3

Cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil

Planificarea unei călătorii este o etapă provocatoarea și frumoasă, plecatul apoi revenitul din călătorie cu ansamblul de experiențe și amintiri plus un nou dor de ducă vin lin dacă nu sari peste partea de planificare. Noi nu am ajuns la nivelul la care plecăm și vedem pe drum ce facem. NU! Cine se pricepe, să ne dea tipsuri în comentarii. Iată cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil.

Așadar, de vreo 2 ani încoace sărbătorim ziua copilului prin călătorii. Pentru că e primăvară, când începe să se îmbuneze vremea, pentru că suntem după oboseala de iarnă, e momentul perfect să schimbăm ritmul. Înainte sau după ziua fetei luăm pauză de la terapii, drumuri casă – grădiniță, serviciu și plecăm. Facem planul pentru un drum care să ne stimuleze și să ne expună la experiențe frumoase. Cu fata noastră am călătorit de mică. Cu fiecare drum făcut am observat schimbări, achiziții, un cuvânt în plus în vocabular. Și da, orice specialist îți va spune, copiii iubesc rutina, au nevoie de predictibilitate, însă o provocare din când în când, o ieșire din ritm le face bine și îi ajută cognitiv și afectiv (reconectarea cu părinții, deoarece timpul cu ei este mai mult decât într-o zi de grădi și serviciu).

Noi știm asta și bifăm pe an o călătorie care să ne reconecteze și să ne pregătească pentru încă alte câteva luni de muncă, terapii. Până să ajungem la ”înțelepciunea” asta, ne-au trebuit 2 ani de călătorii, am evoluat de la călătorii agitate la reușite.

Barcelona – prima călătorie cu copilul(3 ani) în care totul a mers așa cum ne-am dorit – o vacanță din șirul de după, ce ne-a dat curaj să explorăm locuri și să nu fim agitați că avem copilul după noi. Linkul aici – Vacanță în 3 la Bercelona? Fără stres?

 

Cum plănuim o călătorie:

  • Alegem perioada – ținem cont de vreme, de proiectele de la serviciu și terapiile fetei.
  • Alegem posibile destinații.
  • Facem bugetul – să vedem ce ne permitem.
  • Stabilim varianta care ne avantajează – cu mașina, avion, mașină închiriată.
  • Căutăm cazări – de obicei alegem fie cu mic dejun, fie cazare cu kicinetă. Folosim Booking-ul de obicei. La airbnb nu a găsit până acum cazarea potrivită pentru drumurile noastre din motiv de perioadă, preț. Poate de acum încolo. Optăm pentru loc de parcare on site gratis, dacă suntem cu mașina.
  • După rezervarea cazărilor începe documentarea călătoriei pe zile, pe locații.
  • Rezervăm bilete la obiective și facem plata vinietelor de drum.
  • Asigurarea de călătorie și bagajele.

Pentru călătorie – documentare și resurse (timp, bagaj, timp de calitate în 3)

  • Ideea este că nu plecăm niciodată în străinătate fără o documentare a traseului. Mai ales că este o călătorie cu copilulul. Avem obiective pentru ea și pentru noi. Loli întreabă-locul x are loc de joacă? Dacă nu are locul, căutăm un muzeu sau ceva cu interactivitate, cu muzică și culori.
  • Ne asigurăm că avem chestii de bază în bagaj – medicamente, alimente speciale – am făcut asta în primii ani, când avea alergii.
  • Traseele sunt de la punctul A la B pe distanțe de 2, max 3 ore.
  • Avem bagaj de entertainment pentru roadtrip cu mașina.
  • Avem o sumă de bani, minimă, cât să ne descurcăm acolo unde nu există plata cu cardul.
  • Nu umplem mașina cu haine pentru 15 zile sau plecăm cu 10 trolere, iau poate doar chestii ce nu le spăl în mașini publice de spălat. Pentru Loli chiar am avut 15 perechi de chiloți, cu tot cu perechile în plus, în caz de accidente. Având în vedere dimensiunea, nici nu spun că făceau vreo diferență la bagaj.

Buget:

  • Avem instalată pe telefon aplicație cu buget și setăm limite de acasă.
  • Folosim Revolut pentru plata cu cardul
  • Avem fiecare, separat de portofel, în buzunar sau la Loli în rucsac 10-20 euro și 100 lei pentru cazurile: ne pierdem de tati sau ei de mine, pierd portofelul sau e furat etc.
  • Din 5 zile de vacanță doar una e cu o singură masă în oraș. Ceva specific, despre care ne-am documentat, avem recomandări. Mergem pe principiul că masă la restaurant putem și acasă, nu e musai să străbat lumea pentru un servit cu fast și găunos la buget.
  • Ne limităm la a cumpăra nimicuri, pe care acasă să le arunc la următoarea curătenie de Crăciun sau Paști.
  • Cumpărăm bilete on-line pentru obiectivele pe care le vizităm dacă ieșim în avantaj cu vreun discount.

Nu suntem mama cumpătării, stați cuminți, încercăm să se simțim bine și să nu sărăcim de tot după excursie.

Ce am învățat noi din călătorii:

  • Trebuie să cunoști regulile oamenilor de prin locurile pe unde mergi.
  • Copiii sunt precum pietrele prețioase, familiile sunt privite foarte frumos în afara țării. Am observat peste tot pe unde am fost – copiii călători sunt iubiți și nu deranjează chiar dacă țipă, urlă, nu mănâncă destul.
  • Cazările cu kicinetă sunt foarte utile. Și o locație aproape de un supermarket, magazin din care să te aprovizionezi. Nu ai stresul orei de dimineață, dacă dormi mai mult ratezi micul dejun sau seara nu poți întârzia ca să nu pierzi cina.
  • Parcarea fără plată, la locul de înoptat este binevenită. Cei 10-15 euro îi folosești cu folos altfel.
  • Trebuie să știi să folosești aplicații cu hărți și să respecți regulile de circulație aplicabile țării în care circuli. Bine, majoritatea sunt universale, mă refer la limitări de viteză, acordarea priorităților în trafic, alcoolemia acceptată (în Olanda puteai merge cu o bere mică la bord)
  • Dacă pleci cu mașina personală, o revizie înainte e un must.
  • Dacă închiriezi, atunci grijă la acte, polițe de asigurare.
  • Sunt orașe în Europa unde mașinile cu GPL și motorină nu pot circula. De documentat înainte.
  • Spălătoriile self-wash au prețuri diferite în oraș comparativ cu cele de pe autostrăzi.
  • Benzinăriile de pe autostradă te usucă pentru un pipi. Costurile pentru WC 0.5 și 1.5 euro. Bine că Loli are oală portabilă. Bun ar fi să păstrați niște mărunți pentru treaba asta și să luați ticketul de reducere pe care îl primești când intri la budă. La următoarea benzinărie din același lant, îl poți folosi fie pentru discount la cafea, fie un nou drum la ușurat.
  • Folosim mijloacele de transport în orașele pe care le vizităm, ne documentăm înainte despre ticketele per oră, abonamente de o zi, săptămână – depinde de cât staționăm în zonă.
  • Biletele de tren între orașe sunt mai ieftine cumpărate on-line. Trenurile de viteză sunt destul de scumpe (ex Porto – Lisabona  este un drum de 3-3.30 ore cu un tren  ce atinge 160-220km/h. Preț bilet undeva in jurul 30 euro/persoana)
  • Drumurile. Aici e o problemă. La noi drumurile cu mașina sunt o adevărată provocare. Am fost recent în excursie și a fost groaznic. Nu detaliez. E bine de studiat traseul dinainte, să știi ce opțiuni de drum ai. Noi nu am făcut asta ultima dată și am mers prin niște hârtoape.

În mare, cam în felul ăsta ne pregătim pentru călătorii.

Dacă ai sugestii, sunt binevenite.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva! Pe unde am fost și ne-a plăcut, găsești aici.

 

0

Praga – ultima staţie în afara ţării, din roadtripul nostru prin Europa. Ep. 7 – călătoria aniversară, aprilie 2019

Praga – este orașul unde soțul meu, cu vocea tremurată de emoție, m-a cerut de soție. Și până la momentul cu vrei să fii soția mea, era așa emoționat, că m-am speriat, apoi bucurat și plâns minute în șir. A fost un moment plin cu emoție, fericire și lacrimi, pe podul Carol. Pentru că îmi curgeau șiroaie de lacrimi, au crezut niște chinezoaice că mi-a dat papucii. Voiau să-l ia la bătaie. Le-am arătat inelul și s-au îmbunat. Am sărbătorit pe pod cu trupa Praguematique, ne-au cântat ad-hoc ceva. Da, ne leagă amintiri frumoase de Praga. Cum să ne întoarcem în țară fără să aducem mândra, în locul unde nu știam încă de ea, știam că avem dragoste multă în noi, să fim și părinți cândva.

2012 – înainte de proposal

Praguematique și dedicația pentru noi

Preview piață

Bun, după zilele de ploaie din Berlin, Praga ne-a întâmpinat cu soare și vreme bunicică per total.

În Praga am reluat un traseu de-al nostru de acum 7 ani. Am parcat mașina undeva în apropiere de Muzeul de Istorie Naturală și am coborât spre centrul vechi. Am făcut poze la tramvaiul cafenea, am stat la spectacole stradale, am mâncat cârnați de la același chioșc, ca prima dată. Am luat la pas centrul vechi și am înaintat spre piața din centrul vechi și ceasul astronomic renumit.

