0

Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile, ep. 6 din călătoria aniversară de ziua copilului

În episodul 6, Călătoria aniversară de ziua copilului, iată Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile.

Dacă nu ai apucat să citești cum am plecat de acasă până în Olanda, să aniversăm 5 ani de părințeală și cei 5 ani ai fetei nostre, cu mașina, cu 2 valize de haine, o geantă pentru mâncare la pachet, căruțul pentru vreun somn al copilului și un bagaj consistent de jocuri pentru entertainment în mașină, iată: prima oprire –  Slănic Moldova, am fost apoi la bunici că erau aproape de Slănic. I-am lăsat pe bunici să se odihnească după vizita nepoatei și ne-am întors acasă pentru restul de bagaje, spălat 3 rufe, împachetat din nou și hai la drum spre Timișoara.

După ce am ieșit din țară ne-am oprit un pic în Budapesta, după care am înnoptat la Viena. Drumul spre Keukenhof ne-a dus prin Germania cu satele ei minunate, numai autostrada nu ne-a fost pe plac, era foarte aglomerată. La Keukenhof, grădina cu lalele voiam să ajungem de când era copilul mic, acolo am admirat lalele și ne-am îmbătat de culori. De fapt, am făcut așa roată prin Europa pentru lalele. Aici era punctul central al călătoriei, dar nu poți trece prin zonă fără să vezi împrejurimile, nu? Da, și așa este – mâncăm un colț de pâine după așa trip și suntem low profile achiziții, cumpărături, dar amintirile, experiențele, timpul cu copilul nu le putem contabiliza.

Așadar, am stat la Denise (am povestiti aici), o doamnă foarte drăguță care avea 3 copii mari plecați la studii și muncă. Blaricum este un sătuc simpatic cu străzi înguste, unde ca să poți acorda prioritate, ți se ocupa banda cu o buclă din pământ, stradă, un fel de intrând unde stai să treci dacă vine vreo mașină din față. Mi s-a părut foarte drăguț și politicos.

Ce m-a impresionat (în plus) tare era că aveau o mulțime de cărți despre flora și fauna zonei, sertarea întregi. Când am întrebat-o pe Denise cine studiază biologia, ea mi-a spus că nimeni în special, ci că ei sunt pasionați de tot ceea ce oferă natura, le place să cunoască ce plante cu flori și arbori cresc în afara satului, ce păsări cântă în grădină și prin zonă – asta ca să le poată proteja. Am avut un moment de wow. Câți dintre noi cumpărăm cărți despre natura zonei în care locuim și le citim ca lectură de relaxare? Și luăm și măsuri de protecție fără să ne ceară careva…

Cărți faună și floră 1

Cărți faună și floră 2

Cărți faună și floră 3

Album faună și floră

După ziua cu lalele la Keukenhof eram mega obosiți, am mâncat în cameră pastă de năut cu avocado – foarte faină ideea, am să replic și acasă zilele astea, salată și brânză. Nu pot spune că îmi plac supermarketurile din Olanda, nu prea ai ce cumpăra să mânânci – gen pui rotisat, sau ceva cald. Ne-am descurcat cu ce am găsit.

Dis-de-dimineață, după micul dejun, am plecat să vedem minunatul sat cu mori de vânt Zaanse Schans. După sătuc am avut restul zilei planificat pentru Amsterdam.

Sătucul Zaanse Schans – imagine de la intrare

Moara (moala)- fata mea a fost impresionată de roțile astea la casă

” Ancora” – loc de pozat la intrare în sat pentru panorama satului cu mori

Atelierul de lucrat saboți- cu intrare gratuită

Display din atelirul de saboți cu explicații privind istoria lor, moduri de lucru

Saboți pictați – puțină istorie

Pe toți i-ar fi luat acasă:)

Ne-am găsit perechile potrivite! :))

Atelierul de brânzeturi – mic muzeu cu informații și display-uri explicative

olanda

Nu ne pricepem la făcut brânzeturi, dar știm să stăm la poze

Degustare de arome – aici cu fistic – am plecat spre Amsterdam ghiftuite!!!

Ultima poză în sat! Un pupic înainte de plecare!

Acest sătuc este minunat pentru explorare cu copilul, deși destul de turistic, scump, însă sunt și chestii gratuite. Ideea este să te bucuri de priveliște, de detalii, de mori, să profiți de casele cu meștesuguri unde nu se plătește intrarea (dacă ai buget limitat) și să explici copilului acțiuni concrete – cum se fac saboții în timp ce vizionezi procesul într-una dintre căsuțe. (Este tehnologizat, dar merită să stai să privești. Loli s-a uitat un pic, apoi a zis că e gata, i-a plăcut să îi admire pe cei deja făcuți și să se pozeze peste tot), mai departe poți vorbi în timp ce deguști brânzeturi de ce Olanda este renumită și pentru asta, ce rol aveau morile de vânt.

Grea sarcină să aleagă doar un suvenir!

Parcarea la Zaanse este 12 euro pentru toată ziua. Noi am parcat undeva în apropiere, lângă o fabricuță. Gratis, dar am avut noroc, că am găsit loc și nu s-a supărat nimeni pentru cele 2 ore.

După Zaanse, am plecat spre Amsterdam și am luat o croazieră Blue boat. Panică mare cu parcarea, dar e foarte ușor în practică. Intri în parcare, iei ticketul, îl bagi în bancomat, plătești 6 euro și tastezi bilete transport pentru întreaga familie. Am luat trenul spre oraș, am pontat la intrare, pontat ieșire. Ideea este să pontezi și intrarea și ieșirea din mijlocul de transport.Timp de o oră poți circula unde vrei cu mijloacele de transport. Apoi, după ora respectivă, te plimbi cât vrei prin Amsterdam. La final, când ești gata să te întorci la mașina – te urci în autobuz, tramvai, pontezi intrare-iesire și timp de o oră după ce ai pontat trebuie să pleci cu mașina. La parcare bagi ticketul de parcare, scanezi un bilet și îți apare plata 1 euro. Yeyyy! Ai scăpat! Nu te gologănește Amsterdam-ul cu 48 de euro.

Pe croazieră mândra a primit caiet și creioane, petec de pirat pentru ochi. Foarte mulțumită de achiziții, a desenat în prima parte a croazierei un pic, apoi a stat la prora să privească malurile cu clădiri.

Traveling kit for kids – crozieră Blue Boat

Binoclul din kit-ul de călătorie pentru copii – foarte mișto ideea!

Binoclul din kit – l-am folosit și noi să vedem clădirile

”Pirata” noastră

Un pic de ocupație cât ascultam noi la căști despre Amsterdam

Amsterdam

Foarte interesant voyajul pe canal, coloratul e ordinary:)

ramificații canale

Imagini din Amsterdam

În Amsterdam am mâncat în parcul cel mare. Pentru că a dormit, nu am mai prins deschis la Nemo – un muzeu al științei, interactiv, foarte fain pentru copii. Ne-am plimbat prin Red District, cu copilul dormind:).

Nemo – văzut din depărtare

Seara, am mâncat pizza și ne-am relaxat la tv. De fapt la laptop, am văzut cu Loli un desen animat.

A doua zi  Olanda era în sărbătoare – King’s day. În satul nostru s-a organizat piața copiilor care însemna vânzare de jucării, schimb de jucării, totul la un preț modic. A cumpărat Loli jocuri cu 50 de eurocenți și 1 euro – o tamburină, un joc pin it pentru exersarea culorilor și unul de înșiruit piese din lemn pe ațe colorate, toate în stare foarte bună.

Târgul de Ziua Regelui – o pălărie în ton cu sărbătoarea

Aleea cu târgul jucăriilor

Achiziții jucării – 50 eurocenți – joc nedesfăcut

După ce ne-am luat jucării, pălărie ne-am pornit spre Giethroon – cunoscut și sub numele de Veneția Olandei. Am făcut Giethroonul într-o plimbare pe canale cu barca. A fost plăcut, cu vreme între ape, acum soare acum ploaie, dar bună per total. Pe ”croziera” prin Giethroon se ofera cafea și ceai. Noi am avut și prăjitura specifică zilei, dată la pachet de Denise. Loli și-a dorit un ”medaion” în formă de moară de vânt de la suveniruri și l-a purtat foarte mândră tot restul vacanței.

Giethroon în câteva imagini:

 

Ne-a plăcut mult sătucul fără drum, doar cu podețe. Poți să îți iei cazare în sat, să te bucuri de liniștea locului. Se spune că zona este din punct de vedere al poluării foarte curată, îți poți reîncărca bateriile și plămânii cu aer curat. După călătoria cu barca, ne-am plimbat pe mal, am mâncat sendvișurile din pachet și când s-a săturat mândra de zburdat, ne-am îndreptat spre cazare. La Denise am gătit paste, ne-am plimbat prin oraș apoi, să admirăm locul pentru ultima oară, pentru că în zorii zilei următoare am plecat spre Berlin. Până în Berlin am oprit la Hanovra și acolo am avut parte de prima pățanie aiurea din călătoria noastră.

După spaima din Hanovra, ne-am continuat drumul fuguța spre Berlin! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

 

1

Grădina cu lalele – Keukenhof Park (Lisse), ep. 5 din călătoria aniversară, aprilie 2019

Să ajungem la Grădina cu lalele – Keukenhof Park a fost visul nostru de când avea Loli 3 ani. Tot turul nostru prin Europa pentru ziua Lolitei avea ca destinație, de mijloc, de final o vizită la minunatele lalele.

