Zi de sărbătoare…

1 Decembrie, în mica noastră familie, a însemnat și transmiterea unor valori. Am făcut asta în timp, cu puține cuvinte și acțiuni, ținând cont de vârsta copilului.

Privind în urmă, fiecare 1 Decembrie a fost cu bucurie. Am integrat frumos într-o sărbătoare mică acele valori pe care fiica mea le putea pătrunde ca sens.

Retrospectiv …

1 Decembrie a fost despre sănătate și cât de mult prețuim starea de bine a familiei.
Dans și bucurie – că suntem împreună și avem un acoperiș deasupra capului. Eram în căutare de casă și casa ei de atunci a devenit casa ei de acum.  A fost despre promisiuni – vezi aici.
Despre prietenii de-o viață și despre cum ne întorceam mereu la copilărie, la casa părintească.
2019 a fost ultimul Decembrie cu Mamaia Petruța.
In curtea casei bunicilor, un ultim rămas bun, înainte de a pleca la București.
2020 a fost despre #săfimbine, despre școala online și despre nevoia de fi uniți și conectați în vremuri grele.

1 Decembrie 2021

Pentru această zi bunicul patern, Tataia Dan, a pregătit un mic text, în ideea de conexiune între generații. Gândurile și opiniile bunicului să fie ca niște file de istorie, pe care nepoata lui să le consulte și să le insereze în traseul evolutiv al locului unde trăieşte, din viitorul ei.

Mărturisiri

Mărturisesc că am avut întotdeauna, în gând, simbolic, reperele dragostei de țară a lui Mihai Eminescu și ale lui Alecu Russo în cunoscutele „Ce-ți doresc eu ție, scumpă României” și  „Cântarea României”, și atâtea alte dovezi de iubire, forță și virulență în a apăra pământul strămoșesc, împinse până la sacrificiul suprem.

Țara, „mireasă, mamă cu amor”, „țară de glorii și de dor”, „la trecutu-ți mare, mare viitor”, sau „Fiii tăi trăiască numai în frăție”….veșnicie, glorie și bucurie.

Mă gândesc la cuvintele  patriotism și naționalism folosite uneori cu stângăcie, la păstrarea tradițiilor și obiceiurilor românești, țările occidentale realizând că le-au cam pierdut pe ale lor. De asemenea, îmi amintesc regretele bunicului nonagenar că pleacă în Eternitate neîmpăcat că Basarabia nu a revenit la Patria mumă, România, iar Mareșalului Antonescu – cu toate greșelile făcute – nu i s-au recunoscut oficial meritele de bun român.

Ce-i doresc țării mele?

O radiografiere, comparând Ieri cu Astăzi și cu semnele unui Mâine prosper, în perspectivă, nu se poate face. Înainte de a fi economică și politică, o criză este mai întâi, morală.

Îi doresc țării mele ca românii de pretutindeni să iubească aproapele, credința, frumosul în toate formele lui, adevărul și dreptatea, toleranța, să fie altruiști, generoși și iubitori de țară.

Reversul medaliei

Este revoltător la ce cote a ajuns corupția și abuzurile de tot felul cu o justiție aservită. Imoralitatea, șantajul, la loc de cinste. Cum poți admite copii dezavantajați, abuzați, neglijați și bătrâni umiliți, chiar batjocoriți, în ultima parte a vieții? Se face atât de puțin…

Acțiunile de protejare a celor defavorizați sunt improvizații, fondurile alocate fiind minime. Impostura și ipocrizia la tot pasul, mojicia și bădărănia sunt completate cu tupeul manifestat cotidian, ca ceva firesc. Se dau ani de pușcărie urmați de detenție cu cheltuieli substanțiale când esențial ar fi să se recupereze prejudiciul și  ceva muncă în folosul comunității . În văzul lumii, la muncă, în aer curat. Dar, corupția este generalizată iar organele abilitate sunt depășite. Am convingerea că legea blândă încurajează infracțiunea! Se votează? Să se și aplice!
Guvernații, parlamentarii, edilii, toți cei responsabili, inclusiv Clerul, trebuie să ofere modelul, iar legile, drepturile și obligațiile trebuind să fie respectate de toți.

Cuvinte cu har, ca o invocație, din Cântarea României:

„Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ ?
Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate ?”
și…  Doamne, fă-Ți milă !
Fii cu inimă bună…..țară binecuvântată!
Iar peste ani, cei tineri, urmașii noștri, să poată spune :
„Cinste fie părinților noștri, care s-au luptat vitejește și ne-au lăsat de moștenire moșie și slobozenie!”
Sunt opinii dar mai ales gânduri și sentimente astăzi, 1 Decembrie, zi de Sărbătoare Națională care coincide şi cu ziua de naștere a fetei mele, mătușa Lolitei. Așadar, dublă sărbătoare!

La mulți ani, România!