0

Modele de felicitări pe care le poate lucra copilul – pentru diverse ocazii sau just for fun!

La un moment dat felicitările, cardurile de aniversare s-au demodat. Pentru noi, felicitările, cardurile sunt motiv de a petrece timp împreună, distracție, exersare abilități.

Drept urmare, iată, am strâns la un loc, pentru cine e în căutare de inspirație, câteva modele de felicitări pe care le poate lucra copilul, pentru diverse ocazii sau just for fun!.

Nu știu de ce nu au fost la modă cele 3 vorbe scrise frumos, pe un carton simpatic desenat. Era chiar plăcut să mergi să alegi un model funny și să lași un rând amintire. Eu am păstrat de-a lungul timpului astfel de amintiri. Pe unele le-am aruncat, din lipsă de spațiu dar le-am fotografiat înainte.

Am reluat cu Loli moda felicitărilor din mai multe motive:

  • Facem proiecte de lucru manual prin intermediul cărora exersăm diverse abilități.
  • Ocupat timpul de stat în casă pe timp de vreme rea, răceli sau fără astfel de motive – just for fun.
  • Ca o modalitate de relaxare, conectare după grădiniță, terapii.
  • Pentru aniversările bunicilor și prietenilor, pentru ocazii speciale – de sărbători.
  • Pentru dezvoltarea creativității.
  • Pentru că ne place să facem lucruri.

Așadar, pentru inspirație, carduri și felicitări lucrate din motive de mai sus:

1. Felicitări, carduri, art craft pentru ocazii speciale sau just for fun – vârsta 3+

baloane colorate

2. Felicitări de paști cu design special din coji de ouă – a fost unul dintre cele mai apreciate proiecte DIY de felicitări ( de Loli și prieteni)

expo felicitări din coji de ouă – toate felicitările și cum am lucrat în link de la punctul nr 2

3. Felicitări cu piese din puzzle -uri nefolosite.

Așadar, dacă aveți piese din puzzle-uri incomplete, sau care nu prezintă interes pentru copil și nimeni nu le vrea, atunci nu le aruncați. Pot fi lucrate multe art-crafturi. Noi am lucrat felicitări și obiecte de decor pentru dăruit bunicilor și prietenilor.

Modelul familiei noastre

4. Felicitări de Crăciun – 3 modele simplu de realizat

model cu plastilina

Avem multe modele de felicitări, transformate în suport pentru mărțișoare, pentru o pereche de cercei pentru nana sau vreo prietenă de-a Lolitei. Am ales să expunem cele care ne plac nouă mult, au fost proiecte de succes pentru Loli.

Pentru ultima aniversare la care a fost Loli, la realizarea felicitării am avut ajutor de la bunicul Dan. A ieșit tare draăgută, nu?

buline, baloane colorate

varianta finală, cu care a mers Loli la party

Și felicitarea pentru Loli, făcută de tataia, altfel nu dădea felicitarea prietenului de la grădi.:)

Felicitarea pentru Loli, are nevoie de culoare, o lăsăm pentru zilele de toamnă în care nu ieșim din casă.

Sper să vă inspire ce lucrăm noi, nu uita AICI este pagina de facebook a blogului, acolo vezi când public lucuri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

Spor la desenat!

0

Micuţa Alexia și nu-poţii ei – o carte cu care am micșorat o parte din nu-poţii copilului meu

Cartea Micuța Alexia și nu-poții ei o avem de ceva vreme. Nu a atras-o la început. Nici nu treceam de primele 2 pagini că Loli voia alta. N-am insistat. M-am gândit că îi va veni rândul, la un moment dat.

Zilele astea Loli are setarea o carte pe care nu a citit-o. Am scris traducerea direct, imaginați-vă un miaunat care se termina cu setito.

Bun, mai jos sunt cărțile Lolitei, citite, maxim 2-3 nerăsfoite. Fie nu au text, fie sunt despre numere și exersat alfabetul (deloc printre preferințe). Restul au fost parcurse de mai multe ori și pe unele le știe chiar bine.

Raftul cu cărți

Zilele trecute i-am propus cartea cu Alexia. Mă așteptam la un refuz și în afară de cartea Usborne despre trainuitul la oală (nu mai e cazul, urmează să o dăm mai departe nepoatei), nu aveam titluri noi. Așteptam coletul de la Evertoys, prin urmare avem 2 cărți în așteptare.

Coperta. Cartea vine însoțită și de nu-poți – jucării din material, foarte simpatici și moi. Nu-poții jucărie pot fi folosiți atunci când citești povestea. Nu am spre exempificare, că i-a dosit bine Loli printr-un colț de casă și nu dau de ei.

Ei, a picat bine cartea. Cred că am povestit de multe ori că fata mea e liană. Se urcă pe tine, apoi din brațe vrea de toate pentru că NU POATE singură: nu poate să se încalțe, mănânce, știți placa, cu siguranță. Și cum nu sunt cu zenul în buzunar toată ziua, caut soluții.

Alexia, personajul, are nu-poți de toate dimensiunile și culorile, unii la vedere, pe alții îi ține ascunși în dulap. O urmează peste tot și încurcă multe treburi de-ale Alexiei. Cu cât repetă că nu poate un lucru nu-potul respectiv crește în dimensiune.

Cu nu-poții care fac gălăgie, blocheză intrarea în clasă, la școală, care o fac să se concentreze greu la ore, o împiedică să facă lucruri care îi fac plăcere, Alexia e tristă, obosită.

Soluția magică? Nu, nu e chiar așa simplu. O fi poveste, dar nu-poții sunt reali pentru fiecare dintre noi. Doar să nu ne lăsăm sufocați, conduși de ei și, important, să cerem ajutor.

Nu-poții care o însoțesc pe fetiță

Autorul intervine cu mici întrebări ajutătoare pentru părinții care citesc sau pentru micul cititor. Invită la dialog și exprimarea unei păreri despre nu-poții personajului.

Alexia învață cum să micșorează nu-poții și să îi fie mai ușor. Îi sunt alături mama, tata, bunicii și prietenii.

Loli o place și nu prea pe Alexia, un fel de love and hate, pentru că îi plac nu-poții, știe că au și o anume putere asupra noastră, dar a înțeles povestea și o cere. Acest lucru mă ajută, pentru că, de exemplu, pe drumul către grădiniță când nu-potul să merg pe jos apare, încep și eu: ia uite ce mare l-ai făcut pe nu-potul ăsta. Cum să vă duc pe amândoi în brațe atâta drum? Spune repede POT, ca să fie mai mic. Când ne vom lua la revedere în ușa clasei, la grădiniță, să fii ușoară să te pot ține mai mult în brațe când ne luăm la revedere.

Funcționează? Din 5 zile, 2 spre 3… da! E bine, step by step sau cum zicea bunica încetul cu încetul, se face oțetul! Crește copilul.

Personajul Alexia are sfaturi pentru micul cititor (la finalul poveștii), plus câteva exemple de jocuri ce ajută copilul să scape de nu-poți.

Cum să scapi de nu-poți în 4 pași

Cartea este scrisă de Adriana Mitu – fondatoarea centrului EDUC, psihoterapeut în formare în cadrul Institutului European pentru Studiul Psihoterapiei Copiilor și Adolescenților, autor de povești terapeutice pentru copii. O găsiți aici – https://adrianamitu.com/  

Colecția de povești terapeutice v-o recomand, tratează subiecte precum adaptarea la grădiniță, dezvoltarea empatiei, agresivitatea la copil etc. Poveștile din colecție sunt și noile descoperiri ale mândrei, pe lângă Alexia și nu-poții ei. Totul a decurs pe același model, la început nu le-a avut la inimă. Acum, pentru că s-a lovit de situațiile din povești, este interesată de dialog, de cum copiii, părinții, educatorul gestionează/rezolvă situații. Cel mai mult îi place povestea cu spiridușii Băț și Șugubăț. Este o secvență pe care ea o cunoaște, plus personajul are același nume cu copilul cu care ea se împaca și, totodată, nu se împacă la grădiniță. Din motiv de jucării, the usual stuff.

Mai multe despre ce citim noi, găsiți la secțiunea Recenzii carte copii, despre activități, jocuri și alte chestiuni DIY aici și aici.

Spor la citit!

0

Copilul meu lovește. Copilul meu este lovit. Cum gestionăm agresivitatea copilului?

Când copiii se păruiesc la locul de joacă, flăcări ne ies pe nas. La unii literar vorbind, la alții ies invizibil, dar cu verbalizarea potrivită pentru copil, pentru că fie știu teoria din carte, fie le vine natural înțelegerea situației, deși le plânge sufletul pentru puiul lor lovit sau pentru puiul altoit. Loli a trecut prin perioada când dădea cu palma dacă nu era ceva pe placul ei și a ajuns și la momentul când ea e cea lovită.

Așadar, cum e cu nevoia acesta de la lovi? Putem vorbi de intenția de a lovi sau doar o nevoie despre care părintele nu știe sau nu o identifică suficient de bine și pe care copilul o manageriază cum poate?

Am purtat toată discuția asta cu prietena fetei mele Cristina-Mihaela Răileanu. Cu Cristina am lucrat un proiect tare frumos, util pentru vară și nu numai, dacă cumva l-ai ratat, iată-l aici rezumat – 5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă – recapitulare!. Alt subiect pe care am simțit nevoia să-l expun pentru mine întâi și, apoi, pentru alți părinți este Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă.

În primul rând, cred că trebuie lămurit un aspect important: copiii nu sunt agresivi cu intenția de a-i face rău celuilalt, nu simt nevoia de a lovi. Ei nu știu să se exprime, să relaționeze, să spună ce nevoi au și atunci își exprimă supărările, emoțiile, descurajarea experimentând ce se întâmplă când lovesc, mușcă, țipă sau se trântesc.

Cum procedez când copilul lovește?

Copiii nu au nevoie în aceste momente decât să fie opriți cu calm, să li se comunice că celui lovit nu-i place, îl doare, suferă, că suntem acolo pentru el și imediat ce se liniștește putem vorbi.
Au nevoie de o limită pusă cu blândețe, au nevoie să li se explice care sunt consecințele în cazul în care va continua să facă acel lucru, au nevoie să cunoască expectanțele părinților și ale celor din jur vizavi de comportamentul agresiv.
Nu ajută deloc în aceste momente ca și părintele să țipe, să bruscheze copilul sau să fie inconsecvent în privința modului în care se raportează la situație.

Lipsa de consecvență se simte, copiii sunt buni observatori, dar nu interpreteaza tot timpul cum trebuie ce văd. De aceea, este suficient ca o singură dată părintele să nu se țină de regula stabilită, pentru ca cel mic să găsească o portiță cu ajutorul căreia să se adâncească în comportamentul nedorit.

Este extrem de important să-i validăm emoțiile, să-i spunem: ” văd că ești supărat și mi-aș dori să te pot ajuta, eu sunt aici pentru tine, dar nu pot permite să-i faci rău colegului tău”.

Care este nevoia copilului?

Odată depistată nevoia care se ascunde în spatele comportamentului agresiv, lucrurile devin mai ușoare.

Dacă cel mic lovește pentru că are nevoie de atenție, putem să îi îndeplinim această nevoie oferind feedback pozitiv atunci când copilul are un comportament agreat din punct de vedere social.
Dacă scopul este acela de a se impune, de a lupta pentru putere, îl putem încuraja prin intermediul jocului să obțină acest lucru, fără a-i răni pe ceilalți.
Dacă se simte descurajat și în relație cu ceilalți copii se simte inferior, nu avem decât să-l încurajăm, să punctăm lucrurile bune pe care le face, să creăm situații care să-i permită să-și pună în valoare abilitățile.