După cu spuneam am plănuit vizita la lalele pentru 2 ani în urmă, dar atunci nu s-a materializat din diverse motive.

Keukenhof Park sau Grădina cu lalele a Olandei este situat în orașul Lisse, cam la 30 și ceva de minute distanță, pe autostradă, cu trafic puțin, de Amsterdam. Parcul Keukenhof este deschis în fiecare an, începând cu 21 martie și până pe 19 mai. Site-ul parcului aici https://keukenhof.nl/en/

Lanuri cu lalele – pe lângă Keukenhof

Pentru că am dorit să explorăm și zona de pe lângă Keukenhof-ul cu lalele, am pus pe planul de călătorie celebrul Amsterdam, frumosul Giethroon – Veneția Olandei și Zaanse Schans – minunatul sat cu mori de vânt. Astfel, cazarea noastră timp de 3 nopți a fost undeva pe la mijlocul punctelor de vizitare (ca rută) la B&B Blaricum Tafelberg.

Mic dejun a la Denise. A se vedea și cerealele Lolitei de la Lidl Romania :)))

Cazarea a fost în casa unei doamne minunate – Denise, care pregătea un mic dejun ca la carte, dichisit aranjat. Foarte drăguță cu Loli, ca o bunică a avut grijă de ea și s-a îngrijorat cu mâncatul în 3 fire al Lolitei. Într-una din seri ne-a lăsat să gătim ce am vrut noi, ne-a și recomandat locuri bune de mâncare în zonă și ne-a explicat despre parcarea P&R pentru Amsterdam. Ne-a dat la pachet prăjitura specifică pentru Ziua Regelui, să o savurăm pe ”croaziera” prin Veneția Olandei. Recomand cazarea, dacă ajungeți prin zonă.

Giethronn

Prăjitura tradițională de ziua regelui (nu am reținut numele, mi l-am notat atunci, dar nu găsesc fițuica, offf!”)

Giethroon

Vedeți rața! Așa curiozitate mai rar, voia ce mânca Loli!”

Ziua lalelelor, că despre asta vorbim în acest post a fost așa frumoasă și relaxată.

Tips&Tricks:

  • Biletul de intrare și parcarea le-am cumpărat on-line, oricum aveau multe case, poți plăti și acolo. Deși vremea a fost când soare, când vânt, pe toată perioada cât am stat în Olanda, aveau vizitatori puhoi, și cu toate acestea, cozile se mișcau repede. Dar noi am vrut sa evităm orice delay, așa că ce poți salva ca timp, salvează achiziționând bilete on-line.
  • Hartă primești de la intrare, dar poți să te lași dus de val.
  • Nu vă opriți la primul strat de lalele, e mare parcul și dacă te obosești de la primele straturi, rămâi cu locuri nevizitate din parc.
  • Fiecare pavilion din parc are boutique cu suveniruri, ceva de mâncare, toaletă.
  • Pentru copii 1+ până cât vă ține copilăria este un minunat loc de joacă, senzorial prin aleile cu scoici, multitudinea de culori, podețe cu apă, locuri de odihnă cu un ceva care poate fi explorat de un curios mic. Există o mică grădină cu animale, un loc de joacă foarte frumos amenajat, cu lemn mult și chestii de cățărat, tiroliană.

Ne-am plimbat până ne-au tremurat picioarele, ne-am minunat non-stop cât de frumos poate fi acest loc. Am stat la picnic, mâncat mâncarea de la pachet și cartofi cu diverse sosuri. Cel mai interesant era modul de obținere a cartofilor pai. Aveau o presă, puneau cartofii, se acționa manual presa și cădeau feliile de cartofi într-un găvan mare cu apă. Am mers și la locul de joacă până a început ploaia. Ne-am retras în zona pavilioanelor Flower-power. A zburdat Loli pe acolo, ne-am făcut poze, apoi am plecat rupți spre cazare.

Nu stric cuvinte că nu are rost, vă las cu pozele, sunt mult mai grăitoare.

Keukenhof

Straturi de lalele – unele zici că sunt bujori, așa multe petale au

Keukenhof

Mirare mare – parcă din astea erau și prin piață:)))

Keukenhof

Alee și ghiveci cu multe scoici. O idee minunată, în locul pietrișului care adună foarte mult praf. Probabil și astea, dar par reînprospătate.

Keukenhof

Nu ai loc de poze! Tot apare un picior, fund…

Keukenhof

Ziceți voi…ce frumoase sunt!

Keukenhof

Un copil captat de culoare și forme

Keukenhof

Coadă la poza cu saboți!

Keukenhof

Nu întrebați a câta oară sărim pietrele :))

Keukenhof

Nu te poți uita mai mult de câteva minute. Te hipnotizează, și era un colț mic portocaliu, pe o alee.

Keukenhof

Ajungi la Keukenhof și nu te mai saturi de lalele. Vă asigur!

Keukenhof

Chip de floare – vedere de pe o esplanadă construită special pentru a viziona construcția din flori (prinzi greu loc pentru un cadru mic și strâmb)

Fluture din flori, era alături de chipul cu flori

Imagine din pavilionul Flower-Power

Keukenhof

Atelier de creație florală – live!

Keukenhof

Zona de picnic – mare bucurie să stai tolănit pe iarbă

Keukenhof

Grădina fericirii – un proiect foarte frumos și inspirațional

Keukenhof

Fiecare piatră din grădina, fiecare piatră ce străjuiește aleea are un mesaj pozitiv. Foarte frumos!

Keukenhof

Alee cu mesaje din mica grădină a fericirii!

Keukenhof

Presa cu cartofi – a stat Loli să se uite minute în șir. Ar fi vrut să încerce și ea, dar erau cozile prea mari pentru astfel de explorări. Nu dovedea băiatul cu pregătitul cartofilor pentru cei din parc.

Keukenhof

Căsuța de la locul de joacă. Deși ploua, nu o puteai lua de acolo, abia când a început să ude tare am plecat.

Keukenhof

Diverse cadre amenajate pentru poze în pavilionul unde ne-am înghesuit toți de ploaie. Nu avea chef de poză, nu-i trecuse supărarea pe ploaie, pe noi, că am luat-o de la locul de joacă.

Imagine ca de basm – din interiorul parcului

Avem multe amintiri din acestă zi. Suntem bucuroși că am reușit să ducem copilul la locul promis de când avea 3 ani. I-am povestit într-o zi despre lalele și câte culori pot avea, plus că lucram acasă jocuri pentru recunoaștera culorilor și ăsta a fost visul de atunci. Să vedem lanurile de lalele! Iată un vis împlinit!

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine, tot din Olanda. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

4

Călătoria aniversară continuă – drumul către ţara lalelelor și a morilor de vânt (ep. 4)

Călătoria aniversară continuă – drumul către țara lalelelor și a morilor de vânt, punctul nostru din Olanda era Lisse, unde sunt lanuri întregi, colorate superb de lalele și urma să vizităm parcul lalelelor- Keukenhof. Până să ajungem în țara florilor minunate și a morilor de vânt, am poposit în câteva locuri care ne-au lăsat amintiri dragi și despre care povestesc mai jos.

Așadar,

Viena a fost extrem de plăcută și caldă. După micul dejun, am ridicat ancora și ne-am pornit la drum după o ultimă poză în fața Palatului Schonbrunn.

Am plecat destul de devreme, cu toate acestea autostrăzile din Germania erau mai aglomerate ca Bucureștiul seara. Se făceau lucrări și deși mergeam cu 40-70km/h pe alocuri, cu mai mult prin alte locuri, am întârziat mult pe drum. Am făcut în loc de 4 ore aproape 9 până în comuna Schollburnn unde aveam cazarea – Heidi´s Häuschen. Am ajuns pe lumină totuși și așa ne-a încălzit așezarea. Un loc frumos, plin de verdeață, curat, ornat de Paști și în care se vede dragostea pentru natură și cadrul natural în care își duc localnicii viața.

Numai rotind ochii și inspirând aerul ne-a trecut instant oboseala de pe drum. Loli a explorat proprietatea, a reorganizat niște decorațiuni ușoare din piatră și din cele pentru Paști de pe lângă casă. Era în lumea ei, fericită că drumul cu mașina e gata și se poate afunda într-o grădină ca de poveste.

cazare Heidi´s Häuschen

Casa Heidi´s Häuschen

Heidi´s Häuschen

Locul unde ne-am băut cafea și ceaiul de a doua zi dimineața

Heidi´s Häuschen

Decorațiuni, detalii mici și mari foarte plăcute ochiului

Heidi´s Häuschen

Loc de meditație, relaxare, pe proprietate

Heidi´s Häuschen

Masă de vară, un ornament foarte simpatic – o furnică veselă – descoperit de Loli

Heidi´s Häuschen

La adunat de iarbă

Schollbrunn

Statui ”mamaia și tataia”

Am mâncat la un restaurant de familie, frumos organizat și ornamentat – Zum Hirschen. Au și camere de închiriat, iată www.hirschen-schollbrunn.de, deoarece funționează și ca pensiune.

