Image
0

Tutu pentru Loli, ceva pe bie pentru mami. Ar fi ceva, nu?

Cum am decis să devin croitoreasă? Bine, hai să zicem pompoșenia de designer vestimentar. Recunoscută? Nici vorbă. Cunoscută și apreciată la mine în bătătură, de ai mei. Dacă vine și pe alt plan, atunci e cu wow, ce tare sunt. Dar să nu mă pripesc, încetul cu încetul se face oțetul.

Păi, să vedem? Cusător de meserie nu sunt, dar așa de mult îmi place să cos literă cu literă și să croiesc gânduri pe blog, asta când mă lasă moața mica, și după ce visez toată noaptea la un post, mă apuc de scris și cusătura, respectiv croiala finală este cu totul alta, uneori mai bună, alteori de toată jena, de râmâne doar pe laptop. Pentru finisaje sau delete total. Să mă laud? Nu a fost cazul până acum.

Nu m-am visat designer de haine ever, îmi plac în schimb hainele colorate viu, pastelate, detest negrul (nu mă prinde), pe unele le-aș face din nou. Nu înțeleg cum poți să strici niște materiale frumoase și să faci o urâțenie de fustă sau rochie. Apoi să ai pretenția unui preț de vânzare mare? Acuma recunosc, sunt mofturoasă. Nicidecum fashionistă. Imi place să cadă haina bine, să nu urăsc toate părțile corpului meu și să plec de la magazin cu gândul că e ceva în neregulă cu mine. Ba mărimea nu e bună, ba e pentru ultra extra subțirele și eu nu încap nici în alea pentru mai plinuțe. Și colac peste pupăză să mă urmărească și ochiul vânzătoarei care tzzztzzz: îmi pare rău că nu vi se potrivește. Hmmmm! Până aici.

De când am născut, clar, stau prost la garderobă. Nu râdeți, știu ce am scris mai sus, momentan sunt grasă și fără scăpare. De kilograme. S-au urcat ca râia pe mine, și dacă beau doar apă, tot nu scad la cântar. Să mă scuz. Da, pot: nesomn, stres, născut mai devreme, copil care crește în ritmul lui ( slab, deci încet!!). Dar nu e cazul. Ajung eu la greutatea așa-zisă ideală, în curând, sper! Trebuie să trag aer în piept, să amușinez mâncarea ca să nu se depună, în esență să mă apuc de croitorit. Dacă e la modă shopingul în propriul dulap, apoi așa să fie. Revin imediat cu ideea. 🙂

Zilele trecute am fost cu Loli în vizită la o prietenă. E mai meșteră, în comparație cu mine, la treburi ce necesită ac, ață, materiale, și un pic mai multă voință pentru lucrușoare handmade. Face papioane, coase diverse briz-brizuri drăguțe, ca să fie matching pair la outfit cu fiul ei, un pic mai mare ca Loli, la petreceri gen nuntă, botez, sau fără motiv expres. Eu admir și atât. Ce ustensilă și-a achiziționat lately, de am venit acasă la Iulian cu: vreau și eu!, o mașină de cusut. O, Brother! Să fie în casă, să fie cu spor, la amândouă, zic.

cusut2

Așa am vrut pe moment, apoi am uitat. Da, mi-am amintit, rapid. 🙂

De ceva vreme ne-am propus, și acum începe să se creioneze, excursia noastră în Franța. Nu așa romanțioasă, adică doar eu și soțul meu, ci cu copil și bunic la pachet. Am cumpărat bilete, am plătit bagaje. Ceva nu ne ajunge. Tot bagajul! Cu Loli nu putem pleca cu trei țoale, ci cu toată casa. Clar, nu rămâne loc pentru budigăii nostri. Cine se sacrifică la haine? Mami, evident.

Revin la shopingul în dulapul propriu. Am să fac ordine și redesign la toate rochiile subțiri care pot fi înghesuite într-un colt de geamantan. Să le recompun pentru a fi ready de alăptat, spălat ușor de la regurgitările întâmplătoare, voite, intenționate, de amuzament ale prințesei. De notat: Loli îmi apreciază felul în care gătesc astfel: două linguri în gură, restul castronului pe jos, mâncare pe haine, în ochi, părul ei și al meu. Apreciez și eu, la rându-mi, cele două linguri, mormăi restul, mulțumesc cerului pentru răbdare că tare e drăguță și deșteaptă. Iată ce model de gresie nouă am. Tiii!

Am început procedeul deja. Cu un search, nu al meu, ci al lui Iulian, noaptea. (Nevastă-sa asta cu idei. Ce să facă, săracul.) A dat cu seach pe net după oferte electrocasnice, doar așa funcționăm în ultimele luni. Din lipsă de timp și copil în dotare facem cumpărăturile mai mult de prin piețe virtuale, cu de toate și la un click distanță. Bine, hai, cu transport la ușă! El este foarte bun la documentare, dacă ar fi să cumpăr eu ceva, apoi iau ce văd în fața ochilor, fără să caut prea mult, fără să compar prețuri. Prin urmare, știindu-mă neșlefuită la partea cu croitoria, la scris și croit texte e cumva convins, a zis să îmi caute ceva bun și smart. Cu funcții de memorare ca să nu cumva să uit modelulul, poate brodez inițialele maimuței, chiar, să nu uit cum se pune ața. Ar fi tragic și un ban aruncat degeaba, doar am mai făcut din astea și am abandonat pasiunile de moment, respectiv ustensilele de lucru.

So, ca să nu fie nici prea prea, nici foarte foarte, îmi prezintă aseară lista de aici. Nu a avut timp de excel cu brand, cu preț, cu promoții, așa cum îi stă în fire. A găsit un site cu mașini de cusut și m-a pus să aleg. E preocupat cu un proiect de-al lui, a vrut să scape repede de mine. Ok, I don’t mind, atât timp cât e pe venite la adresa noastră.

Am găsit în dulap bucăți de material de la rochia de mireasă. Mătase fină, Loli, te faci cu rochițe! Am să încerc poate papuceii din cârpă cum ne făcea bunica. Eram foarte încântată, mândră să îi scot pe uliță. Arătau precum pantofii de balerina, bineînțeles fără materialul dur. Ia să fac pentru Loli, oare va vrea să meargă, când va fi mai mare, pe undeva cu ei? Nu cred, prevăd strâmbătura din nas. Nu-i nimic, am să regret în gând că nu a vut copilăria cu bunici la țară, dar am să o bucur cu altele și cu un tutu de balerina cum va dori ea. Pantofi vom cumpăra de la magazin, of course.

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *