Berlin – pe ploaie, într-o zi! Și o lecţie de viaţă pentru care nu eram pregătiţi. Ep. 6 călătoria aniversară, aprilie 2019

Continuăm cu episodul 6 al călătoriei aniversare 5 ani de Loli, 5 ani de când suntem părinți – Berlin – pe ploaie, într-o zi cu copilul plus o lecție de viață pentru care nu eram pregătiți.

Nouă ne plac călătoriile active, să vedem locuri, să gustăm mâncăruri tradiționale, primim ceea ce ne oferă călătoria ca o lecție despre noi și lume. Integrăm experiențe și le folosim ca un fel de guideline-uri pentru călătoriile următoare.

Ne place să descoperim alături de copil lumea, să schimbăm percepții și perspective. Am învățat să acceptăm lecțiile fie ele bune, fie rele. Ideea că pentru lecțiile care îți arată partea rea a lucrurilor, nu ești pregătit niciodată.

M-am lungit aici cu introducerea. Iată de ce: până să ajungem în Berlin am făcut un scurt popas în Hanovra. Era o zi din vacanța noastră, cu planul stabilit, în avans: spălăm rufe undeva la marginea Hanovrei, apoi întins Berlin, să prindem un pic de joacă, să explorăm zona și să facem planul pentru ziua de vizitat Berlinul.

În Hanovra am avut un incident care mie mi-a amintit că oamenii pot fi răi în orice colț al lumii, și că, deși știai asta, tot nu ești pregătit să privești ura în față, durerea și să nu ai nicio putere să schimbi ceva.

Lângă spălătoria unde ne-am dus rufele era o patiserie cu mese, să poți servi acolo ce cumperi. Am intrat să luăm cafea și un pandispan pentru Loli. În local, noi și fetele care serveau, 5 oameni în total. Eram relaxați, spălatul dura o oră cu tot cu uscat. Vorbeam nimicuri, despre ce vom face când ajungem la următoarea locație. Loli mânca, se plimba pe la geamuri, care erau mari și cu pervaz pe care se putea urca. La un moment dat, a început să se aglomereze. Am rugat mândra să stea pe lângă masă. Cum ne pregăteam să terminăm cafeaua, Loli prăjitura, a intrat o fetiță spre adolescentă (ulterior am aflat că avea 11 ani) care tot alerga de colo-colo, căuta un loc unde să se ascundă. Credeam că se joacă, nu am dat importanță. După ea, la maxim 1-2 minute a intrat prietena ei. Apoi, un ins care le caută din priviri. Până să înțelegem cu toții despre ce era vorba, fetița care încerca să se ascundă, s-a șezat lângă mine, s-a băgat în mine, aproape că mi se urca în brațe, a bâiguit ceva care a sunat a help me și instant (ne)omul a venit și a pocnit-o. Am simțit si eu palma zdravănă care a lovit copilul peste cap, față. Nu vă imaginați momentul! Loli era un pic mai încolo. S-au mobilizat nemții, a venit poliția.

Până să vină poliția am încercat să linistesc copilul lovit care plângea, i-am cerut scuze că nu am putut să o apăr și că nu am reacționat la timp. În fine, ideea e că fetele au fost agresate verbal într-un autobuz și urmărite până la patiserie. Fata agresata fizic era negresă, cealaltă nu, erau diferite ca două picături de apă una cu codițe afro, cealaltă blondă-alb la păr, și ambele cu buzele albastre de la sucurile colorate din mână. Ieșiseră în oraș, era weekend. Vorbeau bine engleza, mergeau la aceeași școală. Nu-l cunoșteau, nu l-au deranjat cu nimic pe agresor.

Asta o fost una din lecțiile urâte ale călătoriei noastre. Mi-am revenit greu atunci, m-am pus în pielea copiilor, părinților. M-a sensibilizat tare momentul, abia am așteptat să părăsim zona. Nici nu am împăturit țoalele și imediat ce s-a oprit mașina de uscat, le-am luat și aproape am fugit la mașină cu sacoșele pline și Loli în brațe.

Bun, acum să tragem aer în piept. Aveți grijă în călătoriile voastre la siguranța voastră și a copiilor!