Schollbrunn

Decorațiuni din lemn, ghivece colorate în afara localului

Schollbrunn

Naturalizate în restaurant

Portete vechi de familie

Trofeu de aniversare pensiune&restaurant

Tare ne-a plăcut plimbarea prin micul sat. La orele fix clopotele celor 2 biserici, catolică și luterană, încep să bată. Este un adevărat concert, îți transmite o stare de bine și de timp care stă în loc, în cântec.

Am trecut pe lângă o grădiniță și ne-a plăcut foarte mult spațiul de joacă și felul cum au ornat gardul cu cutii refolosite și pictate de copii, pe care le utilizau pe post de ghivece.

Schollbrunn

Gardul grădiniței

Schollbrunn

Ghivece ce ornează gardul grădiniței din cutii refolosite, pictate

Sătucul, comuna-de fapt, poartă amprenta mesteșugurilor practicate acolo, era plin de decorațiuni din lemn și piatră fie de sezon, fie pentru a da nota personală curții, grădinii, casei.

Schollbrunn

Meșteșuguri – lucrul în piatră și inelat butoaie

Schollbrunn

Decorațiuni case

Schollbrunn

Fântână ornată de Paști

După masă ne-am plimbat din nou, apoi am explorat cazarea noastră. Foarte curat, cu grijă la detalii, încărcat cu istoria casei, cu bun gust. Mobilierul era din lemn masiv, frumos sculptat și împreună cu mileurile (deși mie nu-mi plac) dădeau aerul de acasă la bunici. O casă de bunici care țin și pasul cu trecerea vremii.

Dimineața am făcut toți ochi devreme, am băut ceaiul și cafeaua în grădina, Loli s-a jucat în iarba cosită, era peste tot prin iarbă. Ar fi făcut o căpiță și ar fi dus-o și în șopron, numai să mai stăm. S-a supărat că plecăm, a spus că i-ar plăcea o casă cu grădină maaare. Well, nu promitem nimic.

Am făcut un mic detur, cam de o oră, din drumul nostru, pentru Heidelberg. Am văzut castelul, căutat prințesa (așa a vrut Loli), văzut podul, admirat parcul și verdele crud al locului și ne-am îmbarcat din nou după câteva guri și de mâncare. Detalii și video-uri informative aici.

Heidelberg

Castelul din Heidelberg

Heidelberg

Podul din Heidelberg

Următoarea oprire – ca popas de dezmorțire, vizitat, fiind și în drumul spre cazare – a fost Domul din Koln. Am mai staționat și pe lângă aceste opriri programate pentru diverse urgențe, pentru schimbat dispoziții miaunate.

Domul din Koln este impresionant, aici Loli s-a împrietenit cu niște copii. Așa s-au îmbrățișat și jucat- ziceai că vorbesc aceeași limbă.

Koln

Intrare Dom

koln

Interior Dom

Koln

curgere de apă interesantă în formă de melc

Koln

Nu poți cuprinde Domul într-un singur cadru, clar!

Language of play and friendship is the same even if children come from diferent countries. Imbrățișarea de la plecare pentru băitul care s-a jucat cu ea la fântâna în formă de melc.

După Domul din Koln am pornit spre Olanda. Autostrada la fel de aglomerată. Cazarea noastră a fost într-o zonă de deltă, Stevensweert, la Chalet nearby Roermond Outlet. Am avut o căsuță cu chicinetă. Ne-a plăcut mult aici. Proprietate mare, cu diverse locuri de explorat pentru Loli – un iaz mic, o grădină cu găini, pisici, hambar, potecuțe din pietriș și arcade de fag. Foarte frumos!

Ziua a fost foarte cald, când am ajuns noi se adunau norii de furtună, dar tot am avut timp de stat pe afară. Iulian s-a dus și la Lidl pentru cumpărături, cât am cotrobăit noi prin grădină. Pentru cină am gătit paste, supă de legume, salată, am servit și ceai.

Stevensweert

magie în oale și ulcele

Stevensweert

Mirroring

Stevensweert

Imagine de ansamblu, un cer plin de nori de ploaie, dar frumos

Stevensweert

Iazul în care Loli și-ar fi înmuiat un pic un deget, un picior, ar fi adus și un băț de pescuit. A rezistat, că erau pisicile mai interesante.

Stevensweert

Dragoste mare – iubește pisicile deși prima ei întâlnire cu una s-a lăsat cu zgâriat și plâns

Am dormit cel mai bine aici, cu tot cu ploaia răpăitoare de afară. Gazdele erau foarte vesele și amabile, Loli le-a vorbit pe limba ei, ele au fost foarte încântate de conversație, deși fără subtritare pe alocuri.

Dimineața, am luat micul dejun pregătit de noi și am pornit la drum. Asta numai după ce mândra a mai fugărit și țesălat o tură pisicile. Nu putea să stea în scaun fără hârjoana pisicească.

Următoarea oprire Keukenhof. Las povestea și imaginile minunate cu lalele pentru următorul episod.

Pentru că nu am menționat până acum, tips-uri pentru călătoria cu mașina:

  • cazările le-am făcut prin Booking.com, am aplicat și Bonusway.
  • am ales cazări în aproierea obiectivelor noastre – pensiuni, case de oameni, hosteluri cu punctaj bun pentru familii, și doar dacă nu am avut încotro am luat hotel, pentru un preț rezonabil, cu chichinetă într-un loc sau mic dejun în altul. Asta ca să poți echilibra bugetul pentru mesele în oraș și să fim asigurați cu parcarea.
  • am cumpărat de mâncare de la supermarketurile din drum – au Lidl cam peste tot, plus altele de dimensiuni mari. Evitați benzinăriile și magazinele mici – sunt foarte piperate la preț.
  • am avut la noi o geantă frigorifică pentru iaurturi, sandvișuri cu o frizetă care nu se îngheață, doar se pune la rece.
  • am folosit Google Maps și ne-am descurcat fără să ocolim aiurea, nici nu am făcut costuri suplimentare la date pe telefon.

Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia prin lume.

2

Călătoria aniversară de ziua fetei continuă cu Budapesta și Viena (ep. 3)

Călătoria party&travel&making memories continuă cu Budapesta și Viena.

Budapesta în 3 ore

Iată o capitală pe care eu o invidiez tare pentru fluviul care rupe monotonia unui oraș și îi dă un aer aparte. Da, Dunărea! Cred că orice capitală, oraș este complet ca organizare și ecologia mediului la o margine de apă sau care are în centru o apă navigabilă. Acum, ce să facem, ne mulțumim cu ce ne oferă geografia noastră. Din Timișoara am făcut 2 ore jumătate, cu opriri și timp de miaunat, alintat, pipi. Aici am luat vaporașul – Legenda, https://legenda.hu/en/sightseeing-cruises, până la insula Margareta, tur de 45 minute la dus, întors maxim 15 minute.

  • Am vrut să oferim mândrei experiența unei călătorii pe Dunăre cu vaporașul. Parcursul a fost plăcut, cu ghid audio și în limba română. S-au oferit băuturi pentru adulți și pentru copii. Acestea au fost la alegere la dus, limonadă pentru toți la întors.
  • Sunt explicate podurile și clădirile de pe malul Dunării. Ideea este că în intervalul nostru scurt, de pasaj, aceasta mi s-a părut ideea cea mai bună pentru explorat vizual arhitectură și istorie. Loli a explorat noutatea călătoriei cu vaporașul, restul pentru când va mai crește. A fost atentă la poduri, a privit câteva clădiri apoi și-a văzut de-ale jucatului.
  • Pe insula Margareta ai la îndemână locuri de picnic, tur cu biciclete și multe spații de joc.
  • Biletele le-am cumpărat on-line, în plin sezon turistic dacă vrei să cumperi bilet există posibilitatea de a nu găsi loc la cursa dorită, datorită rezervărilor on-line.

Am stat mai bine de o oră pe insulă, apoi am luat vaporul înapoi spre locul unde am parcat mașina. Mare atenție la locurile de parcare. Sunt puține, cu plată și să nu depășești timpul de staționare plătit.

cruise boat Legend

Budapesta

Audioghid în limba română. Nu a durat mult ascultatul :))

vedere de ansamblu – barcă

Bun, am ieșit din oraș, țintit pe autostradă spre Viena. Pentru că Loli a zburdat și alergat non-stop și pe insulă și pe vas, a dormit cu sforăieli până la intrare în Viena.

Viena

De Paști, Viena, nu este pentru iubitorii de cumpărături. Nimic nu e deschis. Este pentru luat la pas, vizitat pe îndelete. Noi am stat la Hotel An der Wien, hotelul la care am stat cu 9 ani în urmă. Nu au camere mari, dar sunt impecabili la curățenie, baie, prosoape, masa de dimineață. Au parcare ce se închide pe timpul nopții. Acum 9 ani, am fost cu iubitul, că acolo era stadiul relației noastre. Acum am revenit cu iubitul soț și iubita copilă.

Loli iubește camerele unde poate face alte chestii decât acasă  – gen cățărat pe paturi, băgat în dulapuri goale. Buda e separată de duș la acest hotel. Și asta a contrariat-o pe mândra mea. Totodată separația a bucurat-o, e sensibilă la mirosuri, nu-ți poți da aere pe nesimțite în casă, că te ușuiește imediat la baie. Și vezi ce scandal dacă ocupi baia și ea are de spălat mâini, pensule de pictat. Acum fiind separate, nu am avut plângeri pe temă.

Seara am mâncat și nani. Ziua a fost lungă.

O zi în Viena

Am fost la Schonbrunn aproape toată ziua. Am cumpărat biletele online, de acasă, pentru zoo și labirint, doar ne-am rotit ochii la esplanadă, grădini și palat. Noi le-am vizitat cu ani în urmă, nu le-am reluat cu Loli, ea oricum a fost încântată de zoo și labirintul cu locul de joacă plin de jocuri interesante. Știi când nu faci planuri înainte de întâlniri cu prieteni? Vă spun că ies tare bine când se întâmplă. În Viena ne-am întâlnit cu prietenii noștri și cu finul nostru. Loli a avut partener de joacă și s-a bucurat de companie mult. La fel și noi.

După Schonbrun am fost la Casa muzicii – Haus der Musik. Fiind Paștile la ei, am luat bilet cu preț redus, de sărbătoare. Are un orar bun, deschis până la 22. De aceea am ținut neapărat să facem acest obiectiv în aceeași zi – pentru a salva timp pentru drumul din ziua următoare.

Recomand chiar pentru 4 ani. Este un centru educațional-muzeu interactiv, cu sunete, jocuri, expoziții de explorat – foarte bine gândite. Pe îndelete turul durează peste 2 ore. După o zi în soare, la noi nu a durat atât, a dirijat mândra orchestra din Viena, am compus o melodie, am stat în sălile interactive și ne-am jucat cu sunete.

Turul nu l-am făcut nici lent, nici alert, ci în ritmul fetei și am fost impresionați. Mândra, deși era obosită și a stat când în brațe, când pe jos, a dansat, a rezistat pe alocuri la explicații. Ascultatul sunetelor la căști, la niște pâlnii care explicau intensitatea sunetului, butonatul infotouch-urilor, sala cu instrumente imense au fost activitățile preferate.

Ne-am luat la revedere de la Viena, după o poză rapidă în fața Palatului și am pornit la drum.

Viena

pingunii – înainte de ora de masă

viena

Loli și finuțul – zici că s-au vorbit la culorile hainelor

Viena

Casa Muzicii -probam baghetele de dirijat

viena

prin expoziții

viena

sala interactiva petru copii

viena

ultima poză în fața Schonbrunn

Călătorului îi sade bine cu drumul! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

1

Timișoara – un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră (ep. 2)

Vacanța de ziua Lolitei a început cu Slănic Moldova, apoi vizită la bunicii de la Roman. După revederea bunicilor ne-am întors 2 zile acasă la noi, să facem bagajul din nou cu restul de haine curate, apoi am mers întins spre Timisoara, un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră. Nu chiar întins, cu opriri să se dezmorțească mândra. Aici este bagajul pentru activități în timpul călătoriei cu mașina.

Am mâncat sendvișuri, micul dejun cică, în stațiunea Călimanești și i-am povestit mândrei despre prima mea tabără aici. Nu prea am impresionat-o, dar fântâna și parcul au dat-o pe spate. Voia să stăm la joacă toată ziua.

Călimănești

Răcoare, dar soare – Călimănești

Am plecat din București pe frig și ploaie și am ajuns la Timișoara cea însorită și cu vreme de primăvară cu flori și vibe de sărbătoare, cam în vreo 7 ore. Am plecat dis-de-dimineață, la ora 14 căutam loc de parcare.

Orașul de pe Bega sau orașul Florilor este un oraș frumos, l-am găsit în plină sărbătoare – Festivalul florilor. Da, am prins multă aglomerație, cu toate astea ne-am bucurat de loc, de vreme, de bucuria fetei de a explora tot.

Timișoara

tablou cu flori, noi printre ele

Dacă ajungi pe aici cu mașina să luați în calcul că nu o poți lăsa ca în București, pe orice colțișor de stradă. Parcarea este cu plată în timpul săptămânii, în weekend gratuit. Multă lume folosește mijloacele de transport, care arată modern și chiar am văzut un oraș un pic mai relaxat ca trafic. Și aerul se simte mai bine.

Am vizitat centrul și explorat parcurile centrale. Am ajuns și în parcul rozelor, rozele nu erau în floare încă (dar tot bine a fost). Tot la pas am vizionat centrul vechi, admirat clădiri și străduțe. Cazarea noastră a fost într-un apartament în centrul orașului. În afară de instalația veche, nu am ce comenta. Am ales ceva central ca să putem face la pas tot ce era în jurul centrului. Fiind gen vagon, a fugit Loli de ne-a amețit. Îi place spatiul, acasă nu prea are, așa că o las să își facă de cap când plecăm și locul îi permite.

Ce mi-a plăcut în plus, în plimbarea noastră: am primit niște vorbe precum un mărțișor. Eram la o trecere de pietoni semaforizată, însă nu funcționa. Am stat ceva vreme să trecem, veneau mașini, niciun șofer dispus să încetinească. Când am reușit să trecem, pe zebră ne-am intersectat cu un nene care a zis în loc de bună ziua – “Nu e semnalizată acum, dar e cu omenie.” Da, e despre omenie, să oprești, să nu fii doar grăbit și nepăsător.

Dimineața după cafea și ceai am luat-o spre Budapesta. Și vremea bună a fost în continuare cu noi. Stai să vezi, povestesc în următorul post.

Până atunci încântă-ți ochii cu flori.

Timisoara

o bucățică dintr-un foișor cu orhidee

Timișoara

fântâna îmbrăcată cu flori – jos pălăria culorilor magnifice!

Timișoara

Fântână cu apă și flori

Timișoara

Scaun înflorat – l-a probat și Loli, i-a plăcut!

timișoara

Rulou cu flori

Timișoara

nu era loc să arunci un ac de lume, poza e pe fugărite

Timișoara

”plantele pene” – atracție pentru Loli

Centrul vechi

Timișoara

Liniștea de dimineață – am făcut poze în tihnă, înainte de plecare

Timișoara

5 ani sărbătorim

Next stop Budapesta, revin, secțiunea călătorii este aici.

2

Slănic Moldova – o plimbare relaxată prin natură (ep. 1)

Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.

Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.

Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”

Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.

Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.

Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.

Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.

Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.

Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.

Spuneam de ipostaze:

  • În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
  • În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
  • Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.

Slănic Moldova în imagini

  • Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.
Slănic Moldova

Vedere panoramică din camera hotelului

Slanic Moldova

Panou informativ- ghid pentru avifauna zonei

Slanic Moldova

Panoi informativ – cuiburi și hrănitori

Slănic Moldova

”Magazinul nucilor” pentru veverițe – foarte tare ideea!

Slanic Moldova

Discuții despre numărul de inele și vârsta arborelui tăiat. Chiar ne-am întrebat de ce l-au tăiat, lemnul era sănătos

Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.

  • Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.
Slanic Moldova

Cazinoul – vedere din parc

  • Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.
Slanic Moldova

cascada – poză artistică făcută de Iulian

Slănic Moldova

Peisaj de lângă cascadă

Slănic Moldova

Flori din familia Ranunculacee

Slanic Moldova

Flori de primăvară din familia Boraginaceae

Slănic Moldova

Studiu-rădăcini acoperite de muschi

La drum – spre cheile Slănic Moldova

Slănic Moldova

Sculptură în lemn la scară mare – restaurantul Cascada. Nu știu ce să zic de ele, dacă sunt din lemn care trebuia tăiat sau nu. Atrag privirea, sunt mega turistice, cu siguranță necesită muncă multă și talent.

  • La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.
Tg Ocna

Imagine salină

Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.

Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.

Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.

Călătorii inspirate vă doresc!

2

Bagajul de călătorie pentru exersarea artei, distracţiei și diverselor pasiuni în vacanţa de primăvara, 4+

Bagajul de călătorie pentru exersarea artei, distracției și diverselor pasiuni în vacanța de primăvară, un pic din cea de Paști și de ziua Lolitei a fost aprobat și parafat de mândră. La nimic nu facem rabat în materie de materiale de joc, știm cu toții cum e când ai de mers multișor și copilul vrea să coboare fix când nu ai unde opri pentru joacă. O parte din materiale sunt și pentru când stăm pe loc și are chef să fie ocupată cu desenatul.

Urmează o lună de drumuri și cum vom avea 2-3 ore de mers cu mașina zilnic, am întocmit un bagaj – kit (de supravietuire) de animat copilul cât nu doarme în scaunul de mașină.

Bun, pentru că nu avem măsuță pentru scaunul de mașină și ca să nu cumva(citire de la tati) să facem dezastru în mașină, am cumpărat o tăviță de la Ikea. O vom folosi pentru activități în mașina și pentru luat masa pe unde vom apuca, gen picnic etc.

Așadar, bagajul de călătorie:

  • Cărți de citit – o selecție dintre cele mai citite cărți de la începutul anului, plus ce am cumpărat și nu i le-am arătat înainte de plecare
  • Carduri distractive – pentru jocul de tipul I spy de la Jucării educaționale – Lucruri care și cele de desenat/exersat contururi și găsit culorile, cu carioaca care se șterge – wipe and clean
Jucării educaționale

Jucării educaționale – Lucruri care

bagajul de călătorie

Forme și culori – wipe and clean

  • Carduri pentru creat povești  – Ikea și cele de la Ed. Gama – după cum se vede în poză – cu rutine și emoții – să ne ajute la conectare după drumuri lungi.
bagaj de vacanță

carduri pentru storytelling

  • bețe din astea de la Mega – Mega Posticks – avem câteva, să facem construcții pe drum
  • creioane mici și mari, vom avea și cretă pentru când staționăm
  • Caiete de activități – Usborne
bagaj de vacanță

caiete de activități Usborne

bagaj de vacanță

Carte de activități Ikea

  • Tableta de desenat cu creion wipe and clean
bagaj de vacanță

tableta pentru desenat cu creion scrie și șterge

  • Carte cu stickere și litere – Girasol
bagaj de călătorie

litere și stickere

  • Caiete de desenat doar cu apă – am un recipient mic pentru dat analize la laborator, cred că îl vom folosi pentru picătura de apă de acare avem nevoie să umezim pensula

caiete pentru desen

Adăugăm  la toate acestea plastilina, figurinele ce alcătuiesc o familie de la Lidl. Și, da, vom avea și tableta cu o selecție de desene – Curiosul George, 1001 Dalmațieni și jocuri puzzle pentru 4+.

Acum să nu crezi că vom desena tot drumul sau spune povești după cardurile din dotare. Vom căsca gura pe geam, cânta, gâdili, miauna, asculta muzică la radio, vom face ce ne trece prin cap dacă asta înseamnă să alungăm plictisul. Cu siguranță, vom avea multe distracții de moment.

Povestim când vom avea răgaj pe unde mergem. Pentru inspirație dacă vrei să vezi ce am văzut pe drum, în posturi mai scurte, urmărește pagina de fb –https://www.facebook.com/unsoideblog/

 

0

Cipru în noiembrie – 3 zile la căldură înainte de ninsoarea și gerul de acasă 

Cum de am plecat tam-nesam, în Cipru, cu o săptămână în urmă? Bine, nu chiar așa neplanificat, de azi pe mâine, ci după un calcul pentru o deplasare undeva pe la noi. Și pentru că ne-a dat cu virgula, am dat un search la bilete de avion către undeva cu temperaturi peste 17-18 grade. Am ales Cipru, cu aterizare în Paphos, cazare tot acolo, undeva mai pe deal, lângă oraș. Pentru cazare ne-am orientat la un studio, cu camere separate și bucătărie ca să pregătim un fel de mâncare acolo și să salvăm niște bănuți pentru alte distracții, nu doar mâncat prin oraș.

Cum noi nu suntem călători cu burta la soare, ci umblători și curioși să experimenteze lucruri cu copilul din dotare, am închiriat mașină și în fiecare zi am ales câte un traseu. Distanțele parcurse zilnic dus-întors cazare au fost de maxim 1 oră și un pic. Asta ca să nu plictisim mândra și să ne bucurăm de vremea însorită.

Cipru în noiembrie -morning view

Prima zi în Cipru – a fost după un zbor de noapte.

Plecarea din București a fost după ora 22.00 și cu delay, apoi preluat mașina de la firma de închirieri, am ajuns în pat, să ne lungim oasele, pe la un 2 dimineața. Loli s-a culcat imediat după decolare, am trezit-o un pic la aterizare, în mașină nu a sesizat că e alt scaun și nu cel cu labele de urs mor-mor al ei, apoi a tot dormit până dimineața la cazare. Și cum fata mea e ceas, la ora 7 dimineața, am sărit în haine, culmea nu cu ochii cârpiți de somn, destul de fresh. Chiar surprinzător!

Am mâncat undeva lângă Mormintele Regilor, un english breakfast și ne-am pornit spre casa prințeselor, în traducere pentru Loli la site-ul arheologic. Tot i-a plăcut! Ai crede că puii nostri vor doar la locul de joacă, dar acest loc era un mare loc de joacă, cu urcușuri și coborâșuri, cu nisip, cu melci, cu vegetație diferită de cea pe care o știe de acasă, cu trepte, cu locuri în care noroc că erau bare de protecție, ne făceam casă de vară în unele morminte.

Lolitei nu-i venea să creadă că s-a trezit într-o primăvară!

Vederea din balconul nostru

Volanul pe dreapta! Cu mersul pe ”contrasens” te obișnuiești! Cel puțin Iulian s-a acomodat rapid! Great chauffer!

Apoi am luat la pas faleza din Pafos, ne-am dus să vedem mozaicurile din Port. Alt loc numai bun de explorat și văzut de mândră. A avut răbdare la câteva explicații, apoi a povestit ea pe limba ei ce vedea și s-a conversat cu diverși turiști cu care ne intersectam pe drum.

Pe la jumătatea zilei, după un prânz de vacanță (înghețată, covrigei de acasă și niște chestii de patiserie locală) ne-am pornit spre plaja Afrodita, unde poți admira stâncile Afroditei. Minunat peisajul, apa mirifică, plaja cu pietre netede, albe, gri, albastre numai bune de jucat. Loli era în lumea ei, în extaz! Ar fi făcut baie în mare, s-a mulțumit doar umezită la tălpi și să se joace/arunce cu pietre. Adevărul este că eu nu iubesc marea, plaja, numai că marea aceasta, Mediterana, este precum acuarela. Nu are cum să nu te încânte și binedispună.

Spre seară fiecare avea câte o doleanță: eu să văd promenada cu palmieri din Limassol, Loli voia la joacă, Iulian să se odihnească cu briza mării în creștet. Prima oară cu volanul pe dreapta, a fost ciudat, nu i-a luat mult să se obișnuiască, dar știi cum e cu obișnuința. Așa că ne-am mulțumit pe fiecare în parte.

Foarte mulți ruși, ucrainieni, români (din toate categoriile) în Cipru, turiști în mare parte, dar și dintre cei care lucrează acolo. Mulți au crezut că suntem ruși, de la da-ul nostru, așa că ne vorbeau în rusă la început, fie la magazin, fie la restaurant.

Din prima zi – extrag primele motive pentru care să alegi Ciprul ca loc de relaxare, vacanță, toamna spre iarnă:

  • vreme bună, dacă esti iubitor de plajă sau de excursii
  • nu ai diferență de fus orar, sunt pe aceeași oră
  • aglomerație spre deloc pe plaja, obiective de vizitat și autostradă
  • muuultă liniște, nu grabă, claxoane nu există
  • găsești bilete de avion și cazare pentru un buget mai mic

Cipru în noiembrie – ziua doi

Planul zilei a început cu vizita la Camel Park, situat aproape de Larnaca. Am fost primii vizitatori. Ne-am desfășurat în voie, am hrănit cămilele mari și puii. Loli a explorat fiecare locșor de joacă, s-a jucat cu pisicile. Nu știu de unde dragostea pentru pisici, prima pisică pe care a mângâiat-o în viața ei a zgâriat-o și așa s-a supărat atunci, a plâns de s-a auzit dincolo de București. Și eram în Săbăreni, la niște prieteni, în vizită.

După Camel park, ne-am pornit spre moscheea Hala Sultan Tekke. Ideea era să vedem moscheea și flamingii. Numai că păsările roz erau destul de departe și le-am văzut la plecare din mașină. Cât am zăbăvit pe acolo tot scrutând depărtarea și curățându-ne de noroi, deoarece Loli voia musai să străbatem mocirla și să vedem păsările de aproape, ne-am întâlnit cu o bloggeriță/vloggerită ucraineană foarte drăgută și vorbăreață. Pentru că urma să ne îndreptăm spre cunoscuta plajă Mackenzie, aproape de cazarea ei, am luat-o cu noi, în mașină. Traversase lacul și era fericită că a văzut păsările grațioase, totodată plină de noroi pe picioare.

Ne-am conversat, pozat, luat la revedere. Tatyana face lucruri drăguțe și e o tânără foarte apreciată în țara ei, comunitatea ei.

a se vedea cine știe să împacheteze haine pentru vremea din Cipru:)))

Lolita a fost în extaz pe plajă, nisipul plus apa egal raiul jocurilor. Cu greu s-a despărțit de plajă, când s-a făcut vremea să înghită ceva de prânz. A mâncat, ne-am plimbat pe străduțe, admirat atelierele de meșteșugari, cumpărat ronțăieli.

Biserica Sfântul Lazăr era următoarea pe listă, după joaca în nisip și masa de prânz. Când am localizat-o era închisă. A alergat Loli pe acolo, am cumpărat mir, era să plece cu toate vederile de pe un stand, să aibă bunicii ce pune la vitrină. După pauza de prânz a celor de la biserică, s-a deschis, am vizitat biserica și mormintele. Ne-am reîntors pe plajă pentru un ultim joc, nu înainte de a trece pe la fortul din port. Acolo ne-am desfășurat în modul nostru specific, cățărat și verificat fiecare zid, tun.

A fost o zi plină, Loli a tras pe dreapta imediat ce am instalat-o în scaunul de mașină. Pentru că apartamentul nostru avea bucătărie, o singură dată am luat cina în oraș. După 2 ore de mers spre Paphos, mândra mea era fresh, odihnită, cu apetit și chef. Am cinat la Santa Marina Fish & Chips Foarte bun tot, peștele Lolitei bun tare.

Seara, la întoarecere în Pafos, s-a aglomerat autostrada, dar traficul era fluid. La intrarea în oraș, deși am mers și în coloană, nu s-a creat nicio isterie fonică. Claxoanele au tăcut, lumea a așteptat.

