0

Cipru în noiembrie – 3 zile la căldură înainte de ninsoarea și gerul de acasă 

Cum de am plecat tam-nesam, în Cipru, cu o săptămână în urmă? Bine, nu chiar așa neplanificat, de azi pe mâine, ci după un calcul pentru o deplasare undeva pe la noi. Și pentru că ne-a dat cu virgula, am dat un search la bilete de avion către undeva cu temperaturi peste 17-18 grade. Am ales Cipru, cu aterizare în Paphos, cazare tot acolo, undeva mai pe deal, lângă oraș. Pentru cazare ne-am orientat la un studio, cu camere separate și bucătărie ca să pregătim un fel de mâncare acolo și să salvăm niște bănuți pentru alte distracții, nu doar mâncat prin oraș.

Cum noi nu suntem călători cu burta la soare, ci umblători și curioși să experimenteze lucruri cu copilul din dotare, am închiriat mașină și în fiecare zi am ales câte un traseu. Distanțele parcurse zilnic dus-întors cazare au fost de maxim 1 oră și un pic. Asta ca să nu plictisim mândra și să ne bucurăm de vremea însorită.

Cipru în noiembrie -morning view

Prima zi în Cipru – a fost după un zbor de noapte.

Plecarea din București a fost după ora 22.00 și cu delay, apoi preluat mașina de la firma de închirieri, am ajuns în pat, să ne lungim oasele, pe la un 2 dimineața. Loli s-a culcat imediat după decolare, am trezit-o un pic la aterizare, în mașină nu a sesizat că e alt scaun și nu cel cu labele de urs mor-mor al ei, apoi a tot dormit până dimineața la cazare. Și cum fata mea e ceas, la ora 7 dimineața, am sărit în haine, culmea nu cu ochii cârpiți de somn, destul de fresh. Chiar surprinzător!

Am mâncat undeva lângă Mormintele Regilor, un english breakfast și ne-am pornit spre casa prințeselor, în traducere pentru Loli la site-ul arheologic. Tot i-a plăcut! Ai crede că puii nostri vor doar la locul de joacă, dar acest loc era un mare loc de joacă, cu urcușuri și coborâșuri, cu nisip, cu melci, cu vegetație diferită de cea pe care o știe de acasă, cu trepte, cu locuri în care noroc că erau bare de protecție, ne făceam casă de vară în unele morminte.

Lolitei nu-i venea să creadă că s-a trezit într-o primăvară!

Vederea din balconul nostru

Volanul pe dreapta! Cu mersul pe ”contrasens” te obișnuiești! Cel puțin Iulian s-a acomodat rapid! Great chauffer!

Apoi am luat la pas faleza din Pafos, ne-am dus să vedem mozaicurile din Port. Alt loc numai bun de explorat și văzut de mândră. A avut răbdare la câteva explicații, apoi a povestit ea pe limba ei ce vedea și s-a conversat cu diverși turiști cu care ne intersectam pe drum.

Pe la jumătatea zilei, după un prânz de vacanță (înghețată, covrigei de acasă și niște chestii de patiserie locală) ne-am pornit spre plaja Afrodita, unde poți admira stâncile Afroditei. Minunat peisajul, apa mirifică, plaja cu pietre netede, albe, gri, albastre numai bune de jucat. Loli era în lumea ei, în extaz! Ar fi făcut baie în mare, s-a mulțumit doar umezită la tălpi și să se joace/arunce cu pietre. Adevărul este că eu nu iubesc marea, plaja, numai că marea aceasta, Mediterana, este precum acuarela. Nu are cum să nu te încânte și binedispună.

Spre seară fiecare avea câte o doleanță: eu să văd promenada cu palmieri din Limassol, Loli voia la joacă, Iulian să se odihnească cu briza mării în creștet. Prima oară cu volanul pe dreapta, a fost ciudat, nu i-a luat mult să se obișnuiască, dar știi cum e cu obișnuința. Așa că ne-am mulțumit pe fiecare în parte.

Foarte mulți ruși, ucrainieni, români (din toate categoriile) în Cipru, turiști în mare parte, dar și dintre cei care lucrează acolo. Mulți au crezut că suntem ruși, de la da-ul nostru, așa că ne vorbeau în rusă la început, fie la magazin, fie la restaurant.

