0

Ramă foto cu numere pictate – un proiect DIY realizat de un bunic talentat și o nepoată și mai și…

Nouă ne place mult să pictăm, să facem diverse proiecte DIY. Ultima parte cu DIY pentru casă, pentru bucuria de a construi ceva ne-a prins tare în ultimele luni.

Acest proiect DIY – ramă foto cu numere pictate nu era în plan. Ideea a venit din dorința de a face ceva mai mult, nu doar a picta niște numere, exersa numere și cantități și gata. Punem lucrul deoparte și ne aducem aminte la un moment și vedem ce facem mai departe cu niște numere de lemn pictate.

Bunicul Dan era la noi în vizită și cum voia o activitate inedită cu mândra, un ceva care să rămână pentru ea ca amintire, în afară de timpul lor în parc și alte mici activități, voila idee. Să facem echipă și să avem un tablou portret al mândrei, cu numere pictate și numai bun de pus pe perete.

Puzzle-ul cu numere cumpărat de la Ikea prindea praf de prin primăvară pe un dulap. L-am tot ocolit, în așteptarea unei idei. Inițial l-am luat ca să exersez cu Loli numerele. Să le colorăm simplist și să punem la cale activități cu numere. Dar am avut în lucru din primăvară până acum alte activități, proiecte, așa că abia zilele trecute i-a venit rândul la lucru.

Bun, cum s-a desfășurat lucrul: 

  • Ne-am împărțit numerele.
  • Fiecare a venit cu inspiratia și designul lui.
  • Bunicul a pictat până în ultima clipă, aproape să piardă trenul. Da, ne-am apucat cu câteva zile înainte de plecarea lui.
  • Noi, fetele, ne-am lăsat ghidate de culori și inspirația de moment. Pentru 1, 3 și 9 nu am făcut vreun design înainte. Am colorat și desenat după plac. La 6 și 5 am desenat eu conturul animalelor și Loli le-a dat culoare. La detalii am ajutat-o puțin.
  • Montajul a fost mega discutat. Câte puncte de prindere, barza să nu fie strâmbă, poza să umple rama etc.
  • Pentru ca fotografia să intre frumos, am făcut amprenta onduleurilor și am tăiat după model.

Acvila și foca – inspirație Loli

Pelican și barza – design bunicul Dan

Croco și șarpele – 5 și 6

Tricky snake, greu de făcut fără să depășească, am retușat la final micile imperfecțiuni.

 

Materiale tablou:

  • Puzzle numere Ikea ( am pus link mai sus)
  • Culori acrilice Lidl
  • Poză dimensiuni 15×21, mergea mai mare 18×18 ca să încapă perfect.
  • Lipici – am folosit Moment classic care se preta și pentru lemn.

Noi am făcut desene cu animale, dar poți picta numerele într-o singură culoare și tot frumos ar ieși. Însă ne place provocarea, prin urmare am ales varianta animalică.

Produsul final, asamblat, înainte de montat pe perete. Frumos, original, nu?

Ce am urmărit pe lângă bucuria de a vedea zi de zi un tablou frumos cu mândra:

  • Să ne distrăm 
  • Să punctăm o amintire faină cu bunicul
  • Să dăm ocazia celor două generații 76, respectiv 5 ani să se conecteze prin joc, printr-o activitate simpatică
  • Să exersăm numerele și abilitățile de motricitate fină și grosieră, atenția și concentrarea prin pictură
  • Să ne bucurăm de puterile noastre în echipă

Ce poate face un bunic pentru nepoată, iată inspirație aici – gamebordul construit din nimicuri, pe ideea că nu ai nevoie de chestii fancy, doar de inspirație și bunăvoință ca să te joci. Aici este jocul vechi care va fi refăcut și pus în practică cu mândra la următoarea vizită.

Spor la meșterit! Să ne arătați și nouă cum a ieșit rama voatră!

0

Graficul oamenilor din viaţa noastră 

Ia doi oameni pe care i-ai cunoscut, te-au cunoscut și poziționează-te în viața lor. Apoi în viața ta. Ca la matematică cu axa x și y. Alege liniile pe care vrei să le urmărești, în genul liniilor din palmă. Nu ghicim aici, doar ne ghidăm. De exemplu, linia dragostei, prieteniilor, relațiilor de muncă. Definește pe axe timpul de când vă știți și timpul de când nu vă vedeți sau momentul de acum. Hașureaza și fă inventarul lucrurilor pe care le-ai învățat pe fiecare linie despre tine prin persoana respectivă și despre persoana respectivă.

