0

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (2) – Activităţile sportive pe timpul vacanţei

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă continuă. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Așadar, azi vorbim despre activitățile sportive pe timpul vacanței.

Sunt părinți care preferă o vară foarte relaxată, cu multă înghețată, răsfățuri culinare de vară și activități fizice puține, pentru că e ”obosit” copilul de la mersul zilnic la școală, în plus făcea balet, baschet, tenis în timpul școlii.

Ne oprim cu sportul sau încurajăm activitățile sportive și pe pe timpul verii?

Le recomand tot timpul părinților care îmi trec pragul pentru consiliere parentală să-și înscrie copiii să facă sport. Motivele pentru care fac asta sunt: sportul practicat încă de la vârste mici (3-4 ani) ajută la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, îi dezvoltă copilului valori precum echilibru, perseverență, încredere în sine, flexibilitate, adaptabilitate, îl învață cum să piardă, dar și să se bucure când câștigă.
De asemenea, are un rol incontestabil în dezvoltarea abilității de lucru în echipă, îi învață să coopereze, le dezvoltă răbdarea, îi ajută să fie mai organizați.
Trebuie amintit și faptul că sportul ajută la prevenirea obezității. Statisticile arată că suntem pe locul 2 în Europa în ce privește obezitatea infantilă.

Activitățile sportive pe timpul vacanței foto credit – unsplash.com

Cum ajută sportul la dezvoltarea atenției și concentrării? Că doar nu ne oprim din gândit pe timpul verii…

Prin activitatea fizică susținută creierul se bucură de un aport crescut de oxigen și substanțe nutritive care ajută la buna lui funcționare.
Prin sport ne eliberăm de stres, învățăm să ne centralizăm atenția într-o manieră susținută și constantă împărțind o sarcină mare în sarcini mai mici.

Unii spun: e pierdere de timp, mai bine să-și facă temele date pe timpul verii de la școală! 

Copiii au nevoie să-și consume surplusul de energie, să învețe ce înseamnă autodisciplina și consecvența, iar aceste aspecte odată dezvoltate îi vor fi de folos pe parcursul întregii vieți, iar performanțele lui școlare se vor îmbunătăți, căci sportul practicat într-o manieră organizată ne ajută să fim ordonați și în gândire. Așadar, sportul nu numai că nu este pierdere de timp, este un câștig pe termen lung.

Ajută sportul la diminuarea anxietății acolo unde există probleme de socializare?

Da, sportul ajută la diminuarea anxietății. Activitățile sportive dezvoltă curajul de a lua decizii, îi determină pe cei mici să colaboreze, să-și recunoască limitele, dar și să-și asume consecințele asupra propriului comportament. De curând l-am însoțit pe băiețelul meu la un meci de baschet. Pe drum am discutat despre cât de diferit este un meci de baschet, față de un concurs de karate (a practicat karate timp de 6 ani). Răspunsul lui a fost “presiunea este mult mai mare la meciul de baschet, deoarece aici nu e vorba doar de mine. Dacă fac ceva greșit nu pierd doar eu, pierde întreaga echipă.”

Dorința de a contribui, autodisciplina și competența, dar mai ales respectul pentru sine și pentru ceilalți sunt atribute esențiale obținute de micii sportivi.

Încurajați copiii să facă sport oricând, căci sportul înseamnă sănătate, armonie și echilibru.

Următorul subiect pe listă are legătură cu activitățile de conectare pe care le puteți face cu copiii pe timpul vacanței. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiune cu ce facem noi.

 

0

Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile, ep. 6 din călătoria aniversară de ziua copilului

În episodul 6, Călătoria aniversară de ziua copilului, iată Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile.

Dacă nu ai apucat să citești cum am plecat de acasă până în Olanda, să aniversăm 5 ani de părințeală și cei 5 ani ai fetei nostre, cu mașina, cu 2 valize de haine, o geantă pentru mâncare la pachet, căruțul pentru vreun somn al copilului și un bagaj consistent de jocuri pentru entertainment în mașină, iată: prima oprire –  Slănic Moldova, am fost apoi la bunici că erau aproape de Slănic. I-am lăsat pe bunici să se odihnească după vizita nepoatei și ne-am întors acasă pentru restul de bagaje, spălat 3 rufe, împachetat din nou și hai la drum spre Timișoara.

După ce am ieșit din țară ne-am oprit un pic în Budapesta, după care am înnoptat la Viena. Drumul spre Keukenhof ne-a dus prin Germania cu satele ei minunate, numai autostrada nu ne-a fost pe plac, era foarte aglomerată. La Keukenhof, grădina cu lalele voiam să ajungem de când era copilul mic, acolo am admirat lalele și ne-am îmbătat de culori. De fapt, am făcut așa roată prin Europa pentru lalele. Aici era punctul central al călătoriei, dar nu poți trece prin zonă fără să vezi împrejurimile, nu? Da, și așa este – mâncăm un colț de pâine după așa trip și suntem low profile achiziții, cumpărături, dar amintirile, experiențele, timpul cu copilul nu le putem contabiliza.

Așadar, am stat la Denise (am povestiti aici), o doamnă foarte drăguță care avea 3 copii mari plecați la studii și muncă. Blaricum este un sătuc simpatic cu străzi înguste, unde ca să poți acorda prioritate, ți se ocupa banda cu o buclă din pământ, stradă, un fel de intrând unde stai să treci dacă vine vreo mașină din față. Mi s-a părut foarte drăguț și politicos.

Ce m-a impresionat (în plus) tare era că aveau o mulțime de cărți despre flora și fauna zonei, sertarea întregi. Când am întrebat-o pe Denise cine studiază biologia, ea mi-a spus că nimeni în special, ci că ei sunt pasionați de tot ceea ce oferă natura, le place să cunoască ce plante cu flori și arbori cresc în afara satului, ce păsări cântă în grădină și prin zonă – asta ca să le poată proteja. Am avut un moment de wow. Câți dintre noi cumpărăm cărți despre natura zonei în care locuim și le citim ca lectură de relaxare? Și luăm și măsuri de protecție fără să ne ceară careva…

Cărți faună și floră 1

Cărți faună și floră 2

Cărți faună și floră 3

Album faună și floră

După ziua cu lalele la Keukenhof eram mega obosiți, am mâncat în cameră pastă de năut cu avocado – foarte faină ideea, am să replic și acasă zilele astea, salată și brânză. Nu pot spune că îmi plac supermarketurile din Olanda, nu prea ai ce cumpăra să mânânci – gen pui rotisat, sau ceva cald. Ne-am descurcat cu ce am găsit.

Dis-de-dimineață, după micul dejun, am plecat să vedem minunatul sat cu mori de vânt Zaanse Schans. După sătuc am avut restul zilei planificat pentru Amsterdam.

Sătucul Zaanse Schans – imagine de la intrare

Moara (moala)- fata mea a fost impresionată de roțile astea la casă

” Ancora” – loc de pozat la intrare în sat pentru panorama satului cu mori

Atelierul de lucrat saboți- cu intrare gratuită

Display din atelirul de saboți cu explicații privind istoria lor, moduri de lucru

Saboți pictați – puțină istorie

Pe toți i-ar fi luat acasă:)

Ne-am găsit perechile potrivite! :))

Atelierul de brânzeturi – mic muzeu cu informații și display-uri explicative

olanda

Nu ne pricepem la făcut brânzeturi, dar știm să stăm la poze

Degustare de arome – aici cu fistic – am plecat spre Amsterdam ghiftuite!!!

