1

Timișoara – un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră (ep. 2)

Vacanța de ziua Lolitei a început cu Slănic Moldova, apoi vizită la bunicii de la Roman. După revederea bunicilor ne-am întors 2 zile acasă la noi, să facem bagajul din nou cu restul de haine curate, apoi am mers întins spre Timisoara, un alt punct pe traseul călătoriei aniversare – 5 ani de viaţă alături de fiica noastră. Nu chiar întins, cu opriri să se dezmorțească mândra. Aici este bagajul pentru activități în timpul călătoriei cu mașina.

Am mâncat sendvișuri, micul dejun cică, în stațiunea Călimanești și i-am povestit mândrei despre prima mea tabără aici. Nu prea am impresionat-o, dar fântâna și parcul au dat-o pe spate. Voia să stăm la joacă toată ziua.

Călimănești

Răcoare, dar soare – Călimănești

Am plecat din București pe frig și ploaie și am ajuns la Timișoara cea însorită și cu vreme de primăvară cu flori și vibe de sărbătoare, cam în vreo 7 ore. Am plecat dis-de-dimineață, la ora 14 căutam loc de parcare.

Orașul de pe Bega sau orașul Florilor este un oraș frumos, l-am găsit în plină sărbătoare – Festivalul florilor. Da, am prins multă aglomerație, cu toate astea ne-am bucurat de loc, de vreme, de bucuria fetei de a explora tot.

Timișoara

tablou cu flori, noi printre ele

Dacă ajungi pe aici cu mașina să luați în calcul că nu o poți lăsa ca în București, pe orice colțișor de stradă. Parcarea este cu plată în timpul săptămânii, în weekend gratuit. Multă lume folosește mijloacele de transport, care arată modern și chiar am văzut un oraș un pic mai relaxat ca trafic. Și aerul se simte mai bine.

Am vizitat centrul și explorat parcurile centrale. Am ajuns și în parcul rozelor, rozele nu erau în floare încă (dar tot bine a fost). Tot la pas am vizionat centrul vechi, admirat clădiri și străduțe. Cazarea noastră a fost într-un apartament în centrul orașului. În afară de instalația veche, nu am ce comenta. Am ales ceva central ca să putem face la pas tot ce era în jurul centrului. Fiind gen vagon, a fugit Loli de ne-a amețit. Îi place spatiul, acasă nu prea are, așa că o las să își facă de cap când plecăm și locul îi permite.

Ce mi-a plăcut în plus, în plimbarea noastră: am primit niște vorbe precum un mărțișor. Eram la o trecere de pietoni semaforizată, însă nu funcționa. Am stat ceva vreme să trecem, veneau mașini, niciun șofer dispus să încetinească. Când am reușit să trecem, pe zebră ne-am intersectat cu un nene care a zis în loc de bună ziua – “Nu e semnalizată acum, dar e cu omenie.” Da, e despre omenie, să oprești, să nu fii doar grăbit și nepăsător.

Dimineața după cafea și ceai am luat-o spre Budapesta. Și vremea bună a fost în continuare cu noi. Stai să vezi, povestesc în următorul post.

Până atunci încântă-ți ochii cu flori.

Timisoara

o bucățică dintr-un foișor cu orhidee

Timișoara

fântâna îmbrăcată cu flori – jos pălăria culorilor magnifice!

Timișoara

Fântână cu apă și flori

Timișoara

Scaun înflorat – l-a probat și Loli, i-a plăcut!

timișoara

Rulou cu flori

Timișoara

nu era loc să arunci un ac de lume, poza e pe fugărite

Timișoara

”plantele pene” – atracție pentru Loli

Centrul vechi

Timișoara

Liniștea de dimineață – am făcut poze în tihnă, înainte de plecare

Timișoara

5 ani sărbătorim

Next stop Budapesta, revin, secțiunea călătorii este aici.

2

Slănic Moldova – o plimbare relaxată prin natură (ep. 1)

Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.

Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.

Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”

Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.

Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.

Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.

Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.

Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.

Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.

Spuneam de ipostaze:

  • În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
  • În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
  • Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.

Slănic Moldova în imagini

  • Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.
Slănic Moldova

Vedere panoramică din camera hotelului

Slanic Moldova

Panou informativ- ghid pentru avifauna zonei

Slanic Moldova

Panoi informativ – cuiburi și hrănitori

Slănic Moldova

”Magazinul nucilor” pentru veverițe – foarte tare ideea!

Slanic Moldova

Discuții despre numărul de inele și vârsta arborelui tăiat. Chiar ne-am întrebat de ce l-au tăiat, lemnul era sănătos

Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.

  • Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.
Slanic Moldova

Cazinoul – vedere din parc

  • Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.
Slanic Moldova

cascada – poză artistică făcută de Iulian

Slănic Moldova

Peisaj de lângă cascadă

Slănic Moldova

Flori din familia Ranunculacee

Slanic Moldova

Flori de primăvară din familia Boraginaceae

Slănic Moldova

Studiu-rădăcini acoperite de muschi

La drum – spre cheile Slănic Moldova

Slănic Moldova

Sculptură în lemn la scară mare – restaurantul Cascada. Nu știu ce să zic de ele, dacă sunt din lemn care trebuia tăiat sau nu. Atrag privirea, sunt mega turistice, cu siguranță necesită muncă multă și talent.

  • La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.
Tg Ocna

Imagine salină

Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.

Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.

Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.

Călătorii inspirate vă doresc!

2

Bagajul de călătorie pentru exersarea artei, distracţiei și diverselor pasiuni în vacanţa de primăvara, 4+

Bagajul de călătorie pentru exersarea artei, distracției și diverselor pasiuni în vacanța de primăvară, un pic din cea de Paști și de ziua Lolitei a fost aprobat și parafat de mândră. La nimic nu facem rabat în materie de materiale de joc, știm cu toții cum e când ai de mers multișor și copilul vrea să coboare fix când nu ai unde opri pentru joacă. O parte din materiale sunt și pentru când stăm pe loc și are chef să fie ocupată cu desenatul.

Urmează o lună de drumuri și cum vom avea 2-3 ore de mers cu mașina zilnic, am întocmit un bagaj – kit (de supravietuire) de animat copilul cât nu doarme în scaunul de mașină.

Bun, pentru că nu avem măsuță pentru scaunul de mașină și ca să nu cumva(citire de la tati) să facem dezastru în mașină, am cumpărat o tăviță de la Ikea. O vom folosi pentru activități în mașina și pentru luat masa pe unde vom apuca, gen picnic etc.

Așadar, bagajul de călătorie:

  • Cărți de citit – o selecție dintre cele mai citite cărți de la începutul anului, plus ce am cumpărat și nu i le-am arătat înainte de plecare
  • Carduri distractive – pentru jocul de tipul I spy de la Jucării educaționale – Lucruri care și cele de desenat/exersat contururi și găsit culorile, cu carioaca care se șterge – wipe and clean
Jucării educaționale

Jucării educaționale – Lucruri care

bagajul de călătorie

Forme și culori – wipe and clean

  • Carduri pentru creat povești  – Ikea și cele de la Ed. Gama – după cum se vede în poză – cu rutine și emoții – să ne ajute la conectare după drumuri lungi.
bagaj de vacanță

carduri pentru storytelling

  • bețe din astea de la Mega – Mega Posticks – avem câteva, să facem construcții pe drum
  • creioane mici și mari, vom avea și cretă pentru când staționăm
  • Caiete de activități – Usborne
bagaj de vacanță

caiete de activități Usborne

bagaj de vacanță

Carte de activități Ikea

  • Tableta de desenat cu creion wipe and clean
bagaj de vacanță

tableta pentru desenat cu creion scrie și șterge

  • Carte cu stickere și litere – Girasol
bagaj de călătorie

litere și stickere

  • Caiete de desenat doar cu apă – am un recipient mic pentru dat analize la laborator, cred că îl vom folosi pentru picătura de apă de acare avem nevoie să umezim pensula

caiete pentru desen

Adăugăm  la toate acestea plastilina, figurinele ce alcătuiesc o familie de la Lidl. Și, da, vom avea și tableta cu o selecție de desene – Curiosul George, 1001 Dalmațieni și jocuri puzzle pentru 4+.

Acum să nu crezi că vom desena tot drumul sau spune povești după cardurile din dotare. Vom căsca gura pe geam, cânta, gâdili, miauna, asculta muzică la radio, vom face ce ne trece prin cap dacă asta înseamnă să alungăm plictisul. Cu siguranță, vom avea multe distracții de moment.

Povestim când vom avea răgaj pe unde mergem. Pentru inspirație dacă vrei să vezi ce am văzut pe drum, în posturi mai scurte, urmărește pagina de fb –https://www.facebook.com/unsoideblog/

 

3

La mine acasă

Și acum după atâția ani am obiceiul de a spune: Mă duc acasă la mine. Casa mea e altundeva acum însă acasă la mine, Marina (nu la noi Loli, mami și tati)), este acolo unde am copilarit, am fost la școală, am legat prietenii pe viață, am plâns și râs de nenumărate ori și de unde credeam că dacă plec totul va fi exact cum mi-am propus. Ei, parșivă asta de viața, nu a fost exact ca în planurile inițiale, mi-a dat emoții și mult mai mult decât mi-am imaginat.

Așa mi-era dor de casa mea, habar nu am avut până am ajuns acolo. Și povestesc fetei mele pe drum (monolog a fost în final, extrem de neinteresantă viața mea dinainte de ea, pun pe seama vârstei fragede :)) despre cum acolo am mers la cămin, grădiniță, în clasa I cu un ghiozdan imens și cu penarul ăla de lemn (care acum ar fi în trend, gen conectare cu natura) pe care l-am urât din tot sufletul că nu era colorat și chinezesc, cum am mers la liceul de lângă casa, fix acela la care nu puteai concepe să nu intri, despre colegii mei de clasă, despre prima zi la liceu cu tenișii mei roz. Și despre primele mele iubiri, și despre marea mea iubire, tot din partea locului cu care nu m-am intersectat aici, ci la km depărtare.

14803321_10154510468670903_1812384555_o

Liceul ”Roman – Vodă” astăzi Colegiul Național ”Roman -Vodă”

14803129_10154510468665903_1913899707_o
Fântâna arteziană, locul de joacă de weekend, în centrul orașului, mi se părea foarte modernă ca design, și când nu mergea apa, iar paznicul era  plecat, o escaladam cu toată gloata din bloc.
Cofetăria copilăriei, de la colț,  este tot acolo, cu ceva modificări, prăjiturile la fel de bune. Toate au același farmec. Arată diferit acum, sunt tot acolo, la fel și amintirile.

fantana-1
Blocul meu în formă de U, cu magazinul Guliver unde erau de toate, cât permitea  Ceașcă, pe atunci. Acolo era un desen, la standul cu haine, finet și altele pentru botez, un desen mare cu bebe în păturică dus în cioc de barză. M-a urmărit imaginea asta în copilărie, urmăream și eu berzele poate-poate văd cum cară bebelușii. Ai mei mi-au lăsat asta drept explicație ceva vreme. Să nu faceți asta copiilor vostri. Adevărul nu prea mi-a convenit atunci când l-am aflat. M-a supărat la fel de tare ca povestea cu Moș Crăciun.

Parcul cu castani și statuile reprezentând personalități ale literaturii romanești. Țin minte cum ne povestea tata despre fiecare în parte și cum vizita în parc începea cu jocul de căutare a unui poet care a scris poezia pe care tocmai am învățat-o sau povestea ce urma să o citim. Alergătură asta dupa statui și cititul cu voce tare anii (perioada cât au trăit) era preferata noastră.

14625731_10154510466355903_1238453460_o 14807944_10154510466365903_1580537917_o
Lacul din parc era și el punct de atracție. La fel și acum. Când eram mici erau bărci cu vâsle. O perioadă bună de timp a fost lăsat în paragină, bărcile dispăruseră, era un loc gol, secat, arăta precum o cadă nefolosită. Azi este frumos amenajat, cu rațe, lebede, alte orătănii pe care copiii și adulții le îndrăgesc. Am uitat să luăm pâine de acasă, așa că am hrănit populația lacului cu pufuleți. Bine, Loli s-a hrănit cot la cot cu rațele. Cum Loli nu prea știe ce sunt pufuleții, nu îi cumpăr, doar gustat ocazional, i-a savurat nu alta. Unul în gură, unul la rațe.

img-20161007-wa0024

Nu e doar atât….biblioteca, străduțele cu case, muzeele, muzeul unde am lucrat. Când vii câteva zile nici nu ajungi să-ți vezi toate neamurile, darăminte tot orașul. Mai departe de blocul meu și casa bunicilor Lolitei (aflate la capetele aceleiași străzi ;))))) n-am ajuns. Nu am avut timp! Mare dușman!

Mi-am reîntâlnit prietenele mele dragi. Am recuperat un pic din câte avem să ne povestim. E bine și atât. Important este că ne-am regăsit. Cu toate că avem copiii zburdalnici cu noi, simt că nu a trecut timpul și parcă ieri ne-am despărțit. Trecutul e aproape de prezent și e bine.
Am vrut să mă întâlnesc cu mult mai mulți, numai că ziua nu s-a lungit de dragul meu și nici mândra nu putea face față la atâtea chipuri și atâta grai moldovenesc. Mi-am recăpătat accentul cât am poposit acasă. 😊
A fost frumos, am simțit aerul de oraș aflat la confluența a doua râuri Moldova și Siret -ceața groasa de dimineață!

p.s. m-am plimbat prin oraș cu Loli de mâna, fără vreun gadget care să mă ajute să imortalizez ceva. Telefonul era plin cu filmele mândrei, așa că am pus-o pe prietena mea Adi să răscolească calculatorul pentru poze. Mulțumesc, Adi. La următoarea vizită voi fi mai bine pregătită!