5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (4) – Cititul – corvoadă sau plăcere!

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă a ajuns la subiectul 4. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala, pe al doilea – Activitățile sportive pe timpul vacanței, pe al treilea – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Azi este despre citit și cum putem crește copii iubitori de carte.

Cititul este precum pofta de mâncare, vine exersând lingurița/ cititul, testând gusturi, arome/ genuri literare, povești moderne/tradiționale. Partea cu plăcerea și corvoada vine din familie. Să nu ne supărăm că nu citește copilul, să căutăm cauza în sânul casei, acolo e istoricul cititului cu evoluție ce poate fi lucrată.

Nu știu cum ar fi evoluat cititul meu dacă nu era soră-mea care citea la lanternă și pe cazanul din baie, la becul chior racordat la bateria de tractor (se lua lumina pe vremea lui Ceașcă și aveam becuri pe baterie în baie, bucătărie și hol, care luminau imediat cum se lua curentul), cum aș fi crescut fără să văd cărțile de la marginea patului părinților. Adevărul este că am trăit copilăria pe vremea televizoarelor alb-negru, cu lampă, care se încălzeau greu, mergeau și cu 2-3 pumni, cu 3 minute de desene și vacanțe la țară, la bunici. Nu am citit de plăcere la început, ci din ambiție, să nu cumva să rămân în urmă față de soră-mea, să rămân în urmă cu aprecierea părinților. Am suferit un pic din cauza competiției cu soră-mea, dar ceva tot a ieșit bine din asta.

Tata a fost cel mai mare din familie și bunicul, tatăl lui, a murit când el avea doar 16 ani.Tata a preluat rolul de cap de familie pentru restul fraților și a început munca. Visele despre facultate și școala la Iași au căzut pe plan secund. A muncit pe șantier, a făcut și liceul în paralel și toată biblioteca de acasă de la Roman este din munca lui de adolescent. Cumpăra cărți și le ascundea de colegii de șantier pentru că voiau să folosească filele pe post de hârtie igienică. Pe mine m-au impresionat povestirile astea și am apreciat cărțile din bibliotecă pentru că știam truda din spatele lor. Și m-am supărat tare de fiecare dată când am împrumutat și nu mi-am primit cartea înapoi. Am dezlegat prietenii, pentru că am pierdut cărți la care țineam.

Am descoperit, citind, că îmi plăceau doar anumite povești, am citit cărți până când nu se mai vedea scrisul pe unele pagini, am avut cărți de alinare emoții, cărți de citit ca să găsesc inspirație să compun desene. Am citit pe furiș cărți pe care mama nu mi le dădea la citit, erau pentru când mai cresc.

Acum citesc fetei mele seara, face parte din rutina noastră de culcare. Citim când își dorește și ziua, când simte nevoia să petrecem timpul cu vreun personaj pe care îl îndrăgește. Plăcerea cititului am cultivat-o la fata mea cu răbdare, nu am presat cu povestea de seară de mică, deoarece până la 3 spre 4 ani ani nu avea răbdare să răsfoim cărți, priveam coperțile mai mult. Atât o ținea atenția!

Când era Loli și mai mică, bebe, citeam des, dar nu participa la citit, să urmărim împreună desenele. Îmi citeam singură, și nu pot spune că mi-a displăcut. Cărțile pentru copii, alese bine, sunt minunate, relaxante. Cititul și plăcerea pentru cărți a venit în timp la copilul meu.

Povestea cititului este diferită pentru fiecare, ceea ce ne unește pe toți în a ne dezvolta plăcerea cititului este răbdarea, acordarea de timp pentru a pătrunde în ceea ce se numește lumea poveștilor. Ca orice achiziție a copilului, plăcerea pentru citit nu apare brusc, ci se consolidează pe o bază de alte achiziții și emoții susținute de părinte.

Ce spune Cristina despre cititul la ea în familie:

Am fost genul de copil care abia aștepta să se facă seară, să se retragă toată lumea la culcare, ca să pot să-mi iau lanterna și cartea și să mă bag în pătură să citesc. Am citit tot ce mi-a căzut în mâna. Țin minte cu câtă nerăbdare așteptam vacanțele de vară, să plec la bunici, să fac schimb de cărti cu verisoarele mele sau cu copiii veniti din toate colturile țării pentru a petrece vacanța la țară, să stau la soare pe o rogojină și să evadez pe tărâmuri de vis, să mă identific cu unele personaje, să trăiesc cu sufletul la gură, să râd, să plâng, să mă bucur alături de eroii copilăriei mele.

Copilului meu i-am citit povești încă de când am aflat că s-a cuibărit în mine și am continuat să-i citesc până când a învățat el să citească. Acum îmi citește el mie.

L-am luat cu mine încă de când era foarte mic la librărie, la târguri de carte, și-a ales cărțile singur.
Am preferat să citească ce-i place, să o facă cu plăcere, să iubească lectura. Când a avut lecturi mai greoaie de citit pentru școală le-am citit împreună.

Avem acasă colțul nostru de lectură. Aici ne întâlnim, bem ceai și mâncăm biscuiți făcuți de noi și ne citim fiecare cartea lui. De multe ori încercăm să ghicim ce urmează să se întâmple sau schimbăm finalul poveștii.

Pentru că sunt o iubitoare de povești și de copii mi-am dus mai departe pasiunea și dragostea de carte și am creat proiectul ”Comori pentru minți curioase”. Mă întâlnesc cu micuții mei cititori creativi o dată pe săptămână și prin intermediul poveștilor abordăm teme precum Frica, Furia, Cum să facem față provocărilor, Prietenia. Personajele din povești ne devin prieteni și ne ajută să scoatem la iveală trăiri și emoții despre care nici nu știam că sălășluiesc în sufletul copiilor.

De ce ajung copiii să urască cititul?

Atunci când le impunem copiilor, când îi obligăm să citească sau să facă orice altă activitate, îi îndepărtăm de la scopul nostru.

Au nevoie de spațiu, timp, cărți potrivite vârstei, o atitudine pozitivă a părinților în privința lecturii copilului.

Cum gestionăm lecturile mai ciudate – cărțile nepotrivite vârstei și revistele cu conținut vulgar

Cât despre cărțile sau revistele nepotrivite vârstei, tot ce putem face este să vorbim cât mai mult și mai deschis cu ei încă de mici. Să-i ținem aproape de noi, să-i ascultăm chiar când ni se pare că nu e important ce au de spus. Să nu reacționăm exagerat dacă ne povestesc despre faptul că au vorbit la școală despre anumite reviste sau cărți. Să le facilităm noi accesul la o gamă largă de lecturi adecvate vârstei.

Într-o lume în care televiziunile și mass-media ne bombardează cu emisiuni și articole cu tentă sexuală este foarte greu să-i protejăm, dar e important să știe că suntem aproape de ei și pot apela la noi oricând.

Cum îi aduc înapoi să iubeasca cititul, să nu renunțe la a descoperi cărti bune

Ar trebui să avem anumite ritualuri care să-i facă plăcere copilului, să-i stârnim curiozitatea pe anumite subiecte, domenii și apoi să-l invităm să găsească răspunsuri în cărți, dar cel mai important ar trebui să-i fim model. Să-l ajutăm să devină un cititor avid și curios, care să nu-și piardă dorința de a învăța și de a cunoaște, în felul acesta nu vom fi nevoiți sa-l readucem la cărți, cărțile vor fi parte din lumea lui.

Așadar, citiți-le copiilor! Citiți voi, fiți exemplu pentru copil. Purtați discuții despre ce ați citit interesant într-o carte. Copiii devin cititori alături de noi, le facilităm accesul spre cunoaștere dacă ne văd pe noi făcând asta. Oferiți-le șansa să încerce, să viseze, să spere, să creeze.

Următorul subiect va încheia campania din acestă lună. Va fi publicat joi, așa cum am început cu primul articol. Ca să nu ratați vreo postare, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi. Dacă aveți sugestii de subiecte, le primesc cu drag, facem o nouă serie de ajutor pentru voi și pentru mine.

Spor la citit și la creat momente minunate împreună!