Ultima poză în sat! Un pupic înainte de plecare!

Acest sătuc este minunat pentru explorare cu copilul, deși destul de turistic, scump, însă sunt și chestii gratuite. Ideea este să te bucuri de priveliște, de detalii, de mori, să profiți de casele cu meștesuguri unde nu se plătește intrarea (dacă ai buget limitat) și să explici copilului acțiuni concrete – cum se fac saboții în timp ce vizionezi procesul într-una dintre căsuțe. (Este tehnologizat, dar merită să stai să privești. Loli s-a uitat un pic, apoi a zis că e gata, i-a plăcut să îi admire pe cei deja făcuți și să se pozeze peste tot), mai departe poți vorbi în timp ce deguști brânzeturi de ce Olanda este renumită și pentru asta, ce rol aveau morile de vânt.

Grea sarcină să aleagă doar un suvenir!

Parcarea la Zaanse este 12 euro pentru toată ziua. Noi am parcat undeva în apropiere, lângă o fabricuță. Gratis, dar am avut noroc, că am găsit loc și nu s-a supărat nimeni pentru cele 2 ore.

După Zaanse, am plecat spre Amsterdam și am luat o croazieră Blue boat. Panică mare cu parcarea, dar e foarte ușor în practică. Intri în parcare, iei ticketul, îl bagi în bancomat, plătești 6 euro și tastezi bilete transport pentru întreaga familie. Am luat trenul spre oraș, am pontat la intrare, pontat ieșire. Ideea este să pontezi și intrarea și ieșirea din mijlocul de transport.Timp de o oră poți circula unde vrei cu mijloacele de transport. Apoi, după ora respectivă, te plimbi cât vrei prin Amsterdam. La final, când ești gata să te întorci la mașina – te urci în autobuz, tramvai, pontezi intrare-iesire și timp de o oră după ce ai pontat trebuie să pleci cu mașina. La parcare bagi ticketul de parcare, scanezi un bilet și îți apare plata 1 euro. Yeyyy! Ai scăpat! Nu te gologănește Amsterdam-ul cu 48 de euro.

Pe croazieră mândra a primit caiet și creioane, petec de pirat pentru ochi. Foarte mulțumită de achiziții, a desenat în prima parte a croazierei un pic, apoi a stat la prora să privească malurile cu clădiri.

Traveling kit for kids – crozieră Blue Boat

Binoclul din kit-ul de călătorie pentru copii – foarte mișto ideea!

Binoclul din kit – l-am folosit și noi să vedem clădirile

”Pirata” noastră

Un pic de ocupație cât ascultam noi la căști despre Amsterdam

Amsterdam

Foarte interesant voyajul pe canal, coloratul e ordinary:)

ramificații canale

Imagini din Amsterdam

În Amsterdam am mâncat în parcul cel mare. Pentru că a dormit, nu am mai prins deschis la Nemo – un muzeu al științei, interactiv, foarte fain pentru copii. Ne-am plimbat prin Red District, cu copilul dormind:).

Nemo – văzut din depărtare

Seara, am mâncat pizza și ne-am relaxat la tv. De fapt la laptop, am văzut cu Loli un desen animat.

A doua zi  Olanda era în sărbătoare – King’s day. În satul nostru s-a organizat piața copiilor care însemna vânzare de jucării, schimb de jucării, totul la un preț modic. A cumpărat Loli jocuri cu 50 de eurocenți și 1 euro – o tamburină, un joc pin it pentru exersarea culorilor și unul de înșiruit piese din lemn pe ațe colorate, toate în stare foarte bună.

Târgul de Ziua Regelui – o pălărie în ton cu sărbătoarea

Aleea cu târgul jucăriilor

Achiziții jucării – 50 eurocenți – joc nedesfăcut

După ce ne-am luat jucării, pălărie ne-am pornit spre Giethroon – cunoscut și sub numele de Veneția Olandei. Am făcut Giethroonul într-o plimbare pe canale cu barca. A fost plăcut, cu vreme între ape, acum soare acum ploaie, dar bună per total. Pe ”croziera” prin Giethroon se ofera cafea și ceai. Noi am avut și prăjitura specifică zilei, dată la pachet de Denise. Loli și-a dorit un ”medaion” în formă de moară de vânt de la suveniruri și l-a purtat foarte mândră tot restul vacanței.

Giethroon în câteva imagini:

 

Ne-a plăcut mult sătucul fără drum, doar cu podețe. Poți să îți iei cazare în sat, să te bucuri de liniștea locului. Se spune că zona este din punct de vedere al poluării foarte curată, îți poți reîncărca bateriile și plămânii cu aer curat. După călătoria cu barca, ne-am plimbat pe mal, am mâncat sendvișurile din pachet și când s-a săturat mândra de zburdat, ne-am îndreptat spre cazare. La Denise am gătit paste, ne-am plimbat prin oraș apoi, să admirăm locul pentru ultima oară, pentru că în zorii zilei următoare am plecat spre Berlin. Până în Berlin am oprit la Hanovra și acolo am avut parte de prima pățanie aiurea din călătoria noastră.

După spaima din Hanovra, ne-am continuat drumul fuguța spre Berlin! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

 

0

Ziua Empatiei marcată pentru prima oară în România -10 iunie 2019

Adevărul este că nu știm foarte bine, ca popor, empatia.

Iată că, pentru prima oară în România, se lansează invitaţia de a marca Ziua Empatiei pe 10 iunie 2019, o zi de conştientizare a importanţei şi a impactului empatiei la nivel personal sau colectiv şi de a contribui la construirea unei culturi a empatiei în comunităţile în care trăim.

Obiectivele evenimentului Ziua Empatiei sunt de a informa despre semnificația empatiei și modalități de dezvoltare a ei, de a promova rolul şi puterea empatiei în comunitate şi de a pune empatia în mișcare.

Pentru acest an, organizatorii propun marcarea acestei zile prin lecturi publice sau private și prin conferinţa Building Empathy in My Community.

Ziua Empatiei – invitaţie la lectură – Eveniment Naţional

Pentru că 2019 este şi Anul Cărţii şi pentru că cititul poate avea o contribuţie importantă la dezvoltarea empatiei, românii sunt invitaţi ca, în orice colţ al României ar fi, pe 10 iunie 2019, să organizeze lecturi publice sau private despre empatie.

Lecturile pot fi organizate de tine în oraşul tău, la serviciul tău, într-o şcoală, într-o librărie sau într-o bibliotecă, într-o cafenea, ceainărie sau într-un hub, în orice loc preferat de tine sau chiar în familia ta. Pot fi organizate de către orice organizaţie sau persoană care salută iniţiativa. Până în acest moment, s-au făcut înscrieri din 10 judeţe, existând chiar şi câte doi organizatori în anumite judeţe” declară Claudia Serbănuţă, membru în echipa de proiect.

Cei interesaţi de organizarea acestui eveniment pot găsi mai multe detalii şi suport în organizarea evenimentului pe http://empathyday.eu/index.php/cum-te-implici/

După eveniment, vor fi premiaţi trei organizatori locali cu un set de cinci cărţi de la editura Cartea Copiilor.

Conferinţa „Building Empathy in my Community” – Bucureşti

Luni, 10 iunie 2019, începând cu ora 14:00, în Bucureşti, va avea loc şi conferinţa Building Empathy in My Community. Conferinţa reunește lideri în diverse domenii, antreprenori și inițiatori de proiecte din companii și organizații nonprofit, propunându-şi  să aducă poveşti de succes şi, mai ales, mai multe perspective despre impactul empatiei în diferite comunităţi: antreprenoriat, leadership, resurse umane, customer care, educaţie, parenting, comunităţi şi nu numai.

La conferinţa găzduită de Cartier Hub sunt aşteptaţi traineri, consultanţi, specialişti HR, antreprenori sociali, manageri, psihologi, specialişti în educatie, cadre didactice, părinţi, persoane care doresc să contribuie la construirea unei culturi a empatiei în spaţiul în care construiesc relaţii de calitate.

Participanţii vor afla, pe parcursul a patru ore, ce este şi ce nu este empatia şi, mai ales, care este valoarea empatiei, vor descoperi perspective diferite despre impactul empatiei în diferite comunităţi sau niveluri, vor obține instrumente şi tehnici pentru a rezolva provocările cu care se confruntă, prin intermediul empatiei. Participarea la conferință este gratuită, pe bază de înscrieri: http://empathyday.eu/index.php/program/

Speakeri: Lăcrămioara Ocunschi (inițiator proiect, facilitator Comunicare Nonviolentă), Claudia Şerbănuţă (PhD, MSLIS, Library specialist), Dana Nae Popa (Owner & Managing Partner Pastel), Alexandru Moldovan (Consultant în resurse umane), Mihaela Gîrleanu (Director Executiv Organizația Națională Cercetașii României), Claudia Chiru (cadru didactic, fondator SAGA Kid), Mihaela Ioanițoaia (fondator Asociația Există viață după doliu), Mirela Şteţco (Director Training și Suport Teach for Romania), Oana-Alexandra Budiș (psiholog la Fundația Regală Margareta a României), Luiza Ştefan (psiholog, facilitator Jocul Emoțiilor), Raluca Sadula (consilier de dezvoltare personală).

De la ora 18.15 la ora 19.00, tot la Cartier Hub, adulţii vor face loc copiilor. Binecunoscuta scriitoare Victoria Pătraşcu, de la Asociaţia De Basm, va susţine o lectură publică gratuită pentru copii din cartea “Ela cea fără cuvinte”, o poveste despre iubire, despre zgomotul lumii de azi, despre toleranță și despre curajul și împăcarea de a fi altfel.

Ce poate însemna sau ce ai putea face de Ziua Empatiei? Poate însemna în primul rând conştientizare. Poate fi o ocazie să afli mai multe despre ce înseamnă şi ce nu înseamnă empatia,  ce este ascultarea empatică şi care sunt barierele ei, să împărtăşeşti poveşti personale în care empatia a avut un rol important, să aduni o mână de oameni în biroul tău sau într-un loc preferat şi să povestiţi despre empatie, să organizezi lecturi private sau publice sau să organizezi poate alte activităţi care să pună în lumină empatia. Ai putea chiar să faci un exerciţiu de imaginaţie de la prima oră, să îţi pui ochelari empatici şi să vezi cum e lumea pentru cei de lângă tine, poate chiar “să te pui în papucii” unei persoane pe care ţi-e greu să o înţelegi. Iar dacă la sfârşitul zilei simţi că puteţi face lucrurile cu mai multă pace, bucurie şi împlinire, înseamnă că ai reuşit să pui empatia în mişcare”, Lăcrămioara Ocunschi, iniţiatorul mişcării Ziua Empatiei

Despre Ziua Empatiei

Ziua Empatiei este un proiect pilot şi o mişcare civică iniţiată de Lăcrămioara Ocunschi, alături de Claudia Şerbănuţă, şi derulată cu suportul Oanei Mihaela Constantinescu (Mămica activă). După acest eveniment pilot, se doreşte înfiinţarea unui ONG care va face lobby pentru declararea oficială a unei zile a empatiei, cercetări legate de nivelul de empatie, va crea programe pentru dezvoltarea empatiei, și va duce poveştile empatiei mai departe.

Mai multe detalii:

Siteul oficial http://empathyday.eu Instagram @Empathymove, pagina Facebook Empathy Move şi evenimentul Building Empathy in My Community
Pentru a susţine această iniţiativă,  a fost creată o ramă pentru poza de profil Facebook: “Empathy Day” de la Empathy Move.

 

2

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala

Luna aceasta am o campanie simpatică/utilă pentru voi – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă.

Scurtă și la obiect – 5 subiecte/întrebări la care avem răspuns, sfaturi, sugestii de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu. Cu Cristina am lucrat și alte subiecte care au fost bine primite de voi, de aici și idea de a avea o dată pe lună, mici intervenții utile mie și părinților care poposesc pe acest blog, de la un specialist.

Bun, făra a mă lungi cu introducerea, iată primul subiect: PLICTISEALA

Acuși e vacanță! După efervescența de început- yeyy, e vacanță, intră în scenă bine-cunoscutul – Mă plictisesc!

Bun, ce facem cu plictiseala? E de bine sau nu? Cum ar trebui să abordăm starea aceasta? Ii pun o carte în mână și, probabil, prima reacție va fi – ce vrei cu asta? Dăm drumul la tv – ca soluție finală?

Familia – prima societate a copilului este cea în care acesta învață cum să relaționeze cu cei din jur, cum să se poarte în diverse situații, care sunt acele valori și principii pe care părinții pun accent.

Dacă celui mic i se oferă tot ce își dorește, dacă întreaga casă se transformă în depozit pentru jucării, plictiseala cu siguranță își va face simțită prezența destul de repede.

De altfel, din punctul meu de vedere plictiseala este benefică, deoarece ajută la dezvoltarea creativității și imaginației celui mic.

Cele mai prețioase momente de conectare pe care le-am trăit alături de băiețelul meu au fost în momentele în care neavând la îndemână jocuri sau jucării, am inventat diverse distracții care pe mine m-au ajutat să pătrund în universul vast al trăirilor lui, iar pe el l-au ajutat să-și exprime emoțiile. De nenumărate ori s-a transformat în personaje de poveste sau am călătorit prin cele mai minunate locuri sau un băț s-a transformat pe loc în cal, iar o lingură și o oala au devenit cea mai grozavă tobă. Pornind de la câteva cuvinte sau imagini am creat povești despre prietenie, despre lume, despre generozitate.

Încă de când era foarte mic, am amenajat un spațiu pentru lectură unde ne întâlneam pentru a bea ceai, a mânca biscuiți pe care îi preparam împreună și a pătrunde în lumea magică a poveștilor. I-am citit încă de când era bebeluș, acum îmi citește el mie.

Copilului nu îi spui să citească, îl ajuți să iubească poveștile, îl iei cu tine la librărie, la târguri de carte, îi permiți să-și aleagă cărți adecvate vârstei, citești tu ca părinte. Copilul învață mai mult din ce vede că face părintele, decât din ce îi spune să facă.

Nu-l poți trimite pe copil să citească în timp ce tu te uiți la televizor sau butonezi telefonul. Nici nu zic că ar trebui să le interzicem să aibă acces la gadgeturi, căci în felul acesta nu-i ajutăm decât să și le dorească și mai mult, le creștem importanța în ochii copilului. Totul trebuie făcut cu moderație și având în minte permanent că suntem modelul copilului nostru. Când ceva nu ne place în comportamentul copilului nostru, trebuie să privim cu atenție la noi, căci copilul este oglinda noastră.

Vă îndemn să lăsați copiii să se plictisească, nu se știe niciodată ce opere de artă pot crea în astfel de momente. Să le permitem copiilor să își dezvolte creativitatea și imaginația.

foto credit – unsplash.com

Concret, când vine copilul cu ”plictiseala” în proțap:

Ne oprim din ce facem pentru a-i acorda atenție, îi spunem ca e ok să se plictisească și încercăm să descoperim împreuna ce simte în legătură cu plictiseala și cum am putea umple aceste momente.