In spate Muzeul de Istorie Naturală, de aici am luat-o la vale spre centrul vechi

Avem o mândră iubăreață, să facem poze, să ne jucăm…

Tramvaiul cafenea. E și ea pe acolo, cu mâinile sus – arată 5 ani

ÎI plăceau mult animalele astea umflate. Ar fi dat bani la toți circarii. Am zis: uite facem un selfie și gata. Păstrăm mărunții pentru înghețată și un singur spectacol.

Băiatul acesta și-a meritat bănuții de la Loli. A avut un număr cu bile foarte frumos.

Am mulțumit mândra cu plata acestui spectacol stradal. Am vorbit un pic și despre performeri și street art, în cuvinte puține… 🙂

Pe drum am povestit mândrei cum noi am văzut locurile astea cu 7 ani în urmă și acum ne amintim cu plăcere de vacanța noastră aici. Și cum ne bucurăm că suntem împreună, să le revedem în 3.

În piață ne-am uitat la baloane, am stat să vedem cum se pun statuile în mișcare la oră fixă, în ceasul din turn.

Aici am stat muult! Era fumos să privești!

Window shopping, deși ar fi vrut să nu rămână doar cu privirea

se fasem atum? … se întreba fata nostră. Avea o idee de înghețată:)

Am stat să privim ceasul astronomic, dar nu a fost foarte impresionată. Era spre prânz și un pic edgy de la foame, somn.

Oboseală

După ce s-a spart mulțimea de la ceas, Loli a decis să ne retragem spre cazare. Acolo după 2 guri de mâncare și muzica de la festival, s-a activat mândra. Nici apă, nici înghețată, nimic nu îi trebuia, doar să se joace cu copiii.

Am stat la Hostel Boathouse, un loc de cantonament pentru caiac și canoe. Am luat singura cameră cu baie, restul camerelor nu au baie. Sunt dușuri și toalete pe hol. Curate, de altfel. Întreg complexul a fost preluat de un fost sportiv, medaliat cu aur și olimpic, cred. Era plin cu poze, în sala de mese. El și încă o doamnă se ocupau de tot.

Camera noastră, culmea, în regim de hostel, a fost mult mai spațioasă, curată și echipată cu frigider, cană electrică și ceaiuri, mult peste ce am avut în Berlin. Și era hotel acolo, cu preț de hotel, să ne reamintim. Asta a fost surpriza de final, de călătorie.

Parcă eram mai veseli de când am ajuns în Praga. Mi s-a părut așa primitoarea. Bine, cred că a contribuit vremea și faptul că am nimerit într-un loc cu verdeață, la malul unei ape și în mijlocul petrecerii. Aici ne-am întâlnit cu 2 compatrioți, din Iași. Erau mulțumiți de cazare. Am avut și mic dejun, nu extraordinar, dar cât să te saturi. Loli și-a mâncat cerealele de la pachet, a frunzărit un iaurt de-al lor și ceva brânză.

Așadar, când am ajuns era zarvă mare, muzică, cârnați și copii costumați ca de Halloween.

Ce era? Festivalul vrăjitoarelor – arderea vrăjitoarele, cu focuri mari și cârnați pe țepușe lungi. Loli a savurat atmosfera, a dansat, s-a  jucat la o țopăitoare imensă. Nu știu cum de nu a spus că o dor fălcile de la cât a râs. Vorbea cu copiii, pe limba ei, copiii cehi îi vorbeau pe limba lor, iar ea era fericită că se țineau de mână și se ajutau când cădeau. Adevărul este că limbajul jocului este universal.

Imensa țopăitoare. Poza e de a douza zi. Atunci seara am lăsat telefonul și aparatul foto în cameră. Telefonul lui Iulian mai avea o liniuță și am făcut vreo 3 poze, apoi l-a uitat descărcat în buzunar.

Printre puținele poze. Erau vreo 4 focuri din acestea și jarul colectat era pus în niște tăvi rotunde mari, la care copiii și părinții prăjeau cârnați, pe țepușe.

Seara am căzut ca muștele de oboseală.

A doua zi, după micul dejun, am luat tramvaiul și ne-a reîntors să vedem podurile, să ne plimbăm, jucăm la un loc de joacă și să testăm 2 locații de mâncare recomandate de prieteni, de acasă.

Vremea a fost ploioasă de dimineața și cu soare înspre prânz și tot restul zilei.

Ce mi-a plăcut – poți plăti cu cardul direct în mijlocul de transport pentru călătorie. De fapt, plătești pentru 30, 60, 90 de minute de mers cu orice mijloc de transport.

Galeria foto: Podurile din Praga

ce o fi cu lacătele astea?

Intrare pod Carol

Distracție pe pod

Tablouri cu ceasuri – i-au plăcut Lolitei. A zis să facem și noi. Acuma să facem o vizită prin șopronul bunicului, poate găsim ceva pentru un tablou.

Doar le-am admirat, nu am intrat. 🙂

Înainte de masa de prânz, am găsit un loc de joacă foarte drăguț – Franciscan Garden.

Cățărătoarea Loli

Loli s-a jucat și eu m-am conversat cu una dintre mamele din parc. Daaa, vorbea bine engleza, plus că era căsătorită cu un plonez, copilul ei vorbea 3 limbi. Loli a vorbit ce limbă a vrut ea, ideea e că s-a înțeles perfect cu băiatul.

Plimbarea cu funicularul către Turnul Petrin, i-a plăcut mult

Bun, să revenim la masa de prânz. Înainte de plimbarea cu funicularul și plimbatul prin oraș am fost să mâncăm la un restaurant unde mâncarea vine cu trenulețul – Vytopna restaurant. Sunt două locații, noi am fost la cel cum cobori spre centrul vechi. De fapt, am luat niște gustărele pentru bere noi, pentru Loli am luat supa casei. Am vrut să aibă Loli experiența asta, ni s-a părut distractiv să duci copilul să vadă trenulețe și să stea să mănânce ceva. A meritat!

A venit sucul meu!

La masa vecină…

Supa Lolitei, terină și o chestie cu felii de cârnați pentru berea noastră

Bucătăria și pregătirea trenulețelor

Stație pentru refill

După masa la trenulețe, un nani în căruț,  mers la pas și rememorând călătoria noastră din 2012, ne-am îndreptat spre funicular. Acolo parcă a știut că e un loc de joacă, imediat a făcut ochi. După joacă, am urcat la turnul Petrin, ne-am plimbat pe acolo, apoi am coborât până la Mănăstirea Strahov. Aici aveam recomandare pentru restaurantul de la intrarea în complexul Mănăstirii. Am comandat mâncare cât pentru 10 oameni, nu știu ce a fost în capul nostru, că am luat-o la pachet și am mâncat pe drum a doua zi. Foarte bune coastele și ciolanul de porc, Loli a mâncat gulaș. Iată locația Klášterní pivovar Strahov

Coaste de porc, 3 sosuri delicioase

Gulașul Lolitei și ciolanul fraged. Ciolanul l-am luat la pachet. Am mâncat din coaste toți, restul la cazare și a doua zi pe drum.

Cazanele cu bere

Mâncarea a fost bună, berea a mers bine cu mâncarea. Berea artizanală are un gust foarte bun. Am fost cu Loli să vedem cazanele mari și am vorbit despre fermentație și cum se fabrică berea. ”Beia” bea mami și tati, ei i-a plăcut limonada foarte tare. Acum că am stabilit cine bea berea, ne-am târât greu spre cazare. Acolo am stat pe malul apei Vltlava și am admirat o lebădă, cerul cu nori la apus. A topăit și un pic la țopăitoare, cât noi am făcut planul de drum, de a doua zi. Urma să ne întoarcem în țară.

Ce a spus fata mea când am trecut de vamă? Ei bine, va fi ultima poveste, plus concluziile călătoriei noastre.
Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.
5

Berlin – pe ploaie, într-o zi! Și o lecţie de viaţă pentru care nu eram pregătiţi. Ep. 6 călătoria aniversară, aprilie 2019

Continuăm cu episodul 6 al călătoriei aniversare 5 ani de Loli, 5 ani de când suntem părinți – Berlin – pe ploaie, într-o zi cu copilul plus o lecție de viață pentru care nu eram pregătiți.

Nouă ne plac călătoriile active, să vedem locuri, să gustăm mâncăruri tradiționale, primim ceea ce ne oferă călătoria ca o lecție despre noi și lume. Integrăm experiențe și le folosim ca un fel de guideline-uri pentru călătoriile următoare.

Ne place să descoperim alături de copil lumea, să schimbăm percepții și perspective. Am învățat să acceptăm lecțiile fie ele bune, fie rele. Ideea că pentru lecțiile care îți arată partea rea a lucrurilor, nu ești pregătit niciodată.

M-am lungit aici cu introducerea. Iată de ce: până să ajungem în Berlin am făcut un scurt popas în Hanovra. Era o zi din vacanța noastră, cu planul stabilit, în avans: spălăm rufe undeva la marginea Hanovrei, apoi întins Berlin, să prindem un pic de joacă, să explorăm zona și să facem planul pentru ziua de vizitat Berlinul.

În Hanovra am avut un incident care mie mi-a amintit că oamenii pot fi răi în orice colț al lumii, și că, deși știai asta, tot nu ești pregătit să privești ura în față, durerea și să nu ai nicio putere să schimbi ceva.

Lângă spălătoria unde ne-am dus rufele era o patiserie cu mese, să poți servi acolo ce cumperi. Am intrat să luăm cafea și un pandispan pentru Loli. În local, noi și fetele care serveau, 5 oameni în total. Eram relaxați, spălatul dura o oră cu tot cu uscat. Vorbeam nimicuri, despre ce vom face când ajungem la următoarea locație. Loli mânca, se plimba pe la geamuri, care erau mari și cu pervaz pe care se putea urca. La un moment dat, a început să se aglomereze. Am rugat mândra să stea pe lângă masă. Cum ne pregăteam să terminăm cafeaua, Loli prăjitura, a intrat o fetiță spre adolescentă (ulterior am aflat că avea 11 ani) care tot alerga de colo-colo, căuta un loc unde să se ascundă. Credeam că se joacă, nu am dat importanță. După ea, la maxim 1-2 minute a intrat prietena ei. Apoi, un ins care le caută din priviri. Până să înțelegem cu toții despre ce era vorba, fetița care încerca să se ascundă, s-a șezat lângă mine, s-a băgat în mine, aproape că mi se urca în brațe, a bâiguit ceva care a sunat a help me și instant (ne)omul a venit și a pocnit-o. Am simțit si eu palma zdravănă care a lovit copilul peste cap, față. Nu vă imaginați momentul! Loli era un pic mai încolo. S-au mobilizat nemții, a venit poliția.

Până să vină poliția am încercat să linistesc copilul lovit care plângea, i-am cerut scuze că nu am putut să o apăr și că nu am reacționat la timp. În fine, ideea e că fetele au fost agresate verbal într-un autobuz și urmărite până la patiserie. Fata agresata fizic era negresă, cealaltă nu, erau diferite ca două picături de apă una cu codițe afro, cealaltă blondă-alb la păr, și ambele cu buzele albastre de la sucurile colorate din mână. Ieșiseră în oraș, era weekend. Vorbeau bine engleza, mergeau la aceeași școală. Nu-l cunoșteau, nu l-au deranjat cu nimic pe agresor.

Asta o fost una din lecțiile urâte ale călătoriei noastre. Mi-am revenit greu atunci, m-am pus în pielea copiilor, părinților. M-a sensibilizat tare momentul, abia am așteptat să părăsim zona. Nici nu am împăturit țoalele și imediat ce s-a oprit mașina de uscat, le-am luat și aproape am fugit la mașină cu sacoșele pline și Loli în brațe.

Bun, acum să tragem aer în piept. Aveți grijă în călătoriile voastre la siguranța voastră și a copiilor!

Am ajuns în Berlin după-amiaza. Cazarea a fost la marginea orașului, aproape de o gură de metrou, la Hotel Amadeus Royal Berlin. Nu a fost un loc fancy, Berlinul e scump la cazări, era aproape de gura de metrou și aveau loc de parcare. Astea au fost considerentele pentru care am ales această cazare. Era curat, camera mare, baia curată, spațioasă, mobilier vechi, fără vreun miros aiurea prin cameră.

Seara am ieșit să cumpăram de mâncare pentru cină și pentru sendvișurile de a doua zi. Am găsit un loc de joacă mic și am stat cu mândra să zburde, noi să respirăm liniștiți, să interiorizăm ziua și să ne treacă senzația de nesiguranță, pe care am avut-o de când am părăsit Hanovra.

Ziua de văzut Berlinul a fost ploioasă și deloc prietenoasă cu doleanțele mândrei de a se juca undeva, în aer liber, în prima parte a zilei. Am avut ce face, chiar dacă a plouat de ne-a săturat.

Explorarea Berlinului a început pe ploaie torențială, așadar. Aveam costum de la Lidl, cărut și umbrelă pentru Loli, pentru noi haine de ploaie de la Ikea și adidași impermeabili. Când ne-a oprit pe noi ploaia?

Ce am făcut în Berlin, pe ploaie:

  1. Vizitat Clădirea Parlamentului German – Clădirea Reichstagului – vizitarea este gratuită, numai că ai nevoie de rezervare, nu poți merge direct dacă ai drum prin Berlin și ai trecut pe lângă poartă. Rezervare am făcut din țară, o aveam la noi printată. Intrarea la obiectiv se face cu rigurozitate, ca la aeroport, cu poartă de check- in și check-out, fără genti de dimeniuni mari, căruțul a fost scanat, apă doar pentru Loli.

Loli dormea când am ajuns. S-a obosit de la mersul cu metroul, ploaia, vremea friguroasă. Am trecut de porți, la intrarea în lifturile ce ne urcau în cupola de sticlă a făcut ochi de-a binelea și am început să povestim că intrăm într-un loc interesant cu multe oglinzi și cu pante, ne vom simți ca în casa/cochilia unui melc. A prins-o povestea, râdea și voia să urcăm și să coborâm panta. E frumos urcușul, un pic cam greu cu căruțul, coborârea palpitantă. Am privit Berlinul din toate unghiurile, ascultam ghidul în căști și povesteam pe sărite despre locuri.

Tips:

  • Merge vizitarea obiectivului pentru copiii un pic mai mari, care pot asculta explicații istorice. Nu au audioghid în română, dar dacă se descurcă în altă limbă este foarte bine făcut, faci o oră și ceva baie auditivă de istorie și e chiar fain structurat. Nu te plictisești ascultând.
  • Pentru cei mici, gen 4+ poți insista pe ce reprezintă clădirea și modul cum a fost construită cupola, forma de melc, oglinzile sunt dispuse astfel încât clădirea să fie din punct de vedere energetic eco-friendly. La primul nivel este o expoziție de fotografie, acolo poți face câteva mențiuni copilului dacă i se pare interesant să exploreze zona.

Echiparea pentru ploaie

interior Reichstag. Așteptam liftul

Turnul cu oglinzi, miezul melcului

Vedere de sus din Cupolă

2. Muzeul Spinoajului – a fost primul obiectiv vizitat, de dimineață, în Berlin. A trebuit să așteptăm să se deschidă. Lângă el era un mic mall unde am intrat să ne adăpostim de ploaie. Site-ul Muzeului aici. În metrou am avut companie o clasa de elevi care avea programată vizita la muzeu, ca activitate de vacanță. Loli a zâmbit adolescenților, a întrebat la ieșirea din metrou unde se duc fetele și băieții. Surpriză, mergeau acolo unde ne duceam și noi. Grupul ghidat a început vizitarea înainte de deschiderea oficială, noi am așteptat cele 20 de minute până la deschiderea muzeului.

De ce credeți că s-a obosit fata mea înainte de vizitarea Reichstagului? Pentru că a explorat tot ce a prins la Muzeul Spionajului. Acest muzeu este recomandat pentru 7-8+. Însă nu vă sfiiți să mergeți cu copiii mici, pentru 4-5 ani există destule secțiuni interactive, pe traseul de vizitare, unde te poți juca, poți interveni cu explicații ca să exemplifici tematica muzeului. Cei mai mari vor fi super încântați de tehnologiile folosite în trecut, de întreagul concept al turului. Plus, zona de lasere este foarte atractivă, dacă vă amintiți filmul Capcană pentru hoți cu Catherine Zeta Jone. Acolo a vrut și Loli, i-a plăcut mult, nu a reușit să traverseze fără să declanșeze alarma. S-a supărat un pic și a plâns că voia să încerce din nou, numai că era o coadă lungă de adolescenți care așteptau să-și încerce abilitățile de strecurare pe sub liniile verzi.

trepte Muzeul Spionajului

Mare mirare la treptele astea, cu litere din alfabet

Citește mesajele scrise cu cerneală specială

Explicațiile erau în germană, pentru ea era un telefon foarte tare!

Wow, o mașină de scris…coduri. Asta da experiență!

Acest ansamblu era menit să te pună să descoperi un caz interesant. Iulian primea indicații la telefon. Trebuie timp pentru anumite secțiuni ale Muzeului, să intri în poveste și să explorezi meseria de spion. Cât despre telefonul cu disc, Loli era fascinată. Cred că am să scotocesc prin boxa tatei după telefonul nostru vechi. Va fi o jucărie tare pentru Loli.

Item-uri din turul expozițional – hărți deghizate în cărți de joc

Item-uri folosite în spionaj -camere video, foto, legitimație serviciu spionaj

Spioancele!

Am scris numele Lolitei în cod Morse. Foarte fain dispozitivul, pentru că explică lungimea secvențelor pentru fiecare literă și eu citeam – press one long pentru O, short pentru I, iar Loli butona fără ajutor, după indicații.

Partea de laborator, unde clasa de adolescenți a experimentat reacții chimice și cum pot scrie mesaje secrete folosind chimia, cum le poți descoperi cu ajutorul filtrelor cromatice. Noi am urmărit cu filtrul cromatic una dintre foile lor.

Mision accomplished! Road trip! Leaving the stage 🙂

Prin ploaie, spre următorul obiectiv

3. Poarta Brandenburg

Am marcat și acest punct istoric al nemților, care în timpul Războiului Rece era simbolul trist al divizării orașului în Berlinul de Est și Vest, apoi după ce a căzut zidul Berlinului în 1989, a devenit simbolul Germaniei Unite.

Imagine pe ploaie Poarta Brandenburg

”Uite caii” Grupul statuar de pe Poartă

Imagine dinspre parcul Tiergarten

Poze de la poalele porții, Loli ne punea să facem poze din diverse unghiuri

Marinarii!

Hai poză, fiecare cu postura lui!

După ce am bifat cele de mai sus, după ațipitul de 30 de minute al mândrei în căruț și ploaia măruntă, a început să ne dea târcoale foamea. Avem lecția făcută de acasă pentru mâncatul în oraș.

Cel mai cunoscut loc unde poți mânca un wurst bun este Wrust Curry 61, aici este locul http://www.curry61.de/

De la poarta Brandenburg până la locul cu cârnați, cu tot cu ploaia măruntă, dar fără să fie frig sau mega deranjantă, am căscat ochii stânga-dreapta, ne-am oprit să facem fotografii și să povestim despre locuri.

Un magazin cu măști la care am stat mult să privim vitrina. Fata mea ar fi cumpărat una 🙂 erau creepy, dar ei i s-a părut interesant!

Foarte intrigat copilul de păpușile/manechinele astea mari costumate

Postfuhramt – clădire din sec al XIX-lea din cărărmidă, foarte frumoasă, acum loc pentru expoziții, galerii de artă

Vedere de ansamblu – Postfuhramt

Noua Sinagogă – un mix de stiluri, cu cupola aurită, distrusă în război și reconstruită. Construcția a fost făcută între 1859–1866 , ceea ce vedem azi este reconstrucția de după război, un trunchi din vechea clădire. Destul de impresionantă, mulți o asemănă cu Alhambra spaniolilor.

Noua Sinagogă – imagine cupola aurită

Coadă mare la wurst, am mâncat ca la botul calului, cu toate astea a fost plăcut, Loli a preferat un sandviș din rucsac și ceva carne, care nu era wurst, de acolo, făcută grătar.

Cârnații i-am suflat repede, asta era grătarul fetei

Cu burta plină de la Wurst Curry 61 ne-am pornit spre Alexanderplatz. Între timp s-a îmbunat și vremea, am dat mândra într-un carusel, că și-a dorit și altfel de joacă prin oraș, ne-am plimbat prin zonă, apoi ne-am întors la cazare cu metroul, am căutat un loc unde să spălăm mașina. Am găsit o spălătorie self-wash și planul era să ducem mândra la un loc de joacă. Și… ce loc de joacă am găsit!! Acolo ne-am petrecut restul zilei.
Tips – am mers doar cu metroul în Berlin, ai opțiunea unui abonament de o zi. Ni s-a părut rentabil ca preț. Stațiile sunt foarte faine, am văzut multe desene urbane care rememorează momente istorice sau desene în genul urban-art foarte interesante. Cu mașina ne-am fi deplasat mai greu, Berlinul nu e un oraș lipsit de trafic, plus parcarea ne-ar fi uscat la buzunar.

Carusel Alexanderplatz

Carusel și o bucățică de cer senin…în sfârșit!

Moara de lemn- magazin suveniruri și fast food

Așadar, la intrarea într-un parc de la marginea Berlinului (mi-am notat atunci – Jelena, numai că acum când scriu din amintiri nu am găsit acest parc niciunde în Berlin, Google zice că nu e) și pe deasupra căruia mergeau și gondolele, am găsit cubul cu chestii de cățărat, cu țopăitoare, loc de stat relaxat. Am vrut să probez și eu interiorul cubului, dar Loli ne-a interzis total. Vedeți voi, în pozele de mai jos, cât de interesant este acest loc. Bucureștiul duce lipsă de astfel de locuri, din lemn, din materiale care asigură copiilor distracție și mișcare.

Cub senzorial, aș spune – toate simțurile sunt stimulate, mai puțin mirosului. NU a făcut nimeni pipi în dosul lui, cum se face la noi prin parc. Era curat, odorless.

Gondolele

Iaca mamă relaxată cu șipul de baloane de săpun în mână (lăsat în grijă de către copil, ca nu cumva să se verse cât ea se distrează). Nu e bere! Aia am dat-o pe gât după ce am culcat copilul :)))

Nu vă pot descrie curiozitatea mea de a proba chestii, dar ți-ai găsit înțelegere de la copil. Nu e pentru părinți, e pentru popii, spunea moața mea.

Tobogan – ieșea printr-o parte, dispărea în alta

Asta da bucurie – să țopăi, să ai un băț în mână pe post de ce vrei tu și să fie frumos afară!

A doua zi am părăsit Germania, am luat drumul către Praga. Acolo am nimerit la un festival similar Halloweenului american – Burning of the witches, diferența era că pe lângă costume, ritualul făcut de copii consta în prăjirea cârnaților la focuri de tabără, nu trick or treat. I-a plăcut mult fetei mele festivalul, orașul și că a găsit parteneri de joacă cu care se înțelegea doar din priviri, că de vorbit fiecare vorbea pe limba lui. Povestesc în următorul episod, stai pe aproape.

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine de văzut în familie. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

0

Excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură

Dacă vrei să petreci o zi diferită cu familia, să încerci lucruri noi, să experimentezi culinar, atunci iată inspirație – o excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură.

Acum vreo 3 săptămâni cineva mi-a povestit despre ferma de melci din Bulgaria – Eco-Telus – Balgarevo. Era într-o zi de joi când se întâmpla povestea. Transmit soțului seara acasă că uite, am un plan de weekend, facem un pic de documentare, un traseu pe google maps și gata. Mergem în excursie! Ne-am sunat și prietenii(cumetrii) și am aranjant plecarea în grup, fiecare cu mașina lui.

Sâmbătă de dimineață ne-am pornit spre Bulgaria pe Autostrada Soarelui. Nici nu consum cuvinte pentru acest drum. Drum de țară ca la bunica, între comuna Bâra și Stănița (zona Neamțului, dacă vreți exact, deși cred că s-a reparat în ultimii ani). Pe la un 12.00 am ajuns. Atunci se deschidea și ferma de melci. Verificați programul aici, dacă vă porniți zilele astea.

Ferma de melci este o afacere de familie. Familia locuiește acolo, restaurantul e în curtea casei. Vezi melcii care îți ajung în farfurie la 2 pași de masă. Clienții pot vizita ferma gratuit, dacă vrei fără degustare, doar vizită, atunci scoți câtiva leva din buzunar.

Ce mi-a plăcut:

  • Curățenia
  • Ospitalitatea
  • Melcii – chiar sunt buni!
  • Spațiul de joacă al copiilor familiei este împărțit și cu copiii excursioniștilor, fără supărare
  • Panourile explicative despre biologia melcilor și despre cum se cresc!

Doar tipa (mama tânără) știa engleză. Ne-am descurcat cu comanda, copiii nu vorbeau decât limba lor, ai nostri la fel, dar s-au înțeles perfect.

Partea I culinară:

Melcii! Daaa, melcii sunt delicioși. Am comandat platoul cu melci în cochilie cu unt și usturoi, orez cu melci, și un platou cu melci, fără cochilie, gătiți cumva cu verdeață.

Pentru copil am luat un piure de cartofi și grătar. Loli a mâncat vreo 2 melci, am zis că e suficient acum. Next time, dacă mai vrea, îi iau porție separat.

Ideea este că din punct de vedere al explorării pe plan educațional și culinar, merită o vizită. Degusti un ceva la care nu te gândești că poți mânca, afli și informații despre biologia melcilor, cum funcționează o fermă de melci. Pentru grupa noastră de vârstă 4-5 ani, melcii ca mâncare i-au atras și nu prea, dar vizita prin fermă a fost ceva inedit.

ferma melci Bulgaria

platou cu melci in unt și usturoi

platou cu melci fără cochilie cu verdeață, usturoi și un sos foarte bun

curtea casei, respectiv curtea restaurantului

relaxare cu finuțul

Decorațiuni curte resturant – în ton cu specificul

Elemente de decor – Rond de flori și melci – pe lângă casă

Elemente de decor și colț cu produse de casă expuse pentru vânzare

Galerie foto fermă  – imagini fermă, panouri explicative bulgară – engleză

Partea a II-a din periplul nostru culinar – Dalboca cu ferma de midii

Înainte de Dalboca am trecut pe la Capul Kaliakra. Ne-am cocoțat pe acolo, am vizitat muzeul, am făcut poze. Mergea un pic mai multă istorie și explicații în plus despre rezervația naturală, dar vom reveni pentru vreo nouă explorare când va fi mândra mai mare. Am povestit pe scurt despre focile monah și fostele plaje, am admirat vegetația de stâncă. Loli și finuțul au admirat și gheretele cu jucării. Am luat? Da!

Am avut ocazia să vedem un delfin în larg, am privit marea cu admirație și ne-am bucurat de vremea bună.

Mal stâncos Kaliakra

Mal stâncos Kaliakra – vedere din partea opusă

5 ani de Loli, 5 ani de cățărat numa-n brațe:)))

Explorare vegetație și cochilii melci

Vegetație cu inflorescență mov și melci mici

Specii de plante cap Kaliakra

La Dalboca am fost acum vreo 7 ani, pentru prima oara, când Loli nu era în plan și era primăvara, la început de mai. Acum era final de mai și altă atmosferă. Atunci a fost tare plăcut, linistit, început de sezon. Acum era plin, să nu vă încumetați spre seară fără rezervare. Pentru cine nu a fost, merge încercat. Noi nu cred că vom reface traseul curând. A devenit tare turistic, mâncarea nu am simțit-o savuroasă ca celelalte dăți. Poate că era după melci și eram obosiți de la soare.

Loli ar fi vrut masă la mare, dar nu aveam dispoziție pentru păzit să nu facă baie în mare. S-a mulțumit cu pietrele și joaca cu Alex, cu crocodilii de lemn cumpărați de la Kaliakra.

plimbare prin Dalboca, să găsească locul perfect de cules pietre

La vamă, la întoarcere, a fost un pic de coadă. Per total traseu – am plecat pe la un 9 dimineața, ne-am întors la 10 seara. La 10 jumătate eram în casă, la 11 fără 2-3 minute eram deschiloțati, spălați, cu povestea de seară pe jumătate citită.

Inițial am pus pe traseu și Balcic. Dacă nu era oprirea la Dalboca, acolo făceam popasul dinainte de plecare spre casă. Și cred că așa vom face data viitoare. Grădina reginei și castelul ar fi interesante de văzut, explorat, stat pe îndelete la povești și la malul mării.

Iată 2 trasee culinare și de explorare locuri ce pot fi făcute într-o zi: Ferma de melci Eco-Telus – Kaliakra – Dalboca sau  Melci – Kaliakra- Balcic. Cred că traseul cu Balcic, pentru cine a fost la Dalboca și nu e fan 2 degustări pe zi, ar fi foarte frumoas și mult mai energizant, deoarece ai mai mult timp de explorare natură și locuri.

Spor la împachetat: apă, haine, creme pentru protecție solară și alte cele! În rest, drum întins!

Despre alte locuri văzute prin lume sau local – aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

0

Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile, ep. 6 din călătoria aniversară de ziua copilului

În episodul 6, Călătoria aniversară de ziua copilului, iată Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile.

Dacă nu ai apucat să citești cum am plecat de acasă până în Olanda, să aniversăm 5 ani de părințeală și cei 5 ani ai fetei nostre, cu mașina, cu 2 valize de haine, o geantă pentru mâncare la pachet, căruțul pentru vreun somn al copilului și un bagaj consistent de jocuri pentru entertainment în mașină, iată: prima oprire –  Slănic Moldova, am fost apoi la bunici că erau aproape de Slănic. I-am lăsat pe bunici să se odihnească după vizita nepoatei și ne-am întors acasă pentru restul de bagaje, spălat 3 rufe, împachetat din nou și hai la drum spre Timișoara.

După ce am ieșit din țară ne-am oprit un pic în Budapesta, după care am înnoptat la Viena. Drumul spre Keukenhof ne-a dus prin Germania cu satele ei minunate, numai autostrada nu ne-a fost pe plac, era foarte aglomerată. La Keukenhof, grădina cu lalele voiam să ajungem de când era copilul mic, acolo am admirat lalele și ne-am îmbătat de culori. De fapt, am făcut așa roată prin Europa pentru lalele. Aici era punctul central al călătoriei, dar nu poți trece prin zonă fără să vezi împrejurimile, nu? Da, și așa este – mâncăm un colț de pâine după așa trip și suntem low profile achiziții, cumpărături, dar amintirile, experiențele, timpul cu copilul nu le putem contabiliza.

Așadar, am stat la Denise (am povestiti aici), o doamnă foarte drăguță care avea 3 copii mari plecați la studii și muncă. Blaricum este un sătuc simpatic cu străzi înguste, unde ca să poți acorda prioritate, ți se ocupa banda cu o buclă din pământ, stradă, un fel de intrând unde stai să treci dacă vine vreo mașină din față. Mi s-a părut foarte drăguț și politicos.

Ce m-a impresionat (în plus) tare era că aveau o mulțime de cărți despre flora și fauna zonei, sertarea întregi. Când am întrebat-o pe Denise cine studiază biologia, ea mi-a spus că nimeni în special, ci că ei sunt pasionați de tot ceea ce oferă natura, le place să cunoască ce plante cu flori și arbori cresc în afara satului, ce păsări cântă în grădină și prin zonă – asta ca să le poată proteja. Am avut un moment de wow. Câți dintre noi cumpărăm cărți despre natura zonei în care locuim și le citim ca lectură de relaxare? Și luăm și măsuri de protecție fără să ne ceară careva…

Cărți faună și floră 1

Cărți faună și floră 2

Cărți faună și floră 3

Album faună și floră

După ziua cu lalele la Keukenhof eram mega obosiți, am mâncat în cameră pastă de năut cu avocado – foarte faină ideea, am să replic și acasă zilele astea, salată și brânză. Nu pot spune că îmi plac supermarketurile din Olanda, nu prea ai ce cumpăra să mânânci – gen pui rotisat, sau ceva cald. Ne-am descurcat cu ce am găsit.

Dis-de-dimineață, după micul dejun, am plecat să vedem minunatul sat cu mori de vânt Zaanse Schans. După sătuc am avut restul zilei planificat pentru Amsterdam.

Sătucul Zaanse Schans – imagine de la intrare

Moara (moala)- fata mea a fost impresionată de roțile astea la casă

” Ancora” – loc de pozat la intrare în sat pentru panorama satului cu mori

Atelierul de lucrat saboți- cu intrare gratuită

Display din atelirul de saboți cu explicații privind istoria lor, moduri de lucru

Saboți pictați – puțină istorie

Pe toți i-ar fi luat acasă:)

Ne-am găsit perechile potrivite! :))

Atelierul de brânzeturi – mic muzeu cu informații și display-uri explicative

olanda

Nu ne pricepem la făcut brânzeturi, dar știm să stăm la poze

Degustare de arome – aici cu fistic – am plecat spre Amsterdam ghiftuite!!!

Ultima poză în sat! Un pupic înainte de plecare!

Acest sătuc este minunat pentru explorare cu copilul, deși destul de turistic, scump, însă sunt și chestii gratuite. Ideea este să te bucuri de priveliște, de detalii, de mori, să profiți de casele cu meștesuguri unde nu se plătește intrarea (dacă ai buget limitat) și să explici copilului acțiuni concrete – cum se fac saboții în timp ce vizionezi procesul într-una dintre căsuțe. (Este tehnologizat, dar merită să stai să privești. Loli s-a uitat un pic, apoi a zis că e gata, i-a plăcut să îi admire pe cei deja făcuți și să se pozeze peste tot), mai departe poți vorbi în timp ce deguști brânzeturi de ce Olanda este renumită și pentru asta, ce rol aveau morile de vânt.

Grea sarcină să aleagă doar un suvenir!

Parcarea la Zaanse este 12 euro pentru toată ziua. Noi am parcat undeva în apropiere, lângă o fabricuță. Gratis, dar am avut noroc, că am găsit loc și nu s-a supărat nimeni pentru cele 2 ore.

După Zaanse, am plecat spre Amsterdam și am luat o croazieră Blue boat. Panică mare cu parcarea, dar e foarte ușor în practică. Intri în parcare, iei ticketul, îl bagi în bancomat, plătești 6 euro și tastezi bilete transport pentru întreaga familie. Am luat trenul spre oraș, am pontat la intrare, pontat ieșire. Ideea este să pontezi și intrarea și ieșirea din mijlocul de transport.Timp de o oră poți circula unde vrei cu mijloacele de transport. Apoi, după ora respectivă, te plimbi cât vrei prin Amsterdam. La final, când ești gata să te întorci la mașina – te urci în autobuz, tramvai, pontezi intrare-iesire și timp de o oră după ce ai pontat trebuie să pleci cu mașina. La parcare bagi ticketul de parcare, scanezi un bilet și îți apare plata 1 euro. Yeyyy! Ai scăpat! Nu te gologănește Amsterdam-ul cu 48 de euro.

Pe croazieră mândra a primit caiet și creioane, petec de pirat pentru ochi. Foarte mulțumită de achiziții, a desenat în prima parte a croazierei un pic, apoi a stat la prora să privească malurile cu clădiri.

Traveling kit for kids – crozieră Blue Boat

Binoclul din kit-ul de călătorie pentru copii – foarte mișto ideea!

Binoclul din kit – l-am folosit și noi să vedem clădirile

”Pirata” noastră

Un pic de ocupație cât ascultam noi la căști despre Amsterdam

Amsterdam

Foarte interesant voyajul pe canal, coloratul e ordinary:)

ramificații canale

Imagini din Amsterdam

În Amsterdam am mâncat în parcul cel mare. Pentru că a dormit, nu am mai prins deschis la Nemo – un muzeu al științei, interactiv, foarte fain pentru copii. Ne-am plimbat prin Red District, cu copilul dormind:).

Nemo – văzut din depărtare

Seara, am mâncat pizza și ne-am relaxat la tv. De fapt la laptop, am văzut cu Loli un desen animat.

A doua zi  Olanda era în sărbătoare – King’s day. În satul nostru s-a organizat piața copiilor care însemna vânzare de jucării, schimb de jucării, totul la un preț modic. A cumpărat Loli jocuri cu 50 de eurocenți și 1 euro – o tamburină, un joc pin it pentru exersarea culorilor și unul de înșiruit piese din lemn pe ațe colorate, toate în stare foarte bună.

Târgul de Ziua Regelui – o pălărie în ton cu sărbătoarea

Aleea cu târgul jucăriilor

Achiziții jucării – 50 eurocenți – joc nedesfăcut

După ce ne-am luat jucării, pălărie ne-am pornit spre Giethroon – cunoscut și sub numele de Veneția Olandei. Am făcut Giethroonul într-o plimbare pe canale cu barca. A fost plăcut, cu vreme între ape, acum soare acum ploaie, dar bună per total. Pe ”croziera” prin Giethroon se ofera cafea și ceai. Noi am avut și prăjitura specifică zilei, dată la pachet de Denise. Loli și-a dorit un ”medaion” în formă de moară de vânt de la suveniruri și l-a purtat foarte mândră tot restul vacanței.

Giethroon în câteva imagini:

 

Ne-a plăcut mult sătucul fără drum, doar cu podețe. Poți să îți iei cazare în sat, să te bucuri de liniștea locului. Se spune că zona este din punct de vedere al poluării foarte curată, îți poți reîncărca bateriile și plămânii cu aer curat. După călătoria cu barca, ne-am plimbat pe mal, am mâncat sendvișurile din pachet și când s-a săturat mândra de zburdat, ne-am îndreptat spre cazare. La Denise am gătit paste, ne-am plimbat prin oraș apoi, să admirăm locul pentru ultima oară, pentru că în zorii zilei următoare am plecat spre Berlin. Până în Berlin am oprit la Hanovra și acolo am avut parte de prima pățanie aiurea din călătoria noastră.

După spaima din Hanovra, ne-am continuat drumul fuguța spre Berlin! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

 

1

Grădina cu lalele – Keukenhof Park (Lisse), ep. 5 din călătoria aniversară, aprilie 2019

Să ajungem la Grădina cu lalele – Keukenhof Park a fost visul nostru de când avea Loli 3 ani. Tot turul nostru prin Europa pentru ziua Lolitei avea ca destinație, de mijloc, de final o vizită la minunatele lalele.

După cu spuneam am plănuit vizita la lalele pentru 2 ani în urmă, dar atunci nu s-a materializat din diverse motive.

Keukenhof Park sau Grădina cu lalele a Olandei este situat în orașul Lisse, cam la 30 și ceva de minute distanță, pe autostradă, cu trafic puțin, de Amsterdam. Parcul Keukenhof este deschis în fiecare an, începând cu 21 martie și până pe 19 mai. Site-ul parcului aici https://keukenhof.nl/en/

Lanuri cu lalele – pe lângă Keukenhof

Pentru că am dorit să explorăm și zona de pe lângă Keukenhof-ul cu lalele, am pus pe planul de călătorie celebrul Amsterdam, frumosul Giethroon – Veneția Olandei și Zaanse Schans – minunatul sat cu mori de vânt. Astfel, cazarea noastră timp de 3 nopți a fost undeva pe la mijlocul punctelor de vizitare (ca rută) la B&B Blaricum Tafelberg.

Mic dejun a la Denise. A se vedea și cerealele Lolitei de la Lidl Romania :)))

Cazarea a fost în casa unei doamne minunate – Denise, care pregătea un mic dejun ca la carte, dichisit aranjat. Foarte drăguță cu Loli, ca o bunică a avut grijă de ea și s-a îngrijorat cu mâncatul în 3 fire al Lolitei. Într-una din seri ne-a lăsat să gătim ce am vrut noi, ne-a și recomandat locuri bune de mâncare în zonă și ne-a explicat despre parcarea P&R pentru Amsterdam. Ne-a dat la pachet prăjitura specifică pentru Ziua Regelui, să o savurăm pe ”croaziera” prin Veneția Olandei. Recomand cazarea, dacă ajungeți prin zonă.

Giethronn

Prăjitura tradițională de ziua regelui (nu am reținut numele, mi l-am notat atunci, dar nu găsesc fițuica, offf!”)

Giethroon

Vedeți rața! Așa curiozitate mai rar, voia ce mânca Loli!”

Ziua lalelelor, că despre asta vorbim în acest post a fost așa frumoasă și relaxată.

Tips&Tricks:

  • Biletul de intrare și parcarea le-am cumpărat on-line, oricum aveau multe case, poți plăti și acolo. Deși vremea a fost când soare, când vânt, pe toată perioada cât am stat în Olanda, aveau vizitatori puhoi, și cu toate acestea, cozile se mișcau repede. Dar noi am vrut sa evităm orice delay, așa că ce poți salva ca timp, salvează achiziționând bilete on-line.
  • Hartă primești de la intrare, dar poți să te lași dus de val.
  • Nu vă opriți la primul strat de lalele, e mare parcul și dacă te obosești de la primele straturi, rămâi cu locuri nevizitate din parc.
  • Fiecare pavilion din parc are boutique cu suveniruri, ceva de mâncare, toaletă.
  • Pentru copii 1+ până cât vă ține copilăria este un minunat loc de joacă, senzorial prin aleile cu scoici, multitudinea de culori, podețe cu apă, locuri de odihnă cu un ceva care poate fi explorat de un curios mic. Există o mică grădină cu animale, un loc de joacă foarte frumos amenajat, cu lemn mult și chestii de cățărat, tiroliană.

Ne-am plimbat până ne-au tremurat picioarele, ne-am minunat non-stop cât de frumos poate fi acest loc. Am stat la picnic, mâncat mâncarea de la pachet și cartofi cu diverse sosuri. Cel mai interesant era modul de obținere a cartofilor pai. Aveau o presă, puneau cartofii, se acționa manual presa și cădeau feliile de cartofi într-un găvan mare cu apă. Am mers și la locul de joacă până a început ploaia. Ne-am retras în zona pavilioanelor Flower-power. A zburdat Loli pe acolo, ne-am făcut poze, apoi am plecat rupți spre cazare.

Nu stric cuvinte că nu are rost, vă las cu pozele, sunt mult mai grăitoare.

Keukenhof

Straturi de lalele – unele zici că sunt bujori, așa multe petale au

Keukenhof

Mirare mare – parcă din astea erau și prin piață:)))

Keukenhof

Alee și ghiveci cu multe scoici. O idee minunată, în locul pietrișului care adună foarte mult praf. Probabil și astea, dar par reînprospătate.

Keukenhof

Nu ai loc de poze! Tot apare un picior, fund…

Keukenhof

Ziceți voi…ce frumoase sunt!

Keukenhof

Un copil captat de culoare și forme

Keukenhof

Coadă la poza cu saboți!

Keukenhof

Nu întrebați a câta oară sărim pietrele :))

Keukenhof

Nu te poți uita mai mult de câteva minute. Te hipnotizează, și era un colț mic portocaliu, pe o alee.

Keukenhof

Ajungi la Keukenhof și nu te mai saturi de lalele. Vă asigur!

Keukenhof

Chip de floare – vedere de pe o esplanadă construită special pentru a viziona construcția din flori (prinzi greu loc pentru un cadru mic și strâmb)

Fluture din flori, era alături de chipul cu flori

Imagine din pavilionul Flower-Power

Keukenhof

Atelier de creație florală – live!

Keukenhof

Zona de picnic – mare bucurie să stai tolănit pe iarbă

Keukenhof

Grădina fericirii – un proiect foarte frumos și inspirațional

Keukenhof

Fiecare piatră din grădina, fiecare piatră ce străjuiește aleea are un mesaj pozitiv. Foarte frumos!

Keukenhof

Alee cu mesaje din mica grădină a fericirii!

Keukenhof

Presa cu cartofi – a stat Loli să se uite minute în șir. Ar fi vrut să încerce și ea, dar erau cozile prea mari pentru astfel de explorări. Nu dovedea băiatul cu pregătitul cartofilor pentru cei din parc.

Keukenhof

Căsuța de la locul de joacă. Deși ploua, nu o puteai lua de acolo, abia când a început să ude tare am plecat.

Keukenhof

Diverse cadre amenajate pentru poze în pavilionul unde ne-am înghesuit toți de ploaie. Nu avea chef de poză, nu-i trecuse supărarea pe ploaie, pe noi, că am luat-o de la locul de joacă.

Imagine ca de basm – din interiorul parcului

Avem multe amintiri din acestă zi. Suntem bucuroși că am reușit să ducem copilul la locul promis de când avea 3 ani. I-am povestit într-o zi despre lalele și câte culori pot avea, plus că lucram acasă jocuri pentru recunoaștera culorilor și ăsta a fost visul de atunci. Să vedem lanurile de lalele! Iată un vis împlinit!

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine, tot din Olanda. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

4

Călătoria aniversară continuă – drumul către ţara lalelelor și a morilor de vânt (ep. 4)

Călătoria aniversară continuă – drumul către țara lalelelor și a morilor de vânt, punctul nostru din Olanda era Lisse, unde sunt lanuri întregi, colorate superb de lalele și urma să vizităm parcul lalelelor- Keukenhof. Până să ajungem în țara florilor minunate și a morilor de vânt, am poposit în câteva locuri care ne-au lăsat amintiri dragi și despre care povestesc mai jos.

Așadar,

Viena a fost extrem de plăcută și caldă. După micul dejun, am ridicat ancora și ne-am pornit la drum după o ultimă poză în fața Palatului Schonbrunn.

Am plecat destul de devreme, cu toate acestea autostrăzile din Germania erau mai aglomerate ca Bucureștiul seara. Se făceau lucrări și deși mergeam cu 40-70km/h pe alocuri, cu mai mult prin alte locuri, am întârziat mult pe drum. Am făcut în loc de 4 ore aproape 9 până în comuna Schollburnn unde aveam cazarea – Heidi´s Häuschen. Am ajuns pe lumină totuși și așa ne-a încălzit așezarea. Un loc frumos, plin de verdeață, curat, ornat de Paști și în care se vede dragostea pentru natură și cadrul natural în care își duc localnicii viața.

Numai rotind ochii și inspirând aerul ne-a trecut instant oboseala de pe drum. Loli a explorat proprietatea, a reorganizat niște decorațiuni ușoare din piatră și din cele pentru Paști de pe lângă casă. Era în lumea ei, fericită că drumul cu mașina e gata și se poate afunda într-o grădină ca de poveste.

cazare Heidi´s Häuschen

Casa Heidi´s Häuschen

Heidi´s Häuschen

Locul unde ne-am băut cafea și ceaiul de a doua zi dimineața

Heidi´s Häuschen

Decorațiuni, detalii mici și mari foarte plăcute ochiului

Heidi´s Häuschen

Loc de meditație, relaxare, pe proprietate

Heidi´s Häuschen

Masă de vară, un ornament foarte simpatic – o furnică veselă – descoperit de Loli

Heidi´s Häuschen

La adunat de iarbă

Schollbrunn

Statui ”mamaia și tataia”

Am mâncat la un restaurant de familie, frumos organizat și ornamentat – Zum Hirschen. Au și camere de închiriat, iată www.hirschen-schollbrunn.de, deoarece funționează și ca pensiune.

Schollbrunn

Decorațiuni din lemn, ghivece colorate în afara localului

Schollbrunn

Naturalizate în restaurant

Portete vechi de familie

Trofeu de aniversare pensiune&restaurant

Tare ne-a plăcut plimbarea prin micul sat. La orele fix clopotele celor 2 biserici, catolică și luterană, încep să bată. Este un adevărat concert, îți transmite o stare de bine și de timp care stă în loc, în cântec.

Am trecut pe lângă o grădiniță și ne-a plăcut foarte mult spațiul de joacă și felul cum au ornat gardul cu cutii refolosite și pictate de copii, pe care le utilizau pe post de ghivece.

Schollbrunn

Gardul grădiniței

Schollbrunn

Ghivece ce ornează gardul grădiniței din cutii refolosite, pictate

Sătucul, comuna-de fapt, poartă amprenta mesteșugurilor practicate acolo, era plin de decorațiuni din lemn și piatră fie de sezon, fie pentru a da nota personală curții, grădinii, casei.

Schollbrunn

Meșteșuguri – lucrul în piatră și inelat butoaie

Schollbrunn

Decorațiuni case

Schollbrunn

Fântână ornată de Paști

După masă ne-am plimbat din nou, apoi am explorat cazarea noastră. Foarte curat, cu grijă la detalii, încărcat cu istoria casei, cu bun gust. Mobilierul era din lemn masiv, frumos sculptat și împreună cu mileurile (deși mie nu-mi plac) dădeau aerul de acasă la bunici. O casă de bunici care țin și pasul cu trecerea vremii.

Dimineața am făcut toți ochi devreme, am băut ceaiul și cafeaua în grădina, Loli s-a jucat în iarba cosită, era peste tot prin iarbă. Ar fi făcut o căpiță și ar fi dus-o și în șopron, numai să mai stăm. S-a supărat că plecăm, a spus că i-ar plăcea o casă cu grădină maaare. Well, nu promitem nimic.

Am făcut un mic detur, cam de o oră, din drumul nostru, pentru Heidelberg. Am văzut castelul, căutat prințesa (așa a vrut Loli), văzut podul, admirat parcul și verdele crud al locului și ne-am îmbarcat din nou după câteva guri și de mâncare. Detalii și video-uri informative aici.

Heidelberg

Castelul din Heidelberg

Heidelberg

Podul din Heidelberg

Următoarea oprire – ca popas de dezmorțire, vizitat, fiind și în drumul spre cazare – a fost Domul din Koln. Am mai staționat și pe lângă aceste opriri programate pentru diverse urgențe, pentru schimbat dispoziții miaunate.

Domul din Koln este impresionant, aici Loli s-a împrietenit cu niște copii. Așa s-au îmbrățișat și jucat- ziceai că vorbesc aceeași limbă.

Koln

Intrare Dom

koln

Interior Dom

Koln

curgere de apă interesantă în formă de melc

Koln

Nu poți cuprinde Domul într-un singur cadru, clar!

Language of play and friendship is the same even if children come from diferent countries. Imbrățișarea de la plecare pentru băitul care s-a jucat cu ea la fântâna în formă de melc.

După Domul din Koln am pornit spre Olanda. Autostrada la fel de aglomerată. Cazarea noastră a fost într-o zonă de deltă, Stevensweert, la Chalet nearby Roermond Outlet. Am avut o căsuță cu chicinetă. Ne-a plăcut mult aici. Proprietate mare, cu diverse locuri de explorat pentru Loli – un iaz mic, o grădină cu găini, pisici, hambar, potecuțe din pietriș și arcade de fag. Foarte frumos!

Ziua a fost foarte cald, când am ajuns noi se adunau norii de furtună, dar tot am avut timp de stat pe afară. Iulian s-a dus și la Lidl pentru cumpărături, cât am cotrobăit noi prin grădină. Pentru cină am gătit paste, supă de legume, salată, am servit și ceai.

Stevensweert

magie în oale și ulcele

Stevensweert

Mirroring

Stevensweert

Imagine de ansamblu, un cer plin de nori de ploaie, dar frumos

Stevensweert

Iazul în care Loli și-ar fi înmuiat un pic un deget, un picior, ar fi adus și un băț de pescuit. A rezistat, că erau pisicile mai interesante.

Stevensweert

Dragoste mare – iubește pisicile deși prima ei întâlnire cu una s-a lăsat cu zgâriat și plâns

Am dormit cel mai bine aici, cu tot cu ploaia răpăitoare de afară. Gazdele erau foarte vesele și amabile, Loli le-a vorbit pe limba ei, ele au fost foarte încântate de conversație, deși fără subtritare pe alocuri.

Dimineața, am luat micul dejun pregătit de noi și am pornit la drum. Asta numai după ce mândra a mai fugărit și țesălat o tură pisicile. Nu putea să stea în scaun fără hârjoana pisicească.

Următoarea oprire Keukenhof. Las povestea și imaginile minunate cu lalele pentru următorul episod.

Pentru că nu am menționat până acum, tips-uri pentru călătoria cu mașina:

  • cazările le-am făcut prin Booking.com, am aplicat și Bonusway.
  • am ales cazări în aproierea obiectivelor noastre – pensiuni, case de oameni, hosteluri cu punctaj bun pentru familii, și doar dacă nu am avut încotro am luat hotel, pentru un preț rezonabil, cu chichinetă într-un loc sau mic dejun în altul. Asta ca să poți echilibra bugetul pentru mesele în oraș și să fim asigurați cu parcarea.
  • am cumpărat de mâncare de la supermarketurile din drum – au Lidl cam peste tot, plus altele de dimensiuni mari. Evitați benzinăriile și magazinele mici – sunt foarte piperate la preț.
  • am avut la noi o geantă frigorifică pentru iaurturi, sandvișuri cu o frizetă care nu se îngheață, doar se pune la rece.
  • am folosit Google Maps și ne-am descurcat fără să ocolim aiurea, nici nu am făcut costuri suplimentare la date pe telefon.

Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia prin lume.

2

Călătoria aniversară de ziua fetei continuă cu Budapesta și Viena (ep. 3)

Călătoria party&travel&making memories continuă cu Budapesta și Viena.

Budapesta în 3 ore

Iată o capitală pe care eu o invidiez tare pentru fluviul care rupe monotonia unui oraș și îi dă un aer aparte. Da, Dunărea! Cred că orice capitală, oraș este complet ca organizare și ecologia mediului la o margine de apă sau care are în centru o apă navigabilă. Acum, ce să facem, ne mulțumim cu ce ne oferă geografia noastră. Din Timișoara am făcut 2 ore jumătate, cu opriri și timp de miaunat, alintat, pipi. Aici am luat vaporașul – Legenda, https://legenda.hu/en/sightseeing-cruises, până la insula Margareta, tur de 45 minute la dus, întors maxim 15 minute.

  • Am vrut să oferim mândrei experiența unei călătorii pe Dunăre cu vaporașul. Parcursul a fost plăcut, cu ghid audio și în limba română. S-au oferit băuturi pentru adulți și pentru copii. Acestea au fost la alegere la dus, limonadă pentru toți la întors.
  • Sunt explicate podurile și clădirile de pe malul Dunării. Ideea este că în intervalul nostru scurt, de pasaj, aceasta mi s-a părut ideea cea mai bună pentru explorat vizual arhitectură și istorie. Loli a explorat noutatea călătoriei cu vaporașul, restul pentru când va mai crește. A fost atentă la poduri, a privit câteva clădiri apoi și-a văzut de-ale jucatului.
  • Pe insula Margareta ai la îndemână locuri de picnic, tur cu biciclete și multe spații de joc.
  • Biletele le-am cumpărat on-line, în plin sezon turistic dacă vrei să cumperi bilet există posibilitatea de a nu găsi loc la cursa dorită, datorită rezervărilor on-line.

Am stat mai bine de o oră pe insulă, apoi am luat vaporul înapoi spre locul unde am parcat mașina. Mare atenție la locurile de parcare. Sunt puține, cu plată și să nu depășești timpul de staționare plătit.

cruise boat Legend

Budapesta

Audioghid în limba română. Nu a durat mult ascultatul :))

vedere de ansamblu – barcă

Bun, am ieșit din oraș, țintit pe autostradă spre Viena. Pentru că Loli a zburdat și alergat non-stop și pe insulă și pe vas, a dormit cu sforăieli până la intrare în Viena.

Viena

De Paști, Viena, nu este pentru iubitorii de cumpărături. Nimic nu e deschis. Este pentru luat la pas, vizitat pe îndelete. Noi am stat la Hotel An der Wien, hotelul la care am stat cu 9 ani în urmă. Nu au camere mari, dar sunt impecabili la curățenie, baie, prosoape, masa de dimineață. Au parcare ce se închide pe timpul nopții. Acum 9 ani, am fost cu iubitul, că acolo era stadiul relației noastre. Acum am revenit cu iubitul soț și iubita copilă.

Loli iubește camerele unde poate face alte chestii decât acasă  – gen cățărat pe paturi, băgat în dulapuri goale. Buda e separată de duș la acest hotel. Și asta a contrariat-o pe mândra mea. Totodată separația a bucurat-o, e sensibilă la mirosuri, nu-ți poți da aere pe nesimțite în casă, că te ușuiește imediat la baie. Și vezi ce scandal dacă ocupi baia și ea are de spălat mâini, pensule de pictat. Acum fiind separate, nu am avut plângeri pe temă.

Seara am mâncat și nani. Ziua a fost lungă.

O zi în Viena

Am fost la Schonbrunn aproape toată ziua. Am cumpărat biletele online, de acasă, pentru zoo și labirint, doar ne-am rotit ochii la esplanadă, grădini și palat. Noi le-am vizitat cu ani în urmă, nu le-am reluat cu Loli, ea oricum a fost încântată de zoo și labirintul cu locul de joacă plin de jocuri interesante. Știi când nu faci planuri înainte de întâlniri cu prieteni? Vă spun că ies tare bine când se întâmplă. În Viena ne-am întâlnit cu prietenii noștri și cu finul nostru. Loli a avut partener de joacă și s-a bucurat de companie mult. La fel și noi.

După Schonbrun am fost la Casa muzicii – Haus der Musik. Fiind Paștile la ei, am luat bilet cu preț redus, de sărbătoare. Are un orar bun, deschis până la 22. De aceea am ținut neapărat să facem acest obiectiv în aceeași zi – pentru a salva timp pentru drumul din ziua următoare.

Recomand chiar pentru 4 ani. Este un centru educațional-muzeu interactiv, cu sunete, jocuri, expoziții de explorat – foarte bine gândite. Pe îndelete turul durează peste 2 ore. După o zi în soare, la noi nu a durat atât, a dirijat mândra orchestra din Viena, am compus o melodie, am stat în sălile interactive și ne-am jucat cu sunete.

Turul nu l-am făcut nici lent, nici alert, ci în ritmul fetei și am fost impresionați. Mândra, deși era obosită și a stat când în brațe, când pe jos, a dansat, a rezistat pe alocuri la explicații. Ascultatul sunetelor la căști, la niște pâlnii care explicau intensitatea sunetului, butonatul infotouch-urilor, sala cu instrumente imense au fost activitățile preferate.

Ne-am luat la revedere de la Viena, după o poză rapidă în fața Palatului și am pornit la drum.

Viena

pingunii – înainte de ora de masă

viena

Loli și finuțul – zici că s-au vorbit la culorile hainelor

Viena

Casa Muzicii -probam baghetele de dirijat

viena

prin expoziții

viena

sala interactiva petru copii

viena

ultima poză în fața Schonbrunn

Călătorului îi sade bine cu drumul! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

1

Timișoara – un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră (ep. 2)

Vacanța de ziua Lolitei a început cu Slănic Moldova, apoi vizită la bunicii de la Roman. După revederea bunicilor ne-am întors 2 zile acasă la noi, să facem bagajul din nou cu restul de haine curate, apoi am mers întins spre Timisoara, un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră. Nu chiar întins, cu opriri să se dezmorțească mândra. Aici este bagajul pentru activități în timpul călătoriei cu mașina.

Am mâncat sendvișuri, micul dejun cică, în stațiunea Călimanești și i-am povestit mândrei despre prima mea tabără aici. Nu prea am impresionat-o, dar fântâna și parcul au dat-o pe spate. Voia să stăm la joacă toată ziua.

Călimănești

Răcoare, dar soare – Călimănești

Am plecat din București pe frig și ploaie și am ajuns la Timișoara cea însorită și cu vreme de primăvară cu flori și vibe de sărbătoare, cam în vreo 7 ore. Am plecat dis-de-dimineață, la ora 14 căutam loc de parcare.

Orașul de pe Bega sau orașul Florilor este un oraș frumos, l-am găsit în plină sărbătoare – Festivalul florilor. Da, am prins multă aglomerație, cu toate astea ne-am bucurat de loc, de vreme, de bucuria fetei de a explora tot.

Timișoara

tablou cu flori, noi printre ele

Dacă ajungi pe aici cu mașina să luați în calcul că nu o poți lăsa ca în București, pe orice colțișor de stradă. Parcarea este cu plată în timpul săptămânii, în weekend gratuit. Multă lume folosește mijloacele de transport, care arată modern și chiar am văzut un oraș un pic mai relaxat ca trafic. Și aerul se simte mai bine.

Am vizitat centrul și explorat parcurile centrale. Am ajuns și în parcul rozelor, rozele nu erau în floare încă (dar tot bine a fost). Tot la pas am vizionat centrul vechi, admirat clădiri și străduțe. Cazarea noastră a fost într-un apartament în centrul orașului. În afară de instalația veche, nu am ce comenta. Am ales ceva central ca să putem face la pas tot ce era în jurul centrului. Fiind gen vagon, a fugit Loli de ne-a amețit. Îi place spatiul, acasă nu prea are, așa că o las să își facă de cap când plecăm și locul îi permite.

Ce mi-a plăcut în plus, în plimbarea noastră: am primit niște vorbe precum un mărțișor. Eram la o trecere de pietoni semaforizată, însă nu funcționa. Am stat ceva vreme să trecem, veneau mașini, niciun șofer dispus să încetinească. Când am reușit să trecem, pe zebră ne-am intersectat cu un nene care a zis în loc de bună ziua – “Nu e semnalizată acum, dar e cu omenie.” Da, e despre omenie, să oprești, să nu fii doar grăbit și nepăsător.

Dimineața după cafea și ceai am luat-o spre Budapesta. Și vremea bună a fost în continuare cu noi. Stai să vezi, povestesc în următorul post.

Până atunci încântă-ți ochii cu flori.

Timisoara

o bucățică dintr-un foișor cu orhidee

Timișoara

fântâna îmbrăcată cu flori – jos pălăria culorilor magnifice!

Timișoara

Fântână cu apă și flori

Timișoara

Scaun înflorat – l-a probat și Loli, i-a plăcut!

timișoara

Rulou cu flori

Timișoara

nu era loc să arunci un ac de lume, poza e pe fugărite

Timișoara

”plantele pene” – atracție pentru Loli

Centrul vechi

Timișoara

Liniștea de dimineață – am făcut poze în tihnă, înainte de plecare

Timișoara

5 ani sărbătorim

Next stop Budapesta, revin, secțiunea călătorii este aici.

2

Slănic Moldova – o plimbare relaxată prin natură (ep. 1)

Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.

Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.

Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”

Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.

Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.

Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.

Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.

Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.

Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.

Spuneam de ipostaze:

  • În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
  • În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
  • Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.

Slănic Moldova în imagini

  • Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.
Slănic Moldova

Vedere panoramică din camera hotelului

Slanic Moldova

Panou informativ- ghid pentru avifauna zonei

Slanic Moldova

Panoi informativ – cuiburi și hrănitori

Slănic Moldova

”Magazinul nucilor” pentru veverițe – foarte tare ideea!

Slanic Moldova

Discuții despre numărul de inele și vârsta arborelui tăiat. Chiar ne-am întrebat de ce l-au tăiat, lemnul era sănătos

Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.

  • Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.
Slanic Moldova

Cazinoul – vedere din parc

  • Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.
Slanic Moldova

cascada – poză artistică făcută de Iulian

Slănic Moldova

Peisaj de lângă cascadă

Slănic Moldova

Flori din familia Ranunculacee

Slanic Moldova

Flori de primăvară din familia Boraginaceae

Slănic Moldova

Studiu-rădăcini acoperite de muschi

La drum – spre cheile Slănic Moldova

Slănic Moldova

Sculptură în lemn la scară mare – restaurantul Cascada. Nu știu ce să zic de ele, dacă sunt din lemn care trebuia tăiat sau nu. Atrag privirea, sunt mega turistice, cu siguranță necesită muncă multă și talent.

  • La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.
Tg Ocna

Imagine salină

Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.

Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.

Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.

Călătorii inspirate vă doresc!