Am ajuns în Berlin după-amiaza. Cazarea a fost la marginea orașului, aproape de o gură de metrou, la Hotel Amadeus Royal Berlin. Nu a fost un loc fancy, Berlinul e scump la cazări, era aproape de gura de metrou și aveau loc de parcare. Astea au fost considerentele pentru care am ales această cazare. Era curat, camera mare, baia curată, spațioasă, mobilier vechi, fără vreun miros aiurea prin cameră.

Seara am ieșit să cumpăram de mâncare pentru cină și pentru sendvișurile de a doua zi. Am găsit un loc de joacă mic și am stat cu mândra să zburde, noi să respirăm liniștiți, să interiorizăm ziua și să ne treacă senzația de nesiguranță, pe care am avut-o de când am părăsit Hanovra.

Ziua de văzut Berlinul a fost ploioasă și deloc prietenoasă cu doleanțele mândrei de a se juca undeva, în aer liber, în prima parte a zilei. Am avut ce face, chiar dacă a plouat de ne-a săturat.

Explorarea Berlinului a început pe ploaie torențială, așadar. Aveam costum de la Lidl, cărut și umbrelă pentru Loli, pentru noi haine de ploaie de la Ikea și adidași impermeabili. Când ne-a oprit pe noi ploaia?

Ce am făcut în Berlin, pe ploaie:

  1. Vizitat Clădirea Parlamentului German – Clădirea Reichstagului – vizitarea este gratuită, numai că ai nevoie de rezervare, nu poți merge direct dacă ai drum prin Berlin și ai trecut pe lângă poartă. Rezervare am făcut din țară, o aveam la noi printată. Intrarea la obiectiv se face cu rigurozitate, ca la aeroport, cu poartă de check- in și check-out, fără genti de dimeniuni mari, căruțul a fost scanat, apă doar pentru Loli.

Loli dormea când am ajuns. S-a obosit de la mersul cu metroul, ploaia, vremea friguroasă. Am trecut de porți, la intrarea în lifturile ce ne urcau în cupola de sticlă a făcut ochi de-a binelea și am început să povestim că intrăm într-un loc interesant cu multe oglinzi și cu pante, ne vom simți ca în casa/cochilia unui melc. A prins-o povestea, râdea și voia să urcăm și să coborâm panta. E frumos urcușul, un pic cam greu cu căruțul, coborârea palpitantă. Am privit Berlinul din toate unghiurile, ascultam ghidul în căști și povesteam pe sărite despre locuri.

Tips:

  • Merge vizitarea obiectivului pentru copiii un pic mai mari, care pot asculta explicații istorice. Nu au audioghid în română, dar dacă se descurcă în altă limbă este foarte bine făcut, faci o oră și ceva baie auditivă de istorie și e chiar fain structurat. Nu te plictisești ascultând.
  • Pentru cei mici, gen 4+ poți insista pe ce reprezintă clădirea și modul cum a fost construită cupola, forma de melc, oglinzile sunt dispuse astfel încât clădirea să fie din punct de vedere energetic eco-friendly. La primul nivel este o expoziție de fotografie, acolo poți face câteva mențiuni copilului dacă i se pare interesant să exploreze zona.

Echiparea pentru ploaie

interior Reichstag. Așteptam liftul

Turnul cu oglinzi, miezul melcului

Vedere de sus din Cupolă

2. Muzeul Spinoajului – a fost primul obiectiv vizitat, de dimineață, în Berlin. A trebuit să așteptăm să se deschidă. Lângă el era un mic mall unde am intrat să ne adăpostim de ploaie. Site-ul Muzeului aici. În metrou am avut companie o clasa de elevi care avea programată vizita la muzeu, ca activitate de vacanță. Loli a zâmbit adolescenților, a întrebat la ieșirea din metrou unde se duc fetele și băieții. Surpriză, mergeau acolo unde ne duceam și noi. Grupul ghidat a început vizitarea înainte de deschiderea oficială, noi am așteptat cele 20 de minute până la deschiderea muzeului.

