În ultima săptămână din octombrie, o dată cu vacanța preșcolarilor, ne-am luat și noi o scurtă vacanță. Am vrut să hălăduim pe coclauri, mai izolat, să se bucure fetița de joaca în aer liber, altundeva decât în parcul supraaglomerat de acasă.
Pe timpul verii, după vreo 2 weekenduri în care, pe unde am fost, am dat…nas în nas cu o treime din populația României, ne-am lecuit de ieșiri și am stat cuminți pe acasă, am vizitat bunicii și cam atât. Ieșirile în parc au fost și alea el fugitivo, aleile fiind destul de aglomerate, din cauza locurilor de joacă pentru copii închise.
Prin urmare, ca să ne revenim un pic după alternanța mers la grădiniță și scoală on-line, ne-am plimbat un pic prin zona Sibiului, în prima parte a vacanței preșcolarilor.
Evadare în natură. Cazarea la căsuțe
Nu doar din motiv de vremuri pandemice am căutat liniștea, deoarece, și în mod obișnuit în călătoriile noastre, când am pornit departe de agitația și aglomerația orașului, am ales locuri inedite, în care să ne organizăm singuri, să ne aparținem. Nu suntem genul care în vacanță nu punem nici de ceai. Ne place și ceaiul servit, dar cel mai mult ne place să fim liberi, să explorăm, să ne bucurăm de ce ne oferă zona și să avem programul flexibil pentru orice idee năstrușnică ne vine.
Bun, să revenim la călătorie și case, locuri de cazare și de bifat ca atracții.
Prima căsuță de vacanță
Ne-am cazat în satul Vale, la Casa Nicu, o căsuță foarte cochetă, cu iz de casa bunicii (gândiți-vă la o bunică modernă), foarte curată și foarte bine echipată pentru o familie mică ca a noastră, cu un pic de curte, cu gutui bune și vie cu struguri dulci. Aveau într-una din curți (casa face parte dintr-un complex) și o lădiță pentru compost, așadar, mândra, cum îi spun deseori fetei, a avut parte și de experiența asta. Citisem recent cu ea despre compost. A picat la țanc partea practică.
Cazarea la căsuțe a fost partea preferată a vacanței pentru Loli, deoarece pe lângă ”zăpada care o face fericită” (noua găselniță a fericirii), următoarea pe lista fericirii este să stea la casă. Chiar dacă ne-am înghesuit toți într-un dormitor, deși era încăpător, s-a supărat tare la plecare. De fapt, de fiecare dată când am stat la vreo căsuță, cabană, Loli nu a mai vrut să plece. Casa ei la bloc e bună, are de toate și, deși, uneori îi duce dorul când e plecată, ar fi preferat să aibă și o casă prin care să bântuie ea peste tot.
Îmi spune des că ea va sta la casă, cum la anul va merge la școală și va sta cu cățelul și pisica până venim noi de la serviciu. Trebuia să pun ban la ciorap până la toamna viitoare, cu alte cuvinte. A amuzat-o expresia și nu-mi dau seama cât a realizat că îmi doresc și eu ce își dorește ea și sper ca visul ei să se integreze ca timing pentru când va fi la ciclul gimnazial sau liceu, că e prea din scurt acum…ca s-o spun așa, pe-a de-a dreptul.
Până să ajungem la cazare am oprit în Sibiu și ne-am plimbat un pic prin centrul vechi, apoi am fost la Muzeul Astra. Ne-am gândit că fiind în aer liber, merită o vizită. Eu l-am văzut cu 13 ani în urmă și mi-a plăcut mult. A fost o idee foarte bună, chiar dacă vremea părea că nu va ține cu noi. De fapt, cerul a ținut ploaia până la finalul vizitei. Am fost atinși de ploaie doar un pic, când ne îndreptam spre maşină.
Muzeul Astra a fost o plăcere pentru Loli. A zburdat, dar a și primit lecții de țesut şi tors firul de lână. Ar fi plecat cu morile din zona dedicată copiilor, aşa mult i-ar fi plăcut să macine ceva.