Cât ai știut de la primul nod al relației (indiferent de gen) până la momentul prezent despre faptul că experiențele nu sunt numai despre celălat ci și despre tine. Cât știi acum când faci calculul. Câți ani ne trebuie să facem lucrurile să meargă, să ne învățăm lecțiile și să le dăm mai departe?

Pentru unii mult, pentru alții puțin. Pe graficul copilului pornim de la întretăierea axelor. Tot ce știm noi vor ști și ei. Nu va fi perfect, pentru că mulți dintre noi încă ne învățăm lecțiile. Dar vrem să dăm startul unui grafic cu noduri de relații care să scoată din copiii nostri oameni cu potențialul pe care și-l doresc. Nu pe care îl vrem noi.

Graficul oamenilor din viața noastră, poate să fie simplu, fără multe noduri, poate fi un păienjeniș. Și să fie bine. Un singur nod înseamnă că am trăit. Ce și cum am trăit contează.

Am fost cu Loli la ziua unui coleg de grădiniță. Am încercat să vizualizez momentul când Loli va merge la joacă cu prieteni de școală, momentul în care are parte de micile ei drame. Și nu am văzut nimic, pentru că nu am ajuns acolo. Vor fi highlitght-urile vieții mele de părinte. Și cum nu dormeam eu de căldură, oboseală, în noaptea aceea după petrecere m-am gândit și la prietenii mei. Cum am legat prietenii, cât le-am întreținut, ce am făcut pentru prietenul respectiv, ce am apreciat, dezaprobat, lucruri pe care le-am spus sau nu le-am spus. Sunt oameni care ne traversează existența și habar nu avem cât de mult ne-au transmis. Nu prin vorbe, neapărat.

Am întâlnit oameni fugitiv și i-am regăsit apoi mai târziu. E mare lucru când vezi evoluție, nu sună extraordinar evoluție, dar da e emoționant să vezi oameni buni deveniți și mai buni.

Cred că un mare wow merge după ce faci graficul celor pe care trec prin viața ta.

Încă ceva – când tu ești nodul ultim pe axa inimii, speri din tot sufletul să rămâi. Să înveti lecțiile pentru tine, să contribui și pentru celălalt. Cred că e wow-ul cel mare. Să fii ultimul nod, să se termine cu tine.

credit foto – unsplash.com

0

Ziua când au plecat creioanele colorate – o carte care ne-a cucerit!

Astăzi va fi despre Ziua când au plecat creioanele colorate – o carte care ne-a cucerit! Vă spun povestea de scurt, ca să nu vă iau plăcerea de a citi. Vă garantez că veți merge să o răsfoiți de curiozitate la librărie.

Am descoperit această carte la una dintre nașele mândrei (Mulțumim, nana Raluca!). Am luat-o cu împrumut acum o lună și ceva și o citim frecvent.

copertă Ziua când au plecat creioanele colorate

Povestea începe așa…

Un băiat pe nume Duncan se trezește într-o zi că a rămas fără creioane colorate. În locul lor, în cutie, fiecare creion i-a pus o scrisoare.

Scrisorile creioanelor sunt despre prietenie și obiecții clare legate de prietenia lor, nu neapărat reproșuri – sunt creioanele care muncesc prea mult, prea puțin, sunt inversate pentru anumite roluri etc. Tonul este al unor prieteni buni, care fac corespondență de multă vreme, se cunosc bine și își pot spune păsurile fără supărare.

Scrisori pentru Duncan

Prin urmare, cartea pe lângă povestea simpatică, amuzantă, este un bun exercițiu pentru copii, de a urmări un model de conversație pentru atunci când ai ceva de zis și vrei să ai abordarea potrivită, fără să rănești, un exemplu de cum să controlezi momentul de iritare și să expui o obiecție simpatico – constructivă. Nu ne plac observațiile, nu-i așa?

Spre exemplificare, pun frânturi din scrisoarea Creionului Gri:

 “…mă omori cu zile! Știu că îți plac elefanții și știu că elefanții sunt gri…dar ocupă un spațiu prea mare să-l colorez de unul singur. Ca să nu mai vorbim de rinoceri, hipopotami și BALENE CU COCOAȘĂ.Tu știi cât de obosit sunt după ce mă ocup de asemenea monstru?

Ce îmi place la poveste este următorul aspect: a scrie scrisori nu e ceva încă la modă, cartea este, în sine, un bun exercițiu de a învăța cum se compune o scrisoare.

Tonul și limbajul se potrivesc conversațiilor pe care le au puștii de 5-8 ani. Informațiile cromatice sunt binevenite începând de la 3-4 ani.

“Află tu că și pinguinii sunt gri. La fel și pietricelele. Pietrișul. Ce-ar fi să desenezi și-așa ceva din când în când, să mai respir și eu. Preaobositul tău prieten, Creionul Gri.”

Vă amintiți când aveam nevoie de caiet liniat ca să nu începem să scriem în valuri. Ei bine, creioanele scriu scrisori precum școlarii de clasa întâi, cu litere de tipar pe alocuri, cu puncte de suspensie, cu ștersături. Pentru mine e ușor de citit, pentru un începător al cititului este nevoie și de prezența unui adult.

Final de scrisoare Creion Roz

Desene colorate

Desenele lui Duncan sunt foarte sugestive și pe gustul și aprecierea celor de vârsta personajului. Duncan își dorește să coloreze și să aibă creioane fericite. Așa că face un desen care va fi admirat și premiat de doamna învățătoare cu o steluță pentru creativitate. Nu descriu partea asta că nu vreau să povestesc tot.

Scrisoare Creionul Verde 🙂

Cartea a avut succes, drept urmare mai avem de citit despre aventurile creioanelor colorate: Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă, The Crayons’ Book of Number, The Crayons’ Book of Colors.

Pentru autor, Drew Daywalt,  “Ziua când au plecat creioanele colorate” a fost prima lui carte pentru copii. Ilustratorul cu care a lucrat, Oliver Jeffers, este la rândul  lui, și autor de cărți pentru copii. Nu e de mirare că a ieșit o carte frumoasă, nu?

Ne place mult povestea, mie îmi place așa tare de îmi vine să dorm cu cartea sub pernă. Îmi aduce aminte de zilele când mergeam la clubul de pictură și visam să devin pictoriță. E unul dintre visele mele frumoase, chiar dacă nu am ajuns acolo. Dar e precum mărțișorul la care țin mult și îl păstrez pentru că e o parte din mine.

Spor la citit!

Dacă vrei să vezi ce citim cu drag, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.

Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog

3

Cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil

Planificarea unei călătorii este o etapă provocatoarea și frumoasă, plecatul apoi revenitul din călătorie cu ansamblul de experiențe și amintiri plus un nou dor de ducă vin lin dacă nu sari peste partea de planificare. Noi nu am ajuns la nivelul la care plecăm și vedem pe drum ce facem. NU! Cine se pricepe, să ne dea tipsuri în comentarii. Iată cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil.

Așadar, de vreo 2 ani încoace sărbătorim ziua copilului prin călătorii. Pentru că e primăvară, când începe să se îmbuneze vremea, pentru că suntem după oboseala de iarnă, e momentul perfect să schimbăm ritmul. Înainte sau după ziua fetei luăm pauză de la terapii, drumuri casă – grădiniță, serviciu și plecăm. Facem planul pentru un drum care să ne stimuleze și să ne expună la experiențe frumoase. Cu fata noastră am călătorit de mică. Cu fiecare drum făcut am observat schimbări, achiziții, un cuvânt în plus în vocabular. Și da, orice specialist îți va spune, copiii iubesc rutina, au nevoie de predictibilitate, însă o provocare din când în când, o ieșire din ritm le face bine și îi ajută cognitiv și afectiv (reconectarea cu părinții, deoarece timpul cu ei este mai mult decât într-o zi de grădi și serviciu).

Noi știm asta și bifăm pe an o călătorie care să ne reconecteze și să ne pregătească pentru încă alte câteva luni de muncă, terapii. Până să ajungem la ”înțelepciunea” asta, ne-au trebuit 2 ani de călătorii, am evoluat de la călătorii agitate la reușite.

Barcelona – prima călătorie cu copilul(3 ani) în care totul a mers așa cum ne-am dorit – o vacanță din șirul de după, ce ne-a dat curaj să explorăm locuri și să nu fim agitați că avem copilul după noi. Linkul aici – Vacanță în 3 la Bercelona? Fără stres?

 

Cum plănuim o călătorie:

  • Alegem perioada – ținem cont de vreme, de proiectele de la serviciu și terapiile fetei.
  • Alegem posibile destinații.
  • Facem bugetul – să vedem ce ne permitem.
  • Stabilim varianta care ne avantajează – cu mașina, avion, mașină închiriată.
  • Căutăm cazări – de obicei alegem fie cu mic dejun, fie cazare cu kicinetă. Folosim Booking-ul de obicei. La airbnb nu a găsit până acum cazarea potrivită pentru drumurile noastre din motiv de perioadă, preț. Poate de acum încolo. Optăm pentru loc de parcare on site gratis, dacă suntem cu mașina.
  • După rezervarea cazărilor începe documentarea călătoriei pe zile, pe locații.
  • Rezervăm bilete la obiective și facem plata vinietelor de drum.
  • Asigurarea de călătorie și bagajele.

