”Sunt copil și vreau să îți spun, să îmi respecți drepturile ACUM!”

Fata mea este unică. Ca de altfel toți copiii. Are ceva-urile ei și uneori simt așa o binecuvântare, bucurie, trec printr-un mix bun de sentimente că eu și tatăl ei am adus-o în lume.

Loli privește poze vechi cu mine și Iulian și mă întreabă – eu unde eram? Nu am vrut să chinui copilul cu o poveste despre univers, gânduri, energii care călătoresc slobode ca apoi să ne aleagă de mamă și tată, într-un moment al vieții noastre. I-am spus că era în mine, în burtică, că era un ou(ovul) în așteptare. Că eu și tati ne-am decis să o avem. De când citim și Unde a dispărut Pișpirel știe despre ce vorbesc. Îi place explicația asta – că era în burtică, cu noi (aici era ideea, că ea era prezentă undeva acolo, dar nu se vede în poze) și e mulțumită. Restul tehnicalităților le discutăm în termenii ei.

Loli știe doar viața cu noi și i se pare normal să fi existat dinainte de a deveni ea conștientă de lume.

Fata mea vede lumea în modul acela crud, fără prejudecăți, o primește cu deschidere, știe că aparține lumii. Aici voiam să ajung. E plimbată destul, a văzut lucruri, s-a mirat de unele, pe altele le-a lăsat să treacă pe lângă ea pe moment, după care să își amintească că are o nelămurire. Ea știe că are locul ei în lume, chiar dacă nu apare în poze, chiar dacă fizic nu a fost acolo. E înscris în noi să știm că încăpem undeva, indiferent de culoare, mărime și formă și că lumea nu are limite pentru nimeni.

Acum că ne-am lămurit într-un lucru esențial al dreptului de a exista, vă spun că noi suntem cu lectura la – Am dreptul să fiu copil.

Citim o carte numită chiar așa. Autorul  Alain Serres a scris o sinteză poetică, cu imagini sugestive, a drepturilor copiilor, care se regăsesc și în Convenția asupra Drepturilor Copilului. Drepturile copilului sunt povestite din poziția unui copil, pentru copii – ”Sunt un copil, un copil cu ochi, cu mâini, cu voce, cu inimă, cu drepturi.”

Loli spunea des, spune și acum (uneori fix când e vremea de culcare) „trebuie să mă joc”. Alt drept despre care ea știe fără să fi citit cartea sau să fi povestit despre drepturile ei, până la carte.

Noi vorbim des despre ce înseamnă să crești, ce schimbări apar pe măsură ce se dezvoltă, ce interesant e să descoperi lucruri și să le înțelegi pentru că mintea noastră lucrează, pentru că prin tot ceea ce facem o exersăm. Vorbim despre viața noastră, despre ea, ce înseamnă pentru noi, despre dragostea noastră, despre puterile ei și puterile noastre împreună.

Cartea este potrivită copiilor de peste 5 ani, deoarece poți purta discuții un pic mai profunde despre ce înseamnă drepturi, în plus sunt mult mai conștienți de propria persoană, știu că ei sunt ai părinților, nu prelungirile lor. Cam de pe la 5 ani ceea ce transmitem ca principii și modelăm ca emoții începe să răzbată. Nu se oprește aici, doar creștem împreună, ce nu ne iese azi, reușim mâine. Împuternicim copiii povestindu-le despre drepturi, vorbind pe înțelesul lor despre ele cu deschidere. Le creștem încrederea în ei și în noi, respectându-le.

Cartea e bună de avut în biblioteca familiei, nu știu dacă apucați să o puneți sub brad, de Crăciun. Merge și după, cine a zis că nu se primesc daruri și după  e trece Crăciunul. Cadou pentru Noul An, pentru un nou început, nu?

O găsiți pe site-ul editurii Cartemma (noi suntem fani declarați) – aici – https://www.cartemma.ro/carti-pentru-copii/am-dreptul-sa-fiu-copil.html. Dacă vreți să dezvoltați subiectele pornite pe marginea cărții de mai sus, să cultivați empatia, să îi faceți curioși asupra oamenilor diferiți, dar cu aceleași drepturi ca și ei, din lumea largă, atunci puteți să alegeți pachetul educațional de aici cu încă 2 cărți excepționale (prietena mea Miruna le descrie frumos – link- aici).

Spor la citit!