Ultima oară am vizitat Astra în anul 2007. Mi-a plăcut atunci, acelaşi sentiment l-am avut şi acum. Aleea pentru copii, care duce la partea cu mori, ne-a provocat pe toți la joacă. Am mers pe urmele de animale, am țopăit, ne-am întrebat ce animale merg așa întortocheat. A fost distractiv! (Noroc că n-au fost și urme de pași, de mers, împleticit, urmări ale licorii lui Bachus.)
După Astra ne-am pornit spre cazare. Seara a fost cu despachetat, descoperit casa, făcut ceva de mâncare. Am dormit toți neîntorşi după aerul tare de munte.
A doua zi, după micul dejun, am fost la târgul de legume. Doamna care ne-a primit cu o zi înainte ne-a spus că a doua zi urma să fie piață mare, de legume și fructe, în Cisnădie. Așadar, am făcut piața, ne-am umplut mașina cu legume și fructe și, apoi, ne-am pornit să descoperim atracțiile zonei. Prima oprire – Piatra Broaștei, din Cisnădioara. Ne-a plăcut mult drumul până acolo și joaca pe lângă râu. Verdele ierbii și ultimele sclipiri verzi ale frunzelor, înainte de a se lăsa cu totul pradă toamnei, au un farmec aparte.
După Piatra Broaștei, am urcat să vedem Biserica Fortificată Cisnădioara. Am avut ocazia să vedem și salamandre de foc, să admirăm frunzele multicolore, să stăm pe băncuța din curtea Bisericii și să ne bucurăm de explorările temerarei noastre prin curte, să ne bucurăm de libertate. Când spun libertate, mă refer la a savura în liniște locul, fără stresul – hai, să mergem că se aglomerează vizitarea, fiind timp de o oră singurii vizitatori.
Când nu am mai fost singurii turiști de la Biserica Fortificată am plecat spre cazarea noastră, la căsuță. Loli voia să se joace în curte cu mingea și pisicile de pe acolo.
Planul pentru următoarea zi era să mergem să vedem picturile pe sticlă de la Sibiel, să vedem barajul Gura Râului și să trecem și pe la păstrăvăria din zonă, pentru a nu neglija prezența micului grătarului aflat la cazare. În timpul zilei, tot cercetând zona pe gps am descoperit că putem să ne abatem și pe la Poiana Soarelui. Deoarece a fost o zi însorită, ne-am gândit să o petrecem cât mai mult afară, în locuri unde nu am fi întâlnit alți drumeți și chiar așa a fost. Drumul către Poiana Soarelui l-am parcurs cu geamurile mașinii lăsate, bogăția de culori îmbătându-ne privirea, respirând cu nesaț și prospețimea aerului de pădure.
Sus la poiană, ne-am pus la picnic, am cules pietre cu forme și nuanțe interesante. Totul a fost foarte plăcut până la un moment dat, câțiva câini de la cabanele din vecinătate ne-au pus pe picior de plecare. Devenind tare lătrăcioși și îndreptându-se în alergare spre noi, ne-am zis să nu ne stricăm după-amiaza cu vizita lor inoportună și, deși iubim animalele, care pot fi uneori imprevizibile, am evitat o întâlnire directă cu neprevăzutul.
După ce s-au potolit câinii, am stat pe lângă mașină și după alte câteva fotografii ne-am îmbarcat și am coborât până la biserica de lemn, semnalizată în zonă. Am văzut biserica pe dinafară, fiind închisă. Am admirat priveliștea, drumul printre copaci fiind foarte plăcut pentru plimbare și am savurat încă o gură de aer bun de pădure.
O zi de stat doar pe afară ne-a adus așa o pofta de mâncare. Seara am încins grătarul în curtea casei unde am fost cazați și am pregătit peștele. Loli s-a jucat, a ajutat la grătar și după ospăț plus povestea de seară, era toropită. Am putea spune că ne-am odihnit mult în mica vacanță. Nu ne prindea ora 9 cu ochii deschiși.
Picturile pe sticla din Sibiel sunt frumoase, micul Muzeu este situat în curtea bisericii din Sibiel. Loli nu a fost impresionată de picturi, fiind împresionată de curtea cu flori a bisericii și interesată de fântâna din vecinătate. Se vede copilul crescut la bloc după plăcerea cu care scoate apă din fântînă.
La barajul Gura Râului, nu am zăbovit prea mult. Ne-am făcut câteva poze și am vorbit un pic cu Loli despre ce este un baraj și la ce folosește, apoi ne-am dus să vedem peștii de la păstrăvărie și să cumpărăm câțiva pentru cina de la cazare. Am luat și icre proaspete, pe care le-am pregătit la căsuță, de asemenea.
A doua locație de vacanță
Ziua a treia a început cu despărțirea grea de căsuță și îmbarcatul către o nouă destinație. Am vizitat Sarmizegetusa, cu zburdatul aferent pe acolo, plus ronțăitul câtorva nuci, au făcut-o pe Loli să uite de supărarea de dimineață. Când am terminat plimbarea prin cetatea dacilor, ne-am îndreptat spre Tg. Jiu. Dacă știam că parcul cu operele lui Brâncuși este în renovare, nu îl bifam. Am stat cât să facem 2 poze și să ne pecetuim dragostea cu încă un pupic lângă Poarta Sărutului, lucrarea genialului pictor.
Ne-am continuat apoi drumul spre Polovragi, unde aveam 2 nopți de cazare la o altă căsuță – Conacul Caterinei. O căsuță drăguță, de vacanță, echipată cu de toate. Afară în curte, era și o zonă de grătar, un fel de bucătărie outdoor și un foișor.
Gazdele ne-au pus la dispoziție și un pat pentru Loli. Să fie ca în tabără, dar să doarmă lângă sobă. Loli a fost încântată de aranjament, chiar mă gândeam că va proba dormitul singură, dar pătuțul era mai jos ca nivel de patul mare, așa că am avut-o iar musafir între noi. A zis că e răcoare jos și va încearca altă dată dormitul ca o fetiță mare.
La a doua căsuță, în prima seară, cât am pregătit cina, Loli a stat în curte și s-a jucat, Iulian a făcut planul pentru a următoarea zi. A pus pe planul de călătorie Peștera Polovragi, Cheile Oltețului, Culele Măldăreşti, Horezu, Trovanții.
Înainte de peșteră ne-am oprit să vedem pe afară Mănăstirea Polovragi și sculpturile în lemn de lângă mănăstire, unde tocmai se încheiase Tabăra de Sculptură.
Am vizitat peștera, am fost singurii vizitatori, prin urmare ne-am desfășurat în voie, am stat pe îndelete să vedem liliecii și să povestim despre peșteri, în general. După peșteră ne-am îndreptat spre Culele de la Măldărești. Inițial am vrut să le sărim, dar bine că nu am făcut asta. Ne-au plăcut mult, am stat la soare și la povești, discuții în 3. La Horezu am traversat Strada Olarilor, admirat oalele expuse, pentru început din mașină, apoi am oprit și am cumpărat 3 castroane, pe care le-a ales Loli. La marginea Horezului am făcut încă o stație pentru a admira priveliștea frumoasă de toamnă. Adevărul este că ne-am bucurat de vizite, fiind în timpul săptămânii și deloc aglomerat.
Ne-am oprit și la Trovanții de la Costești în ultima zi de vacanță. Voiam să lăsăm acest obiectiv pentru ziua plecării către casă. Chiar erau în drumul spre București, dar dacă vremea tot ținea cu noi, era însorit și destul de cald, iar Loli dormise un pic pe mașină ( era oarecum odihnită), am zis să ne dezmorțim un pic și noi și să îi vedem. A fost o decizie foarte bună să îi vizităm atunci, în ziua următoare ploaia ne-ar fi stricat vizita. Așadar, ultima noastră zi din mica călătorie a fost ploioasă, dar nu ne-a deranjat prea tare. Nu a avut motiv Loli să se supere că plecăm. Vremea nefiind prielnică jocului, vizitatului în aer liber, chiar și-a dorit să ne îndreptăm spre casă.
Călătorii în siguranță!
Inspirație pentru excursii scurte și călătorii de durată avem la secțiunea → Călătorii.
Dacă vrei să vezi/vedeți ce ne place să citim în călătorii sau acasă, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, iar pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.
Cartea mea are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
Este o idee bună de itinerariu pentru un viitor concediu. Și Ana este fascinată de noutățile vieții de la țară. Este normal. 🙂
Da, eu am zis ca nu ma voi intoarce vreodata la viata la tara. Acum parca nu mai sunt asa sigura. :)))