Este important pentru copil să aibă posibilitatea de a alege cum își petrece o parte din timpul său liber.

Următorul subiect pe listă are legătură cu activitățile pe care le puteți face cu copiii pe timpul vacanței. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiune cu ce facem noi.

0

Proiect DIY pentru casă – Cum transformi un cauciuc uzat într-un taburet colorat

Cum transformi un cauciuc uzat într-un taburet colorat? Păi, faci echipă cu membrii familiei pentru un proiect DIY tare fain.

Când am cumpărat mașina, fiind iarnă aveam anvelope de iarnă, cele de vară erau depozitate. Nu ne-a preocupat aspectul lor, starea etc. La momentul schimbării am descoperit o tăietură pe una dintre ele și am înlocuit-o. Prin urmare am rămas cu o anvelopă. Din lipsă de timp ba am mutat-o pe balcon, ba pe hol și vineri după ce m-am lovit de ea, m-am adresat soțului – Ce facem cu cauciucul? Nu-l aruncăm, nu? Am o idee – citare de la fiică-mea când face vreo năzdrăvănie.

Ce idei am pus pe tavă, adică brainstorming Loli&company:

  1. Rond colorat de flori în fața scării. E un spațiu mic, cu vegetație, total haos. Am fi putut strecura cauciucul cumva, am găsit idei gârlă pe Pinterest. Vedeți și voi AICI 
  2. Să construim un opritor pentru ușa de la ghenă, pe unde se scoate gunoiul blocului. Adică să tăiem cauciucul și să facem un manșon opritor, să nu se trânteasca când o deschide d-na de la curățenie, de sărim la 6 dimineața ca arși din pat. Sunt zile și zile. Zile când își amintește ce am rugat-o, și cele în care suferă de amnezie. Și nu e bătrână!
  3. Să facem leagăn la soră-mea la țară.
  4. Să facem un taburet.

Bun. Eu aș fi vrut rond colorat să înveselim intrarea în bloc, mă încânta și ideea de taburet.

Soțul inventiv (moștenire de familie, vedeți aici și un bunic ingenios) a spus așa: încercăm taburet, și dacă nu suntem multumiți facem rond. Hai că merge! Loli a parafat hotărârea.

Așadar, ne-am pus să facem taburet.

Materiale:

  1. Cauciuc
  2. Vopsea
  3. Cuie
  4. Perne
  5. Husă pernă – un material de la Ikea – 1 metru dublu (ales de Loli)
  6. Capse
  7. Picioare taburet – din metal Leroy
  8. Picioare de susținere taburet pe interior – un vechi tocător
  9. Blaturile din lemn – plăcile (picior birou) de la un fost birou de calculator, pe care le-am păstrat în ideea că vor folosi vreodată la ceva

Ustensile:

  1. Pensule
  2. Rolă de vopsit mică
  3. Fierăstrau electric
  4. Bormașină
  5. Capsator
  6. Șurubelniță
  7. Pistol capse – Leroy

Prima etapă – vopsitul

A durat o zi – dat de 2 ori, cu tot cu uscat, plecat de acasă, somnul copilului, rotit cauciucul, mici retușuri etc. Am folosit vopsea pe bază de apă, fără miros de diluant. Aveam o cutie rămasă din toamnă, când am vopsit scaunele de bucătărie, după renovare.

anvelope

Proiect DIY anvelopa de vară – etapa de vopsire

Vopsire – work in progress

anvelopa

Vopsire detalii

A doua etapă – blaturile de lemn și picioarele de susţinere din interiorul taburetului

Cât am fost cu Loli prin vecini, după făină pentru clătite (pe care nu le-am mai făcut) și ea să se joace cu prietenii ei de la 6, Iulian a tăiat blaturile și picioarele. Le-a montat.Toate acestea în ziua cu vopsitul.

Proiect DIY anvelopă de vară – blat din lemn 1

Proiect DIY anvelopă de vară – blat din lemn 2

Proiect DIY anvelopa de vară – maestru tăietor face picioare dintr-un tocător vechi

Etapa 3 – perna taburetului

Prin dulap am avut 2 perne pătrate care stăteau stinghere și neîntrebate de rol. Acum sunt fericitele câștigătoare ale locului de sub fund. Da, știu, sună haios.

Le-am fixat în așa fel încât să acoperim forma rotundă, cu puține goluri.

anvelopă

perna taburet -fixare

Etapa 4 – fixare husă taburet

După fixarea pernelor am început să capsăm husa. Husa este dintr-un material de draperii (doc) cumpărat de la Ikea, aprobat de șefa Loli.

Fixare husă pernă taburet 1

Fixare husă pernă taburet – în lucru

Pernă taburet montată

Etapa 5 – asamblare blaturi și picioare suport

După fixarea husei, se fixează blaturile pe picioarele din lemn pentru interior. Întreg montajul se finalizează cu fixarea picioarelor suport din metal.

Fixare blaturi anvelopă

Fixare picioare suport

 

Etapa 6 – se dă în folosinţă

 

Taburet din anvelopă de vară

Taburet – vedere de ansamblu

Mica gânditoare

De la etapa 3 până la produsul final (a doua zi de lucru) timpul de lucru a fost de 1 oră și vreo 7-8 minunte maxim.

Ideea cu rondul de flori nu am uitat-o. Ar fi un proiect de implicare, interacțiune comunitate din bloc. Dar înainte să ne apucăm de taburet și să facem achizițiile necesare proiectului am studiat suprafața terenului din fața scării și pentru că acum vegetația era abundentă, erau necesare lucrări mai ample, lăsăm acest proiect pentru primăvara viitoare când vom proiecta din timp curățenie, nivelare teren, plantare de trandafiri sau plante de grădină rezistente.

Taburet DIY

  • Poți face un colț de citit și folosi acolo. Noi am pus picioare, dar poate fi fără, mai earth connection.
  • Poți lăsa nefixate blaturile și folosi spațiul din interior ca loc de depozitare. Noi nu am vrut.
  • Poți să decorezi balconul cu un astfel de taburet, lângă ghivecele de flori – să fie colțul de liniște, relaxare la un vin, roman de savurat.
  • Poți face multe, doar să prinzi momentul de inspirație.

Am reciclat un cauciuc și suntem tare fericiți de produsul final. Totodată suntem mega încrezători în ceea ce putem face pe viitor cu diverse chestii de care aparent nu avem nevoie, dar care se dovedesc utile.

Total cheltuieli – aproximativ 100 lei

Urmărește pagina de FB https://www.facebook.com/unsoideblog/ pentru idei de proiecte DIY, pentru inspirație secțiunea pe blog este AICI.

Spor la lucru! Să aveți inspirație!

0

1 Iunie zi de sărbătoare pentru copii și părinţi – interviu cu Nadia Tătaru – Itsy Bitsy

Mai țineți minte cum ne doream ca ziua noastră, a copiilor, să o sărbătorim împreună cu familia și prietenii?

În urmă cu 3 ani, a fost promulgată legea prin care ziua de 1 iunie a fost declarată zi de sărbătoare legală, devenind astfel zi nelucrătoare la nivel naţional.

Propunerea legislativă care a modificat articolul 139 din Legea nr. 53 / 2003 – Codul Muncii a avut în spate o campanie inițiată și derulată timp de un an de Itsy Bitsy FM. Campania viza conștientizarea importanței timpului de calitate părinte-copil.

