Cineva a zis la un moment dat – saluți din plăcere. Nu mai știu cine și sunt foarte de acord:
– dacă vorbim de stația unde așteptăm metroul – mulțimea nu are nevoie de interacțiunea asta politicoasă, chiar dacă îți face plăcere să saluți – doar să faci loc și să nu calci oamenii
– dacă te gândești la vecinii de scară, pe aceia pe care îi întâlnești des și care după al 4-lea salut nu reactionează – bună ziua căciulă, stăpânul n-are căciulă. Data viitoare tac mâlc și mă fac că plouă la tine și cum soarele e pe aleea mea, nici că îmi pasă.
Și exemplele pot continua.
credit photo unslpash.com
La grădiniță e ca la gară. Parcheaza trenul, pleacă trenul. Na copilul, pleacă cu copilul. Nu-i cunosc pe părinți, între dat copilul și pup-pup muah, și vorbit cu educatorul, nu e timp. CLAR!
La grădinița Lolitei cu o singură mămică am interacționat pentru că fetele noastre au început cam în același timp și cu ea apuc să schimb zâmbete, 2 vorbe din mers sau ne salutăm pe repede când mergem în sesuri opuse. Ne salutăm, nu trebuie să devenim confidente! Cu restul, doar la mine se deschide gura!
Știm cum e dimineața, cu toții suntem pe grabă, unul intră să lase odorul, altul iese precipitat – să nu cumva să trebuiască să se întoarcă. Și aproape dăm unii peste alții, și cu scuze și fără și…
fără bună ziua. Asta e un wow, de care încă mă minunez, nu e un wow ok.
Nu se dă binețe oameni buni, zici că sunt toți amortiți la corzile vocale. Pot înțelege grijile copleșitoare, dacă eu nu le înțeleg atunci cine, pot înțelege graba, că doar banii nu se fac stând pe loc, dar nu costă nimic un salut. Salutul între părinți zero, cu educatoarea n-ai încotro, că doar cu ea lași copilul, nu? Bună ziua, la revedere, o zi bună! Greu tare!
Degeaba spui copilului: ai salutat? Hai, spune, bună ziua! dacă nu aude asta de la tine.
Copiii nostri merg în aceeași loc unde se pun bazele educației în colectivitate, se joacă în aceeași curte, chiar dacă au vârste diferite. Educația începe și cu bună ziua. Acolo în comunitatea în care stai, interacțiunea nu trebuie să lipsească. Copilul ce vede când vii și pleci dintre oameni? În primul rând nu vede siguranță, de politețe nu zic. Nu aici bat eu.
Acest du-te vino fără să încep cu bună și pa, îl duce în atemporal. Te miri de ce plânge disperat? Da, locul unde îl duci e ca o țară străină. Unde nici tu nu cunoști limba, dar îl arunci acolo.
Și da, face bine, un simplu bună ziua, chiar de la intrare, de la poartă. Dacă e cineva, evident😄
Ooo, ce bine si punctat! daca noi nu salutam, ei de unde sa invete?
Se pare că puterea exemplului funcționează și la adulți. După o săptămână de împărțit bună ziua, s-au dat pe brazdă:)))))