Pe când viscolea alaltă seară, ghici ghicitoare cine mărșăluia prin nămeți spre metrou? Eu și Loli. Cu tati ne întâlneam la Romană.
Mergem la teatru, Loli! Am fost de 3 ori până acum, îți amintești? A fost odată un ou, Hopa – trop pe podele și cel cu fenomene. Am repetat toată ziua asta, printre joc și hârjoneală cu mamaia, o clătită molfăită și somn întrerupt de vreo 2 ori. Dădea găuri vecinul, și cum somnul ei nu e musai în orele de liniște, ce să faci? Legeni mândra, cânți, și alte din astea până adoarme la loc.
Bun, facem bagajul, punem apa, chestii de ronțăit pe drum.
(Paranteză: Cred că și la 18 ani voi avea ceva de mâncare printr-un buzunar. Serios, în toate buzunarele, buzunărele am covrigei, expandate, banană, caserolă cu ceva. Uneori mă umflă râsul și plânsul cum îmi curg firmituri din haine. Da, na’ numai cine știe, înțelege.)
Rochia a fost la pachet, doar mergeam la teatru, drept urmare am moțat-o acolo.
Să revenim! Ninsoare, vânt, nu a contat, am fost la Teatrul Ion Creangă, sala mică, la Bună dimineața! Un loc cozy, cu perne colorate, lumini difuze. Pernele erau numai bune de țopăit, Loli a plecat ușor nemulțumită în legătură cu asta, după spectacol. A țopăit prea puțin, voia până dimineață dacă se putea, teatrul fiind la 6 seara. Ce nani, ce cină, cine a inventat vremea rea și pana de curent în București? Să sară pe culori era fun-fun.
Povestea spectacolului este concepută pentru 0-3 ani. Cu puține cuvinte, dar cu sunete din belșug, despre cum fiecare zi este o călătorie de cunoaștere și cum fiecare lucru, poate fi distractiv, chiar dacă ești prea somnoros sau prea grăbit (spălatul pe dinți, îmbrăcatul).
Pentru Loli (2 ani și 9 luni) astfel de spectacole sunt potrivite și deloc plictisitoare. Spectacolul, structurat ca un fel de recapitulare a unei zile din viața unor copii de vârsta Lolitei, poate fi ușor de înțeles și amuzant de urmărit.
Practic ce a văzut ea facem tot timpul. Ne jucăm! Ne prefacem, ascundem, căutam, călătorim cu gândul sau citind cărți, privind imagini. Sunetele, muzica au fost wow. Impactul este diferit, toate sunt dintr-un alt unghi, jucat de altcineva, cu alte voci, culori, sunete de fundal. Cum spunea cineva, învață și de la alții, că de la mumă-sa, care repetă necontenit, este sătulă.
Instrumentele muzicale au fost atracția serii, buluc de toddleri acolo, la final. Pe Loli au atras-o mult dulapurile în formă de animale (pinguin și maimuță). Pinguinul a fost preferat deoarece ușa se deschidea cu ajutorul ciocului. S-a jucat cu recuzita și a inversat castroanele actorilor în dulapuri. Well, așa a vrut ea.
La un moment dat când actorii foloseau lingurița pe post de avion, Loli s-a ridicat în picioare să facă la fel cu mânuța în aer. A înțeles povestea 😊 E bine.
I-a plăcut, ne-a plăcut, mergem și la celălalt spectacol – Pernuța somnoroasă, tot acolo, la sala mică.
Am cumpărat și cărticica de prezentare a spectacolului care avea stickere, desenate în creion, ce reprezentau personaje din călătoria imaginară a actorilor. Am recapitulat spectacolul, apoi le-a lipit singură. Mare necaz că erau așa puține…
Mergeți la teatru! Pentru copil …și pentru voi! Așa ne amintim de copilărie.
Un comentariu