În campania Itsy Bitsy FM au fost implicați liderii de opinie – Andreea Marin, Virgil Ianțu și Tily Niculae -, parlamentari, psihologi, reprezentații Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), asociații de părinți şi zeci de mii de susţinători din toată țara.

campanie Itsy Bitsy

1 iunie zi liberă națională – 2016

Am stat de vorbă cu Nadia Tătaru, fondator Itsy Bitsy, inițiator al campaniei 1 Iunie zi liberă națională despre ”nașterea” campaniei, despre copilărie și despre festivalul 1UNIFEST cel mai mare festival al copiilor și părinților organizat de Itsy Bitsy, în parcul Al. Ioan Cuza din București.

Iată povestea:

Care a fost triggerul pentru 1 iunie zi liberă? Cu siguranță ideea aceasta exista undeva acolo, pe lista de ”to do”, dar ce a declanșat hotărârea de face campania și demersurile necesare pentru a deveni zi libera? 

Faptul ca părinții petrec din ce în ce mai puțin timp de calitate cu copiii lor a fost triggerul campaniei. Oamenii mari nu mai sunt conștienți că atunci când stau cu televizorul deschis, cu telefonul în mână sau cufundați în gândurile lor cu grijile zilnice nu sunt disponibili 100% pentru copil, pentru relația cu el. Când se întâmplă un “alături” și nu un “împreună” copiii nu se simt cu adevărat conectați cu părinții lor. Dar dacă părinții le-ar oferi măcar 20 de minute pe zi de ascultare adevărată, de la suflet la suflet, atunci copiii ar fi mai sănătaoși, mai încrezători, ar avea mai multă putere și mai multe succese școlare!

Și spun asta din experiența proprie și din experiența multor oameni din jurul meu, pentru care această campanie de 1 iunie zi libera a fost un AHA moment.

Care este cea mai dragă amintire a ta din copilărie legată de ziua copilului?

Nu am amintiri din copilărie legate de ziua copilului. Am însă amintiri plăcute din după-amiezile de duminică, când mă hârjoneam împreună cu părinții.

Ai avut un joc preferat în copilărie? Se va juca și în cadrul festivalului?

Când eram mică am jucat toate jocurile posibile și imposibile. Dar cel mai mult îmi amintesc că săream coarda și jucam Șotron, Rațele și vânătorii și Țară-țară vrem ostași. Sigur se vor juca la 1UNIFEST, la Zona Itsy Bitsy Creativ și Joacă.

Mulți nu realizeaza munca din spatele unui festival. Ce te face să treci peste greutăți ca lucrurile să se întâmple? 

E multă muncă, e drept, iar noi suntem o echipa foarte mică, mică dar inimoasă. Uneori lucrurile întârzie sau nu ies cum ne-am dorit. Norocul nostru e că gândim pozitiv! Și mai e ceva, faptul că știm să facem echipă și tragem toți la același obiectiv. Iar când ne trezim cu blocaje sau lucruri care nu ies, ne repliem repede și găsim solutii noi, și mai faine, pentru că suntem flexibili. Să facem fiecare tot ceea ce putem în dreptul nostru, dar să fim atenti la ce e jur și să lăsăm lucrurile să se întâmple, să credem că lucrurile se vor aranja cum se poate mai bine – sunt acele tips&tricks care ne ajută să o scoatem la capăt!

Și firește, când ne uitam în urmă, poate ceea ce am realizat este cu 30-40% diferit față de ce ne-am propus, dar de aici vine și frumusețea lucrului construit împreună!

Un gând pentru copii și părinți de 1 iunie?

Bucurați-vă unii de alții! Petreceți timp împreună, conectați-vă de la suflet la suflet!

Vă asteptam cu drag la 1UNIFEST!

Detalii program 1Unifest AICI, Facebook event AICI

1UNIFEST

Afiș festival

Dacă vrei să citești interviuri interesante și povești despre oameni care au desfășurat campanii frumoase, de interes social, iată inspirație AICI

0

3 cărţi despre fenomene naturale, 2+

Avem 3 cărți despre fenomene naturale în bibliotecă. Sunt de mare ajutor atunci când nu știi cum să explici ploaia, vântul și fazele lunii. Pentru că sunt scrise sub formă de versuri pot fi citite de la 2 ani. Partea științifică este la finalul cărții și o poți citi când este copilul pregătit.

Despre primele două am scris aici, în cărți pentru biblioteca familiei.

Așadar, din colecția Minunile primăverii – autor Charles Ghigna, Editura Univers Enciclopedic 

  • Picăturile de ploaie
  • Vântul cel zburdalnic
Colecția Minunile Naturii

Colecția Minunile Naturii

Cel mai bine ar fi să citiți cărțile în ziua în care plouă, bate vântul tare, a stat târziu și a văzut luna pe geam sau din pragul ușii.

Fiecare copil percepe lucrurile diferit. Când avea copilul 2 ani l-am dus la un spectacol despre fenomene și, deși era interactiv, pe Loli a prins-o și nu prea. Nu a avut răbdare până la final.

Adevărul este că nu poți învăța despre lucruri concrete fără să stai cu copilul în ploaie să îl picure pe nas, fără să bată balta cu picioarele până se satură, fără să stea pe geam și să privească stele seara.

Cărțile nu sunt complicate, la prima citire chiar te întrebi de ce le-ai luat din librărie, dar tocmai asta e. Prin exemple simple, la îndemână, poți insera niște adevăruri universale.

Pe măsură ce creștem avem tendința de a face un lucru simplu să pară complicat și abia când te lovești de de ce-uri devii conștient de câte știi, cum le știi, și cum poți să le transmiți pe înțelesul posesorului de întrebări încuietoare.

Bun, cartea cu luna este și mai simpatică – Bună seara, dragă Luna autor Laura Watkins, Lorna Gutierrez, Editura Universul Enciclopedic

Loli a sărit din pat să se uite la lună, după ce am citit cartea. Și de multe ori dimineța mă întreabă – unde sunt stelele și luna?

Nici eu nu am avut clară până acum treaba cu fazele lunii, prin urmare, o carte bună și pentru mine.

carte copii

Coperta – Buna seara, dragă Lună!

Explicații -la finalul cărții

Intrarea în poveste – cu o mirare – ”ce se întâmplă cu tine?”

Spor la citit!

Dacă vrei să vezi ce citim cu drag, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.

Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog

0

Mască de faţă reinventată – idee de activitate cu copilul, 4+

Iată o idee simpatică, sigur o să vă placă: mască de față reinventată.

Am primit la un eveniment de prin toamnă niște măști de față. Una dintre ele era o mască din material textil cu infuzie de aloe, ceai verde. Iat-o AICI, ca să vă faceți o idee.

După ce am folosit-o, Loli nu a vrut să o arunc. Ar fi folosit-o și ea un pic, atâta s-a zgâit la mine cât am avut-o pe față.

Bun, pentru că era din material, am spălat-o și uscat-o cu gândul să se joace cu ea în câteva ore. Dar am uitat-o pe calorifer și, când am descoperit-o, am pus-o în cutia cu materiale de joacă.

M-am gândit că o vom folosi când îi va veni vremea (a se citi inspirația, ziua cu ploaie, vreo zi din aia cu muci etc) în activitățile noastre: ca pattern pentru o alta mască, pentru vreun costum de Halloween, un ceva distractiv.

Într-o zi ne-am pus pe treabă, în sfârșit. Mândra a vrut pictură, prin urmare am pictat-o.

mască e față reinventată

Masca de față reinventată în culori aprinse

Așadar, nu aruncați măștile de acest gen. Spălați-le și lăsați inspirația să vă ghideze!

Dacă vreți să vedeți ce pregătim ca activități pentru distracție, dezvoltarea de abilități practice, vă invit să urmăriți pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau să vă abonați la newsletter.

1

Grădina cu lalele – Keukenhof Park (Lisse), ep. 5 din călătoria aniversară, aprilie 2019

Să ajungem la Grădina cu lalele – Keukenhof Park a fost visul nostru de când avea Loli 3 ani. Tot turul nostru prin Europa pentru ziua Lolitei avea ca destinație, de mijloc, de final o vizită la minunatele lalele.

După cu spuneam am plănuit vizita la lalele pentru 2 ani în urmă, dar atunci nu s-a materializat din diverse motive.

Keukenhof Park sau Grădina cu lalele a Olandei este situat în orașul Lisse, cam la 30 și ceva de minute distanță, pe autostradă, cu trafic puțin, de Amsterdam. Parcul Keukenhof este deschis în fiecare an, începând cu 21 martie și până pe 19 mai. Site-ul parcului aici https://keukenhof.nl/en/

Lanuri cu lalele – pe lângă Keukenhof

Pentru că am dorit să explorăm și zona de pe lângă Keukenhof-ul cu lalele, am pus pe planul de călătorie celebrul Amsterdam, frumosul Giethroon – Veneția Olandei și Zaanse Schans – minunatul sat cu mori de vânt. Astfel, cazarea noastră timp de 3 nopți a fost undeva pe la mijlocul punctelor de vizitare (ca rută) la B&B Blaricum Tafelberg.

Mic dejun a la Denise. A se vedea și cerealele Lolitei de la Lidl Romania :)))

Cazarea a fost în casa unei doamne minunate – Denise, care pregătea un mic dejun ca la carte, dichisit aranjat. Foarte drăguță cu Loli, ca o bunică a avut grijă de ea și s-a îngrijorat cu mâncatul în 3 fire al Lolitei. Într-una din seri ne-a lăsat să gătim ce am vrut noi, ne-a și recomandat locuri bune de mâncare în zonă și ne-a explicat despre parcarea P&R pentru Amsterdam. Ne-a dat la pachet prăjitura specifică pentru Ziua Regelui, să o savurăm pe ”croaziera” prin Veneția Olandei. Recomand cazarea, dacă ajungeți prin zonă.

Giethronn

Prăjitura tradițională de ziua regelui (nu am reținut numele, mi l-am notat atunci, dar nu găsesc fițuica, offf!”)

Giethroon

Vedeți rața! Așa curiozitate mai rar, voia ce mânca Loli!”

Ziua lalelelor, că despre asta vorbim în acest post a fost așa frumoasă și relaxată.

Tips&Tricks:

  • Biletul de intrare și parcarea le-am cumpărat on-line, oricum aveau multe case, poți plăti și acolo. Deși vremea a fost când soare, când vânt, pe toată perioada cât am stat în Olanda, aveau vizitatori puhoi, și cu toate acestea, cozile se mișcau repede. Dar noi am vrut sa evităm orice delay, așa că ce poți salva ca timp, salvează achiziționând bilete on-line.
  • Hartă primești de la intrare, dar poți să te lași dus de val.
  • Nu vă opriți la primul strat de lalele, e mare parcul și dacă te obosești de la primele straturi, rămâi cu locuri nevizitate din parc.
  • Fiecare pavilion din parc are boutique cu suveniruri, ceva de mâncare, toaletă.
  • Pentru copii 1+ până cât vă ține copilăria este un minunat loc de joacă, senzorial prin aleile cu scoici, multitudinea de culori, podețe cu apă, locuri de odihnă cu un ceva care poate fi explorat de un curios mic. Există o mică grădină cu animale, un loc de joacă foarte frumos amenajat, cu lemn mult și chestii de cățărat, tiroliană.

Ne-am plimbat până ne-au tremurat picioarele, ne-am minunat non-stop cât de frumos poate fi acest loc. Am stat la picnic, mâncat mâncarea de la pachet și cartofi cu diverse sosuri. Cel mai interesant era modul de obținere a cartofilor pai. Aveau o presă, puneau cartofii, se acționa manual presa și cădeau feliile de cartofi într-un găvan mare cu apă. Am mers și la locul de joacă până a început ploaia. Ne-am retras în zona pavilioanelor Flower-power. A zburdat Loli pe acolo, ne-am făcut poze, apoi am plecat rupți spre cazare.

Nu stric cuvinte că nu are rost, vă las cu pozele, sunt mult mai grăitoare.

Keukenhof

Straturi de lalele – unele zici că sunt bujori, așa multe petale au

Keukenhof

Mirare mare – parcă din astea erau și prin piață:)))

Keukenhof

Alee și ghiveci cu multe scoici. O idee minunată, în locul pietrișului care adună foarte mult praf. Probabil și astea, dar par reînprospătate.

Keukenhof

Nu ai loc de poze! Tot apare un picior, fund…

Keukenhof

Ziceți voi…ce frumoase sunt!

Keukenhof

Un copil captat de culoare și forme

Keukenhof

Coadă la poza cu saboți!

Keukenhof

Nu întrebați a câta oară sărim pietrele :))

Keukenhof

Nu te poți uita mai mult de câteva minute. Te hipnotizează, și era un colț mic portocaliu, pe o alee.

Keukenhof

Ajungi la Keukenhof și nu te mai saturi de lalele. Vă asigur!

Keukenhof

Chip de floare – vedere de pe o esplanadă construită special pentru a viziona construcția din flori (prinzi greu loc pentru un cadru mic și strâmb)

Fluture din flori, era alături de chipul cu flori

Imagine din pavilionul Flower-Power

Keukenhof

Atelier de creație florală – live!

Keukenhof

Zona de picnic – mare bucurie să stai tolănit pe iarbă

Keukenhof

Grădina fericirii – un proiect foarte frumos și inspirațional

Keukenhof

Fiecare piatră din grădina, fiecare piatră ce străjuiește aleea are un mesaj pozitiv. Foarte frumos!

Keukenhof

Alee cu mesaje din mica grădină a fericirii!

Keukenhof

Presa cu cartofi – a stat Loli să se uite minute în șir. Ar fi vrut să încerce și ea, dar erau cozile prea mari pentru astfel de explorări. Nu dovedea băiatul cu pregătitul cartofilor pentru cei din parc.

Keukenhof

Căsuța de la locul de joacă. Deși ploua, nu o puteai lua de acolo, abia când a început să ude tare am plecat.

Keukenhof

Diverse cadre amenajate pentru poze în pavilionul unde ne-am înghesuit toți de ploaie. Nu avea chef de poză, nu-i trecuse supărarea pe ploaie, pe noi, că am luat-o de la locul de joacă.

Imagine ca de basm – din interiorul parcului

Avem multe amintiri din acestă zi. Suntem bucuroși că am reușit să ducem copilul la locul promis de când avea 3 ani. I-am povestit într-o zi despre lalele și câte culori pot avea, plus că lucram acasă jocuri pentru recunoaștera culorilor și ăsta a fost visul de atunci. Să vedem lanurile de lalele! Iată un vis împlinit!

