Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, vacanța cu bebe și bunic, din iunie-iulie 2015, aproape de final: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colecție de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860
Ferrari Monoplace
DSC_0859
woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869
la mașini – voisine 1919, iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878
astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917
Bugatti Esders Royale1930 Franța
DSC_0918
record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  „Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, „Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței.

DSC_0945
berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0948
Catedrala Saint-Martin
DSC_0962
fațada Catedrala Saint-Martin
DSC_0952
interior Catedrala Saint-Martin – monument al copiilor, victime ale I-lui război

 

DSC_0968
„comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

 

DSC_0974
preocupați de mici suveniruri

DSC_0973

 

DSC_0999
preferăm să mergem voinicește
DSC_0981
bunicul Dan impresionat de loc
DSC_1001
Astea sunt flori?
DSC_0017
Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870 ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052

 „De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și ”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând „garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat „en toute liberté” adică „ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații „la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final!

Întreg serialul aici, rezumat pe episoade – Vacanta-cu-bebe-si-bunic-la-final-de-serial/

Pe unde am fost de-a lungul timpului cu copilul și ne-a plăcut, găsești aici.