Din prima zi – extrag primele motive pentru care să alegi Ciprul ca loc de relaxare, vacanță, toamna spre iarnă:

  • vreme bună, dacă esti iubitor de plajă sau de excursii
  • nu ai diferență de fus orar, sunt pe aceeași oră
  • aglomerație spre deloc pe plaja, obiective de vizitat și autostradă
  • muuultă liniște, nu grabă, claxoane nu există
  • găsești bilete de avion și cazare pentru un buget mai mic

Cipru în noiembrie – ziua doi

Planul zilei a început cu vizita la Camel Park, situat aproape de Larnaca. Am fost primii vizitatori. Ne-am desfășurat în voie, am hrănit cămilele mari și puii. Loli a explorat fiecare locșor de joacă, s-a jucat cu pisicile. Nu știu de unde dragostea pentru pisici, prima pisică pe care a mângâiat-o în viața ei a zgâriat-o și așa s-a supărat atunci, a plâns de s-a auzit dincolo de București. Și eram în Săbăreni, la niște prieteni, în vizită.

După Camel park, ne-am pornit spre moscheea Hala Sultan Tekke. Ideea era să vedem moscheea și flamingii. Numai că păsările roz erau destul de departe și le-am văzut la plecare din mașină. Cât am zăbăvit pe acolo tot scrutând depărtarea și curățându-ne de noroi, deoarece Loli voia musai să străbatem mocirla și să vedem păsările de aproape, ne-am întâlnit cu o bloggeriță/vloggerită ucraineană foarte drăgută și vorbăreață. Pentru că urma să ne îndreptăm spre cunoscuta plajă Mackenzie, aproape de cazarea ei, am luat-o cu noi, în mașină. Traversase lacul și era fericită că a văzut păsările grațioase, totodată plină de noroi pe picioare.

Ne-am conversat, pozat, luat la revedere. Tatyana face lucruri drăguțe și e o tânără foarte apreciată în țara ei, comunitatea ei.

a se vedea cine știe să împacheteze haine pentru vremea din Cipru:)))

Lolita a fost în extaz pe plajă, nisipul plus apa egal raiul jocurilor. Cu greu s-a despărțit de plajă, când s-a făcut vremea să înghită ceva de prânz. A mâncat, ne-am plimbat pe străduțe, admirat atelierele de meșteșugari, cumpărat ronțăieli.

Biserica Sfântul Lazăr era următoarea pe listă, după joaca în nisip și masa de prânz. Când am localizat-o era închisă. A alergat Loli pe acolo, am cumpărat mir, era să plece cu toate vederile de pe un stand, să aibă bunicii ce pune la vitrină. După pauza de prânz a celor de la biserică, s-a deschis, am vizitat biserica și mormintele. Ne-am reîntors pe plajă pentru un ultim joc, nu înainte de a trece pe la fortul din port. Acolo ne-am desfășurat în modul nostru specific, cățărat și verificat fiecare zid, tun.

A fost o zi plină, Loli a tras pe dreapta imediat ce am instalat-o în scaunul de mașină. Pentru că apartamentul nostru avea bucătărie, o singură dată am luat cina în oraș. După 2 ore de mers spre Paphos, mândra mea era fresh, odihnită, cu apetit și chef. Am cinat la Santa Marina Fish & Chips Foarte bun tot, peștele Lolitei bun tare.

Seara, la întoarecere în Pafos, s-a aglomerat autostrada, dar traficul era fluid. La intrarea în oraș, deși am mers și în coloană, nu s-a creat nicio isterie fonică. Claxoanele au tăcut, lumea a așteptat.

Alte motive de vizitat cu copilul Ciprul, după primele zile acolo:

  • Când ești cu copil, ești tare bine văzut. Loli s-a bucurat de multă atenție pe unde am fost – obiective, restaurant, loc de joacă
  • Locurile de joacă sunt bine echipate, sunt mici dar numeroase pe metru pătrat
  • Nu vorbeau copiii aceeași limbă, dar se înțelegeau. Limbajul jocului este la fel oriunde – vorba lui Iulian. Noi părinții schimbam zâmbete și uzualele – cum îl/o cheamă, câți ani are.

Cipru în noiembrie – ultima zi de experimentat locuri și lucruri

Știți vorba cu ultima zi – e ziua cea mai frumoasă, asta ca să revii și altă dată. A fost cel mai cald, am avut experiențe frumoase.

Ne-am început ziua la un loc de joacă foarte frumos, lângă Aphrodita Hills. S-a cățărat mândra, dat cu tiroliana, ar fi vrut și la piscina de acolo, dar nu aveam prosop.

Locul de joacă a fost un fel de așteptare pentru Oleastro Olive Park and Museum, un muzeu și făbricuță de ulei de măsline, unde ne-am simțit tare bine. După ce am vizionat un filmuleț despre istoria uleiului de măsline și despre mica locație, am degustat uleiul proaspăt făcut acolo și servit o pastă de măsline minunată, nesărată, deloc asemănătoare cu ce găsești în magazinele noastre. Am încercat și halloumi. Apoi ne-am plimbat cât a vrut mândra pe acolo. Am hrănit și animalele, ne-am uitat cum curge uleiul și se îmbuteliază.

Muzeul este în aer liber, cu manechine și vechi utilaje care explică tradiții și procedee folosite în trecut pentru fabricarea uleiului.

In drum spre Oleastro am văzut 2 panouri ce semnalizau ferma de măgăruși și Muzeul Carobului. Loli nu era hotărâtă pentru niciunul, așa că am ales Muzeul Carobului și bine am făcut. Până la vizitarea acestui muzeu tot ce știam despre carob nu s-a pupat cu ce am aflat acolo. Păstăile de la ferma de cămile și de la Oleastro, pe care le-am cumpărat ca să hrănim animalele, erau păstai de carob. De aceea erau cămilele nerăbdătoare să le oferim. Au o dulceață aparte. Prin urmare, big surprise, carobul crește în copac, adică păstaia de carob. Pentru că acum ceva vreme boabele de carob erau atât de apreciate și pentru că (foarte interesant) boabele din păstăile de pe același arbore cântaresc fără greșeală la fel, aurul era cântărit în boabe de carob, de aici și karatele ca unitate de măsură.

Micul muzeu are o istorie foarte frumoasă. Este o afacere de familie veche de peste 100 de ani din satul Anogyra, undeva între Limassol și Paphos. Păstrează modul tadițional de fabricarea al pastei și diverselor produse din carob. Nu folosesc zahăr, consumatorul beneficiază doar de ceea ce oferă carobul ca dulceață. Am avut ocazia să o întâlnim pe mama proprietarei de 98 de ani, care la rândul ei a lucrat cu părinții ei la mica făbricuță. Cică carobul e un fel de elixir, are o concentrație de calciu de nu știu câte ori mai mare decât în ce se găsește în mod natural – vegetal sau produs animal și, pentru că zahărul conținut este super benefic, femeile nu suferă de osteoporoză.

Pasta de carob arată ca un caramel, se obține prin măcinarea păstăilor, după măcinare se fierbe mult și în funcție de produsul pe care îl dorești timpul de fierbere diferă. Pasta e foarte bună și interesantă la gust. Am uitat-o în congelator acolo unde am stat. Și acum plâng după ea. Siropul de carob este ca o miere. Era să nu trecem la aeroport cu ea, pentru că avea 106 ml. Au scanat-o de 10 ori, bine nici cu Aeriusul Lolitei nu voiau să ne dea drumul. In fine, până la urmă, am ajuns cu toate acasă, mai puțin cu pasta – elixir osteoporoză. Offff!

Ultimele ore din zi am revizitat Limassolul, am făcut promenada cu palmieri again. Apoi am luat-o spre Pafos.

Înainte de Limassol ne-am oprit la castelul feudal Kollosi. Acolo am făcut picnic, am mâncat portocale și mandarine proaspăt culese din copac – 1 euro punga plină ochi de fructe.

A fost tare plăcută mica vacanță, dimineața dinainte de plecare spre aeroport am făcut bagaje, spălat mașina, umplut rezervorul și ne-am luat la revedere de la dealurile unde am stat.

