Lisabona 3 zile și cu copil egal călătorie de vis. Iată de ce:
Nu știu cum a fost începutul de an la voi, la noi a fost greu tare pe toate planurile, abia așteptam primăvara să se liniștească toate lucrurile, să ne putem organiza să evadăm undeva. Undeva aproape sau departe, nu conta (doar să ne ajungă bugetul), unde să ne umplem mintea cu pozitiv și bine și să ne reîntoarcem pregătiți, să funcționăm un pic mai cu spor ca până înainte de plecare.
Am făcut calcule, căutat oferte și am rezervat 7 zile portogaleze, 4 pentru Lisabona și 3 pentru Porto (să ne bucurăm acolo de niște licori dătătoare de stare de bine). Practic cu tot cu drumul dus – întors au fost 3 Lisabona și 2 Porto.
Înainte de a fi părinți vacanțele noastre au fost active și fără prea mult stat cu burta în sus, mai mult plimbări, vizite, chestii de făcut și încercat. Cu Loli am fost la mare și ne-am lecuit. Nu e genul static nici ea. După vacanța de anul trecut, am înțeles că așa cum ne place nouă relaxarea asta cu multă activitate, așa îi place și ei.
Vacanța, în sine, este o plăcere și Loli lasă acasă sau uită de tot nazurile și ifosele, de fiecare dată. La drum întâmpină greutăți. Îi place cu avionul, numai că drumul ce depășește o oră este greu de înghițit și tot ce am pregătit ca activități o ține fix 3 minute. Desenează, lipește, face puzzle cu viteza luminii și gattta!
Călătoria cu avionul cu tot cu delay-ul de îmbarcare a durat 4 ore și 30 minute. Zborul a fost după-amiaza și nu a dormit nici acasă, nici pe avion. Nici nu consum cuvinte pentru câte a făcut în avion și cum a decurs zborul. E în genul acum râd și mă amuz, atunci am râs și m-am amuzat doar pe bucăți.
Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – in aeroport a studiat tot
in avion a probat scaunul, hubloul in fel și chip
Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – somn imediat după aterizare
De la aeroport am ajuns cu metroul la cazarea noastră, un apartament în zona de centru a Lisabonei, într-o clădire veche, dar cochetă și la care ajungeai după ce leșinai de la cele 3 șiruri de trepte, în pantă. După 4 ore de zbor, plus diferența de fus orar 2 ore mai devreme, cu 2 trolere, 2 rucsaci, căruț și mândra mega obosită, am bolborosit fiecare treaptă.
Tips:
- merită să închiriezi studio sau apartament din timp pentru că Portugalia o fi ieftină (dar nu exagerat, doar la mâncare și țoale), nu este ieftină la transport și cazare. Bilete de tren pentru Porto, de asemenea, tot din timp, că altfel te usucă la portofel.
- traseul să îl cunoști dinainte pe zile, dacă ai copil mic care folosește cărut, Lisabona nu e chiar cea mai potrivită pentru explorat. Mai bine când e mai mare sau doar în sistem de purtare, dacă te țin șalele.
Muzeele, punctele turistice și metroul sunt dotate cu rampă și lift. Loli a folosit căruțul pentru relaxare, a dormit în căruț, ne-am descurcat chiar și pe treptele până la apartament, însă e mai mare și nu e deranjată de mersul off-road like datorat pavajului. Da, foarte puțin asfalt lin în Lisabona.
Acolo unde nu se putea cu ea în cărut a mers pe jos. De asta spun – ar fi bine de știut, pe zile, ce vrei să faci, ca să te organizezi cu transportul copilului. Unele plimbări nu necesită căruț.
- mănânci cu localnicii, nu neapărat în locurile recomandate turiștilor. Costă mai puțin și mănânci bine. Supermercado-ul din cartier era slab aprovizionat. Chiar și în mall stau slab la capitolul magazin alimentar. Aș fi plătit pentru un Mega mic cu de toate.
Bun, am ajuns, ne-am cazat cu nițel peripeții că nu am înțeles cum vine treaba cu cheia. Totul e digital, cu cod.
Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – prima zi
Am început cu Parc Eduardo VII, ne-am plimbat pe alei, am dat de un loc de joacă de unde Loli nu voia să plece nici după o oră.
Apoi coborât pe Avenida da Liberdade – Champs Elysee-ul Lisabonei cu mult pavaj frumos ca design, cu statui, magazine de firma până la Arcul de Triumf sau Rua Augusta Arch, apoi până la malul râului Tejo, unde am făcut poze, admirat imensul pod care traversează râul, am cotit spre Time Out Market– unde e raiul cu mâncare.
u
Loli după joacă plus aerul tare (vremea mai răcoroasă ca în București) a adormit imediat după popasul la Starbuks, de unde am luat cafele și ceai. Cu Loli în căruț ne-am plimbat în voie, am admirat ceramica și magazinele cu mâncare, suveniruri din plută și alte nimicuri ochioase din cartierul Baixa Chiado. Ne-am oprit să dezgustăm buletele cu cod. Fff bune, țin de foame.
Când s-a trezit mândra am luat masa în bazarul cu mâncare Time out. Îi tot dădeam târcoale cât ea își făcea somnul. Am luat supă de cârnați, supă de pește, orez cu fructe de mare și pâine prăjită cu sardine. Yammy!
Șiii cu burta plină ne-am pornit la urcuș spre castel Castelo de São Jorge. Greu la început, drumul este în pantă însă plin de buticuri care îti iau ochii, așa mai respiram un pic. Chiar și așa a fost o plimbare, în plan mega inclinat, plăcută și relaxantă. Familiile cu copii au prioritate la obiectivele turistice. Am intrat rapid fără a sta la coada, există casă prioritară pentru familie cu copil în căruț sau în brațe.
Mândra mea dormită bine, cu legănat natural, a escaladat tot prin cetate, a fugărit păunii, nimic nu i-a scăpat. Căruțul nu ne-ar fi folosit aici, dacă începeam sejurul cu acest obiectiv. Fiind patul Lolitei în vacanță, pentru somnul de prânz, nu am plecat nicio zi fără el, în plimbare. Dacă nu stă copilul, duce rucsacul, apa, fructele și multe alte nimicuri care te-ar încurca la mână.
După castel ne-am plimbat prin Alfama – cartier medieval, gen labirint, urcuș, coborâș, tare simpatic și pitoresc. Ne-am pozat, rotit ochii, văzut obiective turistice pe dinafară.
Am luat masa în oraș, la Verde Minho, unde am mâncat pește cod și dorada. Foarte mari porțiile, cu garnitură și tot tacâmul. Prima zi în Lisabona cu oboseala acumulată de la zbor, aer nou etc, mâncat chestii noi, mațele mele au făcut război și chiar mă gândeam că o să îmi dau rând cu fiică-mea la olița portabilă. Nu aveam la mine nimic de închegat intestinele, așa că la cină am cerut ceva tărie. Știți voi, leac de la bunica. Și cum nu cunoșteam nicio sticlă dintre cele de pe tejghea și îmi tot arăta portughezul vorbitor doar de limba lui, am ales un fel de țuică de casă. Mamăăă, ce bine mi-au făcut cele 2 păhărele. Gata cufureala instant, fără minciună, în plus nici nu am simțit cum am urcat cărutul pe treptele buclucașe până acasă, la cazare.
Când am rezervat cele 4 zile în Lisabona, Accuweather arăta o vreme de vis, înainte de plecare prognoza era de frig și ploaie. Great, mi-am zis! Vreme nașpa, ce vacanță vom avea?! A fost un pic mai frig decât în Bucuresti, cu ploaie în zilele de vizitat mai mult în interior, a fost chiar plăcut per total. Nu am înjurat chiar așa tare Accuweather-ul, in the end. Ba chiar în ultimele zile duceam dorul celor 14 -15 grade, cu cer noros, pentru că ne-a ars soarele ca și cum am muncit pe tractor în câmp deschis.
Lisabona 3 zile, cu copil cu tot- ziua 2
A doua zi a început așa: am chemat un Uber, ce nu a ajuns la noi, deoarece acolo unde eram noi cocoțati, nu a știut să ajungă. Ne-am pornit spre autobuz, dar până la urmă cu un nene bătrân, cu taxi, am ajuns în punctul cel mai îndepărtat față de centru. La Torre de Belém, ta-da! Turnul de apărare Belém a fost mare încântare pentru Loli, voia să se aventureze peste tot. Am luat la rând obiectivele din zonă – monumentul dedicat exploratorilor. Alt loc numai bun de escaladat.
La Mosteiro dos Jerónimos am sărit coada kilometrică. Cu Loli în cărut și 2 ani în loc de 3 (așa li s-a părut lor, eu nu am tăgăduit) am cumpărat rapid bilet și vizitat locul. Impresionante balustrade, arcade și biserica. Este o mânăstire veche, măreață ca stil, acolo sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis Camoes, Henry Navigatorul și Dom Sebastiano.
Imediat în vecinătate este renumita Pastéis de Belém. Eu cu Loli am mers la un loc de joacă din apropiere, Iulian a stat la coada plină de pofticioși. Sincer nu m-au dat pe spate. Gustul pentru mine – foietaj cu budincă de vanilie. Mă gândeam că voi apela iar la țuica portughezului, pentru că eu la chestiile astea cu aluat și budincă nu reacționez bine. Am scăpat, se pare.
După ce am mâncat de prânz ne-am pornit spre Muzeul Caleștilor (Museu Nacional dos Coches). Inițial nu prea voiam să intrăm, Loli dădea semne de oboseală, însă a meritat. A alergat mândra peste tot, butonat info touch-urile. Ar fi escalat pe acolo, să vadă cum e călătoria cu caleașca, cu greu s-a lăsat convinsă că nu se poate. Un pic de scandal, s-a mulțumit să alerge. Sunt tare frumoase caleștile, te duc în trecut și e un sentiment plăcut, de poveste.
După agitația de la trăsuri, Loli s-a așezat la nani. Prin urmare, am văzut pe dinafară Muzeul Electricitatii – Museu da Electricidade. Ar fi fost drăguț.
Am mers pe lângă malul râului Tagus, ne-a bătut briza apei, plus soare când în nori când nu, de ne-am făcut raci la figură. Loli a dormit 2 ore sub coviltir și cu pălăria pe ochi, era mega fresh după. Pe mine mă usturau sprâncele, abia seara am văzut că aveam bronz pe formatul ochelarilor de soare. După plimbarea cu briza în freză am luat trenul și metroul până acasă.
Apartamentul unde am stat este situat lângă o piață mare cu loc de stat fie la terasă, fie doar să reflectezi la lucruri, fie la un spectacol. Asociația imigranților din Republica Moldova a organizat un târg cu tradiții de Paști. Am încondeiat un ou cu Loli (mâzgâlito-pictat, mai bine zis).
După momentul nostru artistic cu oul încondeiat, ne-a alergat Loli pe acolo, am mâncat ceva și am ascultat muzica faină. A fost un concert de muzică cu instrumente interesante gen oale cu mărgele.
Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – ziua 3
Ultima zi, ziua 3 a fost ploioasă. Soțul meu a studiat în țară vremea de pe coclauri și pentru zilele ploioase a trecut în planul de călătorie vizita la Oceanarium și Ciencia Viva. Dimineață, da, a plouat cu găleata, ziua doar nori cu vânt mult.
Foarte drăguț Oceanariumul, dimineața a fost aglomerat dar respirabil. Am citit asta undeva și am făcut întocmai. Ne-am grăbit să fim acolo fix după deschidere. Sunt automate de bilete dacă vrei sa scapi de coada de la ghișeul cu bilete. Traseul este foarte bine gândit, cu cărutul nu am avut probleme, aveau lifturi și rampe. Super drăguți cei din staff, dacă nu luam liftul ne trimiteau în directia lor. Când am terminat de vizitat era plin ochi. La cafeteria de acolo Loli a mâncat supă de legume și chiftele din pastele lui Iulian. Mama(eu) a lăcrimat de mulțumire că a mâncat bine copilul.
Casa Științei este pentru copii mici și pentru copiii mari peste 18 ani, 35+ ( noi:))). Este un loc al experimentelor și curiozității. Ne-a plăcut mult.
Mulțumită de vizita la Oceanarium și de tot ce a experimentat la Casa Științei fata mea a adormit imediat cum am ieșit la plimbare pe malul râului. La întoarcere, piața de la noi iar plină. Altă manifestare culturală, altă muzică. De data asta am mâncat în apartament, a gătit Iulian paste și ce cumpărasem de pe acolo. Cât a pregătit el cina eu am organizat bagajul pentru călătoria de a doua zi la Porto. Las povestea pentru săptămâna viitoare.
Aaaa, am mâncat în ultima zi în Lisabona o înghețată mega bună. Loli a fost în extaz, ne-am bătut pe fiecare lingură de înghețată. Gelado Santini a fost locul de unde am plecat mulțumiți și bine înbuibați de un mix de gusturi yammmy.