Alte motive de vizitat cu copilul Ciprul, după primele zile acolo:

  • Când ești cu copil, ești tare bine văzut. Loli s-a bucurat de multă atenție pe unde am fost – obiective, restaurant, loc de joacă
  • Locurile de joacă sunt bine echipate, sunt mici dar numeroase pe metru pătrat
  • Nu vorbeau copiii aceeași limbă, dar se înțelegeau. Limbajul jocului este la fel oriunde – vorba lui Iulian. Noi părinții schimbam zâmbete și uzualele – cum îl/o cheamă, câți ani are.

Cipru în noiembrie – ultima zi de experimentat locuri și lucruri

Știți vorba cu ultima zi – e ziua cea mai frumoasă, asta ca să revii și altă dată. A fost cel mai cald, am avut experiențe frumoase.

Ne-am început ziua la un loc de joacă foarte frumos, lângă Aphrodita Hills. S-a cățărat mândra, dat cu tiroliana, ar fi vrut și la piscina de acolo, dar nu aveam prosop.

Locul de joacă a fost un fel de așteptare pentru Oleastro Olive Park and Museum, un muzeu și făbricuță de ulei de măsline, unde ne-am simțit tare bine. După ce am vizionat un filmuleț despre istoria uleiului de măsline și despre mica locație, am degustat uleiul proaspăt făcut acolo și servit o pastă de măsline minunată, nesărată, deloc asemănătoare cu ce găsești în magazinele noastre. Am încercat și halloumi. Apoi ne-am plimbat cât a vrut mândra pe acolo. Am hrănit și animalele, ne-am uitat cum curge uleiul și se îmbuteliază.

Muzeul este în aer liber, cu manechine și vechi utilaje care explică tradiții și procedee folosite în trecut pentru fabricarea uleiului.

In drum spre Oleastro am văzut 2 panouri ce semnalizau ferma de măgăruși și Muzeul Carobului. Loli nu era hotărâtă pentru niciunul, așa că am ales Muzeul Carobului și bine am făcut. Până la vizitarea acestui muzeu tot ce știam despre carob nu s-a pupat cu ce am aflat acolo. Păstăile de la ferma de cămile și de la Oleastro, pe care le-am cumpărat ca să hrănim animalele, erau păstai de carob. De aceea erau cămilele nerăbdătoare să le oferim. Au o dulceață aparte. Prin urmare, big surprise, carobul crește în copac, adică păstaia de carob. Pentru că acum ceva vreme boabele de carob erau atât de apreciate și pentru că (foarte interesant) boabele din păstăile de pe același arbore cântaresc fără greșeală la fel, aurul era cântărit în boabe de carob, de aici și karatele ca unitate de măsură.

Micul muzeu are o istorie foarte frumoasă. Este o afacere de familie veche de peste 100 de ani din satul Anogyra, undeva între Limassol și Paphos. Păstrează modul tadițional de fabricarea al pastei și diverselor produse din carob. Nu folosesc zahăr, consumatorul beneficiază doar de ceea ce oferă carobul ca dulceață. Am avut ocazia să o întâlnim pe mama proprietarei de 98 de ani, care la rândul ei a lucrat cu părinții ei la mica făbricuță. Cică carobul e un fel de elixir, are o concentrație de calciu de nu știu câte ori mai mare decât în ce se găsește în mod natural – vegetal sau produs animal și, pentru că zahărul conținut este super benefic, femeile nu suferă de osteoporoză.

Pasta de carob arată ca un caramel, se obține prin măcinarea păstăilor, după măcinare se fierbe mult și în funcție de produsul pe care îl dorești timpul de fierbere diferă. Pasta e foarte bună și interesantă la gust. Am uitat-o în congelator acolo unde am stat. Și acum plâng după ea. Siropul de carob este ca o miere. Era să nu trecem la aeroport cu ea, pentru că avea 106 ml. Au scanat-o de 10 ori, bine nici cu Aeriusul Lolitei nu voiau să ne dea drumul. In fine, până la urmă, am ajuns cu toate acasă, mai puțin cu pasta – elixir osteoporoză. Offff!

Ultimele ore din zi am revizitat Limassolul, am făcut promenada cu palmieri again. Apoi am luat-o spre Pafos.

Înainte de Limassol ne-am oprit la castelul feudal Kollosi. Acolo am făcut picnic, am mâncat portocale și mandarine proaspăt culese din copac – 1 euro punga plină ochi de fructe.

A fost tare plăcută mica vacanță, dimineața dinainte de plecare spre aeroport am făcut bagaje, spălat mașina, umplut rezervorul și ne-am luat la revedere de la dealurile unde am stat.

Dacă nu te-am convins atunci:

  • o schimbare de ritm este binevenită și pentru copiii mai mari, dar nu neapărat, merg și mai mici ca Loli – 4 ani, Cipru, în afară de plajă are locuri multiple de explorat, poți face diverse trasee, poți experimenta muzee mici, locuri cu tradiții.
  • Vremea calda, foarte plăcută, cu variații, nimic de speriat dacă nu plouă tare te inspiră să te bucuri de orice.
  • Călătorești cu bagaj light. Noi am avut 3 rucsaci și căruț. Și am avut haine curate și de adus acasă. Deci cheltuială mai puțină la bagaje as we all know dai puțin pe bilete la low cost, dar te usucă la restul.
  • Cărutul nu l-am folosit, a stat mai mult în portbagaj.Te poți lipsi dacă ai mașină închiriată. Loli a dormit în mașină pe traseele de o oră și un pic.
  • Cu un sistem de purtare pentru bebeluși și toddleri ai nevoie doar de un spate exersat. In rest, doar voie bună.

Spor la joacă și călătorit! Cipru în noiembrie merită văzut!

ps. Am aterizat fix în ziua cu viscoleală! Loli mă întreba din avion – facem om de zăpadă? Brrr, frig ne-a fost la sol!

0

Porto în 2 zile jumătate, cu copil cu tot

Povestea vacanței noastre după 3 zile de Lisabona continuă cu 2 zile pline de Porto. Călătoria Lisabona -Porto cu trenul a durat 3 ore. La dus am luat un fel de personal de-al lor care arată super bine și mergea destul de iute, iar la întoarcere în Lisabona am luat un tren rapid care mâna tare, tare peste 200 km/oră.

Am plecat din Lisabona pe la 11 și un pic și după 14 eram deja în Porto. Ca să ajungem la cazarea noastră am ieșit din gară și am luat metroul din apropierea gării cam vreo 4 stații.

Tipa de la recepție avea harta pregătită pentru noi, a încercuit tot ce ne-ar fi putut interesa ca vizită și loc de mâncat și fancy și mai puțin fancy, dar bun din toate punctele de vedere. Noi am pregătit mai bine Lisabona, pentru Porto nu aveam un traseu așa bine pus la punct. În 15 minute cât ne-a explicat tipa, într-o engleză brici, eram deja cu planul de vizită puși la punct.

Ne-am cazat, refresh-uit un pic după toată trămbăleala tren, metrou, apoi am purces să exploram orașul. Porto nu e mare ca întindere, dacă te țin picioarele îl faci de-a lungul și latul în 20 min, într-o zi, cu vizite fugitive ici colo. Pantele și pavajul îți îngreunează puțin mersul, mai ales dacă ai una bucată copil în căruț. Numai că noi eram deja antrenați după Lisabona și nu am simțit așa tare drumul.

Îmi pare rău că nu i-am reținut numele doamnei de la recepție, ne-a fost de mare ajutor. Pe lângă faptul că ne-a bifat, înainte de a ajunge, puncte de interes, a trecut și prețuri și orare. Foarte tare treaba asta! Cazarea a fost aici.

Prima jumătate de zi

Am pornit la drum, coborât spre Igleja&Torre dos Clérigos. Până la el am bifat Mercado do BOLHÃO de unde am cumpărat salată de fructe pentru Loli. Ea a adormit în cărut imediat ce am ieșit din apartament. Era obosită după tren și pe drum a repetat nu e somn, mami până a adormit.

Pe drum am admirat o iglesia foarte drăguță și veche Capela das Almas. Apoi ne-am lungit gâturile la Cafe Majestic unde cafeaua este 3 euro și e coada maaare. Doar am intrat să vedem interiorul.

Am trecut și pe la Confeitaria do Bolhão 2013 la recomandarea gazdei, mie mi-a surâs nimic. A cumpărat Iulian niște chestii cu susan și alte seminte, tot el le-a mâncat. Când am ajuns aproape de turn Loli a făcut ochi, nu că ar fi fost gata somnul, dar am trecut printr-o zonă unde se lucra la clădirile vechi și cam asta a fost. Nu a putut adormi la loc.

Am urcat în turn cu Loli. Frumos turul și designul întregii construcții. Să ajungi în punctul cel mai înalt vezi biserica din toate unghiurile, iar din turn panorama orasului. Am urcat multe scări – plăcerea Lolitei.

Piața Liberdade

Am marcat diverse locuri doar pe dinafară, remarcat decorațiunile clădirilor, ne-am bucurat de după-amiază caldă, mult mai caldă ca în Lisabona.

Plimbarea, în prima zi (jumătate) prin Porto, s-a terminat cu parcul Cristal Palace Garden unde ne-am jucat, fugărit păunii.