Dacă nu te-am convins atunci:

  • o schimbare de ritm este binevenită și pentru copiii mai mari, dar nu neapărat, merg și mai mici ca Loli – 4 ani, Cipru, în afară de plajă are locuri multiple de explorat, poți face diverse trasee, poți experimenta muzee mici, locuri cu tradiții.
  • Vremea calda, foarte plăcută, cu variații, nimic de speriat dacă nu plouă tare te inspiră să te bucuri de orice.
  • Călătorești cu bagaj light. Noi am avut 3 rucsaci și căruț. Și am avut haine curate și de adus acasă. Deci cheltuială mai puțină la bagaje as we all know dai puțin pe bilete la low cost, dar te usucă la restul.
  • Cărutul nu l-am folosit, a stat mai mult în portbagaj.Te poți lipsi dacă ai mașină închiriată. Loli a dormit în mașină pe traseele de o oră și un pic.
  • Cu un sistem de purtare pentru bebeluși și toddleri ai nevoie doar de un spate exersat. In rest, doar voie bună.

Spor la joacă și călătorit! Cipru în noiembrie merită văzut!

ps. Am aterizat fix în ziua cu viscoleală! Loli mă întreba din avion – facem om de zăpadă? Brrr, frig ne-a fost la sol!

0

Porto în 2 zile jumătate, cu copil cu tot

Povestea vacanței noastre după 3 zile de Lisabona continuă cu 2 zile pline de Porto. Călătoria Lisabona -Porto cu trenul a durat 3 ore. La dus am luat un fel de personal de-al lor care arată super bine și mergea destul de iute, iar la întoarcere în Lisabona am luat un tren rapid care mâna tare, tare peste 200 km/oră.

Am plecat din Lisabona pe la 11 și un pic și după 14 eram deja în Porto. Ca să ajungem la cazarea noastră am ieșit din gară și am luat metroul din apropierea gării cam vreo 4 stații.

Tipa de la recepție avea harta pregătită pentru noi, a încercuit tot ce ne-ar fi putut interesa ca vizită și loc de mâncat și fancy și mai puțin fancy, dar bun din toate punctele de vedere. Noi am pregătit mai bine Lisabona, pentru Porto nu aveam un traseu așa bine pus la punct. În 15 minute cât ne-a explicat tipa, într-o engleză brici, eram deja cu planul de vizită puși la punct.

Ne-am cazat, refresh-uit un pic după toată trămbăleala tren, metrou, apoi am purces să exploram orașul. Porto nu e mare ca întindere, dacă te țin picioarele îl faci de-a lungul și latul în 20 min, într-o zi, cu vizite fugitive ici colo. Pantele și pavajul îți îngreunează puțin mersul, mai ales dacă ai una bucată copil în căruț. Numai că noi eram deja antrenați după Lisabona și nu am simțit așa tare drumul.

Îmi pare rău că nu i-am reținut numele doamnei de la recepție, ne-a fost de mare ajutor. Pe lângă faptul că ne-a bifat, înainte de a ajunge, puncte de interes, a trecut și prețuri și orare. Foarte tare treaba asta! Cazarea a fost aici.

Prima jumătate de zi

Am pornit la drum, coborât spre Igleja&Torre dos Clérigos. Până la el am bifat Mercado do BOLHÃO de unde am cumpărat salată de fructe pentru Loli. Ea a adormit în cărut imediat ce am ieșit din apartament. Era obosită după tren și pe drum a repetat nu e somn, mami până a adormit.

Pe drum am admirat o iglesia foarte drăguță și veche Capela das Almas. Apoi ne-am lungit gâturile la Cafe Majestic unde cafeaua este 3 euro și e coada maaare. Doar am intrat să vedem interiorul.

Am trecut și pe la Confeitaria do Bolhão 2013 la recomandarea gazdei, mie mi-a surâs nimic. A cumpărat Iulian niște chestii cu susan și alte seminte, tot el le-a mâncat. Când am ajuns aproape de turn Loli a făcut ochi, nu că ar fi fost gata somnul, dar am trecut printr-o zonă unde se lucra la clădirile vechi și cam asta a fost. Nu a putut adormi la loc.

Am urcat în turn cu Loli. Frumos turul și designul întregii construcții. Să ajungi în punctul cel mai înalt vezi biserica din toate unghiurile, iar din turn panorama orasului. Am urcat multe scări – plăcerea Lolitei.

Piața Liberdade

Am marcat diverse locuri doar pe dinafară, remarcat decorațiunile clădirilor, ne-am bucurat de după-amiază caldă, mult mai caldă ca în Lisabona.

Plimbarea, în prima zi (jumătate) prin Porto, s-a terminat cu parcul Cristal Palace Garden unde ne-am jucat, fugărit păunii.

Ziua 2

După ce am făcut ochi, ne-am dus să luăm micul dejun peste drum de apartament, la un mic local pentru cei de acolo, nu neapărat turiști. Nu apucasem să cumpărăm ceva cu o seara înainte, așa că ne-am dus unde am primit recomandare de la dna drăguță de la recepție.

După un mic-dejun copios, mai degrabă prânz am purces la scăzut calorii.

Loli s-a speriat când a văzut farfuria plină. Până la urmă m-a ajutat cu mâncatul.

Plimbarea a fost înspre Muzeul Marionetelor. Un muzeu mic perfect pentru copii, cu loc de joacă și mânuit marionete.

Apoi am trecut pe lângă mai frumoasă stație de gară Sao Bento.

Aici am admirat pereții și arhitectura, am făcut poze, după care am urcat spre Centrul de fotografie, o clădire cu multă istorie, fost tribunal și închisoare. Încă păstrează gratiile, se pot observa spațiile destinate prizonierilor. Turul este interesant, gratis pe deasupra. Am trecut prin toate sălile cu expoziții temporare și am terminat cu expoziția de aparate de fotografiat (vechi, foarte vechi, de spionaj, noi și de jucărie). Loli ar fi plecat cu toate din vitrină acasă. Ata, ata veau

După ce am promis că vom căuta un aparat foto de jucărie frumos, am coborât apoi spre una dintre cele mai vechi librării/biblioteci din lume Livraria Lello.

Acolo, Loli obosită deja, plus vremea prânzului, voia toate cărțile de la secțiunea pentru copii. Am plecat cu plâns și am căutat locul despre care gazda ne-a povestit că mâncarea este bună și cu prețuri ok. Așa a fost. A mâncat Loli cu plăcere supa lor cu cartof și varză kale (caldo verde) și dintr-o altă supă cu multă carne, pui și porc. Am luat și cartofi aromați, cod pane și o tigaie cu carne care ți se topea în gură. Am savurat tot, fără grabă, Loli a mâncat și ea fără niciun naz, mult și bine. Probabil ne-a fost foame foarte rău. Am băut ceva frizant de era să plec pe 3 cărări. Credeam că mândra mea va dormi buștean după, nu s-a întâmplat imediat, a vrut la popii la joată (la copii, la joacă). Am găsit un parc și acolo s-a zgăibărat peste tot.

Când s-a plictisit de joacă am luat drumul portului și mers de-a lungul apei, în muzica și veselie, erau pline terasele, cântăreți stradali. La câteva minute după ce am traversat podul pe Rio Douro a cerut nani și am făcut aranjamentul în căruț pentru asta. Între timp am căutat turul pivnitelor și spre acolo ne-am îndreptat. Noi am fost la pivnița Calem. Am vizitat muzeul și am așteptat vreo 40 min să înceapă turul istoriei vinului și degustarea. Loli a dormit bustean până la partea cu de gustarea. Vreo 2 ore. Când s-a terminat degustarea ne-am pornit apoi iar spre popii a pac (copii în parc). Cum ardea atunci să mergem la joacă, supărată că ea a băut suc și nu din paharul de vin am căutat pe gps un loc și am găsit unul la deal, de am asudat urcând în pantă. S-a jucat Loli, explorat toate toboganele, conversat cu popii portughezi. A fost mulțumită de locul de joacă și view-ul de acolo. Leșinați de picioare și cu o mică criză de oboseală am luat metroul spre apartament. Am făcut mâncare în chicineta apartamentului, apoi am căzut precum muștele de oboseală.

Asteptând să înceapă turul pivniței. Loli a dormit foarte bine la răcore în muzeu și pe tot parcursul turului

https://www.facebook.com/keelydenhammusic/

Ziua 3

Ziua de explorat la World of Discoveries – un muzeu de istorie foarte frumos, interactiv, ne-a plăcut mult. Traseul de vizitare include vizita cu barca, în interior, cu un tur foarte interesant și educativ. De la atâta istorie Loli a cerut de mâncare și am probat în restaurantul din incintă renumita francesinha. E ceva de mâncare hmmm, depinde de gust. Mi-a plăcut, nu m-a dat gata!

Catedrala Porto nu a rămas nevizitată, am admirat tramvaiul vechi, povestit și recapitulat cu Loli ce am vizitat, am mâncat înghețată pe drum. Plimbare lentă spre cazare, prin centrul vechi, cât a dormit Loli noi am oprit la o terasă să savuram nimicuri calorice (dietă de vacanță, știu) – crochete de vită și Pepsi. Daaa, aveau sticle din acelea de când eram mici și gustul fix de atunci.

Spre seară am cumpărat vin (caut locul și pun link) dintr-un magazin dedicat cu prețuri foarte bune (ni le-au impachetat pentru avion cu pungi din acelea speciale cu bule – foarte drăgut gestul, fără taxă) și ne-am întors la apartament. Ziua ce urma, era ziua lungă de reîntors în Lisabona cu trenul, apoi avion, spre București.

Zborul a fost destul de greu, Loli a dormit greu, avionul plin de semeni de vârstă 3+ și bebeluși. Toți s-au foit, adormit la fel de greu ca mândra mea. Când am ajuns acasă și îi puneam pijamaua pe semiîntuneric a deschis ochii și a spus: atasă a mine (acasă la mine), a zâmbit larg, ne-am pupat cu toții, apoi s-a târât spre perna cu Mickey și a adormit la loc.

Se pare că a fost o vacanță pe gustul ei, s-a bucurat că am revenit.

3

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot!

Lisabona 3 zile și cu copil egal călătorie de vis. Iată de ce:

Nu știu cum a fost începutul de an la voi, la noi a fost greu tare pe toate planurile, abia așteptam primăvara să se liniștească toate lucrurile, să ne putem organiza să evadăm undeva. Undeva aproape sau departe, nu conta (doar să ne ajungă bugetul), unde să ne umplem mintea cu pozitiv și bine și să ne reîntoarcem pregătiți, să funcționăm un pic mai cu spor ca până înainte de plecare.

Am făcut calcule, căutat oferte și am rezervat 7 zile portogaleze, 4 pentru Lisabona și 3 pentru Porto (să ne bucurăm acolo de niște licori dătătoare de stare de bine). Practic cu tot cu drumul dus – întors au fost 3 Lisabona și 2 Porto.

Înainte de a fi părinți vacanțele noastre au fost active și fără prea mult stat cu burta în sus, mai mult plimbări, vizite, chestii de făcut și încercat. Cu Loli am fost la mare și ne-am lecuit. Nu e genul static nici ea. După vacanța de anul trecut, am înțeles că așa cum ne place nouă relaxarea asta cu multă activitate, așa îi place și ei.

Vacanța, în sine, este o plăcere și Loli lasă acasă sau uită de tot nazurile și ifosele, de fiecare dată. La drum întâmpină greutăți. Îi place cu avionul, numai că drumul ce depășește o oră este greu de înghițit și tot ce am pregătit ca activități o ține fix 3 minute. Desenează, lipește, face puzzle cu viteza luminii și gattta!

Călătoria cu avionul cu tot cu delay-ul de îmbarcare a durat 4 ore și 30 minute. Zborul a fost după-amiaza și nu a dormit nici acasă, nici pe avion. Nici nu consum cuvinte pentru câte a făcut în avion și cum a decurs zborul. E în genul acum râd și mă amuz, atunci am râs și m-am amuzat doar pe bucăți.

studiu în aeroport

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – in aeroport a studiat tot

in avion a probat scaunul, hubloul in fel și chip

copil adormit

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot! – somn imediat după aterizare

De la aeroport am ajuns cu metroul la cazarea noastră, un apartament în zona de centru a Lisabonei, într-o clădire veche, dar cochetă și la care ajungeai după ce leșinai de la cele 3 șiruri de trepte, în pantă. După 4 ore de zbor, plus diferența de fus orar 2 ore mai devreme, cu 2 trolere, 2 rucsaci, căruț și mândra mega obosită, am bolborosit fiecare treaptă.

Tips:

  • merită să închiriezi studio sau apartament din timp pentru că Portugalia o fi ieftină (dar nu exagerat, doar la mâncare și țoale), nu este ieftină la transport și cazare. Bilete de tren pentru Porto, de asemenea, tot din timp, că altfel te usucă la portofel.
  • traseul să îl cunoști dinainte pe zile, dacă ai copil mic care folosește cărut, Lisabona nu e chiar cea mai potrivită pentru explorat. Mai bine când e mai mare sau doar în sistem de purtare, dacă te țin șalele.

Muzeele, punctele turistice și metroul sunt dotate cu rampă și lift. Loli a folosit căruțul pentru relaxare, a dormit în căruț, ne-am descurcat chiar și pe treptele până la apartament, însă e mai mare și nu e deranjată de mersul off-road like datorat pavajului. Da, foarte puțin asfalt lin în Lisabona.

Acolo unde nu se putea cu ea în cărut a mers pe jos. De asta spun – ar fi bine de știut, pe zile, ce vrei să faci, ca să te organizezi cu transportul copilului. Unele plimbări nu necesită căruț.

  • mănânci cu localnicii, nu neapărat în locurile recomandate turiștilor. Costă mai puțin și mănânci bine. Supermercado-ul din cartier era slab aprovizionat. Chiar și în mall stau slab la capitolul magazin alimentar. Aș fi plătit pentru un Mega mic cu de toate.

Bun, am ajuns, ne-am cazat cu nițel peripeții că nu am înțeles cum vine treaba cu cheia. Totul e digital, cu cod.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – prima zi 

Am început cu Parc Eduardo VII, ne-am plimbat pe alei, am dat de un loc de joacă de unde Loli nu voia să plece nici după o oră.

Apoi coborât pe Avenida da Liberdade – Champs Elysee-ul Lisabonei cu mult pavaj frumos ca design, cu statui, magazine de firma până la Arcul de Triumf sau Rua Augusta Arch, apoi până la malul râului Tejo, unde am făcut poze, admirat imensul pod care traversează râul, am cotit spre Time Out  Market– unde e raiul cu mâncare.

u

Loli după joacă plus aerul tare (vremea mai răcoroasă ca în București) a adormit imediat după popasul la Starbuks, de unde am luat cafele și ceai. Cu Loli în căruț ne-am plimbat în voie, am admirat ceramica și magazinele cu mâncare, suveniruri din plută și alte nimicuri ochioase din cartierul Baixa Chiado. Ne-am oprit să dezgustăm buletele cu cod. Fff bune, țin de foame.

Când s-a trezit mândra am luat masa în bazarul cu mâncare Time out. Îi tot dădeam târcoale cât ea își făcea somnul. Am luat supă de cârnați, supă de pește, orez cu fructe de mare și pâine prăjită cu sardine. Yammy!

Șiii cu burta plină ne-am pornit la urcuș spre castel Castelo de São Jorge. Greu la început, drumul este în pantă însă plin de buticuri care îti iau ochii, așa mai respiram un pic. Chiar și așa a fost o plimbare, în plan mega inclinat, plăcută și relaxantă. Familiile cu copii au prioritate la obiectivele turistice. Am intrat rapid fără a sta la coada, există casă prioritară pentru familie cu copil în căruț sau în brațe.

Mândra mea dormită bine, cu legănat natural, a escaladat tot prin cetate, a fugărit păunii, nimic nu i-a scăpat. Căruțul nu ne-ar fi folosit aici, dacă începeam sejurul cu acest obiectiv. Fiind patul Lolitei în vacanță, pentru somnul de prânz, nu am plecat nicio zi fără el, în plimbare. Dacă nu stă copilul, duce rucsacul, apa, fructele și multe alte nimicuri care te-ar încurca la mână.

După castel ne-am plimbat prin Alfama – cartier medieval, gen labirint, urcuș, coborâș, tare simpatic și pitoresc. Ne-am pozat, rotit ochii, văzut obiective turistice pe dinafară.

