”O sută de ani în casa noastră” – o carte de excepție de la Editura Frontiera

Nu am mai scris de ceva vreme despre cărțile citite cu Loli. Am în lucru un articol destul de amplu, cu referire la tot ce am răsfoit sau citit cu spor vara aceasta.

Noutate editorială – Frontiera

Până atunci, iată despre ce vreau să povestesc în acest articol: noul titlu apărut la Editura Frontiera și anume – O sută de ani în casa noastră – de Aleksandra Litvina și Anna Desnițkaia. Această carte, în format mare (și tare îmi plac cărțile mari), recomandată ca un album istoric, are o grafică excepțională ce transpune într-un mod interesant, printr-un mix de text și desene, istoria secolului XX așa cum au trăit-o 4 generații ale familiei Muromțev, în aceeași veche casă moscovită.

Roman grafic

Pentru început cartea prezintă, așa cum spuneam mai sus, ca-ntr-un album toate personajele, toți membrii din povestea noastră. Fiecărui personaj îi este dedicată o pagină, cu relațiile și evenimentele principale din viață, într-o conexiune emoțională și personală cu toți ceilalți.

Recomandarea din partea editurii este pentru cititorii de peste 10 ani, dar și pentru adulți. Fetei mele, de 7 ani, i-a plăcut densitatea de mici portrete de la începutul și din finalul cărții și a vrut să știe pe nume, pe fiecare în parte. A remarcat că numele sună diferit de ce știe ea și am menționat țara și orașul unde are loc povestea. Pentru început am căutat în carte după indicațiile de sub fiecare desen, locul în care s-au născut poveștile personajelor din desen, fără să citim despre ele. După ce le-am localizat în carte, am început lectura.

Deși povestea este atractivă, vă dați seama că nu este o lectură ușoară, tonul poveștii pe alocuri este puțin sobru, datorită faptului că sunt surprinse aspecte din viața familiei în timp de război. Lăsați copilul să vă ghideze lectura și înaintați în poveste atât timp cât acesta se simte confortabil.

Jurnal istoric

Copiii au nevoie să știe că în istoria familiei lor, a bunicilor și străbunicilor lor au existat momente grele, deoarece au trecut printr-un război, unii chiar prin două. În funcție de nivelul lor de înțelegere putem porni discuția despre conflicte armate, așa cum și astăzi există locuri în lume unde încă se folosesc arme de foc. Motivul acestor înfruntări este recâștigarea unor drepturi universal valabile (de exemplu: dreptul la educație, dreptul la asistență medicală, dreptul la egalitate etc), drepturi de care noi ne bucurăm deja.

Cartea pornește ca un jurnal, iar autoarea, pentru a puncta adevărurile istorice în mod obiectiv, include pentru fiecare pagină desene, detalii vizuale, mici texte explicative ce încheagă perfect întreaga compoziție.

Adevărul este următorul: după ce am citit cu Loli câteva pagini – mica cititoare adormise -, am avut ocazia să o citesc în tihnă, am studiat cu atenție fiecare desen și… îți vine greu să o lași din mână, cu toate că te impresionează zbuciumul și toată neliniștea oamenilor, disperarea dar și încrederea atunci când se agață de visuri și idei.

Este interesant să urmărești cum spațiul locativ al Muromțevilor se transformă de-a lungul anilor, cum fiecare piesă de mobilier, fiecare colț al locului evoluează sau dispare la un moment dat.

Carte premiată

Ideea cărții este superbă și generoasă. Complexitatea graficii și grija pentru detalii la fiecare ilustrație este impresionantă. Nu întâmplător, cartea a primit numeroase premii internaționale.

Aleksandra Litvina, autoarea cărți, este editor, istoric și autoare de cărți istorice și ghiduri. A fost nominalizată în anul 2021 la premiul Astrid Lindgren Memorial Award. Pe lângă O sută de ani în casa noastră, a mai scris  Transiberianul și Istoria transportului (împreună cu Anna Desnițkaia).

Anna Desnițkaia este una dintre cele mai cunoscute ilustratoare din Rusia. Lucrările sale au fost distinse cu nominalizări și premii internaționale importante.

Pentru părinți, dar și pentru profesori cartea asigură suportul necesar unor discuții pe teme istorice. Poate constitui un instrument de lucru la clasă, în cazul unor proiecte pe tema impactului războiului asupra descendeței propriei familii, de exemplu.

Personal, am fost incitată să-mi cunosc rădăcinile după ce tatăl meu, a parcurs lectura acestei cărți. Și-a amintit de poveștile vii de război ale celor dragi din familie, atunci tineri în floarea vârstei. Mulți nu s-au mai întors acasă. Nu pot uita un îndemn  adresat strămoșului meu: Hai, Antonie, să fugim.Vom muri printre străini !

Războiul, în afara celui de apărare, oriunde în lume, a fost și este ceva oribil iar copiii de astăzi, trebuie să cunoască suferințele și sacrificiile, ororile sale de ieri, prin care să nu treacă vreodată indiferent de descendențe sau origini.

Câți dintre noi își cunosc rădăcinile, arborele genealogic măcar din ultima sută de ani?

Pentru mulți dintre noi, cartea este o provocare. Citiți-o, nu veți regreta!

Spor la citit!

Vrem să aflăm și impresiile voastre.

Alte recomandări de carte găsiți la secțiunea – Recenzie carte.

Pe lângă citit, ne ocupăm și de mici proiecte DIY. Ce meșterim și ce jocuri jucăm–găsiți la secțiune dedicată Jocuri și joacă.