Ziua 2

După ce am făcut ochi, ne-am dus să luăm micul dejun peste drum de apartament, la un mic local pentru cei de acolo, nu neapărat turiști. Nu apucasem să cumpărăm ceva cu o seara înainte, așa că ne-am dus unde am primit recomandare de la dna drăguță de la recepție.

După un mic-dejun copios, mai degrabă prânz am purces la scăzut calorii.

Loli s-a speriat când a văzut farfuria plină. Până la urmă m-a ajutat cu mâncatul.

Plimbarea a fost înspre Muzeul Marionetelor. Un muzeu mic perfect pentru copii, cu loc de joacă și mânuit marionete.

Apoi am trecut pe lângă mai frumoasă stație de gară Sao Bento.

Aici am admirat pereții și arhitectura, am făcut poze, după care am urcat spre Centrul de fotografie, o clădire cu multă istorie, fost tribunal și închisoare. Încă păstrează gratiile, se pot observa spațiile destinate prizonierilor. Turul este interesant, gratis pe deasupra. Am trecut prin toate sălile cu expoziții temporare și am terminat cu expoziția de aparate de fotografiat (vechi, foarte vechi, de spionaj, noi și de jucărie). Loli ar fi plecat cu toate din vitrină acasă. Ata, ata veau

După ce am promis că vom căuta un aparat foto de jucărie frumos, am coborât apoi spre una dintre cele mai vechi librării/biblioteci din lume Livraria Lello.

Acolo, Loli obosită deja, plus vremea prânzului, voia toate cărțile de la secțiunea pentru copii. Am plecat cu plâns și am căutat locul despre care gazda ne-a povestit că mâncarea este bună și cu prețuri ok. Așa a fost. A mâncat Loli cu plăcere supa lor cu cartof și varză kale (caldo verde) și dintr-o altă supă cu multă carne, pui și porc. Am luat și cartofi aromați, cod pane și o tigaie cu carne care ți se topea în gură. Am savurat tot, fără grabă, Loli a mâncat și ea fără niciun naz, mult și bine. Probabil ne-a fost foame foarte rău. Am băut ceva frizant de era să plec pe 3 cărări. Credeam că mândra mea va dormi buștean după, nu s-a întâmplat imediat, a vrut la popii la joată (la copii, la joacă). Am găsit un parc și acolo s-a zgăibărat peste tot.

Când s-a plictisit de joacă am luat drumul portului și mers de-a lungul apei, în muzica și veselie, erau pline terasele, cântăreți stradali. La câteva minute după ce am traversat podul pe Rio Douro a cerut nani și am făcut aranjamentul în căruț pentru asta. Între timp am căutat turul pivnitelor și spre acolo ne-am îndreptat. Noi am fost la pivnița Calem. Am vizitat muzeul și am așteptat vreo 40 min să înceapă turul istoriei vinului și degustarea. Loli a dormit bustean până la partea cu de gustarea. Vreo 2 ore. Când s-a terminat degustarea ne-am pornit apoi iar spre popii a pac (copii în parc). Cum ardea atunci să mergem la joacă, supărată că ea a băut suc și nu din paharul de vin am căutat pe gps un loc și am găsit unul la deal, de am asudat urcând în pantă. S-a jucat Loli, explorat toate toboganele, conversat cu popii portughezi. A fost mulțumită de locul de joacă și view-ul de acolo. Leșinați de picioare și cu o mică criză de oboseală am luat metroul spre apartament. Am făcut mâncare în chicineta apartamentului, apoi am căzut precum muștele de oboseală.

Asteptând să înceapă turul pivniței. Loli a dormit foarte bine la răcore în muzeu și pe tot parcursul turului

https://www.facebook.com/keelydenhammusic/

Ziua 3

Ziua de explorat la World of Discoveries – un muzeu de istorie foarte frumos, interactiv, ne-a plăcut mult. Traseul de vizitare include vizita cu barca, în interior, cu un tur foarte interesant și educativ. De la atâta istorie Loli a cerut de mâncare și am probat în restaurantul din incintă renumita francesinha. E ceva de mâncare hmmm, depinde de gust. Mi-a plăcut, nu m-a dat gata!

Catedrala Porto nu a rămas nevizitată, am admirat tramvaiul vechi, povestit și recapitulat cu Loli ce am vizitat, am mâncat înghețată pe drum. Plimbare lentă spre cazare, prin centrul vechi, cât a dormit Loli noi am oprit la o terasă să savuram nimicuri calorice (dietă de vacanță, știu) – crochete de vită și Pepsi. Daaa, aveau sticle din acelea de când eram mici și gustul fix de atunci.

Spre seară am cumpărat vin (caut locul și pun link) dintr-un magazin dedicat cu prețuri foarte bune (ni le-au impachetat pentru avion cu pungi din acelea speciale cu bule – foarte drăgut gestul, fără taxă) și ne-am întors la apartament. Ziua ce urma, era ziua lungă de reîntors în Lisabona cu trenul, apoi avion, spre București.

Zborul a fost destul de greu, Loli a dormit greu, avionul plin de semeni de vârstă 3+ și bebeluși. Toți s-au foit, adormit la fel de greu ca mândra mea. Când am ajuns acasă și îi puneam pijamaua pe semiîntuneric a deschis ochii și a spus: atasă a mine (acasă la mine), a zâmbit larg, ne-am pupat cu toții, apoi s-a târât spre perna cu Mickey și a adormit la loc.

Se pare că a fost o vacanță pe gustul ei, s-a bucurat că am revenit.

3

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot!

Lisabona 3 zile și cu copil egal călătorie de vis. Iată de ce:

Nu știu cum a fost începutul de an la voi, la noi a fost greu tare pe toate planurile, abia așteptam primăvara să se liniștească toate lucrurile, să ne putem organiza să evadăm undeva. Undeva aproape sau departe, nu conta (doar să ne ajungă bugetul), unde să ne umplem mintea cu pozitiv și bine și să ne reîntoarcem pregătiți, să funcționăm un pic mai cu spor ca până înainte de plecare.

Am făcut calcule, căutat oferte și am rezervat 7 zile portogaleze, 4 pentru Lisabona și 3 pentru Porto (să ne bucurăm acolo de niște licori dătătoare de stare de bine). Practic cu tot cu drumul dus – întors au fost 3 Lisabona și 2 Porto.

Înainte de a fi părinți vacanțele noastre au fost active și fără prea mult stat cu burta în sus, mai mult plimbări, vizite, chestii de făcut și încercat. Cu Loli am fost la mare și ne-am lecuit. Nu e genul static nici ea. După vacanța de anul trecut, am înțeles că așa cum ne place nouă relaxarea asta cu multă activitate, așa îi place și ei.

Vacanța, în sine, este o plăcere și Loli lasă acasă sau uită de tot nazurile și ifosele, de fiecare dată. La drum întâmpină greutăți. Îi place cu avionul, numai că drumul ce depășește o oră este greu de înghițit și tot ce am pregătit ca activități o ține fix 3 minute. Desenează, lipește, face puzzle cu viteza luminii și gattta!

Călătoria cu avionul cu tot cu delay-ul de îmbarcare a durat 4 ore și 30 minute. Zborul a fost după-amiaza și nu a dormit nici acasă, nici pe avion. Nici nu consum cuvinte pentru câte a făcut în avion și cum a decurs zborul. E în genul acum râd și mă amuz, atunci am râs și m-am amuzat doar pe bucăți.

studiu în aeroport

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – in aeroport a studiat tot

in avion a probat scaunul, hubloul in fel și chip

copil adormit

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – somn imediat după aterizare

De la aeroport am ajuns cu metroul la cazarea noastră, un apartament în zona de centru a Lisabonei, într-o clădire veche, dar cochetă și la care ajungeai după ce leșinai de la cele 3 șiruri de trepte, în pantă. După 4 ore de zbor, plus diferența de fus orar 2 ore mai devreme, cu 2 trolere, 2 rucsaci, căruț și mândra mega obosită, am bolborosit fiecare treaptă.

Tips:

  • merită să închiriezi studio sau apartament din timp pentru că Portugalia o fi ieftină (dar nu exagerat, doar la mâncare și țoale), nu este ieftină la transport și cazare. Bilete de tren pentru Porto, de asemenea, tot din timp, că altfel te usucă la portofel.
  • traseul să îl cunoști dinainte pe zile, dacă ai copil mic care folosește cărut, Lisabona nu e chiar cea mai potrivită pentru explorat. Mai bine când e mai mare sau doar în sistem de purtare, dacă te țin șalele.

Muzeele, punctele turistice și metroul sunt dotate cu rampă și lift. Loli a folosit căruțul pentru relaxare, a dormit în căruț, ne-am descurcat chiar și pe treptele până la apartament, însă e mai mare și nu e deranjată de mersul off-road like datorat pavajului. Da, foarte puțin asfalt lin în Lisabona.

Acolo unde nu se putea cu ea în cărut a mers pe jos. De asta spun – ar fi bine de știut, pe zile, ce vrei să faci, ca să te organizezi cu transportul copilului. Unele plimbări nu necesită căruț.

