“Ce-ar fi fost dacă?”, întrebarea din sufletul fiecărei mame

Zilele trecute am primit un mail. Nu povestesc despre conţinut. Din una în alta, pornind de la likurile din mail, ajung la imagini, foto documentare ale unor nașteri, avorturi, bebeluşi operaţi, miracole medicale, diverse întâmplări medicale din sala de operație etc. Ştiu, vă întrebaţi ce m-a apucat. Nu am răspuns la această întrebare. Lucrul care m-a frapat la imaginile cu bebeluși este că toți seamănă. La naştere suntem parcă identici. Boţul de om este unul şi acelaşi la toţi. Şi privind fotografiile mi se părea că Loli e în toate. Şi parcă m-a lovit. Ce-ar fi fost dacă Loli… nu ar fi fost?

Era cât pe ce, cam pe la 8 săptămâni de sarcină. Mi-aduc aminte și acum cum am simţit că mi se prăbuşeşte lumea la văzul sângelui şi nu puteam gândi de panică. Apoi abia când am văzut punctul pulsând pe monitor m-am liniştit. Haosul din noi, în drum spre spital, a fost de nedescris.

Cine a trecut prin astfel de tragedii sau mai rău probabil râde de mine și poate mă judecă. Nu am cum să mă apăr aici, nici să mă justific pentru ei. Acesta a fost primul meu gând la ceea ce am văzut. Mămicia mea mă apasă uneori (cred că nu sunt singura care are momente de acest fel) și propriile-mi judecăți, despre ce am făcut și nu am făcut, ce urmează, mă fac nesigură câteodată. Poate trebuia să fac asta, poate și asta, poate nu am consultat medicii care trebuie, nu am încercat toate jocurile sau nu am avut timp de ele, toate fac parte din mine. O parte mică, restul este ocupat de alte gânduri. 🙂 Apoi vine Loli și se cațără pe mine și mă simt asigurată. Am făcut cum am crezut că e mai bine pentru ea, pentru noi ,iar ea, prin dragostea ei, mă aprobă.

“Sigur mi-ar fi lipsit ceva…”

În zilele, mai ales acelea, în care îţi doreşti un minut doar pentru tine, nu mă gândesc la ce ar fi fost dacă nu era Loli, mă gândesc că, în loc să stau tacticoasă rotindu-mi capul prin casa, cu toate la locul lor, adică nimic aruncat sau îndesat, mototolit în dulap sau la serviciu, pe scaun, extrem de agitată lucrând, mi-ar fi lipsit sigur ceva. Un gând în plus, o dragoste în plus, o imagine a unui zâmbet cu câteva dinţi pe care să o accesez, ca talisman, atunci când nimicurile lumii mă apasă.

După ce am terminat cu imaginile, soțul meu m-a alungat de la calculator mi-am pus întrebarea invers: “Câte au fost de când s-a născut Loli?” Lista e până la infinit. Sunt milioane de lucruri, sentimente ce nu pot fi trăite decât cu un copil. Nu spune nimeni că e floare la ureche totul, tocmai de aceea este frumos.

Vă invit să facem o listă a lucrurilor pe care le-am aprofundat, învățat, descoperit de când suntem mame. Fără “ce-ar fi fost dacă”, ci ce a fost, este în continuare, de când s-a născut copilul.