A treia poveste #CredeÎnTine – O poveste cu flori

A treia poveste #CredeÎnTine are flori, buchete și creație florală printre rânduri.

Cine nu iubește florile? Cu toții știm vorba cu o floare nu se face primăvară, însă o floare, un buchet, un aranjament, o pată de culoare pe vreme gri afară și în suflet, binedispune. Florile au darul de a ne scoate din zona de disconfort pentru că ne gâdilă, pe nesimțite, olfactiv și vizual ființa.

Lucrul cu florile este o muncă care te tratează sufletește, cu siguranță.

Cunosc un om care a nu a visat la viața printre flori, numai că ele au venit în momentul cel mai important al vieții și a fost precum un vis dintotdeauna. Iată cine este:

Luminița – absolventă (acum 15 ani) a facultății ISE din cadrul Universității Babes Bolyai din Cluj Napoca, adică ASE-UL din București. Ca orice absolvent al acelei perioade probabil și al acesteia, nu știam ce vreau sau pot să fac în continuare, astfel încât după 3 ani de la terminarea facultății, adică acum 11 ani, am venit în București doar pentru un masterat de Comunicare și Relații Publice la SNSPA, și am rămas aici.

Am început să lucrez chiar după terminarea facultății la departamentul de contabilitate al unei firme din București, care avea filială și în Cluj, la care am renunțat după vreo 3 ani, căci sincer nu era de mine. După acest job, m-am angajat în vânzări, dar tot pentru că așa a fost să fie, nu pentru ca îmi doream eu prea mult, sau asta visam să fac, pur și simplu pentru că asta găsisem. Din fericire, acest domeniu mi s-a potrivit mult mai bine. Am început cu vânzări FMCG și am ajuns la vânzări de publicitate pentru diverse trusturi media. 

 

Atelierul de creație florală Splendor era prin 2010 doar un gând în mintea mea, atunci când a apărut băiatul meu Adi, și în 2012 munca mea cu acest atelier a început. A fost un click, sau un declick acolo undeva după ce a apărut copilul meu, ceva care mi-a dictat că de acum încolo tot ce voi face va fi din pasiune, cu dragoste, dar și cu multă, foarte multă muncă.

Au trecut deja 5 ani, incredibil de repede, probabil la fel de repede precum a crescut și copilul meu. Este foarte plăcut să vii la serviciu în fiecare zi cu drag și cu zâmbetul pe față, chiar dacă există și zile grele, undeva și ceva îmi dă enegie și curaj ca a doua zi să o iau de la capăt. Bineînteles, că sunt zile când simt că unele lucruri mă copleșesc, că întreg universul, karmele și autoritățile statului complotează împortiva mea, sau că îmi amorțesc mâinile de la atât de multă muncă fizică, dar lucrurile astea dispar ca prin minune atunci când vezi sau simți satisfacția și aprecierea clientului, care ți-a solicitat priceperea și ți-a acordat încredere.

Chiar dacă palmele mele sunt mereu crăpate, zgâriate sau verzi, iar eu sunt o persoana atentă și îngrijită( cu excepția mâinilor), tot asta vreau să fac în fiecare zi. Nu-i ușor să fii antreprenor în România, în 2017, cred este o mare provocare, dar totodata cred că vor veni vremuri mai bune, lucrurile se vor schimba în bine, puțin câte puțin, cu pași mici și cu contribuția fiecăruia dintre noi, dacă fiecare ar face ceea ce știe el mai bine în domeniul lui și am aduna persoane din astea din toate domeniile și la toate nivelurile cred că ar rezulta o Românie mai bine pregătită.

Uneori ne dorim să refacem trecutul, am schimba evenimente și oameni, am dori să avem mintea de acum și timpul de atunci. Tu ai face asta?

Și dacă ar fi să o iau de la capăt, aș vrea să merg fix pe aceeași cărare, să mă mut în București pentru un masterat, chiar dacă în continuare îmi place Clujul mai mult.

Am învățat ceva disciplină și organizare din contabilitate, am învățat și vreo 2-3 șmecherii și niște tehnici de manipulare din anii petrecuți în vânzări, iar cu florile ce să zic, mai am multe de învățat. Probabil nu se termină niciodată, chiar dacă pare simplu să lucrezi cu niște flori, vorba aia culori, flori, voie bună, dar toate lucrurile astea frumoase trec la final de lună tot pe la bănci, credite, ANAF.