Pentru călătorie – documentare și resurse (timp, bagaj, timp de calitate în 3)

  • Ideea este că nu plecăm niciodată în străinătate fără o documentare a traseului. Mai ales că este o călătorie cu copilulul. Avem obiective pentru ea și pentru noi. Loli întreabă-locul x are loc de joacă? Dacă nu are locul, căutăm un muzeu sau ceva cu interactivitate, cu muzică și culori.
  • Ne asigurăm că avem chestii de bază în bagaj – medicamente, alimente speciale – am făcut asta în primii ani, când avea alergii.
  • Traseele sunt de la punctul A la B pe distanțe de 2, max 3 ore.
  • Avem bagaj de entertainment pentru roadtrip cu mașina.
  • Avem o sumă de bani, minimă, cât să ne descurcăm acolo unde nu există plata cu cardul.
  • Nu umplem mașina cu haine pentru 15 zile sau plecăm cu 10 trolere, iau poate doar chestii ce nu le spăl în mașini publice de spălat. Pentru Loli chiar am avut 15 perechi de chiloți, cu tot cu perechile în plus, în caz de accidente. Având în vedere dimensiunea, nici nu spun că făceau vreo diferență la bagaj.

Buget:

  • Avem instalată pe telefon aplicație cu buget și setăm limite de acasă.
  • Folosim Revolut pentru plata cu cardul
  • Avem fiecare, separat de portofel, în buzunar sau la Loli în rucsac 10-20 euro și 100 lei pentru cazurile: ne pierdem de tati sau ei de mine, pierd portofelul sau e furat etc.
  • Din 5 zile de vacanță doar una e cu o singură masă în oraș. Ceva specific, despre care ne-am documentat, avem recomandări. Mergem pe principiul că masă la restaurant putem și acasă, nu e musai să străbat lumea pentru un servit cu fast și găunos la buget.
  • Ne limităm la a cumpăra nimicuri, pe care acasă să le arunc la următoarea curătenie de Crăciun sau Paști.
  • Cumpărăm bilete on-line pentru obiectivele pe care le vizităm dacă ieșim în avantaj cu vreun discount.

Nu suntem mama cumpătării, stați cuminți, încercăm să se simțim bine și să nu sărăcim de tot după excursie.

Ce am învățat noi din călătorii:

  • Trebuie să cunoști regulile oamenilor de prin locurile pe unde mergi.
  • Copiii sunt precum pietrele prețioase, familiile sunt privite foarte frumos în afara țării. Am observat peste tot pe unde am fost – copiii călători sunt iubiți și nu deranjează chiar dacă țipă, urlă, nu mănâncă destul.
  • Cazările cu kicinetă sunt foarte utile. Și o locație aproape de un supermarket, magazin din care să te aprovizionezi. Nu ai stresul orei de dimineață, dacă dormi mai mult ratezi micul dejun sau seara nu poți întârzia ca să nu pierzi cina.
  • Parcarea fără plată, la locul de înoptat este binevenită. Cei 10-15 euro îi folosești cu folos altfel.
  • Trebuie să știi să folosești aplicații cu hărți și să respecți regulile de circulație aplicabile țării în care circuli. Bine, majoritatea sunt universale, mă refer la limitări de viteză, acordarea priorităților în trafic, alcoolemia acceptată (în Olanda puteai merge cu o bere mică la bord)
  • Dacă pleci cu mașina personală, o revizie înainte e un must.
  • Dacă închiriezi, atunci grijă la acte, polițe de asigurare.
  • Sunt orașe în Europa unde mașinile cu GPL și motorină nu pot circula. De documentat înainte.
  • Spălătoriile self-wash au prețuri diferite în oraș comparativ cu cele de pe autostrăzi.
  • Benzinăriile de pe autostradă te usucă pentru un pipi. Costurile pentru WC 0.5 și 1.5 euro. Bine că Loli are oală portabilă. Bun ar fi să păstrați niște mărunți pentru treaba asta și să luați ticketul de reducere pe care îl primești când intri la budă. La următoarea benzinărie din același lant, îl poți folosi fie pentru discount la cafea, fie un nou drum la ușurat.
  • Folosim mijloacele de transport în orașele pe care le vizităm, ne documentăm înainte despre ticketele per oră, abonamente de o zi, săptămână – depinde de cât staționăm în zonă.
  • Biletele de tren între orașe sunt mai ieftine cumpărate on-line. Trenurile de viteză sunt destul de scumpe (ex Porto – Lisabona  este un drum de 3-3.30 ore cu un tren  ce atinge 160-220km/h. Preț bilet undeva in jurul 30 euro/persoana)
  • Drumurile. Aici e o problemă. La noi drumurile cu mașina sunt o adevărată provocare. Am fost recent în excursie și a fost groaznic. Nu detaliez. E bine de studiat traseul dinainte, să știi ce opțiuni de drum ai. Noi nu am făcut asta ultima dată și am mers prin niște hârtoape.

În mare, cam în felul ăsta ne pregătim pentru călătorii.

Dacă ai sugestii, sunt binevenite.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva! Pe unde am fost și ne-a plăcut, găsești aici.

 

0

Jucării și obiecte decorative din lemn reciclat (3) – Tablou maritim

Ideea de tablou ne-a venit cu gândul la mare. Nu am avut cu Loli o vacanță la mare de vreo 3 ani. De ziua mea am spus că mergem la mare, dar nu am reușit să ajungem.

Și ea voia poveste cu “seva nou”, așa că iată poveste – Un tablou maritim cu povestea farului și a marinarilor care găsesc drumul spre familiile și copiii lor. Bine, fetițele lor. Dacă ea e fată, apoi în accepțiunea ei, toți părinții au fete. Dar asta e o altă discuție.

Bun, farul este un turn înalt de la malul mării. Lumina farului ajută bărcile să găsească țărmul. Cât timp părinții marinari sunt plecați pe mare pentru negoț, pentru a munci pe alt țărm, fetele merg la grădiniță și în vacanță se joacă cu prietenii pe plajă cu scoici, melci.

Long story short. Fetei i-a plăcut. A inventat ea și alte evenimente cu furtuni, fantome, cum spun pa-pa copiii la malul apei, cum se ceartă scoicile și apa e rece etc.

Tablou maritim – how is made:

Materiale:

  • Un fund de cutie, de la niște paste
  • Folii colorate de la un cadou
  • Resturi de lemn reciclat
  • Acuarele
  • Bețe de frigărui
  • Pistol cu silicon
  • scoici, pietre

Prima etapă:

  • Pictat fundalul (am separat apa de cer prin 2 nuanțe diferite de albastru)
  • Pictat farul
  • Tăiat hârtia pentru pânza băncii și pentru lumina farului (aici Loli exersat tăiatul pe linie, aveam nevoie de o fâșie mică pentru far, i-am dat opțiuni, să taie până avem folia perfectă. S-a prins că o pun la treabă, dar îi place să taie, așa că a exersat fără nazuri).

Marea și cerul

Valurile nu lipsesc

Farul pentru țărm pictat cu grijă

Farul – la final. Pregătim și lumina, deocamdată să se usuce.

Pânza pentru barcă

Fâșia pentru lumina farului! Exersarea tăiatului pe linie, lângă – tăiat să fie!

A doua etapă

  • Lipit scoicile
  • Asamblat barca
  • Lipit barca și farul

Barca părinților plecați pe mare 🙂

Decorarea tabloului cu scoici, melci

Pentru stânca farului, aveam o piatră poroasă tot de pe la mare. Cred că scocile astea și piatra le am de prin facultate….

Barca pe apă – asamblarea tabloului, începutul poveștii

Etapa a treia – lipit agățătoarea, probat pe balcon ansamblul

Tablou maritim – finisaje de moment

Agățătoarea – atenție la montaj, eu nu am apreciat poziția sforii și tabloul e un pic descentrat la atârnare

 

Voila, tablou maritim!

Tablou maritim – obiect de decor pentru balcon, cameră – unde vreți voi și pentru povești cu copilul.

A fost plăcut să ne așezăm la masă să creăm ceva. Vara asta nu prea am avut timp de proiecte DIY. Tabloul maritim e un proiect simpatic și dă bine pe peretele balconului.

Urmează și alte proiecte faine, așa că stai pe aproape dacă vrei să vezi cum ne distrăm și ce abilități practice dezvoltăm. AICI este pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau puteți să vă abonați la newsletter.

Seria 1 și 2 cu lemn reciclat AICI și AICI.

Spor la joacă!