Poate cel mai important aspect al acestei probleme este, să fim noi, adulții din preajma copilului cu un comportament agresiv, modele cu un comportament adecvat. De asemenea, trebuie să avem grijă la ce programe se uită la TV, ce desene animate urmărește, ce fel de jocuri joacă.

Găsim scuze sau folosim limite corecte

Atunci când părintele scuză comportamentul copilului, nu ajută copilul, dimpotrivă, îi întărește comportamentul nedorit și îi dezvoltă convingeri nesănătoase precum: bărbații sunt puternici, femeile sunt sensibile, nu ești bărbat dacă plângi, comportamente care îl vor încurca în viața de adult.

Părinții care găsesc scuze copilului, au fost la rândul lor copii descurajați sau dimpotrivă răsfățați și nu fac decât să ducă mai departe modelul parental, iar scuzele îi ajută să anihileze sentimentul de vină pe care poate îl simt. Un bun exercițiu pentru fiecare dintre noi, atunci când alegem să scuzăm copilul, ar fi să ne imaginăm copilul ca pe viitorul adult care va crește cu aceste convingeri limitate, care îl vor împiedica să se dezvolte armonios.

Copiii au nevoie de limite, deoarece acestea le oferă siguranță, nicidecum nu îi frustrează. Mai ales la vârste mici, copiii învață experimentând, iar răspunsul părintelui la comportamentul lui este esențial pentru modul în care copilul va rezolva problemele pe viitor, pentru modul în care va face față provocărilor vieții. 

Și să nu uităm cel mai important aspect, atât copiii, cât și noi adulții avem nevoie de iubire mai ales în momentele în care, poate ni se pare că nu o merităm.

credit foto – unsplash.com

Cazul frecvent de la locul de joacă

Albert îl lovește pe Radu pentru că nu vrea să se joace cu el. Ce au de făcut părinții, după momentul loviturii? Ce ar spune părintele lui Albert pentru Albert, evident? Dar celălalt părinte pentru Radu. În plus, avem și obiceiul acesta moștenit de a forța și niște scuze(între copii), chiar dacă nu sunt sincere și care agravează momentul.

Albert trebuie să știe niște reguli încă dinainte de a ajunge în parc. În momentul în care lovește, părintele intervine și blocheaza orice altă lovitură, explicându-i lui Albert că pe Radu îl doare și nu este în regulă să lovești. Dacă Albert nu se oprește trebuie scos din acel mediu. Cât despre scuze, acestea sunt pentru noi, pentru adulți, copiii nu așteaptă scuze, ei vor să se înțeleagă și să se joace. De cele mai multe ori uită imediat ce s-a întâmplat. Desigur, trebuie insistat asupra faptului că nu este ok să lovim și nimeni nu-și dorește să stea în preajma unui copil care îi face rău.

Părintele lui Radu ar trebui să-i spună că e acolo pentru el, să-i valideze trăirile, căci e posibil să fie supărat, dezamăgit, frustrat și să-i explice, în funcție de vârsta pe care o are că Albert nu și-a dorit să-i facă rău, dar la rândul lui Albert nu a știut cum să-i transmită ce-și dorea.

Copilul are nevoie să știe că este în regulă, la locul de joacă, la grădiniță să nu dorească anumite lucruri, să nu se joace cu ceva, cu cineva, să nu împrumute jucării, nu este în regulă să fie agresiv când exprimă acest lucru. Părinții, bunicii, educatorii pot ajuta copilul să gestioneze situația: fie îi aleg un alt loc pentru joc, fie aleg un joc care să implice copiii separat.

Articole pe teme de interes pentru noi, părinții – iată aici în secțiunea – Informații specialiști, jocuri și proiecte pentru dezvoltarea diverselor abilități la copii – găsiți la secțiunea Jocuri și joacă pentru inspirație.