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine, tot din Olanda. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

0

Acceptare și accesibilizare. Interviu cu Ruxandra Mateescu – Asociaţia Supereroi printre noi

Adevărul este că, mulți dintre noi, fără vreo dizabilitate, purtăm ca adulți rănile copilăriei despre neacceptare, despre a nu fi îndeajuns de bun, de isteț, de slab, de înalt, și, cu toate astea nu suntem dispuși către acceptare și nici măcar nu ajungem cu gândul la cuvântul acceptare pentru oameni diferiți, pentru cei are muncesc enorm pentru acceptarea de care nici tu n-ai avut parte, pentru care ai muncit și tu, și de care te temi groaznic, numai că acum o poți ascunde mai bine.

Acceptarea se învață greu sau ușor, depinde cum te-a găsit și vindecarea până la ea te trece precum o operație pe creier. Nimeni nu-și dorește dizabilitatea, dar ea există și nu o poți îngropa pentru că e deranjantă. Nu! Așa cum vremea e cum vrea ea – azi soare, mâine furtună – așa și cu dizabilitatea! Nu o poți schimba, o trăiești, o urăști, înveți să o iubești, o spui și altora și faci ceva în privința asta.

În martie 2019, la București, s-a desfășurat workshopul Cum putem accesibiliza activităţile culturale pentru persoanele cu dizabilităţi?

Asociaţia Supereroi printre noi a invitat persoanele cu dizabilităţi, familiile şi prietenii lor, artişti, manageri culturali, profesioniști din domeniul psihologiei/psihoterapiei, precum şi pe cei care iubesc pe cineva cu nevoi speciale, la două zile de workshop pe tema accesibilizării spațiilor şi evenimentelor culturale pentru persoanele cu dizabilităţi.

Workshopul a fost susţinut de către Roger Ideishi, director și profesor de terapie ocupațională la universitatea Temple din Philadelphia, SUA și profesor asociat la Universitatea Metropolitană din Tokyo, Japonia. Accesul a fost gratuit, fiind nevoie de înscriere în prealabil.

Cum a ajuns Roger Ideishi în România?

Despre cum a fost posibil acest workshop mi-a povestit în interviul de mai jos Ruxandra Mateescu, fondatoarea Asociației Supereroi printre noi.

Cum/când ai auzit de  profesor Roger Ideishi?

Am auzit de Roger Ideishi în anul 2017, în august, după prima ediție ”Filmele Olgăi” – Proiecţii de film adaptate senzorial pentru copiii cu nevoi speciale. Imediat după eveniment o prietenă, Lili Covaci, mi-a trimis un link către un interviu foarte scurt cu Roger. Mi s-a părut fascinat tot ce am auzit. Am avut sentimentul acela că nu ești singur, că ceea ce gândești să faci pentru copilul tău și pentru prietenii lui nu e utopie, nu e doar în capul tău, iată, și alți oameni s-au gândit la asta, că sunt gânduri realizabile. Mi-a dat curaj! Am devorat toate materialele despre el și munca lui, la universitatea unde lucrează, cu cine a lucrat, despre spațiile accesibilizate în USA.

I-am trimis mail abia un an mai tarziu, când am simțit că am curajul necesar să vorbesc cu el și să îi povestesc ce am făcut și ce îmi propun să fac. A răspuns în câteva ore și de atunci ținem legătura. Am învățat de la el enorm de mult, mi-a trimis materiale după care să învăț – despre cum să propun și să fac activități accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Am vorbit de foarte multe ori live pe Skype. Și, în ultimul an și jumătate, am avut așa un bust de energie pentru noi proiecte și evenimente, pentru că a fost atât de deschis, dornic să împărtășească și transmită, nu numai pentru cei din țara lui, ci și pentru restul lumii, cum se pot accesibiliza activitățile culturale pentru persoanele cu dizabilități.

În afară de accesibilizarea actului cultural, orice formă de arta în proportie de 25% sau mai mult reprezintă o formă de terapie. Cum ai descoperit asta?

Art terapia este un segmnent aparte, terapia prin arta se face de către oameni specializați, pe ambele domenii. Ceea ce fac eu nu este terapie prin artă și nu aș vrea sa intru în zona asta pentru că nu am cunoștințe de artă, de terapie, doar în măsura în care trăiesc terapie zi de zi datorită Olgăi. Nici nu am cunoștințe de psihologie, doar din pasiune și din nevoie pentru mine și copilul meu. Art terapia nu e ceea ce fac prin evenimetele pe care le organizez, ele sunt forme de vindecare a unor răni, pentru că pun oamenii la un loc. Atât persoana cu dizabilitate cât și familiile cu copii cu dizabilitate ies din casă, împreună la activități culturale. Cred că aduc vindecare, deoarece nu te mai simți singur, între patru pereți, în fața unui calculator sau televizor.

In cazul nostru, Olga s-a născut cu multiple malformații, cu multe probleme de sănătate, cu trăsături faciale atipice, și, evident, în primii ani ieșeam afară doar în căruț, pentru că un timp a fost într-un aparat ghipsat. Oamenii se uitau urât la noi. Da, urât! Alt cuvânt nu îmi vine. Sau se uitau cu milă și dezgust, de nu puteai rămâne între ei. Multă vreme ne-a fost greu să ieșim din casă, ca o familie în locuri publice. Exact din motivele astea. Apoi, eram obositi, deprimați, depășiți de tot ceea ce ni se întâmpla, ceea ce trăiam, că nu mai aveam putere să avem relații sociale. Vreo 5 ani ne-au trebuit să ne vindecăm de lucrurile astea, să ieșim, să prindem curaj să ieșim în lume încet-încet, dar ne-am dat seama că lumea nu este accesibilă pentru Olga. De aici a pornit dorința, de la experiența noastră, de a crea evenimente și contexte sociale care să fie vindecătoare și de folos pentru copiii și famiile cu nevoi speciale. Pentru că știm ce înseamnă izolarea prin care trec, ce înseamnă să ieși din casă într-un mediu complet ostil. Asta am vrut prin ceea ce facem, să construim un mediu prietenos, accesibil familiilor cu copii, adulți cu dizabilități.

Există deschidere pentru a accesibiliza cultura, evenimentele la noi. Ce experiențe ai? 

Nu există deschidere de a accesibiliza cultura, în general nu există deschidere pentru a accesibiliza nimic! Dacă pe partea de a accesibiliza fizic locuri, evenimente, oamenii sunt empatici, ca acces fiind mai ușor de făcut – rampa, toaletă largă, pe partea de acces/ accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale la diverse medii considerate elitiste, culturale, academice deschiderea este zero. Oamenii care lucrează sau frecventează zonele acestea consideră că arta, cultura e un domeniu rezervat celor instruiți, educați, celor care știu să se poarte frumos, nu fac gălăgie când nu e momentul, nu șâșâie, nu ating lucruri, nu ridică mâinile, nu vorbesc tare, nu se mișcă necontrolat când trebuie să stea liniștiți.

Din experiență, sunt foarte puțini manageri culturali, consumatori de artă și cultură care consideră că și persoanele cu dizabilitate neuro-cognitivă pot participa la un concert, la vernisajul unei expozițiii, vizitarea unei galerii de artă.

Toate vin dintr-o convingere limitativă, oribilă pe care o perpetuăm de zeci de ani – persoanele cu dizabilitate intelectuală nu pricep nimic din lumea din jurul lor sau că trăiesc în lumea lor. Nimeni nu trăiește în lumea lui, și ei trăiesc în lumea noastră, doar că au un fel de a percepe lumea într-un mod pe care noi nu îl decodăm. Lumea pentru ei este la fel ca și pentru noi.

