10 lucruri care ţin de joaca noastră

Nu sunt fun al trendului DYT. Din lipsă de timp, nu că nu mi-ar face plăcere. Urmează ceva despre mine. Scrie modestie pe ici pe colo, nu  glumă. Îmi place cum scriu (caligrafie), cum desenez, cum debitez fraze cu substanță la momentul potrivit, cum mă lovește inspirația culinară tam- nesam și fac ceva delicios din te miri ce, și îmi plac jucăriile și cărțile pentru copii. Mă opresc aici. Gata intro-ul.
Loli are jucării, i-am făcut câteva, multe sunt cumpărate. Cărțile cu care ne amuzăm sau le citește ea fără mine, de la cotor până la colțurile paginilor cu sonor de clefăit (oare ce?) hârtie, sunt de la magazin.
Marea găselniță a lunii a fost să îi fac eu cartea Lolitei, diferită de cea cu care mă tot laud (încă e în stadiu avansat de primul cuvânt după titlu, sunt în urmă rău). Și când să lucrez la ea? Nu e cu cuvinte, să tot șterg, să invoc muze, să scriu pe telefon ideea sau cuvântul cheie cât înghite din linguriță Loli. Nuuuu, aia e simplu (de asta sunt încă la început, nu?). Ei bine, asta e cu ac cu ață, cu lipici, cu sfoară, canafi, nasturi, fundițe și ce am prin casă și ce a avut prin cutii prietena mea.
Bun, m-am apucat. Am crezut că va merge greu, nu a fost așa. Primele trei pagini erau aproape gata din prima seară, sesiune de lucru, să zic așa. Nu mă asteptam să îmi placă așa tare și voiam să cos tot să termin. După ce am adormit prințesa, mă scurgeam de oboseală, voiam să trag pe dreapta. M-am apucat ca să încep, să îmi fac planul, eram letargică, ca mai apoi după prima cusătura să nu mă mai opresc. Iulian m-a trimis la culcare: Hai, mami, mâine e o nouă zi. Mda, thanks. Am visat toată noaptea, printre țocăielile mândrei cum coseam, inventam pattern-uri și giumbușlucuri educative.
Joaca asta tare bine face. Nu știu cum se simt cei care desenează, creează jucării, eu parcă am revenit la copilărie. Cred că dacă te pricepi un pic la jucării, ai și un pic de talent și idee de cum să construiești ceva în scop educativ, ai cea mai tare meserie.

10 lucruri când te joci cu cu copilul, jucăriile copilului sau le faci (din experiența noastră M&L).
1. Devii copil și îi înțelegi nevoile cognitive.
2. Scopul jocului – deprinderile.
3. Orice poate fi jucărie, trebuie doar să intri în joc.
4. Jucăriile au instrucțiuni de folosire însă ele pot avea scopuri diferite. 🙂
5. Jocul poate fi în doi, trei sau doar unul. Bebelușii, copiii mici au nevoie și de spațiu în joaca lor.
6. Îmi plac toate jucăriile copilului meu. Punct pentru mami. Nu știu dacă e de bine sau rău, le-am cumpărat pentru că stimulează copilul și sunt safe.
7. Când nu prezintă interes o jucărie, jucăriile, ne jucăm… la sertare. Le închide, deschide, prinde degete, nu le mai prinde, umple casa de ciorăpei, pantaloni și ce altceva nimerește. Multe de învățat la dulapul ei.
8. Oricât aș încerca să schimb locul de joacă până nu se plicitește nu e chip să o îndupleci. Exemplul de la punctul 7. În unele zile stăm doar pe lângă sertare. Și mai adaugă și șoșonii mei de casă. După ce i-am căutat o zi întreagă, unde erau? Acolo unde le-a găsit ea loc. Între hainele ei frumos aranjate de mami.
9. Jocul este necesar, chiar și atunci când nu îți arde de asta. Dacă transformi o situație (care merge, evident) într-un joc atunci ai o abilitate, o emoție învățată.
10. Hai să ne jucăm, Loli! Revenim.