De ce credeți că s-a obosit fata mea înainte de vizitarea Reichstagului? Pentru că a explorat tot ce a prins la Muzeul Spionajului. Acest muzeu este recomandat pentru 7-8+. Însă nu vă sfiiți să mergeți cu copiii mici, pentru 4-5 ani există destule secțiuni interactive, pe traseul de vizitare, unde te poți juca, poți interveni cu explicații ca să exemplifici tematica muzeului. Cei mai mari vor fi super încântați de tehnologiile folosite în trecut, de întreagul concept al turului. Plus, zona de lasere este foarte atractivă, dacă vă amintiți filmul Capcană pentru hoți cu Catherine Zeta Jone. Acolo a vrut și Loli, i-a plăcut mult, nu a reușit să traverseze fără să declanșeze alarma. S-a supărat un pic și a plâns că voia să încerce din nou, numai că era o coadă lungă de adolescenți care așteptau să-și încerce abilitățile de strecurare pe sub liniile verzi.

trepte Muzeul Spionajului

Mare mirare la treptele astea, cu litere din alfabet

Citește mesajele scrise cu cerneală specială

Explicațiile erau în germană, pentru ea era un telefon foarte tare!

Wow, o mașină de scris…coduri. Asta da experiență!

Acest ansamblu era menit să te pună să descoperi un caz interesant. Iulian primea indicații la telefon. Trebuie timp pentru anumite secțiuni ale Muzeului, să intri în poveste și să explorezi meseria de spion. Cât despre telefonul cu disc, Loli era fascinată. Cred că am să scotocesc prin boxa tatei după telefonul nostru vechi. Va fi o jucărie tare pentru Loli.

Item-uri din turul expozițional – hărți deghizate în cărți de joc

Item-uri folosite în spionaj -camere video, foto, legitimație serviciu spionaj

Spioancele!

Am scris numele Lolitei în cod Morse. Foarte fain dispozitivul, pentru că explică lungimea secvențelor pentru fiecare literă și eu citeam – press one long pentru O, short pentru I, iar Loli butona fără ajutor, după indicații.

Partea de laborator, unde clasa de adolescenți a experimentat reacții chimice și cum pot scrie mesaje secrete folosind chimia, cum le poți descoperi cu ajutorul filtrelor cromatice. Noi am urmărit cu filtrul cromatic una dintre foile lor.

Mision accomplished! Road trip! Leaving the stage 🙂

Prin ploaie, spre următorul obiectiv

3. Poarta Brandenburg

Am marcat și acest punct istoric al nemților, care în timpul Războiului Rece era simbolul trist al divizării orașului în Berlinul de Est și Vest, apoi după ce a căzut zidul Berlinului în 1989, a devenit simbolul Germaniei Unite.

Imagine pe ploaie Poarta Brandenburg

”Uite caii” Grupul statuar de pe Poartă

Imagine dinspre parcul Tiergarten

Poze de la poalele porții, Loli ne punea să facem poze din diverse unghiuri

Marinarii!

Hai poză, fiecare cu postura lui!

După ce am bifat cele de mai sus, după ațipitul de 30 de minute al mândrei în căruț și ploaia măruntă, a început să ne dea târcoale foamea. Avem lecția făcută de acasă pentru mâncatul în oraș.

Cel mai cunoscut loc unde poți mânca un wurst bun este Wrust Curry 61, aici este locul http://www.curry61.de/

De la poarta Brandenburg până la locul cu cârnați, cu tot cu ploaia măruntă, dar fără să fie frig sau mega deranjantă, am căscat ochii stânga-dreapta, ne-am oprit să facem fotografii și să povestim despre locuri.

Un magazin cu măști la care am stat mult să privim vitrina. Fata mea ar fi cumpărat una 🙂 erau creepy, dar ei i s-a părut interesant!

Foarte intrigat copilul de păpușile/manechinele astea mari costumate

Postfuhramt – clădire din sec al XIX-lea din cărărmidă, foarte frumoasă, acum loc pentru expoziții, galerii de artă

Vedere de ansamblu – Postfuhramt

Noua Sinagogă – un mix de stiluri, cu cupola aurită, distrusă în război și reconstruită. Construcția a fost făcută între 1859–1866 , ceea ce vedem azi este reconstrucția de după război, un trunchi din vechea clădire. Destul de impresionantă, mulți o asemănă cu Alhambra spaniolilor.

