor la dungă în dulap nu o am, deși mi-ar plăcea să le am puse pe căprării mai riguros.

Loli la 2 ani și aproape 10 luni luni nu este forțată sau împinsă să facă treburi casnice. Le face din plăcere, din curiozitate, pentru că a  văzut la noi. Știe ce înseamnă curățenie, asociază ustensilele de curățenie cu locul care necesită utilizarea lor, se face utilă fără să fie solicitată. Înainte să mă apuc de strâns îi spun că e dezordine și ne cam încurcă la mers și la stat jucăriile și hainele nepuse în dulap.

Jucăriile și le-a strâns de mică, fără să fi făcut vreo regulă. A văzut și imitat acțiunea. Eu am apreciat-o de fiecare data, i-am mulțumit, am ajutat-o, astfel că, la finalul zilei, jucăriile sunt în cutii sau adunate cumva.
I-am spus de fiecare dată când a imitat o acțiune că îmi place ajutorul ei și i-am încurajat punerea în practică a diverselor activități gospodărești.

strânge cu tataia

Ce face Loli în casă fără să fie solicitată sau întrebată dacă dorește să participe (este și întrebată):

Sterge praful de pe mobilă, parchet, tv. Pe ultimul îl albește când îi cad șervețele în mână.

Sterge urmele de apă și culori făcute de ea, evident. Uneori face lucrurile astea cu bună știinta ca să aibă ce șterge. Nu pot spune cât mă încântă acest obicei (deloc!) dar pentru că șterge, în felul ei zoios, pot trăi cu asta.

Sterge geamuri, oglinda, tabla. Ce e la nivelul ei.

Spală vasele la chiuveta adevărată, cot la cot cu mine. Nu cumva să spele cineva vase în casă fără asistența ei. Se urcă în learning tower și începe treaba. Mai mult încurcă, face apă pe jos (zoș – vorba ei), nu e chip să o faci să renunțe. Spală și la chiuveta ei vasele de jucărie și nu ratează nimic, nici măcar picioarele ei.

Duce gunoiul, de fapt, duce lucruri la gunoi. Unele chiar nu au ce căuta în gunoi. Well, sunt vigilentă la etapa asta de curățenie.

Își duce hainele purtate în coșul de rufe din proprie inițiativă și la cerere. Loli, mă ajuți cu ciorapii? Îi poți pune în coș, te rog?

Rufele uscate împăturite le pune pe pat în stive separate. Singură a făcut asta, fără indicații, ca să nu muncesc de 2 ori cu sortarea când le pun în dulap. 😊

Pune rufe la uscat, încă nu poate gestiona cârlige, nu are forță în degete, doar le atârnă. Îi face plăcere să alerge cu câte o pereche de șosete și să pună repede pe calorifer, la uscat. Body-urile, bluzele le usuc pe umeraș, îmi dă umerașele la mâna, pune și ea. Nu iese din prima, se enervează, aruncă pe jos, o ia de la capăt și dacă nu reușește mă solicită.

Mătură oricând. Are măturică ei, mătură pe jos, ridică mătură și pe masă, pe scaun. Setul de la bucătărie are cozile scurte, l-am cumpărat așa pentru model și mândră. După ce împrăștie firmiturile, nu-i mai place ustensila ei și vrea mătura mare. Am avut înainte o mătură cu coadă cât mine, nu putea să o urnească, însă ambițioasă cum e, o răsucea, o chinuia de zburau pahare, căni prin toată bucătăria. Am ascuns-o și cumpărat setul de acum.
 
Face patul. Mă ajută să trag cuvertura dimineața și seara. Își ia singură, din sertar, prosopul de baie când vine ora de nani, îmi aduce și mie prosop și mă invită la baia.

Îi place să participe la tot ce meșterește taică-su. Nu suportă să nu fie implicată dacă e ceva cu cuie, ciocan, șurubelniță.

Loli iubește să fie prezentă la chestii – treburi, nu a fost niciodată doar contemplativă, ea trebuia să fie acolo cu privirea, gâtul lungit să prindă ceva. Chiar și când nu mergea singură sau nu apuca bine lucruri.

Noi am încurajat orice inițiativă, cu toate că balta din mijlocul casei nu m-a înveselit când am călcat în ea, nici hainele rearanjate de ea.

treburi la înălțime, nu era ziua de curățenie atunci

Tot ceea ce facem acum o ajută să crească, să dobândească abilități practice. Nu punem copilul să măture zilnic sau să facă ordine non stop, în nici un caz. Îi arătăm aprecierea și încurajăm independența. Îi oferim mediul necesar pentru exersarea activităților practice care îi fac plăcere și o responsabilizează, în funcție de nivelul ei de înțelegere.

La tine cum decurg treburile casei?

p.s. Cu ajutatul la gătit nu se omoară. Mâncarea nu e pe lista de treburi preferate 😃 Îi place, în schimb, să bucătărim la aragazul de jucărie cu toate ustensilele de jucărie (pentru că nu facem mâncare adevărată, pe care să o înghită) și să facem cumpărături (are casă de marcat).