Nu cred că domeniul floristic este foarte bine organizat și reglementat precum alte domenii, dar față de anii anteriori se observă o mică și constantă evoluție, când chiar nu aveai de unde și de la cine să înveți nimic, de vreo 2-3 ani au început să vină floriști sau școli de renume din alte tări (Olanda, Germania) să ne învețe câte ceva din ce știau sau învățau ei acum zeci de ani, sau chiar din totdeauna, pentru că la ei meseria aceasta se transmite de la o generație la alta. Chiar cred că suntem pe drumul cel bun, au apărut mulți floriști buni și foarte buni și cu multă, multă muncă, și sper să ajungă o meserie mai respectată, probabil o să apară și școli în domeniu. Cred că noi ca popor suntem destul de creativi, ne plac florile, am crescut cu flori în jurul nostru, oferim flori, dar niciodata nu am privit acest lucru ca pe o meserie serioasă sau importantă, de aceea mă gândesc că înființarea unor scoli în acest domeniu ar putea însemna evoluție și dezvoltare.

O amintire de suflet are fiecare, de fapt toate clipele noastre sunt de suflet, le-am trăit la intensități diferite și ne ghidează în luarea de decizii, ridică la suprafață emoții. Un proiect de muncă implică multe trăiri și emoții, iar când vine vorba de domeniul floristic lucrurile nu stau diferit.

Proiectul de care îmi amintesc cu mare plăcere și încântare a fost de a înfrumuseța o cameră dintr-o clădire veche și foarte frumoasă, dar totusi usor prafuită (Casa Universitarilor). Am ales să împodobesc candelabrul, care era o combinație de vechi și autentic, cu nou și moden (becurile) folosind iedera care ofertă o tentă regală cu accesorii și flori nepretențioase. Rezultatul final a depășit așteptările mele, iar această cameră a devenit atracția locului și a întregului eveniment.

Și am mai avut un proiect interesant pentru care a trebuit să realizez niste aranjamente florale pentru o filmare, aranjamente care conțineau mulți trandafiri albi.Trandafirii albi sunt niște flori sensibile și se păteaza foarte repede, astfel încât a trebuit ca la finalul fiecarei zi, timp de o săptămână să merg să-i aranjez, înlocuiesc, împrospatez, pentru a arăta perfect a doua zi. În prima seară de după terminarea filmării eu m-am prezentat ca de obicei la ora stabilită, în fața Teatrului Național, uitând că de fapt proiectul s-a terminat, iar eu mi-am încheiat misiunea. Am ajuns acolo, totul era închis, m-am uitat prin geamurile mari de sticlă înăuntru să mă conving ca totul se încheiase și apoi am plecat acasă. Nici măcar nu eram supărata că am uitat, că am pierdut 2 ore degeaba în trafic. Târziu în noapte am realizat de fapt de ce nu am fost supărată, nervoasă, sau frustrată, pentru că de fapt proiectul ăla devenise pur și simplu parte din viața și responsabilitatea mea, pentru o anumită perioada de timp.

Puțini sunt cei care pot spune că de fapt munca nu este muncă. Jobul este bine închegat în viața lor încât nu simt stresul, presiunea locului de muncă așa cum ni se îmtâmplă multora dintre noi.

Singurul inconvenient sau punct slab dacă pot să spun așa, ar fi faptul că, îmi este greu, de cele mai multe ori imposibil ca la final de zi să trag o linie clară între loc de muncă, casă și familie. Probabil pentru că acest atelier este pentru mine mai mult decât un loc de muncă, este un stil de viață, este parte din mine și familia mea, este ca și acum aș avea de fapt 2 copii, aproximativ de aceeași vârstă.

Luminița Manta  – mamă, antreprenor, florist Atelier de creație florală Splendor: scopul meu în viață și cu acest atelier nu este atingerea unei cifre de afaceri cât mai mari. Da, recunosc că vreau să dezvolt acestă afacere și îmi doresc mai multi clienți, dar nu cu orice preț. Probabil de aceea nu voi transforma niciodata acest atelier în florărie de stradă, deoarece vreau să fac, sau măcar să cred că pot să fac creațiile florale în stilul meu. Întotdeauna țin cont de dorințele și specificațiile clienților, de asemenea întotdeauna va exista amprenta mea în orice buchet sau aranjament floral.

 

One thought on “A treia poveste #CredeÎnTine – O poveste cu flori

  1. Pingback: #CredeÎnTine. Un proiect cu povești despre vise, dorinţe, idei și oameni care trăiesc din toate astea la un loc - Un soi de blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *