0

Praga – ultima staţie în afara ţării, din roadtripul nostru prin Europa. Ep. 7 – călătoria aniversară, aprilie 2019

Praga – este orașul unde soțul meu, cu vocea tremurată de emoție, m-a cerut de soție. Și până la momentul cu vrei să fii soția mea, era așa emoționat, că m-am speriat, apoi bucurat și plâns minute în șir. A fost un moment plin cu emoție, fericire și lacrimi, pe podul Carol. Pentru că îmi curgeau șiroaie de lacrimi, au crezut niște chinezoaice că mi-a dat papucii. Voiau să-l ia la bătaie. Le-am arătat inelul și s-au îmbunat. Am sărbătorit pe pod cu trupa Praguematique, ne-au cântat ad-hoc ceva. Da, ne leagă amintiri frumoase de Praga. Cum să ne întoarcem în țară fără să aducem mândra, în locul unde nu știam încă de ea, știam că avem dragoste multă în noi, să fim și părinți cândva.

2012 – înainte de proposal

Praguematique și dedicația pentru noi

Preview piață

Bun, după zilele de ploaie din Berlin, Praga ne-a întâmpinat cu soare și vreme bunicică per total.

În Praga am reluat un traseu de-al nostru de acum 7 ani. Am parcat mașina undeva în apropiere de Muzeul de Istorie Naturală și am coborât spre centrul vechi. Am făcut poze la tramvaiul cafenea, am stat la spectacole stradale, am mâncat cârnați de la același chioșc, ca prima dată. Am luat la pas centrul vechi și am înaintat spre piața din centrul vechi și ceasul astronomic renumit.

In spate Muzeul de Istorie Naturală, de aici am luat-o la vale spre centrul vechi

Avem o mândră iubăreață, să facem poze, să ne jucăm…

Tramvaiul cafenea. E și ea pe acolo, cu mâinile sus – arată 5 ani

ÎI plăceau mult animalele astea umflate. Ar fi dat bani la toți circarii. Am zis: uite facem un selfie și gata. Păstrăm mărunții pentru înghețată și un singur spectacol.

Băiatul acesta și-a meritat bănuții de la Loli. A avut un număr cu bile foarte frumos.

Am mulțumit mândra cu plata acestui spectacol stradal. Am vorbit un pic și despre performeri și street art, în cuvinte puține… 🙂

Pe drum am povestit mândrei cum noi am văzut locurile astea cu 7 ani în urmă și acum ne amintim cu plăcere de vacanța noastră aici. Și cum ne bucurăm că suntem împreună, să le revedem în 3.

În piață ne-am uitat la baloane, am stat să vedem cum se pun statuile în mișcare la oră fixă, în ceasul din turn.

Aici am stat muult! Era fumos să privești!

Window shopping, deși ar fi vrut să nu rămână doar cu privirea

se fasem atum? … se întreba fata nostră. Avea o idee de înghețată:)

Am stat să privim ceasul astronomic, dar nu a fost foarte impresionată. Era spre prânz și un pic edgy de la foame, somn.

Oboseală

După ce s-a spart mulțimea de la ceas, Loli a decis să ne retragem spre cazare. Acolo după 2 guri de mâncare și muzica de la festival, s-a activat mândra. Nici apă, nici înghețată, nimic nu îi trebuia, doar să se joace cu copiii.

Am stat la Hostel Boathouse, un loc de cantonament pentru caiac și canoe. Am luat singura cameră cu baie, restul camerelor nu au baie. Sunt dușuri și toalete pe hol. Curate, de altfel. Întreg complexul a fost preluat de un fost sportiv, medaliat cu aur și olimpic, cred. Era plin cu poze, în sala de mese. El și încă o doamnă se ocupau de tot.

Camera noastră, culmea, în regim de hostel, a fost mult mai spațioasă, curată și echipată cu frigider, cană electrică și ceaiuri, mult peste ce am avut în Berlin. Și era hotel acolo, cu preț de hotel, să ne reamintim. Asta a fost surpriza de final, de călătorie.

Parcă eram mai veseli de când am ajuns în Praga. Mi s-a părut așa primitoarea. Bine, cred că a contribuit vremea și faptul că am nimerit într-un loc cu verdeață, la malul unei ape și în mijlocul petrecerii. Aici ne-am întâlnit cu 2 compatrioți, din Iași. Erau mulțumiți de cazare. Am avut și mic dejun, nu extraordinar, dar cât să te saturi. Loli și-a mâncat cerealele de la pachet, a frunzărit un iaurt de-al lor și ceva brânză.

Așadar, când am ajuns era zarvă mare, muzică, cârnați și copii costumați ca de Halloween.

Ce era? Festivalul vrăjitoarelor – arderea vrăjitoarele, cu focuri mari și cârnați pe țepușe lungi. Loli a savurat atmosfera, a dansat, s-a  jucat la o țopăitoare imensă. Nu știu cum de nu a spus că o dor fălcile de la cât a râs. Vorbea cu copiii, pe limba ei, copiii cehi îi vorbeau pe limba lor, iar ea era fericită că se țineau de mână și se ajutau când cădeau. Adevărul este că limbajul jocului este universal.

Imensa țopăitoare. Poza e de a douza zi. Atunci seara am lăsat telefonul și aparatul foto în cameră. Telefonul lui Iulian mai avea o liniuță și am făcut vreo 3 poze, apoi l-a uitat descărcat în buzunar.

Printre puținele poze. Erau vreo 4 focuri din acestea și jarul colectat era pus în niște tăvi rotunde mari, la care copiii și părinții prăjeau cârnați, pe țepușe.

Seara am căzut ca muștele de oboseală.

A doua zi, după micul dejun, am luat tramvaiul și ne-a reîntors să vedem podurile, să ne plimbăm, jucăm la un loc de joacă și să testăm 2 locații de mâncare recomandate de prieteni, de acasă.

Vremea a fost ploioasă de dimineața și cu soare înspre prânz și tot restul zilei.

Ce mi-a plăcut – poți plăti cu cardul direct în mijlocul de transport pentru călătorie. De fapt, plătești pentru 30, 60, 90 de minute de mers cu orice mijloc de transport.

Galeria foto: Podurile din Praga

ce o fi cu lacătele astea?

Intrare pod Carol

Distracție pe pod

Tablouri cu ceasuri – i-au plăcut Lolitei. A zis să facem și noi. Acuma să facem o vizită prin șopronul bunicului, poate găsim ceva pentru un tablou.

Doar le-am admirat, nu am intrat. 🙂

Înainte de masa de prânz, am găsit un loc de joacă foarte drăguț – Franciscan Garden.

Cățărătoarea Loli

Loli s-a jucat și eu m-am conversat cu una dintre mamele din parc. Daaa, vorbea bine engleza, plus că era căsătorită cu un plonez, copilul ei vorbea 3 limbi. Loli a vorbit ce limbă a vrut ea, ideea e că s-a înțeles perfect cu băiatul.

Plimbarea cu funicularul către Turnul Petrin, i-a plăcut mult

Bun, să revenim la masa de prânz. Înainte de plimbarea cu funicularul și plimbatul prin oraș am fost să mâncăm la un restaurant unde mâncarea vine cu trenulețul – Vytopna restaurant. Sunt două locații, noi am fost la cel cum cobori spre centrul vechi. De fapt, am luat niște gustărele pentru bere noi, pentru Loli am luat supa casei. Am vrut să aibă Loli experiența asta, ni s-a părut distractiv să duci copilul să vadă trenulețe și să stea să mănânce ceva. A meritat!

A venit sucul meu!

La masa vecină…

Supa Lolitei, terină și o chestie cu felii de cârnați pentru berea noastră

Bucătăria și pregătirea trenulețelor

Stație pentru refill

După masa la trenulețe, un nani în căruț,  mers la pas și rememorând călătoria noastră din 2012, ne-am îndreptat spre funicular. Acolo parcă a știut că e un loc de joacă, imediat a făcut ochi. După joacă, am urcat la turnul Petrin, ne-am plimbat pe acolo, apoi am coborât până la Mănăstirea Strahov. Aici aveam recomandare pentru restaurantul de la intrarea în complexul Mănăstirii. Am comandat mâncare cât pentru 10 oameni, nu știu ce a fost în capul nostru, că am luat-o la pachet și am mâncat pe drum a doua zi. Foarte bune coastele și ciolanul de porc, Loli a mâncat gulaș. Iată locația Klášterní pivovar Strahov

Coaste de porc, 3 sosuri delicioase

Gulașul Lolitei și ciolanul fraged. Ciolanul l-am luat la pachet. Am mâncat din coaste toți, restul la cazare și a doua zi pe drum.

Cazanele cu bere

Mâncarea a fost bună, berea a mers bine cu mâncarea. Berea artizanală are un gust foarte bun. Am fost cu Loli să vedem cazanele mari și am vorbit despre fermentație și cum se fabrică berea. ”Beia” bea mami și tati, ei i-a plăcut limonada foarte tare. Acum că am stabilit cine bea berea, ne-am târât greu spre cazare. Acolo am stat pe malul apei Vltlava și am admirat o lebădă, cerul cu nori la apus. A topăit și un pic la țopăitoare, cât noi am făcut planul de drum, de a doua zi. Urma să ne întoarcem în țară.

Ce a spus fata mea când am trecut de vamă? Ei bine, va fi ultima poveste, plus concluziile călătoriei noastre.
Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.
5

Berlin – pe ploaie, într-o zi! Și o lecţie de viaţă pentru care nu eram pregătiţi. Ep. 6 călătoria aniversară, aprilie 2019

Continuăm cu episodul 6 al călătoriei aniversare 5 ani de Loli, 5 ani de când suntem părinți – Berlin – pe ploaie, într-o zi cu copilul plus o lecție de viață pentru care nu eram pregătiți.

Nouă ne plac călătoriile active, să vedem locuri, să gustăm mâncăruri tradiționale, primim ceea ce ne oferă călătoria ca o lecție despre noi și lume. Integrăm experiențe și le folosim ca un fel de guideline-uri pentru călătoriile următoare.

Ne place să descoperim alături de copil lumea, să schimbăm percepții și perspective. Am învățat să acceptăm lecțiile fie ele bune, fie rele. Ideea că pentru lecțiile care îți arată partea rea a lucrurilor, nu ești pregătit niciodată.

M-am lungit aici cu introducerea. Iată de ce: până să ajungem în Berlin am făcut un scurt popas în Hanovra. Era o zi din vacanța noastră, cu planul stabilit, în avans: spălăm rufe undeva la marginea Hanovrei, apoi întins Berlin, să prindem un pic de joacă, să explorăm zona și să facem planul pentru ziua de vizitat Berlinul.

În Hanovra am avut un incident care mie mi-a amintit că oamenii pot fi răi în orice colț al lumii, și că, deși știai asta, tot nu ești pregătit să privești ura în față, durerea și să nu ai nicio putere să schimbi ceva.

Lângă spălătoria unde ne-am dus rufele era o patiserie cu mese, să poți servi acolo ce cumperi. Am intrat să luăm cafea și un pandispan pentru Loli. În local, noi și fetele care serveau, 5 oameni în total. Eram relaxați, spălatul dura o oră cu tot cu uscat. Vorbeam nimicuri, despre ce vom face când ajungem la următoarea locație. Loli mânca, se plimba pe la geamuri, care erau mari și cu pervaz pe care se putea urca. La un moment dat, a început să se aglomereze. Am rugat mândra să stea pe lângă masă. Cum ne pregăteam să terminăm cafeaua, Loli prăjitura, a intrat o fetiță spre adolescentă (ulterior am aflat că avea 11 ani) care tot alerga de colo-colo, căuta un loc unde să se ascundă. Credeam că se joacă, nu am dat importanță. După ea, la maxim 1-2 minute a intrat prietena ei. Apoi, un ins care le caută din priviri. Până să înțelegem cu toții despre ce era vorba, fetița care încerca să se ascundă, s-a șezat lângă mine, s-a băgat în mine, aproape că mi se urca în brațe, a bâiguit ceva care a sunat a help me și instant (ne)omul a venit și a pocnit-o. Am simțit si eu palma zdravănă care a lovit copilul peste cap, față. Nu vă imaginați momentul! Loli era un pic mai încolo. S-au mobilizat nemții, a venit poliția.

Până să vină poliția am încercat să linistesc copilul lovit care plângea, i-am cerut scuze că nu am putut să o apăr și că nu am reacționat la timp. În fine, ideea e că fetele au fost agresate verbal într-un autobuz și urmărite până la patiserie. Fata agresata fizic era negresă, cealaltă nu, erau diferite ca două picături de apă una cu codițe afro, cealaltă blondă-alb la păr, și ambele cu buzele albastre de la sucurile colorate din mână. Ieșiseră în oraș, era weekend. Vorbeau bine engleza, mergeau la aceeași școală. Nu-l cunoșteau, nu l-au deranjat cu nimic pe agresor.

Asta o fost una din lecțiile urâte ale călătoriei noastre. Mi-am revenit greu atunci, m-am pus în pielea copiilor, părinților. M-a sensibilizat tare momentul, abia am așteptat să părăsim zona. Nici nu am împăturit țoalele și imediat ce s-a oprit mașina de uscat, le-am luat și aproape am fugit la mașină cu sacoșele pline și Loli în brațe.

Bun, acum să tragem aer în piept. Aveți grijă în călătoriile voastre la siguranța voastră și a copiilor!

Am ajuns în Berlin după-amiaza. Cazarea a fost la marginea orașului, aproape de o gură de metrou, la Hotel Amadeus Royal Berlin. Nu a fost un loc fancy, Berlinul e scump la cazări, era aproape de gura de metrou și aveau loc de parcare. Astea au fost considerentele pentru care am ales această cazare. Era curat, camera mare, baia curată, spațioasă, mobilier vechi, fără vreun miros aiurea prin cameră.

Seara am ieșit să cumpăram de mâncare pentru cină și pentru sendvișurile de a doua zi. Am găsit un loc de joacă mic și am stat cu mândra să zburde, noi să respirăm liniștiți, să interiorizăm ziua și să ne treacă senzația de nesiguranță, pe care am avut-o de când am părăsit Hanovra.

Ziua de văzut Berlinul a fost ploioasă și deloc prietenoasă cu doleanțele mândrei de a se juca undeva, în aer liber, în prima parte a zilei. Am avut ce face, chiar dacă a plouat de ne-a săturat.

Explorarea Berlinului a început pe ploaie torențială, așadar. Aveam costum de la Lidl, cărut și umbrelă pentru Loli, pentru noi haine de ploaie de la Ikea și adidași impermeabili. Când ne-a oprit pe noi ploaia?

Ce am făcut în Berlin, pe ploaie:

  1. Vizitat Clădirea Parlamentului German – Clădirea Reichstagului – vizitarea este gratuită, numai că ai nevoie de rezervare, nu poți merge direct dacă ai drum prin Berlin și ai trecut pe lângă poartă. Rezervare am făcut din țară, o aveam la noi printată. Intrarea la obiectiv se face cu rigurozitate, ca la aeroport, cu poartă de check- in și check-out, fără genti de dimeniuni mari, căruțul a fost scanat, apă doar pentru Loli.

Loli dormea când am ajuns. S-a obosit de la mersul cu metroul, ploaia, vremea friguroasă. Am trecut de porți, la intrarea în lifturile ce ne urcau în cupola de sticlă a făcut ochi de-a binelea și am început să povestim că intrăm într-un loc interesant cu multe oglinzi și cu pante, ne vom simți ca în casa/cochilia unui melc. A prins-o povestea, râdea și voia să urcăm și să coborâm panta. E frumos urcușul, un pic cam greu cu căruțul, coborârea palpitantă. Am privit Berlinul din toate unghiurile, ascultam ghidul în căști și povesteam pe sărite despre locuri.

Tips:

  • Merge vizitarea obiectivului pentru copiii un pic mai mari, care pot asculta explicații istorice. Nu au audioghid în română, dar dacă se descurcă în altă limbă este foarte bine făcut, faci o oră și ceva baie auditivă de istorie și e chiar fain structurat. Nu te plictisești ascultând.
  • Pentru cei mici, gen 4+ poți insista pe ce reprezintă clădirea și modul cum a fost construită cupola, forma de melc, oglinzile sunt dispuse astfel încât clădirea să fie din punct de vedere energetic eco-friendly. La primul nivel este o expoziție de fotografie, acolo poți face câteva mențiuni copilului dacă i se pare interesant să exploreze zona.

Echiparea pentru ploaie

interior Reichstag. Așteptam liftul

Turnul cu oglinzi, miezul melcului

Vedere de sus din Cupolă

2. Muzeul Spinoajului – a fost primul obiectiv vizitat, de dimineață, în Berlin. A trebuit să așteptăm să se deschidă. Lângă el era un mic mall unde am intrat să ne adăpostim de ploaie. Site-ul Muzeului aici. În metrou am avut companie o clasa de elevi care avea programată vizita la muzeu, ca activitate de vacanță. Loli a zâmbit adolescenților, a întrebat la ieșirea din metrou unde se duc fetele și băieții. Surpriză, mergeau acolo unde ne duceam și noi. Grupul ghidat a început vizitarea înainte de deschiderea oficială, noi am așteptat cele 20 de minute până la deschiderea muzeului.

De ce credeți că s-a obosit fata mea înainte de vizitarea Reichstagului? Pentru că a explorat tot ce a prins la Muzeul Spionajului. Acest muzeu este recomandat pentru 7-8+. Însă nu vă sfiiți să mergeți cu copiii mici, pentru 4-5 ani există destule secțiuni interactive, pe traseul de vizitare, unde te poți juca, poți interveni cu explicații ca să exemplifici tematica muzeului. Cei mai mari vor fi super încântați de tehnologiile folosite în trecut, de întreagul concept al turului. Plus, zona de lasere este foarte atractivă, dacă vă amintiți filmul Capcană pentru hoți cu Catherine Zeta Jone. Acolo a vrut și Loli, i-a plăcut mult, nu a reușit să traverseze fără să declanșeze alarma. S-a supărat un pic și a plâns că voia să încerce din nou, numai că era o coadă lungă de adolescenți care așteptau să-și încerce abilitățile de strecurare pe sub liniile verzi.

trepte Muzeul Spionajului

Mare mirare la treptele astea, cu litere din alfabet

Citește mesajele scrise cu cerneală specială

Explicațiile erau în germană, pentru ea era un telefon foarte tare!

Wow, o mașină de scris…coduri. Asta da experiență!

Acest ansamblu era menit să te pună să descoperi un caz interesant. Iulian primea indicații la telefon. Trebuie timp pentru anumite secțiuni ale Muzeului, să intri în poveste și să explorezi meseria de spion. Cât despre telefonul cu disc, Loli era fascinată. Cred că am să scotocesc prin boxa tatei după telefonul nostru vechi. Va fi o jucărie tare pentru Loli.

Item-uri din turul expozițional – hărți deghizate în cărți de joc

Item-uri folosite în spionaj -camere video, foto, legitimație serviciu spionaj

Spioancele!

Am scris numele Lolitei în cod Morse. Foarte fain dispozitivul, pentru că explică lungimea secvențelor pentru fiecare literă și eu citeam – press one long pentru O, short pentru I, iar Loli butona fără ajutor, după indicații.

Partea de laborator, unde clasa de adolescenți a experimentat reacții chimice și cum pot scrie mesaje secrete folosind chimia, cum le poți descoperi cu ajutorul filtrelor cromatice. Noi am urmărit cu filtrul cromatic una dintre foile lor.

Mision accomplished! Road trip! Leaving the stage 🙂

Prin ploaie, spre următorul obiectiv

3. Poarta Brandenburg

Am marcat și acest punct istoric al nemților, care în timpul Războiului Rece era simbolul trist al divizării orașului în Berlinul de Est și Vest, apoi după ce a căzut zidul Berlinului în 1989, a devenit simbolul Germaniei Unite.

Imagine pe ploaie Poarta Brandenburg

”Uite caii” Grupul statuar de pe Poartă

Imagine dinspre parcul Tiergarten

Poze de la poalele porții, Loli ne punea să facem poze din diverse unghiuri

Marinarii!

Hai poză, fiecare cu postura lui!

După ce am bifat cele de mai sus, după ațipitul de 30 de minute al mândrei în căruț și ploaia măruntă, a început să ne dea târcoale foamea. Avem lecția făcută de acasă pentru mâncatul în oraș.

Cel mai cunoscut loc unde poți mânca un wurst bun este Wrust Curry 61, aici este locul http://www.curry61.de/

De la poarta Brandenburg până la locul cu cârnați, cu tot cu ploaia măruntă, dar fără să fie frig sau mega deranjantă, am căscat ochii stânga-dreapta, ne-am oprit să facem fotografii și să povestim despre locuri.

Un magazin cu măști la care am stat mult să privim vitrina. Fata mea ar fi cumpărat una 🙂 erau creepy, dar ei i s-a părut interesant!

Foarte intrigat copilul de păpușile/manechinele astea mari costumate

Postfuhramt – clădire din sec al XIX-lea din cărărmidă, foarte frumoasă, acum loc pentru expoziții, galerii de artă

Vedere de ansamblu – Postfuhramt

Noua Sinagogă – un mix de stiluri, cu cupola aurită, distrusă în război și reconstruită. Construcția a fost făcută între 1859–1866 , ceea ce vedem azi este reconstrucția de după război, un trunchi din vechea clădire. Destul de impresionantă, mulți o asemănă cu Alhambra spaniolilor.

Noua Sinagogă – imagine cupola aurită

Coadă mare la wurst, am mâncat ca la botul calului, cu toate astea a fost plăcut, Loli a preferat un sandviș din rucsac și ceva carne, care nu era wurst, de acolo, făcută grătar.

Cârnații i-am suflat repede, asta era grătarul fetei

Cu burta plină de la Wurst Curry 61 ne-am pornit spre Alexanderplatz. Între timp s-a îmbunat și vremea, am dat mândra într-un carusel, că și-a dorit și altfel de joacă prin oraș, ne-am plimbat prin zonă, apoi ne-am întors la cazare cu metroul, am căutat un loc unde să spălăm mașina. Am găsit o spălătorie self-wash și planul era să ducem mândra la un loc de joacă. Și… ce loc de joacă am găsit!! Acolo ne-am petrecut restul zilei.
Tips – am mers doar cu metroul în Berlin, ai opțiunea unui abonament de o zi. Ni s-a părut rentabil ca preț. Stațiile sunt foarte faine, am văzut multe desene urbane care rememorează momente istorice sau desene în genul urban-art foarte interesante. Cu mașina ne-am fi deplasat mai greu, Berlinul nu e un oraș lipsit de trafic, plus parcarea ne-ar fi uscat la buzunar.

Carusel Alexanderplatz

Carusel și o bucățică de cer senin…în sfârșit!

Moara de lemn- magazin suveniruri și fast food

Așadar, la intrarea într-un parc de la marginea Berlinului (mi-am notat atunci – Jelena, numai că acum când scriu din amintiri nu am găsit acest parc niciunde în Berlin, Google zice că nu e) și pe deasupra căruia mergeau și gondolele, am găsit cubul cu chestii de cățărat, cu țopăitoare, loc de stat relaxat. Am vrut să probez și eu interiorul cubului, dar Loli ne-a interzis total. Vedeți voi, în pozele de mai jos, cât de interesant este acest loc. Bucureștiul duce lipsă de astfel de locuri, din lemn, din materiale care asigură copiilor distracție și mișcare.

Cub senzorial, aș spune – toate simțurile sunt stimulate, mai puțin mirosului. NU a făcut nimeni pipi în dosul lui, cum se face la noi prin parc. Era curat, odorless.

Gondolele

Iaca mamă relaxată cu șipul de baloane de săpun în mână (lăsat în grijă de către copil, ca nu cumva să se verse cât ea se distrează). Nu e bere! Aia am dat-o pe gât după ce am culcat copilul :)))

Nu vă pot descrie curiozitatea mea de a proba chestii, dar ți-ai găsit înțelegere de la copil. Nu e pentru părinți, e pentru popii, spunea moața mea.

Tobogan – ieșea printr-o parte, dispărea în alta

Asta da bucurie – să țopăi, să ai un băț în mână pe post de ce vrei tu și să fie frumos afară!

A doua zi am părăsit Germania, am luat drumul către Praga. Acolo am nimerit la un festival similar Halloweenului american – Burning of the witches, diferența era că pe lângă costume, ritualul făcut de copii consta în prăjirea cârnaților la focuri de tabără, nu trick or treat. I-a plăcut mult fetei mele festivalul, orașul și că a găsit parteneri de joacă cu care se înțelegea doar din priviri, că de vorbit fiecare vorbea pe limba lui. Povestesc în următorul episod, stai pe aproape.

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine de văzut în familie. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

0

Excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură

Dacă vrei să petreci o zi diferită cu familia, să încerci lucruri noi, să experimentezi culinar, atunci iată inspirație – o excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură.

Acum vreo 3 săptămâni cineva mi-a povestit despre ferma de melci din Bulgaria – Eco-Telus – Balgarevo. Era într-o zi de joi când se întâmpla povestea. Transmit soțului seara acasă că uite, am un plan de weekend, facem un pic de documentare, un traseu pe google maps și gata. Mergem în excursie! Ne-am sunat și prietenii(cumetrii) și am aranjant plecarea în grup, fiecare cu mașina lui.

Sâmbătă de dimineață ne-am pornit spre Bulgaria pe Autostrada Soarelui. Nici nu consum cuvinte pentru acest drum. Drum de țară ca la bunica, între comuna Bâra și Stănița (zona Neamțului, dacă vreți exact, deși cred că s-a reparat în ultimii ani). Pe la un 12.00 am ajuns. Atunci se deschidea și ferma de melci. Verificați programul aici, dacă vă porniți zilele astea.

Ferma de melci este o afacere de familie. Familia locuiește acolo, restaurantul e în curtea casei. Vezi melcii care îți ajung în farfurie la 2 pași de masă. Clienții pot vizita ferma gratuit, dacă vrei fără degustare, doar vizită, atunci scoți câtiva leva din buzunar.

Ce mi-a plăcut:

  • Curățenia
  • Ospitalitatea
  • Melcii – chiar sunt buni!
  • Spațiul de joacă al copiilor familiei este împărțit și cu copiii excursioniștilor, fără supărare
  • Panourile explicative despre biologia melcilor și despre cum se cresc!

Doar tipa (mama tânără) știa engleză. Ne-am descurcat cu comanda, copiii nu vorbeau decât limba lor, ai nostri la fel, dar s-au înțeles perfect.

Partea I culinară:

Melcii! Daaa, melcii sunt delicioși. Am comandat platoul cu melci în cochilie cu unt și usturoi, orez cu melci, și un platou cu melci, fără cochilie, gătiți cumva cu verdeață.

Pentru copil am luat un piure de cartofi și grătar. Loli a mâncat vreo 2 melci, am zis că e suficient acum. Next time, dacă mai vrea, îi iau porție separat.

Ideea este că din punct de vedere al explorării pe plan educațional și culinar, merită o vizită. Degusti un ceva la care nu te gândești că poți mânca, afli și informații despre biologia melcilor, cum funcționează o fermă de melci. Pentru grupa noastră de vârstă 4-5 ani, melcii ca mâncare i-au atras și nu prea, dar vizita prin fermă a fost ceva inedit.

ferma melci Bulgaria

platou cu melci in unt și usturoi

platou cu melci fără cochilie cu verdeață, usturoi și un sos foarte bun

curtea casei, respectiv curtea restaurantului

relaxare cu finuțul

Decorațiuni curte resturant – în ton cu specificul

Elemente de decor – Rond de flori și melci – pe lângă casă

Elemente de decor și colț cu produse de casă expuse pentru vânzare

Galerie foto fermă  – imagini fermă, panouri explicative bulgară – engleză

Partea a II-a din periplul nostru culinar – Dalboca cu ferma de midii

Înainte de Dalboca am trecut pe la Capul Kaliakra. Ne-am cocoțat pe acolo, am vizitat muzeul, am făcut poze. Mergea un pic mai multă istorie și explicații în plus despre rezervația naturală, dar vom reveni pentru vreo nouă explorare când va fi mândra mai mare. Am povestit pe scurt despre focile monah și fostele plaje, am admirat vegetația de stâncă. Loli și finuțul au admirat și gheretele cu jucării. Am luat? Da!

Am avut ocazia să vedem un delfin în larg, am privit marea cu admirație și ne-am bucurat de vremea bună.

Mal stâncos Kaliakra

Mal stâncos Kaliakra – vedere din partea opusă

5 ani de Loli, 5 ani de cățărat numa-n brațe:)))

Explorare vegetație și cochilii melci

Vegetație cu inflorescență mov și melci mici

Specii de plante cap Kaliakra

La Dalboca am fost acum vreo 7 ani, pentru prima oara, când Loli nu era în plan și era primăvara, la început de mai. Acum era final de mai și altă atmosferă. Atunci a fost tare plăcut, linistit, început de sezon. Acum era plin, să nu vă încumetați spre seară fără rezervare. Pentru cine nu a fost, merge încercat. Noi nu cred că vom reface traseul curând. A devenit tare turistic, mâncarea nu am simțit-o savuroasă ca celelalte dăți. Poate că era după melci și eram obosiți de la soare.

Loli ar fi vrut masă la mare, dar nu aveam dispoziție pentru păzit să nu facă baie în mare. S-a mulțumit cu pietrele și joaca cu Alex, cu crocodilii de lemn cumpărați de la Kaliakra.

plimbare prin Dalboca, să găsească locul perfect de cules pietre

La vamă, la întoarcere, a fost un pic de coadă. Per total traseu – am plecat pe la un 9 dimineața, ne-am întors la 10 seara. La 10 jumătate eram în casă, la 11 fără 2-3 minute eram deschiloțati, spălați, cu povestea de seară pe jumătate citită.

Inițial am pus pe traseu și Balcic. Dacă nu era oprirea la Dalboca, acolo făceam popasul dinainte de plecare spre casă. Și cred că așa vom face data viitoare. Grădina reginei și castelul ar fi interesante de văzut, explorat, stat pe îndelete la povești și la malul mării.

Iată 2 trasee culinare și de explorare locuri ce pot fi făcute într-o zi: Ferma de melci Eco-Telus – Kaliakra – Dalboca sau  Melci – Kaliakra- Balcic. Cred că traseul cu Balcic, pentru cine a fost la Dalboca și nu e fan 2 degustări pe zi, ar fi foarte frumoas și mult mai energizant, deoarece ai mai mult timp de explorare natură și locuri.

Spor la împachetat: apă, haine, creme pentru protecție solară și alte cele! În rest, drum întins!

Despre alte locuri văzute prin lume sau local – aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

0

Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile, ep. 6 din călătoria aniversară de ziua copilului

În episodul 6, Călătoria aniversară de ziua copilului, iată Amsterdam, Giethroon și Zaanse Schans – 3 locuri de văzut cu copilul în 2 zile.

Dacă nu ai apucat să citești cum am plecat de acasă până în Olanda, să aniversăm 5 ani de părințeală și cei 5 ani ai fetei nostre, cu mașina, cu 2 valize de haine, o geantă pentru mâncare la pachet, căruțul pentru vreun somn al copilului și un bagaj consistent de jocuri pentru entertainment în mașină, iată: prima oprire –  Slănic Moldova, am fost apoi la bunici că erau aproape de Slănic. I-am lăsat pe bunici să se odihnească după vizita nepoatei și ne-am întors acasă pentru restul de bagaje, spălat 3 rufe, împachetat din nou și hai la drum spre Timișoara.

După ce am ieșit din țară ne-am oprit un pic în Budapesta, după care am înnoptat la Viena. Drumul spre Keukenhof ne-a dus prin Germania cu satele ei minunate, numai autostrada nu ne-a fost pe plac, era foarte aglomerată. La Keukenhof, grădina cu lalele voiam să ajungem de când era copilul mic, acolo am admirat lalele și ne-am îmbătat de culori. De fapt, am făcut așa roată prin Europa pentru lalele. Aici era punctul central al călătoriei, dar nu poți trece prin zonă fără să vezi împrejurimile, nu? Da, și așa este – mâncăm un colț de pâine după așa trip și suntem low profile achiziții, cumpărături, dar amintirile, experiențele, timpul cu copilul nu le putem contabiliza.

Așadar, am stat la Denise (am povestiti aici), o doamnă foarte drăguță care avea 3 copii mari plecați la studii și muncă. Blaricum este un sătuc simpatic cu străzi înguste, unde ca să poți acorda prioritate, ți se ocupa banda cu o buclă din pământ, stradă, un fel de intrând unde stai să treci dacă vine vreo mașină din față. Mi s-a părut foarte drăguț și politicos.

Ce m-a impresionat (în plus) tare era că aveau o mulțime de cărți despre flora și fauna zonei, sertarea întregi. Când am întrebat-o pe Denise cine studiază biologia, ea mi-a spus că nimeni în special, ci că ei sunt pasionați de tot ceea ce oferă natura, le place să cunoască ce plante cu flori și arbori cresc în afara satului, ce păsări cântă în grădină și prin zonă – asta ca să le poată proteja. Am avut un moment de wow. Câți dintre noi cumpărăm cărți despre natura zonei în care locuim și le citim ca lectură de relaxare? Și luăm și măsuri de protecție fără să ne ceară careva…

Cărți faună și floră 1

Cărți faună și floră 2

Cărți faună și floră 3

Album faună și floră

După ziua cu lalele la Keukenhof eram mega obosiți, am mâncat în cameră pastă de năut cu avocado – foarte faină ideea, am să replic și acasă zilele astea, salată și brânză. Nu pot spune că îmi plac supermarketurile din Olanda, nu prea ai ce cumpăra să mânânci – gen pui rotisat, sau ceva cald. Ne-am descurcat cu ce am găsit.

Dis-de-dimineață, după micul dejun, am plecat să vedem minunatul sat cu mori de vânt Zaanse Schans. După sătuc am avut restul zilei planificat pentru Amsterdam.

Sătucul Zaanse Schans – imagine de la intrare

Moara (moala)- fata mea a fost impresionată de roțile astea la casă

” Ancora” – loc de pozat la intrare în sat pentru panorama satului cu mori

Atelierul de lucrat saboți- cu intrare gratuită

Display din atelirul de saboți cu explicații privind istoria lor, moduri de lucru

Saboți pictați – puțină istorie

Pe toți i-ar fi luat acasă:)

Ne-am găsit perechile potrivite! :))

Atelierul de brânzeturi – mic muzeu cu informații și display-uri explicative

olanda

Nu ne pricepem la făcut brânzeturi, dar știm să stăm la poze

Degustare de arome – aici cu fistic – am plecat spre Amsterdam ghiftuite!!!

Ultima poză în sat! Un pupic înainte de plecare!

Acest sătuc este minunat pentru explorare cu copilul, deși destul de turistic, scump, însă sunt și chestii gratuite. Ideea este să te bucuri de priveliște, de detalii, de mori, să profiți de casele cu meștesuguri unde nu se plătește intrarea (dacă ai buget limitat) și să explici copilului acțiuni concrete – cum se fac saboții în timp ce vizionezi procesul într-una dintre căsuțe. (Este tehnologizat, dar merită să stai să privești. Loli s-a uitat un pic, apoi a zis că e gata, i-a plăcut să îi admire pe cei deja făcuți și să se pozeze peste tot), mai departe poți vorbi în timp ce deguști brânzeturi de ce Olanda este renumită și pentru asta, ce rol aveau morile de vânt.

Grea sarcină să aleagă doar un suvenir!

Parcarea la Zaanse este 12 euro pentru toată ziua. Noi am parcat undeva în apropiere, lângă o fabricuță. Gratis, dar am avut noroc, că am găsit loc și nu s-a supărat nimeni pentru cele 2 ore.

După Zaanse, am plecat spre Amsterdam și am luat o croazieră Blue boat. Panică mare cu parcarea, dar e foarte ușor în practică. Intri în parcare, iei ticketul, îl bagi în bancomat, plătești 6 euro și tastezi bilete transport pentru întreaga familie. Am luat trenul spre oraș, am pontat la intrare, pontat ieșire. Ideea este să pontezi și intrarea și ieșirea din mijlocul de transport.Timp de o oră poți circula unde vrei cu mijloacele de transport. Apoi, după ora respectivă, te plimbi cât vrei prin Amsterdam. La final, când ești gata să te întorci la mașina – te urci în autobuz, tramvai, pontezi intrare-iesire și timp de o oră după ce ai pontat trebuie să pleci cu mașina. La parcare bagi ticketul de parcare, scanezi un bilet și îți apare plata 1 euro. Yeyyy! Ai scăpat! Nu te gologănește Amsterdam-ul cu 48 de euro.

Pe croazieră mândra a primit caiet și creioane, petec de pirat pentru ochi. Foarte mulțumită de achiziții, a desenat în prima parte a croazierei un pic, apoi a stat la prora să privească malurile cu clădiri.

Traveling kit for kids – crozieră Blue Boat

Binoclul din kit-ul de călătorie pentru copii – foarte mișto ideea!

Binoclul din kit – l-am folosit și noi să vedem clădirile

”Pirata” noastră

Un pic de ocupație cât ascultam noi la căști despre Amsterdam

Amsterdam

Foarte interesant voyajul pe canal, coloratul e ordinary:)

ramificații canale

Imagini din Amsterdam

În Amsterdam am mâncat în parcul cel mare. Pentru că a dormit, nu am mai prins deschis la Nemo – un muzeu al științei, interactiv, foarte fain pentru copii. Ne-am plimbat prin Red District, cu copilul dormind:).

Nemo – văzut din depărtare

Seara, am mâncat pizza și ne-am relaxat la tv. De fapt la laptop, am văzut cu Loli un desen animat.

A doua zi  Olanda era în sărbătoare – King’s day. În satul nostru s-a organizat piața copiilor care însemna vânzare de jucării, schimb de jucării, totul la un preț modic. A cumpărat Loli jocuri cu 50 de eurocenți și 1 euro – o tamburină, un joc pin it pentru exersarea culorilor și unul de înșiruit piese din lemn pe ațe colorate, toate în stare foarte bună.

Târgul de Ziua Regelui – o pălărie în ton cu sărbătoarea

Aleea cu târgul jucăriilor

Achiziții jucării – 50 eurocenți – joc nedesfăcut

După ce ne-am luat jucării, pălărie ne-am pornit spre Giethroon – cunoscut și sub numele de Veneția Olandei. Am făcut Giethroonul într-o plimbare pe canale cu barca. A fost plăcut, cu vreme între ape, acum soare acum ploaie, dar bună per total. Pe ”croziera” prin Giethroon se ofera cafea și ceai. Noi am avut și prăjitura specifică zilei, dată la pachet de Denise. Loli și-a dorit un ”medaion” în formă de moară de vânt de la suveniruri și l-a purtat foarte mândră tot restul vacanței.

Giethroon în câteva imagini:

 

Ne-a plăcut mult sătucul fără drum, doar cu podețe. Poți să îți iei cazare în sat, să te bucuri de liniștea locului. Se spune că zona este din punct de vedere al poluării foarte curată, îți poți reîncărca bateriile și plămânii cu aer curat. După călătoria cu barca, ne-am plimbat pe mal, am mâncat sendvișurile din pachet și când s-a săturat mândra de zburdat, ne-am îndreptat spre cazare. La Denise am gătit paste, ne-am plimbat prin oraș apoi, să admirăm locul pentru ultima oară, pentru că în zorii zilei următoare am plecat spre Berlin. Până în Berlin am oprit la Hanovra și acolo am avut parte de prima pățanie aiurea din călătoria noastră.

După spaima din Hanovra, ne-am continuat drumul fuguța spre Berlin! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

 

1

Grădina cu lalele – Keukenhof Park (Lisse), ep. 5 din călătoria aniversară, aprilie 2019

Să ajungem la Grădina cu lalele – Keukenhof Park a fost visul nostru de când avea Loli 3 ani. Tot turul nostru prin Europa pentru ziua Lolitei avea ca destinație, de mijloc, de final o vizită la minunatele lalele.

După cu spuneam am plănuit vizita la lalele pentru 2 ani în urmă, dar atunci nu s-a materializat din diverse motive.

Keukenhof Park sau Grădina cu lalele a Olandei este situat în orașul Lisse, cam la 30 și ceva de minute distanță, pe autostradă, cu trafic puțin, de Amsterdam. Parcul Keukenhof este deschis în fiecare an, începând cu 21 martie și până pe 19 mai. Site-ul parcului aici https://keukenhof.nl/en/

Lanuri cu lalele – pe lângă Keukenhof

Pentru că am dorit să explorăm și zona de pe lângă Keukenhof-ul cu lalele, am pus pe planul de călătorie celebrul Amsterdam, frumosul Giethroon – Veneția Olandei și Zaanse Schans – minunatul sat cu mori de vânt. Astfel, cazarea noastră timp de 3 nopți a fost undeva pe la mijlocul punctelor de vizitare (ca rută) la B&B Blaricum Tafelberg.

Mic dejun a la Denise. A se vedea și cerealele Lolitei de la Lidl Romania :)))

Cazarea a fost în casa unei doamne minunate – Denise, care pregătea un mic dejun ca la carte, dichisit aranjat. Foarte drăguță cu Loli, ca o bunică a avut grijă de ea și s-a îngrijorat cu mâncatul în 3 fire al Lolitei. Într-una din seri ne-a lăsat să gătim ce am vrut noi, ne-a și recomandat locuri bune de mâncare în zonă și ne-a explicat despre parcarea P&R pentru Amsterdam. Ne-a dat la pachet prăjitura specifică pentru Ziua Regelui, să o savurăm pe ”croaziera” prin Veneția Olandei. Recomand cazarea, dacă ajungeți prin zonă.

Giethronn

Prăjitura tradițională de ziua regelui (nu am reținut numele, mi l-am notat atunci, dar nu găsesc fițuica, offf!”)

Giethroon

Vedeți rața! Așa curiozitate mai rar, voia ce mânca Loli!”

Ziua lalelelor, că despre asta vorbim în acest post a fost așa frumoasă și relaxată.

Tips&Tricks:

  • Biletul de intrare și parcarea le-am cumpărat on-line, oricum aveau multe case, poți plăti și acolo. Deși vremea a fost când soare, când vânt, pe toată perioada cât am stat în Olanda, aveau vizitatori puhoi, și cu toate acestea, cozile se mișcau repede. Dar noi am vrut sa evităm orice delay, așa că ce poți salva ca timp, salvează achiziționând bilete on-line.
  • Hartă primești de la intrare, dar poți să te lași dus de val.
  • Nu vă opriți la primul strat de lalele, e mare parcul și dacă te obosești de la primele straturi, rămâi cu locuri nevizitate din parc.
  • Fiecare pavilion din parc are boutique cu suveniruri, ceva de mâncare, toaletă.
  • Pentru copii 1+ până cât vă ține copilăria este un minunat loc de joacă, senzorial prin aleile cu scoici, multitudinea de culori, podețe cu apă, locuri de odihnă cu un ceva care poate fi explorat de un curios mic. Există o mică grădină cu animale, un loc de joacă foarte frumos amenajat, cu lemn mult și chestii de cățărat, tiroliană.

Ne-am plimbat până ne-au tremurat picioarele, ne-am minunat non-stop cât de frumos poate fi acest loc. Am stat la picnic, mâncat mâncarea de la pachet și cartofi cu diverse sosuri. Cel mai interesant era modul de obținere a cartofilor pai. Aveau o presă, puneau cartofii, se acționa manual presa și cădeau feliile de cartofi într-un găvan mare cu apă. Am mers și la locul de joacă până a început ploaia. Ne-am retras în zona pavilioanelor Flower-power. A zburdat Loli pe acolo, ne-am făcut poze, apoi am plecat rupți spre cazare.

Nu stric cuvinte că nu are rost, vă las cu pozele, sunt mult mai grăitoare.

Keukenhof

Straturi de lalele – unele zici că sunt bujori, așa multe petale au

Keukenhof

Mirare mare – parcă din astea erau și prin piață:)))

Keukenhof

Alee și ghiveci cu multe scoici. O idee minunată, în locul pietrișului care adună foarte mult praf. Probabil și astea, dar par reînprospătate.

Keukenhof

Nu ai loc de poze! Tot apare un picior, fund…

Keukenhof

Ziceți voi…ce frumoase sunt!

Keukenhof

Un copil captat de culoare și forme

Keukenhof

Coadă la poza cu saboți!

Keukenhof

Nu întrebați a câta oară sărim pietrele :))

Keukenhof

Nu te poți uita mai mult de câteva minute. Te hipnotizează, și era un colț mic portocaliu, pe o alee.

Keukenhof

Ajungi la Keukenhof și nu te mai saturi de lalele. Vă asigur!

Keukenhof

Chip de floare – vedere de pe o esplanadă construită special pentru a viziona construcția din flori (prinzi greu loc pentru un cadru mic și strâmb)

Fluture din flori, era alături de chipul cu flori

Imagine din pavilionul Flower-Power

Keukenhof

Atelier de creație florală – live!

Keukenhof

Zona de picnic – mare bucurie să stai tolănit pe iarbă

Keukenhof

Grădina fericirii – un proiect foarte frumos și inspirațional

Keukenhof

Fiecare piatră din grădina, fiecare piatră ce străjuiește aleea are un mesaj pozitiv. Foarte frumos!

Keukenhof

Alee cu mesaje din mica grădină a fericirii!

Keukenhof

Presa cu cartofi – a stat Loli să se uite minute în șir. Ar fi vrut să încerce și ea, dar erau cozile prea mari pentru astfel de explorări. Nu dovedea băiatul cu pregătitul cartofilor pentru cei din parc.

Keukenhof

Căsuța de la locul de joacă. Deși ploua, nu o puteai lua de acolo, abia când a început să ude tare am plecat.

Keukenhof

Diverse cadre amenajate pentru poze în pavilionul unde ne-am înghesuit toți de ploaie. Nu avea chef de poză, nu-i trecuse supărarea pe ploaie, pe noi, că am luat-o de la locul de joacă.

Imagine ca de basm – din interiorul parcului

Avem multe amintiri din acestă zi. Suntem bucuroși că am reușit să ducem copilul la locul promis de când avea 3 ani. I-am povestit într-o zi despre lalele și câte culori pot avea, plus că lucram acasă jocuri pentru recunoaștera culorilor și ăsta a fost visul de atunci. Să vedem lanurile de lalele! Iată un vis împlinit!

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine, tot din Olanda. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

4

Călătoria aniversară continuă – drumul către ţara lalelelor și a morilor de vânt (ep. 4)

Călătoria aniversară continuă – drumul către țara lalelelor și a morilor de vânt, punctul nostru din Olanda era Lisse, unde sunt lanuri întregi, colorate superb de lalele și urma să vizităm parcul lalelelor- Keukenhof. Până să ajungem în țara florilor minunate și a morilor de vânt, am poposit în câteva locuri care ne-au lăsat amintiri dragi și despre care povestesc mai jos.

Așadar,

Viena a fost extrem de plăcută și caldă. După micul dejun, am ridicat ancora și ne-am pornit la drum după o ultimă poză în fața Palatului Schonbrunn.

Am plecat destul de devreme, cu toate acestea autostrăzile din Germania erau mai aglomerate ca Bucureștiul seara. Se făceau lucrări și deși mergeam cu 40-70km/h pe alocuri, cu mai mult prin alte locuri, am întârziat mult pe drum. Am făcut în loc de 4 ore aproape 9 până în comuna Schollburnn unde aveam cazarea – Heidi´s Häuschen. Am ajuns pe lumină totuși și așa ne-a încălzit așezarea. Un loc frumos, plin de verdeață, curat, ornat de Paști și în care se vede dragostea pentru natură și cadrul natural în care își duc localnicii viața.

Numai rotind ochii și inspirând aerul ne-a trecut instant oboseala de pe drum. Loli a explorat proprietatea, a reorganizat niște decorațiuni ușoare din piatră și din cele pentru Paști de pe lângă casă. Era în lumea ei, fericită că drumul cu mașina e gata și se poate afunda într-o grădină ca de poveste.

cazare Heidi´s Häuschen

Casa Heidi´s Häuschen

Heidi´s Häuschen

Locul unde ne-am băut cafea și ceaiul de a doua zi dimineața

Heidi´s Häuschen

Decorațiuni, detalii mici și mari foarte plăcute ochiului

Heidi´s Häuschen

Loc de meditație, relaxare, pe proprietate

Heidi´s Häuschen

Masă de vară, un ornament foarte simpatic – o furnică veselă – descoperit de Loli

Heidi´s Häuschen

La adunat de iarbă

Schollbrunn

Statui ”mamaia și tataia”

Am mâncat la un restaurant de familie, frumos organizat și ornamentat – Zum Hirschen. Au și camere de închiriat, iată www.hirschen-schollbrunn.de, deoarece funționează și ca pensiune.

Schollbrunn

Decorațiuni din lemn, ghivece colorate în afara localului

Schollbrunn

Naturalizate în restaurant

Portete vechi de familie

Trofeu de aniversare pensiune&restaurant

Tare ne-a plăcut plimbarea prin micul sat. La orele fix clopotele celor 2 biserici, catolică și luterană, încep să bată. Este un adevărat concert, îți transmite o stare de bine și de timp care stă în loc, în cântec.

Am trecut pe lângă o grădiniță și ne-a plăcut foarte mult spațiul de joacă și felul cum au ornat gardul cu cutii refolosite și pictate de copii, pe care le utilizau pe post de ghivece.

Schollbrunn

Gardul grădiniței

Schollbrunn

Ghivece ce ornează gardul grădiniței din cutii refolosite, pictate

Sătucul, comuna-de fapt, poartă amprenta mesteșugurilor practicate acolo, era plin de decorațiuni din lemn și piatră fie de sezon, fie pentru a da nota personală curții, grădinii, casei.

Schollbrunn

Meșteșuguri – lucrul în piatră și inelat butoaie

Schollbrunn

Decorațiuni case

Schollbrunn

Fântână ornată de Paști

După masă ne-am plimbat din nou, apoi am explorat cazarea noastră. Foarte curat, cu grijă la detalii, încărcat cu istoria casei, cu bun gust. Mobilierul era din lemn masiv, frumos sculptat și împreună cu mileurile (deși mie nu-mi plac) dădeau aerul de acasă la bunici. O casă de bunici care țin și pasul cu trecerea vremii.

Dimineața am făcut toți ochi devreme, am băut ceaiul și cafeaua în grădina, Loli s-a jucat în iarba cosită, era peste tot prin iarbă. Ar fi făcut o căpiță și ar fi dus-o și în șopron, numai să mai stăm. S-a supărat că plecăm, a spus că i-ar plăcea o casă cu grădină maaare. Well, nu promitem nimic.

Am făcut un mic detur, cam de o oră, din drumul nostru, pentru Heidelberg. Am văzut castelul, căutat prințesa (așa a vrut Loli), văzut podul, admirat parcul și verdele crud al locului și ne-am îmbarcat din nou după câteva guri și de mâncare. Detalii și video-uri informative aici.

Heidelberg

Castelul din Heidelberg

Heidelberg

Podul din Heidelberg

Următoarea oprire – ca popas de dezmorțire, vizitat, fiind și în drumul spre cazare – a fost Domul din Koln. Am mai staționat și pe lângă aceste opriri programate pentru diverse urgențe, pentru schimbat dispoziții miaunate.

Domul din Koln este impresionant, aici Loli s-a împrietenit cu niște copii. Așa s-au îmbrățișat și jucat- ziceai că vorbesc aceeași limbă.

Koln

Intrare Dom

koln

Interior Dom

Koln

curgere de apă interesantă în formă de melc

Koln

Nu poți cuprinde Domul într-un singur cadru, clar!

Language of play and friendship is the same even if children come from diferent countries. Imbrățișarea de la plecare pentru băitul care s-a jucat cu ea la fântâna în formă de melc.

După Domul din Koln am pornit spre Olanda. Autostrada la fel de aglomerată. Cazarea noastră a fost într-o zonă de deltă, Stevensweert, la Chalet nearby Roermond Outlet. Am avut o căsuță cu chicinetă. Ne-a plăcut mult aici. Proprietate mare, cu diverse locuri de explorat pentru Loli – un iaz mic, o grădină cu găini, pisici, hambar, potecuțe din pietriș și arcade de fag. Foarte frumos!

Ziua a fost foarte cald, când am ajuns noi se adunau norii de furtună, dar tot am avut timp de stat pe afară. Iulian s-a dus și la Lidl pentru cumpărături, cât am cotrobăit noi prin grădină. Pentru cină am gătit paste, supă de legume, salată, am servit și ceai.

Stevensweert

magie în oale și ulcele

Stevensweert

Mirroring

Stevensweert

Imagine de ansamblu, un cer plin de nori de ploaie, dar frumos

Stevensweert

Iazul în care Loli și-ar fi înmuiat un pic un deget, un picior, ar fi adus și un băț de pescuit. A rezistat, că erau pisicile mai interesante.

Stevensweert

Dragoste mare – iubește pisicile deși prima ei întâlnire cu una s-a lăsat cu zgâriat și plâns

Am dormit cel mai bine aici, cu tot cu ploaia răpăitoare de afară. Gazdele erau foarte vesele și amabile, Loli le-a vorbit pe limba ei, ele au fost foarte încântate de conversație, deși fără subtritare pe alocuri.

Dimineața, am luat micul dejun pregătit de noi și am pornit la drum. Asta numai după ce mândra a mai fugărit și țesălat o tură pisicile. Nu putea să stea în scaun fără hârjoana pisicească.

Următoarea oprire Keukenhof. Las povestea și imaginile minunate cu lalele pentru următorul episod.

Pentru că nu am menționat până acum, tips-uri pentru călătoria cu mașina:

  • cazările le-am făcut prin Booking.com, am aplicat și Bonusway.
  • am ales cazări în aproierea obiectivelor noastre – pensiuni, case de oameni, hosteluri cu punctaj bun pentru familii, și doar dacă nu am avut încotro am luat hotel, pentru un preț rezonabil, cu chichinetă într-un loc sau mic dejun în altul. Asta ca să poți echilibra bugetul pentru mesele în oraș și să fim asigurați cu parcarea.
  • am cumpărat de mâncare de la supermarketurile din drum – au Lidl cam peste tot, plus altele de dimensiuni mari. Evitați benzinăriile și magazinele mici – sunt foarte piperate la preț.
  • am avut la noi o geantă frigorifică pentru iaurturi, sandvișuri cu o frizetă care nu se îngheață, doar se pune la rece.
  • am folosit Google Maps și ne-am descurcat fără să ocolim aiurea, nici nu am făcut costuri suplimentare la date pe telefon.

Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia prin lume.

2

Călătoria aniversară de ziua fetei continuă cu Budapesta și Viena (ep. 3)

Călătoria party&travel&making memories continuă cu Budapesta și Viena.

Budapesta în 3 ore

Iată o capitală pe care eu o invidiez tare pentru fluviul care rupe monotonia unui oraș și îi dă un aer aparte. Da, Dunărea! Cred că orice capitală, oraș este complet ca organizare și ecologia mediului la o margine de apă sau care are în centru o apă navigabilă. Acum, ce să facem, ne mulțumim cu ce ne oferă geografia noastră. Din Timișoara am făcut 2 ore jumătate, cu opriri și timp de miaunat, alintat, pipi. Aici am luat vaporașul – Legenda, https://legenda.hu/en/sightseeing-cruises, până la insula Margareta, tur de 45 minute la dus, întors maxim 15 minute.

  • Am vrut să oferim mândrei experiența unei călătorii pe Dunăre cu vaporașul. Parcursul a fost plăcut, cu ghid audio și în limba română. S-au oferit băuturi pentru adulți și pentru copii. Acestea au fost la alegere la dus, limonadă pentru toți la întors.
  • Sunt explicate podurile și clădirile de pe malul Dunării. Ideea este că în intervalul nostru scurt, de pasaj, aceasta mi s-a părut ideea cea mai bună pentru explorat vizual arhitectură și istorie. Loli a explorat noutatea călătoriei cu vaporașul, restul pentru când va mai crește. A fost atentă la poduri, a privit câteva clădiri apoi și-a văzut de-ale jucatului.
  • Pe insula Margareta ai la îndemână locuri de picnic, tur cu biciclete și multe spații de joc.
  • Biletele le-am cumpărat on-line, în plin sezon turistic dacă vrei să cumperi bilet există posibilitatea de a nu găsi loc la cursa dorită, datorită rezervărilor on-line.

Am stat mai bine de o oră pe insulă, apoi am luat vaporul înapoi spre locul unde am parcat mașina. Mare atenție la locurile de parcare. Sunt puține, cu plată și să nu depășești timpul de staționare plătit.

cruise boat Legend

Budapesta

Audioghid în limba română. Nu a durat mult ascultatul :))

vedere de ansamblu – barcă

Bun, am ieșit din oraș, țintit pe autostradă spre Viena. Pentru că Loli a zburdat și alergat non-stop și pe insulă și pe vas, a dormit cu sforăieli până la intrare în Viena.

Viena

De Paști, Viena, nu este pentru iubitorii de cumpărături. Nimic nu e deschis. Este pentru luat la pas, vizitat pe îndelete. Noi am stat la Hotel An der Wien, hotelul la care am stat cu 9 ani în urmă. Nu au camere mari, dar sunt impecabili la curățenie, baie, prosoape, masa de dimineață. Au parcare ce se închide pe timpul nopții. Acum 9 ani, am fost cu iubitul, că acolo era stadiul relației noastre. Acum am revenit cu iubitul soț și iubita copilă.

Loli iubește camerele unde poate face alte chestii decât acasă  – gen cățărat pe paturi, băgat în dulapuri goale. Buda e separată de duș la acest hotel. Și asta a contrariat-o pe mândra mea. Totodată separația a bucurat-o, e sensibilă la mirosuri, nu-ți poți da aere pe nesimțite în casă, că te ușuiește imediat la baie. Și vezi ce scandal dacă ocupi baia și ea are de spălat mâini, pensule de pictat. Acum fiind separate, nu am avut plângeri pe temă.

Seara am mâncat și nani. Ziua a fost lungă.

O zi în Viena

Am fost la Schonbrunn aproape toată ziua. Am cumpărat biletele online, de acasă, pentru zoo și labirint, doar ne-am rotit ochii la esplanadă, grădini și palat. Noi le-am vizitat cu ani în urmă, nu le-am reluat cu Loli, ea oricum a fost încântată de zoo și labirintul cu locul de joacă plin de jocuri interesante. Știi când nu faci planuri înainte de întâlniri cu prieteni? Vă spun că ies tare bine când se întâmplă. În Viena ne-am întâlnit cu prietenii noștri și cu finul nostru. Loli a avut partener de joacă și s-a bucurat de companie mult. La fel și noi.

După Schonbrun am fost la Casa muzicii – Haus der Musik. Fiind Paștile la ei, am luat bilet cu preț redus, de sărbătoare. Are un orar bun, deschis până la 22. De aceea am ținut neapărat să facem acest obiectiv în aceeași zi – pentru a salva timp pentru drumul din ziua următoare.

Recomand chiar pentru 4 ani. Este un centru educațional-muzeu interactiv, cu sunete, jocuri, expoziții de explorat – foarte bine gândite. Pe îndelete turul durează peste 2 ore. După o zi în soare, la noi nu a durat atât, a dirijat mândra orchestra din Viena, am compus o melodie, am stat în sălile interactive și ne-am jucat cu sunete.

Turul nu l-am făcut nici lent, nici alert, ci în ritmul fetei și am fost impresionați. Mândra, deși era obosită și a stat când în brațe, când pe jos, a dansat, a rezistat pe alocuri la explicații. Ascultatul sunetelor la căști, la niște pâlnii care explicau intensitatea sunetului, butonatul infotouch-urilor, sala cu instrumente imense au fost activitățile preferate.

Ne-am luat la revedere de la Viena, după o poză rapidă în fața Palatului și am pornit la drum.

Viena

pingunii – înainte de ora de masă

viena

Loli și finuțul – zici că s-au vorbit la culorile hainelor

Viena

Casa Muzicii -probam baghetele de dirijat

viena

prin expoziții

viena

sala interactiva petru copii

viena

ultima poză în fața Schonbrunn

Călătorului îi sade bine cu drumul! Până data viitoare, aici vedeți inspirație pentru drumuri cu familia.

0

Cipru în noiembrie – 3 zile la căldură înainte de ninsoarea și gerul de acasă 

Cum de am plecat tam-nesam, în Cipru, cu o săptămână în urmă? Bine, nu chiar așa neplanificat, de azi pe mâine, ci după un calcul pentru o deplasare undeva pe la noi. Și pentru că ne-a dat cu virgula, am dat un search la bilete de avion către undeva cu temperaturi peste 17-18 grade. Am ales Cipru, cu aterizare în Paphos, cazare tot acolo, undeva mai pe deal, lângă oraș. Pentru cazare ne-am orientat la un studio, cu camere separate și bucătărie ca să pregătim un fel de mâncare acolo și să salvăm niște bănuți pentru alte distracții, nu doar mâncat prin oraș.

Cum noi nu suntem călători cu burta la soare, ci umblători și curioși să experimenteze lucruri cu copilul din dotare, am închiriat mașină și în fiecare zi am ales câte un traseu. Distanțele parcurse zilnic dus-întors cazare au fost de maxim 1 oră și un pic. Asta ca să nu plictisim mândra și să ne bucurăm de vremea însorită.

Cipru în noiembrie -morning view

Prima zi în Cipru – a fost după un zbor de noapte.

Plecarea din București a fost după ora 22.00 și cu delay, apoi preluat mașina de la firma de închirieri, am ajuns în pat, să ne lungim oasele, pe la un 2 dimineața. Loli s-a culcat imediat după decolare, am trezit-o un pic la aterizare, în mașină nu a sesizat că e alt scaun și nu cel cu labele de urs mor-mor al ei, apoi a tot dormit până dimineața la cazare. Și cum fata mea e ceas, la ora 7 dimineața, am sărit în haine, culmea nu cu ochii cârpiți de somn, destul de fresh. Chiar surprinzător!

Am mâncat undeva lângă Mormintele Regilor, un english breakfast și ne-am pornit spre casa prințeselor, în traducere pentru Loli la site-ul arheologic. Tot i-a plăcut! Ai crede că puii nostri vor doar la locul de joacă, dar acest loc era un mare loc de joacă, cu urcușuri și coborâșuri, cu nisip, cu melci, cu vegetație diferită de cea pe care o știe de acasă, cu trepte, cu locuri în care noroc că erau bare de protecție, ne făceam casă de vară în unele morminte.

Lolitei nu-i venea să creadă că s-a trezit într-o primăvară!

Vederea din balconul nostru

Volanul pe dreapta! Cu mersul pe ”contrasens” te obișnuiești! Cel puțin Iulian s-a acomodat rapid! Great chauffer!

Apoi am luat la pas faleza din Pafos, ne-am dus să vedem mozaicurile din Port. Alt loc numai bun de explorat și văzut de mândră. A avut răbdare la câteva explicații, apoi a povestit ea pe limba ei ce vedea și s-a conversat cu diverși turiști cu care ne intersectam pe drum.

Pe la jumătatea zilei, după un prânz de vacanță (înghețată, covrigei de acasă și niște chestii de patiserie locală) ne-am pornit spre plaja Afrodita, unde poți admira stâncile Afroditei. Minunat peisajul, apa mirifică, plaja cu pietre netede, albe, gri, albastre numai bune de jucat. Loli era în lumea ei, în extaz! Ar fi făcut baie în mare, s-a mulțumit doar umezită la tălpi și să se joace/arunce cu pietre. Adevărul este că eu nu iubesc marea, plaja, numai că marea aceasta, Mediterana, este precum acuarela. Nu are cum să nu te încânte și binedispună.

Spre seară fiecare avea câte o doleanță: eu să văd promenada cu palmieri din Limassol, Loli voia la joacă, Iulian să se odihnească cu briza mării în creștet. Prima oară cu volanul pe dreapta, a fost ciudat, nu i-a luat mult să se obișnuiască, dar știi cum e cu obișnuința. Așa că ne-am mulțumit pe fiecare în parte.

Foarte mulți ruși, ucrainieni, români (din toate categoriile) în Cipru, turiști în mare parte, dar și dintre cei care lucrează acolo. Mulți au crezut că suntem ruși, de la da-ul nostru, așa că ne vorbeau în rusă la început, fie la magazin, fie la restaurant.

Din prima zi – extrag primele motive pentru care să alegi Ciprul ca loc de relaxare, vacanță, toamna spre iarnă:

  • vreme bună, dacă esti iubitor de plajă sau de excursii
  • nu ai diferență de fus orar, sunt pe aceeași oră
  • aglomerație spre deloc pe plaja, obiective de vizitat și autostradă
  • muuultă liniște, nu grabă, claxoane nu există
  • găsești bilete de avion și cazare pentru un buget mai mic

Cipru în noiembrie – ziua doi

Planul zilei a început cu vizita la Camel Park, situat aproape de Larnaca. Am fost primii vizitatori. Ne-am desfășurat în voie, am hrănit cămilele mari și puii. Loli a explorat fiecare locșor de joacă, s-a jucat cu pisicile. Nu știu de unde dragostea pentru pisici, prima pisică pe care a mângâiat-o în viața ei a zgâriat-o și așa s-a supărat atunci, a plâns de s-a auzit dincolo de București. Și eram în Săbăreni, la niște prieteni, în vizită.

După Camel park, ne-am pornit spre moscheea Hala Sultan Tekke. Ideea era să vedem moscheea și flamingii. Numai că păsările roz erau destul de departe și le-am văzut la plecare din mașină. Cât am zăbăvit pe acolo tot scrutând depărtarea și curățându-ne de noroi, deoarece Loli voia musai să străbatem mocirla și să vedem păsările de aproape, ne-am întâlnit cu o bloggeriță/vloggerită ucraineană foarte drăgută și vorbăreață. Pentru că urma să ne îndreptăm spre cunoscuta plajă Mackenzie, aproape de cazarea ei, am luat-o cu noi, în mașină. Traversase lacul și era fericită că a văzut păsările grațioase, totodată plină de noroi pe picioare.

Ne-am conversat, pozat, luat la revedere. Tatyana face lucruri drăguțe și e o tânără foarte apreciată în țara ei, comunitatea ei.

a se vedea cine știe să împacheteze haine pentru vremea din Cipru:)))

Lolita a fost în extaz pe plajă, nisipul plus apa egal raiul jocurilor. Cu greu s-a despărțit de plajă, când s-a făcut vremea să înghită ceva de prânz. A mâncat, ne-am plimbat pe străduțe, admirat atelierele de meșteșugari, cumpărat ronțăieli.

Biserica Sfântul Lazăr era următoarea pe listă, după joaca în nisip și masa de prânz. Când am localizat-o era închisă. A alergat Loli pe acolo, am cumpărat mir, era să plece cu toate vederile de pe un stand, să aibă bunicii ce pune la vitrină. După pauza de prânz a celor de la biserică, s-a deschis, am vizitat biserica și mormintele. Ne-am reîntors pe plajă pentru un ultim joc, nu înainte de a trece pe la fortul din port. Acolo ne-am desfășurat în modul nostru specific, cățărat și verificat fiecare zid, tun.

A fost o zi plină, Loli a tras pe dreapta imediat ce am instalat-o în scaunul de mașină. Pentru că apartamentul nostru avea bucătărie, o singură dată am luat cina în oraș. După 2 ore de mers spre Paphos, mândra mea era fresh, odihnită, cu apetit și chef. Am cinat la Santa Marina Fish & Chips Foarte bun tot, peștele Lolitei bun tare.

Seara, la întoarecere în Pafos, s-a aglomerat autostrada, dar traficul era fluid. La intrarea în oraș, deși am mers și în coloană, nu s-a creat nicio isterie fonică. Claxoanele au tăcut, lumea a așteptat.

Alte motive de vizitat cu copilul Ciprul, după primele zile acolo:

  • Când ești cu copil, ești tare bine văzut. Loli s-a bucurat de multă atenție pe unde am fost – obiective, restaurant, loc de joacă
  • Locurile de joacă sunt bine echipate, sunt mici dar numeroase pe metru pătrat
  • Nu vorbeau copiii aceeași limbă, dar se înțelegeau. Limbajul jocului este la fel oriunde – vorba lui Iulian. Noi părinții schimbam zâmbete și uzualele – cum îl/o cheamă, câți ani are.

Cipru în noiembrie – ultima zi de experimentat locuri și lucruri

Știți vorba cu ultima zi – e ziua cea mai frumoasă, asta ca să revii și altă dată. A fost cel mai cald, am avut experiențe frumoase.

Ne-am început ziua la un loc de joacă foarte frumos, lângă Aphrodita Hills. S-a cățărat mândra, dat cu tiroliana, ar fi vrut și la piscina de acolo, dar nu aveam prosop.

Locul de joacă a fost un fel de așteptare pentru Oleastro Olive Park and Museum, un muzeu și făbricuță de ulei de măsline, unde ne-am simțit tare bine. După ce am vizionat un filmuleț despre istoria uleiului de măsline și despre mica locație, am degustat uleiul proaspăt făcut acolo și servit o pastă de măsline minunată, nesărată, deloc asemănătoare cu ce găsești în magazinele noastre. Am încercat și halloumi. Apoi ne-am plimbat cât a vrut mândra pe acolo. Am hrănit și animalele, ne-am uitat cum curge uleiul și se îmbuteliază.

Muzeul este în aer liber, cu manechine și vechi utilaje care explică tradiții și procedee folosite în trecut pentru fabricarea uleiului.

In drum spre Oleastro am văzut 2 panouri ce semnalizau ferma de măgăruși și Muzeul Carobului. Loli nu era hotărâtă pentru niciunul, așa că am ales Muzeul Carobului și bine am făcut. Până la vizitarea acestui muzeu tot ce știam despre carob nu s-a pupat cu ce am aflat acolo. Păstăile de la ferma de cămile și de la Oleastro, pe care le-am cumpărat ca să hrănim animalele, erau păstai de carob. De aceea erau cămilele nerăbdătoare să le oferim. Au o dulceață aparte. Prin urmare, big surprise, carobul crește în copac, adică păstaia de carob. Pentru că acum ceva vreme boabele de carob erau atât de apreciate și pentru că (foarte interesant) boabele din păstăile de pe același arbore cântaresc fără greșeală la fel, aurul era cântărit în boabe de carob, de aici și karatele ca unitate de măsură.

Micul muzeu are o istorie foarte frumoasă. Este o afacere de familie veche de peste 100 de ani din satul Anogyra, undeva între Limassol și Paphos. Păstrează modul tadițional de fabricarea al pastei și diverselor produse din carob. Nu folosesc zahăr, consumatorul beneficiază doar de ceea ce oferă carobul ca dulceață. Am avut ocazia să o întâlnim pe mama proprietarei de 98 de ani, care la rândul ei a lucrat cu părinții ei la mica făbricuță. Cică carobul e un fel de elixir, are o concentrație de calciu de nu știu câte ori mai mare decât în ce se găsește în mod natural – vegetal sau produs animal și, pentru că zahărul conținut este super benefic, femeile nu suferă de osteoporoză.

Pasta de carob arată ca un caramel, se obține prin măcinarea păstăilor, după măcinare se fierbe mult și în funcție de produsul pe care îl dorești timpul de fierbere diferă. Pasta e foarte bună și interesantă la gust. Am uitat-o în congelator acolo unde am stat. Și acum plâng după ea. Siropul de carob este ca o miere. Era să nu trecem la aeroport cu ea, pentru că avea 106 ml. Au scanat-o de 10 ori, bine nici cu Aeriusul Lolitei nu voiau să ne dea drumul. In fine, până la urmă, am ajuns cu toate acasă, mai puțin cu pasta – elixir osteoporoză. Offff!

Ultimele ore din zi am revizitat Limassolul, am făcut promenada cu palmieri again. Apoi am luat-o spre Pafos.

Înainte de Limassol ne-am oprit la castelul feudal Kollosi. Acolo am făcut picnic, am mâncat portocale și mandarine proaspăt culese din copac – 1 euro punga plină ochi de fructe.

A fost tare plăcută mica vacanță, dimineața dinainte de plecare spre aeroport am făcut bagaje, spălat mașina, umplut rezervorul și ne-am luat la revedere de la dealurile unde am stat.

Dacă nu te-am convins atunci:

  • o schimbare de ritm este binevenită și pentru copiii mai mari, dar nu neapărat, merg și mai mici ca Loli – 4 ani, Cipru, în afară de plajă are locuri multiple de explorat, poți face diverse trasee, poți experimenta muzee mici, locuri cu tradiții.
  • Vremea calda, foarte plăcută, cu variații, nimic de speriat dacă nu plouă tare te inspiră să te bucuri de orice.
  • Călătorești cu bagaj light. Noi am avut 3 rucsaci și căruț. Și am avut haine curate și de adus acasă. Deci cheltuială mai puțină la bagaje as we all know dai puțin pe bilete la low cost, dar te usucă la restul.
  • Cărutul nu l-am folosit, a stat mai mult în portbagaj.Te poți lipsi dacă ai mașină închiriată. Loli a dormit în mașină pe traseele de o oră și un pic.
  • Cu un sistem de purtare pentru bebeluși și toddleri ai nevoie doar de un spate exersat. In rest, doar voie bună.

Spor la joacă și călătorit! Cipru în noiembrie merită văzut!

ps. Am aterizat fix în ziua cu viscoleală! Loli mă întreba din avion – facem om de zăpadă? Brrr, frig ne-a fost la sol!

0

Porto în 2 zile jumătate, cu copil cu tot

Povestea vacanței noastre după 3 zile de Lisabona continuă cu 2 zile pline de Porto. Călătoria Lisabona -Porto cu trenul a durat 3 ore. La dus am luat un fel de personal de-al lor care arată super bine și mergea destul de iute, iar la întoarcere în Lisabona am luat un tren rapid care mâna tare, tare peste 200 km/oră.

Am plecat din Lisabona pe la 11 și un pic și după 14 eram deja în Porto. Ca să ajungem la cazarea noastră am ieșit din gară și am luat metroul din apropierea gării cam vreo 4 stații.

Tipa de la recepție avea harta pregătită pentru noi, a încercuit tot ce ne-ar fi putut interesa ca vizită și loc de mâncat și fancy și mai puțin fancy, dar bun din toate punctele de vedere. Noi am pregătit mai bine Lisabona, pentru Porto nu aveam un traseu așa bine pus la punct. În 15 minute cât ne-a explicat tipa, într-o engleză brici, eram deja cu planul de vizită puși la punct.

Ne-am cazat, refresh-uit un pic după toată trămbăleala tren, metrou, apoi am purces să exploram orașul. Porto nu e mare ca întindere, dacă te țin picioarele îl faci de-a lungul și latul în 20 min, într-o zi, cu vizite fugitive ici colo. Pantele și pavajul îți îngreunează puțin mersul, mai ales dacă ai una bucată copil în căruț. Numai că noi eram deja antrenați după Lisabona și nu am simțit așa tare drumul.

Îmi pare rău că nu i-am reținut numele doamnei de la recepție, ne-a fost de mare ajutor. Pe lângă faptul că ne-a bifat, înainte de a ajunge, puncte de interes, a trecut și prețuri și orare. Foarte tare treaba asta! Cazarea a fost aici.

Prima jumătate de zi

Am pornit la drum, coborât spre Igleja&Torre dos Clérigos. Până la el am bifat Mercado do BOLHÃO de unde am cumpărat salată de fructe pentru Loli. Ea a adormit în cărut imediat ce am ieșit din apartament. Era obosită după tren și pe drum a repetat nu e somn, mami până a adormit.

Pe drum am admirat o iglesia foarte drăguță și veche Capela das Almas. Apoi ne-am lungit gâturile la Cafe Majestic unde cafeaua este 3 euro și e coada maaare. Doar am intrat să vedem interiorul.

Am trecut și pe la Confeitaria do Bolhão 2013 la recomandarea gazdei, mie mi-a surâs nimic. A cumpărat Iulian niște chestii cu susan și alte seminte, tot el le-a mâncat. Când am ajuns aproape de turn Loli a făcut ochi, nu că ar fi fost gata somnul, dar am trecut printr-o zonă unde se lucra la clădirile vechi și cam asta a fost. Nu a putut adormi la loc.

Am urcat în turn cu Loli. Frumos turul și designul întregii construcții. Să ajungi în punctul cel mai înalt vezi biserica din toate unghiurile, iar din turn panorama orasului. Am urcat multe scări – plăcerea Lolitei.

Piața Liberdade

Am marcat diverse locuri doar pe dinafară, remarcat decorațiunile clădirilor, ne-am bucurat de după-amiază caldă, mult mai caldă ca în Lisabona.

Plimbarea, în prima zi (jumătate) prin Porto, s-a terminat cu parcul Cristal Palace Garden unde ne-am jucat, fugărit păunii.

Ziua 2

După ce am făcut ochi, ne-am dus să luăm micul dejun peste drum de apartament, la un mic local pentru cei de acolo, nu neapărat turiști. Nu apucasem să cumpărăm ceva cu o seara înainte, așa că ne-am dus unde am primit recomandare de la dna drăguță de la recepție.

După un mic-dejun copios, mai degrabă prânz am purces la scăzut calorii.

Loli s-a speriat când a văzut farfuria plină. Până la urmă m-a ajutat cu mâncatul.

Plimbarea a fost înspre Muzeul Marionetelor. Un muzeu mic perfect pentru copii, cu loc de joacă și mânuit marionete.

Apoi am trecut pe lângă mai frumoasă stație de gară Sao Bento.

Aici am admirat pereții și arhitectura, am făcut poze, după care am urcat spre Centrul de fotografie, o clădire cu multă istorie, fost tribunal și închisoare. Încă păstrează gratiile, se pot observa spațiile destinate prizonierilor. Turul este interesant, gratis pe deasupra. Am trecut prin toate sălile cu expoziții temporare și am terminat cu expoziția de aparate de fotografiat (vechi, foarte vechi, de spionaj, noi și de jucărie). Loli ar fi plecat cu toate din vitrină acasă. Ata, ata veau

După ce am promis că vom căuta un aparat foto de jucărie frumos, am coborât apoi spre una dintre cele mai vechi librării/biblioteci din lume Livraria Lello.

Acolo, Loli obosită deja, plus vremea prânzului, voia toate cărțile de la secțiunea pentru copii. Am plecat cu plâns și am căutat locul despre care gazda ne-a povestit că mâncarea este bună și cu prețuri ok. Așa a fost. A mâncat Loli cu plăcere supa lor cu cartof și varză kale (caldo verde) și dintr-o altă supă cu multă carne, pui și porc. Am luat și cartofi aromați, cod pane și o tigaie cu carne care ți se topea în gură. Am savurat tot, fără grabă, Loli a mâncat și ea fără niciun naz, mult și bine. Probabil ne-a fost foame foarte rău. Am băut ceva frizant de era să plec pe 3 cărări. Credeam că mândra mea va dormi buștean după, nu s-a întâmplat imediat, a vrut la popii la joată (la copii, la joacă). Am găsit un parc și acolo s-a zgăibărat peste tot.

Când s-a plictisit de joacă am luat drumul portului și mers de-a lungul apei, în muzica și veselie, erau pline terasele, cântăreți stradali. La câteva minute după ce am traversat podul pe Rio Douro a cerut nani și am făcut aranjamentul în căruț pentru asta. Între timp am căutat turul pivnitelor și spre acolo ne-am îndreptat. Noi am fost la pivnița Calem. Am vizitat muzeul și am așteptat vreo 40 min să înceapă turul istoriei vinului și degustarea. Loli a dormit bustean până la partea cu de gustarea. Vreo 2 ore. Când s-a terminat degustarea ne-am pornit apoi iar spre popii a pac (copii în parc). Cum ardea atunci să mergem la joacă, supărată că ea a băut suc și nu din paharul de vin am căutat pe gps un loc și am găsit unul la deal, de am asudat urcând în pantă. S-a jucat Loli, explorat toate toboganele, conversat cu popii portughezi. A fost mulțumită de locul de joacă și view-ul de acolo. Leșinați de picioare și cu o mică criză de oboseală am luat metroul spre apartament. Am făcut mâncare în chicineta apartamentului, apoi am căzut precum muștele de oboseală.

Asteptând să înceapă turul pivniței. Loli a dormit foarte bine la răcore în muzeu și pe tot parcursul turului

https://www.facebook.com/keelydenhammusic/

Ziua 3

Ziua de explorat la World of Discoveries – un muzeu de istorie foarte frumos, interactiv, ne-a plăcut mult. Traseul de vizitare include vizita cu barca, în interior, cu un tur foarte interesant și educativ. De la atâta istorie Loli a cerut de mâncare și am probat în restaurantul din incintă renumita francesinha. E ceva de mâncare hmmm, depinde de gust. Mi-a plăcut, nu m-a dat gata!

Catedrala Porto nu a rămas nevizitată, am admirat tramvaiul vechi, povestit și recapitulat cu Loli ce am vizitat, am mâncat înghețată pe drum. Plimbare lentă spre cazare, prin centrul vechi, cât a dormit Loli noi am oprit la o terasă să savuram nimicuri calorice (dietă de vacanță, știu) – crochete de vită și Pepsi. Daaa, aveau sticle din acelea de când eram mici și gustul fix de atunci.

Spre seară am cumpărat vin (caut locul și pun link) dintr-un magazin dedicat cu prețuri foarte bune (ni le-au impachetat pentru avion cu pungi din acelea speciale cu bule – foarte drăgut gestul, fără taxă) și ne-am întors la apartament. Ziua ce urma, era ziua lungă de reîntors în Lisabona cu trenul, apoi avion, spre București.

Zborul a fost destul de greu, Loli a dormit greu, avionul plin de semeni de vârstă 3+ și bebeluși. Toți s-au foit, adormit la fel de greu ca mândra mea. Când am ajuns acasă și îi puneam pijamaua pe semiîntuneric a deschis ochii și a spus: atasă a mine (acasă la mine), a zâmbit larg, ne-am pupat cu toții, apoi s-a târât spre perna cu Mickey și a adormit la loc.

Se pare că a fost o vacanță pe gustul ei, s-a bucurat că am revenit.

3

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot!

Lisabona 3 zile și cu copil egal călătorie de vis. Iată de ce:

Nu știu cum a fost începutul de an la voi, la noi a fost greu tare pe toate planurile, abia așteptam primăvara să se liniștească toate lucrurile, să ne putem organiza să evadăm undeva. Undeva aproape sau departe, nu conta (doar să ne ajungă bugetul), unde să ne umplem mintea cu pozitiv și bine și să ne reîntoarcem pregătiți, să funcționăm un pic mai cu spor ca până înainte de plecare.

Am făcut calcule, căutat oferte și am rezervat 7 zile portogaleze, 4 pentru Lisabona și 3 pentru Porto (să ne bucurăm acolo de niște licori dătătoare de stare de bine). Practic cu tot cu drumul dus – întors au fost 3 Lisabona și 2 Porto.

Înainte de a fi părinți vacanțele noastre au fost active și fără prea mult stat cu burta în sus, mai mult plimbări, vizite, chestii de făcut și încercat. Cu Loli am fost la mare și ne-am lecuit. Nu e genul static nici ea. După vacanța de anul trecut, am înțeles că așa cum ne place nouă relaxarea asta cu multă activitate, așa îi place și ei.

Vacanța, în sine, este o plăcere și Loli lasă acasă sau uită de tot nazurile și ifosele, de fiecare dată. La drum întâmpină greutăți. Îi place cu avionul, numai că drumul ce depășește o oră este greu de înghițit și tot ce am pregătit ca activități o ține fix 3 minute. Desenează, lipește, face puzzle cu viteza luminii și gattta!

Călătoria cu avionul cu tot cu delay-ul de îmbarcare a durat 4 ore și 30 minute. Zborul a fost după-amiaza și nu a dormit nici acasă, nici pe avion. Nici nu consum cuvinte pentru câte a făcut în avion și cum a decurs zborul. E în genul acum râd și mă amuz, atunci am râs și m-am amuzat doar pe bucăți.

studiu în aeroport

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – in aeroport a studiat tot

in avion a probat scaunul, hubloul in fel și chip

copil adormit

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – somn imediat după aterizare

De la aeroport am ajuns cu metroul la cazarea noastră, un apartament în zona de centru a Lisabonei, într-o clădire veche, dar cochetă și la care ajungeai după ce leșinai de la cele 3 șiruri de trepte, în pantă. După 4 ore de zbor, plus diferența de fus orar 2 ore mai devreme, cu 2 trolere, 2 rucsaci, căruț și mândra mega obosită, am bolborosit fiecare treaptă.

Tips:

  • merită să închiriezi studio sau apartament din timp pentru că Portugalia o fi ieftină (dar nu exagerat, doar la mâncare și țoale), nu este ieftină la transport și cazare. Bilete de tren pentru Porto, de asemenea, tot din timp, că altfel te usucă la portofel.
  • traseul să îl cunoști dinainte pe zile, dacă ai copil mic care folosește cărut, Lisabona nu e chiar cea mai potrivită pentru explorat. Mai bine când e mai mare sau doar în sistem de purtare, dacă te țin șalele.

Muzeele, punctele turistice și metroul sunt dotate cu rampă și lift. Loli a folosit căruțul pentru relaxare, a dormit în căruț, ne-am descurcat chiar și pe treptele până la apartament, însă e mai mare și nu e deranjată de mersul off-road like datorat pavajului. Da, foarte puțin asfalt lin în Lisabona.

Acolo unde nu se putea cu ea în cărut a mers pe jos. De asta spun – ar fi bine de știut, pe zile, ce vrei să faci, ca să te organizezi cu transportul copilului. Unele plimbări nu necesită căruț.

  • mănânci cu localnicii, nu neapărat în locurile recomandate turiștilor. Costă mai puțin și mănânci bine. Supermercado-ul din cartier era slab aprovizionat. Chiar și în mall stau slab la capitolul magazin alimentar. Aș fi plătit pentru un Mega mic cu de toate.

Bun, am ajuns, ne-am cazat cu nițel peripeții că nu am înțeles cum vine treaba cu cheia. Totul e digital, cu cod.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – prima zi 

Am început cu Parc Eduardo VII, ne-am plimbat pe alei, am dat de un loc de joacă de unde Loli nu voia să plece nici după o oră.

Apoi coborât pe Avenida da Liberdade – Champs Elysee-ul Lisabonei cu mult pavaj frumos ca design, cu statui, magazine de firma până la Arcul de Triumf sau Rua Augusta Arch, apoi până la malul râului Tejo, unde am făcut poze, admirat imensul pod care traversează râul, am cotit spre Time Out  Market– unde e raiul cu mâncare.

u

Loli după joacă plus aerul tare (vremea mai răcoroasă ca în București) a adormit imediat după popasul la Starbuks, de unde am luat cafele și ceai. Cu Loli în căruț ne-am plimbat în voie, am admirat ceramica și magazinele cu mâncare, suveniruri din plută și alte nimicuri ochioase din cartierul Baixa Chiado. Ne-am oprit să dezgustăm buletele cu cod. Fff bune, țin de foame.

Când s-a trezit mândra am luat masa în bazarul cu mâncare Time out. Îi tot dădeam târcoale cât ea își făcea somnul. Am luat supă de cârnați, supă de pește, orez cu fructe de mare și pâine prăjită cu sardine. Yammy!

Șiii cu burta plină ne-am pornit la urcuș spre castel Castelo de São Jorge. Greu la început, drumul este în pantă însă plin de buticuri care îti iau ochii, așa mai respiram un pic. Chiar și așa a fost o plimbare, în plan mega inclinat, plăcută și relaxantă. Familiile cu copii au prioritate la obiectivele turistice. Am intrat rapid fără a sta la coada, există casă prioritară pentru familie cu copil în căruț sau în brațe.

Mândra mea dormită bine, cu legănat natural, a escaladat tot prin cetate, a fugărit păunii, nimic nu i-a scăpat. Căruțul nu ne-ar fi folosit aici, dacă începeam sejurul cu acest obiectiv. Fiind patul Lolitei în vacanță, pentru somnul de prânz, nu am plecat nicio zi fără el, în plimbare. Dacă nu stă copilul, duce rucsacul, apa, fructele și multe alte nimicuri care te-ar încurca la mână.

După castel ne-am plimbat prin Alfama – cartier medieval, gen labirint, urcuș, coborâș, tare simpatic și pitoresc. Ne-am pozat, rotit ochii, văzut obiective turistice pe dinafară.

Am luat masa în oraș, la Verde Minho, unde am mâncat pește cod și dorada. Foarte mari porțiile, cu garnitură și tot tacâmul. Prima zi în Lisabona cu oboseala acumulată de la zbor, aer nou etc, mâncat chestii noi, mațele mele au făcut război și chiar mă gândeam că o să îmi dau rând cu fiică-mea la olița portabilă. Nu aveam la mine nimic de închegat intestinele, așa că la cină am cerut ceva tărie. Știți voi, leac de la bunica. Și cum nu cunoșteam nicio sticlă dintre cele de pe tejghea și îmi tot arăta portughezul vorbitor doar de limba lui, am ales un fel de țuică de casă. Mamăăă, ce bine mi-au făcut cele 2 păhărele. Gata cufureala instant, fără minciună, în plus nici nu am simțit cum am urcat cărutul pe treptele buclucașe până acasă, la cazare.

Când am rezervat cele 4 zile în Lisabona, Accuweather arăta o vreme de vis, înainte de plecare prognoza era de frig și ploaie. Great, mi-am zis! Vreme nașpa, ce vacanță vom avea?! A fost un pic mai frig decât în Bucuresti, cu ploaie în zilele de vizitat mai mult în interior, a fost chiar plăcut per total. Nu am înjurat chiar așa tare Accuweather-ul, in the end. Ba chiar în ultimele zile duceam dorul celor 14 -15 grade, cu cer noros, pentru că ne-a ars soarele ca și cum am muncit pe tractor în câmp deschis.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot- ziua 2

A doua zi a început așa: am chemat un Uber, ce nu a ajuns la noi, deoarece acolo unde eram noi cocoțati, nu a știut să ajungă. Ne-am pornit spre autobuz, dar până la urmă cu un nene bătrân, cu taxi, am ajuns în punctul cel mai îndepărtat față de centru. La Torre de Belém, ta-da! Turnul de apărare Belém a fost mare încântare pentru Loli, voia să se aventureze peste tot. Am luat la rând obiectivele din zonă – monumentul dedicat exploratorilor. Alt loc numai bun de escaladat.

 

La Mosteiro dos Jerónimos am sărit coada kilometrică. Cu Loli în cărut și 2 ani în loc de 3 (așa li s-a părut lor, eu nu am tăgăduit) am cumpărat rapid bilet și vizitat locul. Impresionante balustrade, arcade și biserica. Este o mânăstire veche, măreață ca stil, acolo sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis Camoes, Henry Navigatorul și Dom Sebastiano.

Imediat în vecinătate este renumita Pastéis de Belém. Eu cu Loli am mers la un loc de joacă din apropiere, Iulian a stat la coada plină de pofticioși. Sincer nu m-au dat pe spate. Gustul pentru mine – foietaj cu budincă de vanilie. Mă gândeam că voi apela iar la țuica portughezului, pentru că eu la chestiile astea cu aluat și budincă nu reacționez bine. Am scăpat, se pare.

După ce am mâncat de prânz ne-am pornit spre Muzeul Caleștilor (Museu Nacional dos Coches). Inițial nu prea voiam să intrăm, Loli dădea semne de oboseală, însă a meritat. A alergat mândra peste tot, butonat info touch-urile. Ar fi escalat pe acolo, să vadă cum e călătoria cu caleașca, cu greu s-a lăsat convinsă că nu se poate. Un pic de scandal, s-a mulțumit să alerge. Sunt tare frumoase caleștile, te duc în trecut și e un sentiment plăcut, de poveste.

După agitația de la trăsuri, Loli s-a așezat la nani. Prin urmare, am văzut pe dinafară Muzeul Electricitatii – Museu da Electricidade. Ar fi fost drăguț.

Am mers pe lângă malul râului Tagus, ne-a bătut briza apei, plus soare când în nori când nu, de ne-am făcut raci la figură. Loli a dormit 2 ore sub coviltir și cu pălăria pe ochi, era mega fresh după. Pe mine mă usturau sprâncele, abia seara am văzut că aveam bronz pe formatul ochelarilor de soare. După plimbarea cu briza în freză am luat trenul și metroul până acasă.

Apartamentul unde am stat este situat lângă o piață mare cu loc de stat fie la terasă, fie doar să reflectezi la lucruri, fie la un spectacol. Asociația imigranților din Republica Moldova a organizat un târg cu tradiții de Paști. Am încondeiat un ou cu Loli (mâzgâlito-pictat, mai bine zis).

După momentul nostru artistic cu oul încondeiat, ne-a alergat Loli pe acolo, am mâncat ceva și am ascultat muzica faină. A fost un concert de muzică cu instrumente interesante gen oale cu mărgele.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – ziua 3

Ultima zi, ziua 3 a fost ploioasă. Soțul meu a studiat în țară vremea de pe coclauri și pentru zilele ploioase a trecut în planul de călătorie vizita la Oceanarium  și Ciencia Viva. Dimineață, da, a plouat cu găleata, ziua doar nori cu vânt mult.

Foarte drăguț Oceanariumul, dimineața a fost aglomerat dar respirabil. Am citit asta undeva și am făcut întocmai. Ne-am grăbit să fim acolo fix după deschidere. Sunt automate de bilete dacă vrei sa scapi de coada de la ghișeul cu bilete. Traseul este foarte bine gândit, cu cărutul nu am avut probleme, aveau lifturi și rampe. Super drăguți cei din staff, dacă nu luam liftul ne trimiteau în directia lor. Când am terminat de vizitat era plin ochi. La cafeteria de acolo Loli a mâncat supă de legume și chiftele din pastele lui Iulian. Mama(eu) a lăcrimat de mulțumire că a mâncat bine copilul.

Casa Științei este pentru copii mici și pentru copiii mari peste 18 ani, 35+ ( noi:))). Este un loc al experimentelor și curiozității. Ne-a plăcut mult.

Mulțumită de vizita la Oceanarium și de tot ce a experimentat la Casa Științei fata mea a adormit imediat cum am ieșit la plimbare pe malul râului. La întoarcere, piața de la noi iar plină. Altă manifestare culturală, altă muzică. De data asta am mâncat în apartament, a gătit Iulian paste și ce cumpărasem de pe acolo. Cât a pregătit el cina eu am organizat bagajul pentru călătoria de a doua zi la Porto. Las povestea pentru săptămâna viitoare.

Aaaa, am mâncat în ultima zi în Lisabona o înghețată mega bună. Loli a fost în extaz, ne-am bătut pe fiecare lingură de înghețată. Gelado Santini a fost locul de unde am plecat mulțumiți și bine înbuibați de un mix de gusturi yammmy.