Sunt cam 4 luni de când am ținut în mână un exemplar al cărții Ce vezi, copile?. Da, exact, prima mea carte publicată. Este un vis împlinit și după cum știți, fiecare vis, are povestea lui, lecții de integrat.
Cartea a venit din nevoia mea de a elibera gânduri care să rămână scrise pentru copilul meu, de a avea un punct de reper atunci când are nevoie să-și cunoască povestea. Apoi, am crescut cartea ca pe copilul meu, am pregătit-o să iasă în lume, nu doar pentru fiica mea, ci și pentru alți copii și alți părinți. Despre carte am scris → AICI.
Ce vezi, copile? a avut, așa cum spunea o prietenă, un travaliu lung, apoi o naștere pandemică. Nu am visat ca lumea să o ia razna fix când iese la lumină cartea mea. Cu toate astea, am împlinit un vis și am încercat să mă descurc cu vremurile neprietenoase. Fata mea s-a născut prin cezariană, așadar nu cunosc travaliul adevărat, însă cel al unei cărți se duce greu. Ultima sută de metri e muncită tare.
Apariția unei cărți se aseamănă cu apariția unui copil, ca traseu, dacă stau să mă gândesc. Cu dragoste, cu multă emoție, copiii se fac ușor, sâmburele rodește când ești, de cele mai multe ori, pregătit. Duci sarcina cu drag, cu grijă, cu încredere și te încrâncenezi să crezi că va bine cu toate stările de rău, momentele grele. Te pregătești mental și fizic pentru ceea ce va urma. Și vine ziua nașterii cu emoții la cote înalte, pentru că vrei să fie bine, să nu sufere copilul. Să fie un proces lin, îmbucurător, cu mulțumire că ai dat lumii ce ai mai bun din tine.
Nopțile de veghe, de după, nu sunt pentru că nu a ieșit cum ai plănuit, ci pentru că te bucuri de ceea ce ai făcut și nu poți dormi pentru că privești cu drag bucățica de suflet aruncată în lume, pentru că citești mesajele oamenilor care au primit bucuria ta.
Am mai crescut un pic, de când am dat lumii ”Ce vezi, copile?” și…
Am învățat că ai nevoie să:
- Crezi în cartea ta, expresie a gândurilor și sentimentelor iubirii tale.
- Lucrezi cu oameni care pot să o vadă, simtă ca mesaj.
- Să știi despre cărți că nu mai sunt doar ale tale după ce ies în lume, sunt ale celor care le citesc.
- Îngrijește cartea ca pe copilul tău, de la primul cuvânt pus pe hârtie, până la FINAL, când dai bun de tipar. Se simte o carte îngrijită, simți omul din ea.
- Prietenii de-o viață îi vezi cu adevărat când te sună să îți spună că te așteaptă acasă, în orașul natal, să le semnezi cartea. (Deși tu le-ai pus deoparte un exemplar pentru când vă veți revedea).
- Dacă nu găsești oamenii care să investească în cartea ta, alege varianta de publicare care ți se potrivește.
Pun separat lecția asta pentru că am digerat-o greu: am învățat că așteptările se pot schimba de azi pe mâine și că cea mai bună prezentare a ta, a visului tău o faci tu. Și nu e ușor, într-o lume paralizată de pandemie.
M-am schimbat de când am publicat cartea?
La exterior same old me cu adidași și tricou colorat, cu aceeași frizură…ca să zic așa.
Dar inside – cartea a pus amprenta peste curajul meu, puterea și încrederea mea. Am schimbat cantitățile la doză. M-am încărcat și sunt bine cu fiecare emoție care a venit de când mi-am împlinit acest vis. Aș vrea să mă țină cât să le împlinesc și pe celelalte.
Când am făcut prezentarea cărții am ținut neapărat să scriu că este si despre: Curaj pentru oricine crede că are ceva de spus în cuvinte, printr-un cântec, desen pentru un alt părinte sau un alt copil. Curaj pentru oricine să-și împărtășească gândurile și trăirile, să-și pună întrebări căutând soluții, acceptând noi provocări, să lase răspunsuri copilului, ca sacra moștenire părintească. Să nu uităm că momentul apariției unui copil anunță creșterea noastră ca oameni.
Ce am reușit cu Ce vezi, copile?
- să mă adun și să-mi fac curaj: să îmi pun numele pe ceva, să arunc un lucru în lume, pe care îl poți cumpăra
- să scriu și despre cartea mea la capitolul Recenzii de pe blog, unde prezint cărțile noastre citite cu drag
- să pun numele de alint al fetei mele și pe al soțului meu pe carte, deoarece sâmburele cărții cu ei a început să încolțească
- să mă bucur enorm dar și să mă întristez un pic – pandemia ”mi-a furat” lansarea frumoasă pe care o vizualizam, cu prieteni și cu copii, o adunare veselă și colorată. (vezi lecția cu așteptările)
- să cunosc oameni talentați, care m-au inspirat să mă apuc de desen, cealaltă pasiune a mea și să întrevăd următoarea carte, pe care sper că o voi și ilustra.
Lecțiile încă vin. Am să revin la lista celor 7 lecții pe care le-am învățat cu prima mea carte pentru copii și părinți, să o completez.
Despre cartea mea au scris câțiva bloggeri, colegi de scriitură. O mică ocheadă AICI și AICI. Aștept să îmi spuneți și voi despre ea.
Să vă împliniți visele!
Și la final…
Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului – AICI.
Dacă vrei să vezi ce cărți citim, iată aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii.
Dacă vreți să îmi spuneți părerea voastră despre cartea mea, iată trailer-ul este AICI, se poate comanda de AICI.
Mie îmi pare rău că a fost în pandemie și nu a avut parte de o lansare așa cum merită. Dar poate o faci după ce se mai liniștesc apele sau la cea de-a doua carte 🤗
Da, la a doua carte. Recuperez cumva.