  • mănânci cu localnicii, nu neapărat în locurile recomandate turiștilor. Costă mai puțin și mănânci bine. Supermercado-ul din cartier era slab aprovizionat. Chiar și în mall stau slab la capitolul magazin alimentar. Aș fi plătit pentru un Mega mic cu de toate.

Bun, am ajuns, ne-am cazat cu nițel peripeții că nu am înțeles cum vine treaba cu cheia. Totul e digital, cu cod.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – prima zi 

Am început cu Parc Eduardo VII, ne-am plimbat pe alei, am dat de un loc de joacă de unde Loli nu voia să plece nici după o oră.

Apoi coborât pe Avenida da Liberdade – Champs Elysee-ul Lisabonei cu mult pavaj frumos ca design, cu statui, magazine de firma până la Arcul de Triumf sau Rua Augusta Arch, apoi până la malul râului Tejo, unde am făcut poze, admirat imensul pod care traversează râul, am cotit spre Time Out  Market– unde e raiul cu mâncare.

u

Loli după joacă plus aerul tare (vremea mai răcoroasă ca în București) a adormit imediat după popasul la Starbuks, de unde am luat cafele și ceai. Cu Loli în căruț ne-am plimbat în voie, am admirat ceramica și magazinele cu mâncare, suveniruri din plută și alte nimicuri ochioase din cartierul Baixa Chiado. Ne-am oprit să dezgustăm buletele cu cod. Fff bune, țin de foame.

Când s-a trezit mândra am luat masa în bazarul cu mâncare Time out. Îi tot dădeam târcoale cât ea își făcea somnul. Am luat supă de cârnați, supă de pește, orez cu fructe de mare și pâine prăjită cu sardine. Yammy!

Șiii cu burta plină ne-am pornit la urcuș spre castel Castelo de São Jorge. Greu la început, drumul este în pantă însă plin de buticuri care îti iau ochii, așa mai respiram un pic. Chiar și așa a fost o plimbare, în plan mega inclinat, plăcută și relaxantă. Familiile cu copii au prioritate la obiectivele turistice. Am intrat rapid fără a sta la coada, există casă prioritară pentru familie cu copil în căruț sau în brațe.

Mândra mea dormită bine, cu legănat natural, a escaladat tot prin cetate, a fugărit păunii, nimic nu i-a scăpat. Căruțul nu ne-ar fi folosit aici, dacă începeam sejurul cu acest obiectiv. Fiind patul Lolitei în vacanță, pentru somnul de prânz, nu am plecat nicio zi fără el, în plimbare. Dacă nu stă copilul, duce rucsacul, apa, fructele și multe alte nimicuri care te-ar încurca la mână.

După castel ne-am plimbat prin Alfama – cartier medieval, gen labirint, urcuș, coborâș, tare simpatic și pitoresc. Ne-am pozat, rotit ochii, văzut obiective turistice pe dinafară.

Am luat masa în oraș, la Verde Minho, unde am mâncat pește cod și dorada. Foarte mari porțiile, cu garnitură și tot tacâmul. Prima zi în Lisabona cu oboseala acumulată de la zbor, aer nou etc, mâncat chestii noi, mațele mele au făcut război și chiar mă gândeam că o să îmi dau rând cu fiică-mea la olița portabilă. Nu aveam la mine nimic de închegat intestinele, așa că la cină am cerut ceva tărie. Știți voi, leac de la bunica. Și cum nu cunoșteam nicio sticlă dintre cele de pe tejghea și îmi tot arăta portughezul vorbitor doar de limba lui, am ales un fel de țuică de casă. Mamăăă, ce bine mi-au făcut cele 2 păhărele. Gata cufureala instant, fără minciună, în plus nici nu am simțit cum am urcat cărutul pe treptele buclucașe până acasă, la cazare.

Când am rezervat cele 4 zile în Lisabona, Accuweather arăta o vreme de vis, înainte de plecare prognoza era de frig și ploaie. Great, mi-am zis! Vreme nașpa, ce vacanță vom avea?! A fost un pic mai frig decât în Bucuresti, cu ploaie în zilele de vizitat mai mult în interior, a fost chiar plăcut per total. Nu am înjurat chiar așa tare Accuweather-ul, in the end. Ba chiar în ultimele zile duceam dorul celor 14 -15 grade, cu cer noros, pentru că ne-a ars soarele ca și cum am muncit pe tractor în câmp deschis.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot- ziua 2

A doua zi a început așa: am chemat un Uber, ce nu a ajuns la noi, deoarece acolo unde eram noi cocoțati, nu a știut să ajungă. Ne-am pornit spre autobuz, dar până la urmă cu un nene bătrân, cu taxi, am ajuns în punctul cel mai îndepărtat față de centru. La Torre de Belém, ta-da! Turnul de apărare Belém a fost mare încântare pentru Loli, voia să se aventureze peste tot. Am luat la rând obiectivele din zonă – monumentul dedicat exploratorilor. Alt loc numai bun de escaladat.

 

La Mosteiro dos Jerónimos am sărit coada kilometrică. Cu Loli în cărut și 2 ani în loc de 3 (așa li s-a părut lor, eu nu am tăgăduit) am cumpărat rapid bilet și vizitat locul. Impresionante balustrade, arcade și biserica. Este o mânăstire veche, măreață ca stil, acolo sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis Camoes, Henry Navigatorul și Dom Sebastiano.

Imediat în vecinătate este renumita Pastéis de Belém. Eu cu Loli am mers la un loc de joacă din apropiere, Iulian a stat la coada plină de pofticioși. Sincer nu m-au dat pe spate. Gustul pentru mine – foietaj cu budincă de vanilie. Mă gândeam că voi apela iar la țuica portughezului, pentru că eu la chestiile astea cu aluat și budincă nu reacționez bine. Am scăpat, se pare.

După ce am mâncat de prânz ne-am pornit spre Muzeul Caleștilor (Museu Nacional dos Coches). Inițial nu prea voiam să intrăm, Loli dădea semne de oboseală, însă a meritat. A alergat mândra peste tot, butonat info touch-urile. Ar fi escalat pe acolo, să vadă cum e călătoria cu caleașca, cu greu s-a lăsat convinsă că nu se poate. Un pic de scandal, s-a mulțumit să alerge. Sunt tare frumoase caleștile, te duc în trecut și e un sentiment plăcut, de poveste.

După agitația de la trăsuri, Loli s-a așezat la nani. Prin urmare, am văzut pe dinafară Muzeul Electricitatii – Museu da Electricidade. Ar fi fost drăguț.

Am mers pe lângă malul râului Tagus, ne-a bătut briza apei, plus soare când în nori când nu, de ne-am făcut raci la figură. Loli a dormit 2 ore sub coviltir și cu pălăria pe ochi, era mega fresh după. Pe mine mă usturau sprâncele, abia seara am văzut că aveam bronz pe formatul ochelarilor de soare. După plimbarea cu briza în freză am luat trenul și metroul până acasă.

Apartamentul unde am stat este situat lângă o piață mare cu loc de stat fie la terasă, fie doar să reflectezi la lucruri, fie la un spectacol. Asociația imigranților din Republica Moldova a organizat un târg cu tradiții de Paști. Am încondeiat un ou cu Loli (mâzgâlito-pictat, mai bine zis).

După momentul nostru artistic cu oul încondeiat, ne-a alergat Loli pe acolo, am mâncat ceva și am ascultat muzica faină. A fost un concert de muzică cu instrumente interesante gen oale cu mărgele.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – ziua 3

Ultima zi, ziua 3 a fost ploioasă. Soțul meu a studiat în țară vremea de pe coclauri și pentru zilele ploioase a trecut în planul de călătorie vizita la Oceanarium  și Ciencia Viva. Dimineață, da, a plouat cu găleata, ziua doar nori cu vânt mult.

Foarte drăguț Oceanariumul, dimineața a fost aglomerat dar respirabil. Am citit asta undeva și am făcut întocmai. Ne-am grăbit să fim acolo fix după deschidere. Sunt automate de bilete dacă vrei sa scapi de coada de la ghișeul cu bilete. Traseul este foarte bine gândit, cu cărutul nu am avut probleme, aveau lifturi și rampe. Super drăguți cei din staff, dacă nu luam liftul ne trimiteau în directia lor. Când am terminat de vizitat era plin ochi. La cafeteria de acolo Loli a mâncat supă de legume și chiftele din pastele lui Iulian. Mama(eu) a lăcrimat de mulțumire că a mâncat bine copilul.

Casa Științei este pentru copii mici și pentru copiii mari peste 18 ani, 35+ ( noi:))). Este un loc al experimentelor și curiozității. Ne-a plăcut mult.

Mulțumită de vizita la Oceanarium și de tot ce a experimentat la Casa Științei fata mea a adormit imediat cum am ieșit la plimbare pe malul râului. La întoarcere, piața de la noi iar plină. Altă manifestare culturală, altă muzică. De data asta am mâncat în apartament, a gătit Iulian paste și ce cumpărasem de pe acolo. Cât a pregătit el cina eu am organizat bagajul pentru călătoria de a doua zi la Porto. Las povestea pentru săptămâna viitoare.

Aaaa, am mâncat în ultima zi în Lisabona o înghețată mega bună. Loli a fost în extaz, ne-am bătut pe fiecare lingură de înghețată. Gelado Santini a fost locul de unde am plecat mulțumiți și bine înbuibați de un mix de gusturi yammmy.