Există premisa greșită că persoanele cu dizabilitate nu au viață interioara și nu au sentimente. Dacă pornești de la această premisă, este normal să nu vezi rostul accesibilizării mesajului cultural, de aceea trebuie deconstruit mitul acesta.

Persoanele cu dizabilități neuro-cognitive au viață interioară, au sentimente, au gânduri, văd lumea în care trăiesc, nu trăiesc într-o lume a lor care e făcută dintr-un neant, sunt la fel de viabile interior ca tine, ca mine, ca fiecare dintre noi, doar că decodarea se face după altă cheie, dar nu înseamnă că nu se face, că la ei nu ajunge nimic.

Dacă s-ar înțelege acest lucru ar fi o deschidere mai mare pentru accesibilizarea artei, culturii.

Sunt muzee care au încercat accesibilizarea expozițiilor temporare și permanente?

Există, puține, dar există. Sunt manageri culturali, pe care îi și cunosc personal, și care m-au întrebat cum pot accesibiliza expozițiile, spațiile culturale pe care le conduc încât și pentru persoanele cu dizabilități să le poată vizita

Acum este foarte important ca noi și cei ca noi – părinți ai copiilor cu dizabilitati, respectiv adulți cu dizabilități – să vorbim cât mai deschis, sincer despre nevoile și realitățile pe care le trăim. Dacă noi nu povestim viața nostră concret, ceilalți nu vor înțelege ce înseamnă viața asta și nu se vor gândi la nevoile noastre atunci când concep un program, o expoziție.

Dacă noi nu ne facem auziți, restul lumii nu are de unde să știe, să pună întrebări, să cunoscă și să schimbe ceva din munca lor. Practic dacă noi nu vorbim, dizabilitatea, viața în dizabilitate nu există și pentru ceva ce nu exista nu se poate face acomodare, accesibilizare.

Cei cu care am colaborat, nu știau nimic despre nevoile noastre (ale tuturor celor care au dizabilități) și au avut întrebări, au pus întrebări, au înțeles, au încercat să schimbe ceva din munca lor pentru ca le-am povestit, le-am vorbit. Dacă tăceam, informația nu ar fi ajuns la ei, nevoile speciale sunt diferite și necesită moduri diferite de abordare. Vorbind despre dizabilitate, facem oamenii, operatorii culturali să înțeleagă o realitate pe care tu o trăiești zilnic și pe care ei poate o întâlnesc ocazional 2-3 secunde, fără detalii semnificative sau nu.

O parte din muzeele din București au încercat să își accesibilizeze expozițile, sunt și câteva din țara, dar nu stiu exact ce au făcut.

Despre beneficiile accesibilizării – Ruxandra a scris pe site un post explicativ: Beneficiile activităţilor culturale și educaţionale adaptate copiilor cu nevoi speciale. Despre partenerii Supereroi printre noi și evenimentele în parteneriat cu muzee și galerii de astă, artiști vizitați pagina de Facebook https://www.facebook.com/SupereroiPrintreNoi/ și site-ul http://supereroiprintrenoi.ro/

Cu ce a venit nou workshopul lui Roger Ideishi? 

Subiectul a fost nou, nu s-a mai abordat, a fost o premieră pentru România.

Am trimis peste 300 invitații către instituții de stat și private.

Am pus părinți și manageri culturali în aceeași sală și au ascultat un om cu experiență de peste 30 de ani în accesibilizarea spațiilor culturale, crearea de program incluzieve.

AICI este sumarul workshopului.

După cum spuneam încercăm să demontăm mitul – cultura, arta sunt domenii elitiste, rezervate doar elitelor intelectuale  Arta este pentru toată lumea, cu cât mai non-verbal este publicul cu atât arta este mai potrivită pentru el. Ca să privești un tablou nu trebuie să vorbești, ca să privești un spectacol de dans nu trebuie să vorbești, ca să înveți să dansezi nu e nevoie să vorbești.

Ideea, convingerea privind non-elitismul artei a fost noutatea workshopului!

Cine sunt Supereroi printre noi?

Asociatia Supereroi printre noi a fost înființată acum 4 ani, de mine și soțul meu, am format o comunitate on-line, un site cu povești – Povești despre tăcere, despre lucrurile care nu se spun, povești ale părinților cu copii cu dizabilitate, ale fraților copiilor cu dizabilitate, adulților cu dizabilitate. Poveștile au venit încet-încet, ideea era să ne găsim, să ne întâlnim ca nimeni să nu se simtă singur.

Din anul 2017 am început să organizăm evenimentele adaptate pentru nevoi speciale. Lucurile cresc organic, odata cu creșterea Olgăi, cu nevoile ei, ale prietenilor ei. Vrem ca lucurile să vină de la sine, fără a forța lucrurile, și în acest fel vor crește ideile si programele noastre.

Cum căpăta putere un supererou, dar părintele? 

Am învățat să cer de la Dumnezeu putere pentru o zi, ziua curentă, rareori fac planuri pe lungă durată, e mai înțelept așa. Îmi iau puterea din liniștea si pacea pe care o cer de sus în fiecare dimineață.

Îmi iau puterea și din munca pe care o fac, mă încarcă pozitiv să fac lucuri pentru oameni ca mine, să văd copii fericiți la fiecare eveniment, cu părinți care se simt bine cu copilul lor în lume.

Mă întristez când văd familii triste, încrâncenate să apere copilul, apoi mă văd și pe mine în vitrinele magazinelor, am față de bodyguard când sunt cu Olga în oraș. Sunt încruntată, în gardă pentru cel care se uită urât la ea. Îmi place că la evenimentele noastre nu mă văd așa, nici pe ceilalți părinți nu îi văd așa, mă încarc cu liniștea care o văd. Asta e puterea mea.

Fiecare are resursele lui de putere. Ideea este că nu avem tot timpul putere, înainte de a purta ”bătălia” din exterior, avem de dus bătălia din interior – din capul nostru – cu diagnosticul, cu birocratia dosarelor de dizabilitate, nedreptățile din afara casei. Suntem obosiți de multe ori, părinții copiilor cu dizabilitate, ca și restul, au nevoie de prieteni, au nevoie de ajutor, nu doar de întrebarea cu ce să te ajut, ci de îți fac piața azi, doar tu fă lista, scot copilul în parc etc. Au nevoie de ceva concret! Iată inspirație vizuală, cum poți folosi un mesaj deja conceput dacă te blochezi cu telefonul în mână sau cu degetele pe tastatură – Cum pot ajuta un părinte al unui copil cu dizabilitate?

supereroi printre noi

carduri cu mesaje ce pot fi achiziționate de pe site-ul Supereroi printre noi, sursă foto:www.supereroiprintrenoi.ro

 

La copiii cu dizabilitate puterea vine de la copiii tipici. La Olga se vede din felul cum lucrează la terapie, este veselă, cooperantă. Puterea ei vine din acceptare, atunci când se simte acceptată.

La fel ca și în cazul adulților. Când nu ești oia neagră, ești linistit.

Asociația Supereroi printre noi muncește mult la vizibilitatea oamenilor speciali, la ”ieșirea din casă” a copiilor cu dizabilitate și a familiilor lor. Intrați pe site-ul lor http://supereroiprintrenoi.ro/ să descoperiți ce fac, scrieți-le, veți găsi în comunitatea Supereroi printre noi sprijin pentru acțiuni speciale și incluzive.

Dacă vrei să citești povești interesante, interviuri cu specialiști și despre oameni care au pus bazele unor proiecte de interes social, vă invit să urmăriți pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau să vă abonați la newsletter.