Noua Sinagogă – imagine cupola aurită

Coadă mare la wurst, am mâncat ca la botul calului, cu toate astea a fost plăcut, Loli a preferat un sandviș din rucsac și ceva carne, care nu era wurst, de acolo, făcută grătar.

Cârnații i-am suflat repede, asta era grătarul fetei

Cu burta plină de la Wurst Curry 61 ne-am pornit spre Alexanderplatz. Între timp s-a îmbunat și vremea, am dat mândra într-un carusel, că și-a dorit și altfel de joacă prin oraș, ne-am plimbat prin zonă, apoi ne-am întors la cazare cu metroul, am căutat un loc unde să spălăm mașina. Am găsit o spălătorie self-wash și planul era să ducem mândra la un loc de joacă. Și… ce loc de joacă am găsit!! Acolo ne-am petrecut restul zilei.
Tips – am mers doar cu metroul în Berlin, ai opțiunea unui abonament de o zi. Ni s-a părut rentabil ca preț. Stațiile sunt foarte faine, am văzut multe desene urbane care rememorează momente istorice sau desene în genul urban-art foarte interesante. Cu mașina ne-am fi deplasat mai greu, Berlinul nu e un oraș lipsit de trafic, plus parcarea ne-ar fi uscat la buzunar.

Carusel Alexanderplatz

Carusel și o bucățică de cer senin…în sfârșit!

Moara de lemn- magazin suveniruri și fast food

Așadar, la intrarea într-un parc de la marginea Berlinului (mi-am notat atunci – Jelena, numai că acum când scriu din amintiri nu am găsit acest parc niciunde în Berlin, Google zice că nu e) și pe deasupra căruia mergeau și gondolele, am găsit cubul cu chestii de cățărat, cu țopăitoare, loc de stat relaxat. Am vrut să probez și eu interiorul cubului, dar Loli ne-a interzis total. Vedeți voi, în pozele de mai jos, cât de interesant este acest loc. Bucureștiul duce lipsă de astfel de locuri, din lemn, din materiale care asigură copiilor distracție și mișcare.

Cub senzorial, aș spune – toate simțurile sunt stimulate, mai puțin mirosului. NU a făcut nimeni pipi în dosul lui, cum se face la noi prin parc. Era curat, odorless.

Gondolele

Iaca mamă relaxată cu șipul de baloane de săpun în mână (lăsat în grijă de către copil, ca nu cumva să se verse cât ea se distrează). Nu e bere! Aia am dat-o pe gât după ce am culcat copilul :)))

Nu vă pot descrie curiozitatea mea de a proba chestii, dar ți-ai găsit înțelegere de la copil. Nu e pentru părinți, e pentru popii, spunea moața mea.

Tobogan – ieșea printr-o parte, dispărea în alta

Asta da bucurie – să țopăi, să ai un băț în mână pe post de ce vrei tu și să fie frumos afară!

A doua zi am părăsit Germania, am luat drumul către Praga. Acolo am nimerit la un festival similar Halloweenului american – Burning of the witches, diferența era că pe lângă costume, ritualul făcut de copii consta în prăjirea cârnaților la focuri de tabără, nu trick or treat. I-a plăcut mult fetei mele festivalul, orașul și că a găsit parteneri de joacă cu care se înțelegea doar din priviri, că de vorbit fiecare vorbea pe limba lui. Povestesc în următorul episod, stai pe aproape.

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine de văzut în familie. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

Related Post

Facebooktwitterpinterest

5 thoughts on “Berlin – pe ploaie, într-o zi! Și o lecţie de viaţă pentru care nu eram pregătiţi. Ep. 6 călătoria aniversară, aprilie 2019

    • DA, a plouat, dar să știi că nu ne pare rău. Am văzut un pic din Berlin, avem motiv să ne întoarcem. 🙂

  1. Mi a placut f mult articolul. Muzeul spionajului pare distractiv pentru fata mea de 5 ani. De bifat daca vom ajunge vreodata la Berlin
    Multumim de ponturi.
    Cat mai multe calatorii frumoase!

  2. Pingback: Praga - ultima stație în afara țării, din roadtripul nostru prin Europa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *