Ideea de a meșteri o carte senzorială o aveam încă din primele luni de viață ale mândrei. Lucrul la ea l-am început după ce a făcut 1 an și toată pregătirea și conceperea ei a debutat repede, cu spor, apoi s-a împotmolit vreme de un an.

Bine, după ce am făcut vreo 3 pagini și i le-am prezentat moaței, mi-am dat seama că nu e pregătită pentru „citit și lucrat cu ea”. Cum casa e mică și Loli umblătoare și cu nasul în orice, am urcat cutia cu materiale pe dulap, din motive de securitate – ace, agrafe și alte lucruri înțepăcioase pe care le găsea gustoase. Am așteptat să treacă etapa ling tot și molfăi orice colț de cârpă.

Am cusut apoi la distanțe variabile: azi un pic, luna viitoare tot așa, peste alte trei luni am lipit, legat ațe. Acum vreo 2 săptămâni am coborât iar cutia magică de pe dulap și Loli curioasa a scormonit tot și umplut casa de nasturi. Așa tare i-a plăcut să scoată și să se uite pe îndelete prin materiale, a răvășit tot, inclusiv paginile cărții, de am zis că nu rămâne întreagă și va sta neterminată pe vecie.

A supraviețuit, drept urmare, am făcut clacă cu mama cât dormea Loli într-o zi și am cusut tot. După care le-am asamblat, cu un mic model – un ochi pe față, unul pe dos. Doar o pagină e câș, nu zâmbi prea mult, arată bine și așa 🙂

Filmul este făcut după o regie serioasă. Am pus camera aia șmecheră care filmează bine, trepied bibilit de Iulian cu indicații de poziție. Da’ ce să vezi- Acumulatori descărcați, ba masă mică, ba nu e destul de înalt trepiedul. L-am strâns, după jumătate de oră, nervozați.

Zic – lasă că următorul film va fi profi, ăsta e doar încălzirea. Filmăm cu telefonul și îl ajustezi tu (Iulian) după. Extrem de nemulțumit, Mr. Perfection!

Gata povestea, iată cartea senzorială a Lolitei, făcută de mine, cu ac, ață, lipici și dragoste.

Sper să vă inspire povestea acestei cărți, ideea este că dacă într-o zi te simți inspirat să faci ceva, pune-te pe treabă, sigur va ieși bine. Avem dovada, o carte senzorială simpatică, cu modele de activități drăguțe și mai puțin întâlnite.