Am luat masa în oraș, la Verde Minho, unde am mâncat pește cod și dorada. Foarte mari porțiile, cu garnitură și tot tacâmul. Prima zi în Lisabona cu oboseala acumulată de la zbor, aer nou etc, mâncat chestii noi, mațele mele au făcut război și chiar mă gândeam că o să îmi dau rând cu fiică-mea la olița portabilă. Nu aveam la mine nimic de închegat intestinele, așa că la cină am cerut ceva tărie. Știți voi, leac de la bunica. Și cum nu cunoșteam nicio sticlă dintre cele de pe tejghea și îmi tot arăta portughezul vorbitor doar de limba lui, am ales un fel de țuică de casă. Mamăăă, ce bine mi-au făcut cele 2 păhărele. Gata cufureala instant, fără minciună, în plus nici nu am simțit cum am urcat cărutul pe treptele buclucașe până acasă, la cazare.

Când am rezervat cele 4 zile în Lisabona, Accuweather arăta o vreme de vis, înainte de plecare prognoza era de frig și ploaie. Great, mi-am zis! Vreme nașpa, ce vacanță vom avea?! A fost un pic mai frig decât în Bucuresti, cu ploaie în zilele de vizitat mai mult în interior, a fost chiar plăcut per total. Nu am înjurat chiar așa tare Accuweather-ul, in the end. Ba chiar în ultimele zile duceam dorul celor 14 -15 grade, cu cer noros, pentru că ne-a ars soarele ca și cum am muncit pe tractor în câmp deschis.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot- ziua 2

A doua zi a început așa: am chemat un Uber, ce nu a ajuns la noi, deoarece acolo unde eram noi cocoțati, nu a știut să ajungă. Ne-am pornit spre autobuz, dar până la urmă cu un nene bătrân, cu taxi, am ajuns în punctul cel mai îndepărtat față de centru. La Torre de Belém, ta-da! Turnul de apărare Belém a fost mare încântare pentru Loli, voia să se aventureze peste tot. Am luat la rând obiectivele din zonă – monumentul dedicat exploratorilor. Alt loc numai bun de escaladat.

 

La Mosteiro dos Jerónimos am sărit coada kilometrică. Cu Loli în cărut și 2 ani în loc de 3 (așa li s-a părut lor, eu nu am tăgăduit) am cumpărat rapid bilet și vizitat locul. Impresionante balustrade, arcade și biserica. Este o mânăstire veche, măreață ca stil, acolo sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis Camoes, Henry Navigatorul și Dom Sebastiano.

Imediat în vecinătate este renumita Pastéis de Belém. Eu cu Loli am mers la un loc de joacă din apropiere, Iulian a stat la coada plină de pofticioși. Sincer nu m-au dat pe spate. Gustul pentru mine – foietaj cu budincă de vanilie. Mă gândeam că voi apela iar la țuica portughezului, pentru că eu la chestiile astea cu aluat și budincă nu reacționez bine. Am scăpat, se pare.

După ce am mâncat de prânz ne-am pornit spre Muzeul Caleștilor (Museu Nacional dos Coches). Inițial nu prea voiam să intrăm, Loli dădea semne de oboseală, însă a meritat. A alergat mândra peste tot, butonat info touch-urile. Ar fi escalat pe acolo, să vadă cum e călătoria cu caleașca, cu greu s-a lăsat convinsă că nu se poate. Un pic de scandal, s-a mulțumit să alerge. Sunt tare frumoase caleștile, te duc în trecut și e un sentiment plăcut, de poveste.

După agitația de la trăsuri, Loli s-a așezat la nani. Prin urmare, am văzut pe dinafară Muzeul Electricitatii – Museu da Electricidade. Ar fi fost drăguț.

Am mers pe lângă malul râului Tagus, ne-a bătut briza apei, plus soare când în nori când nu, de ne-am făcut raci la figură. Loli a dormit 2 ore sub coviltir și cu pălăria pe ochi, era mega fresh după. Pe mine mă usturau sprâncele, abia seara am văzut că aveam bronz pe formatul ochelarilor de soare. După plimbarea cu briza în freză am luat trenul și metroul până acasă.

Apartamentul unde am stat este situat lângă o piață mare cu loc de stat fie la terasă, fie doar să reflectezi la lucruri, fie la un spectacol. Asociația imigranților din Republica Moldova a organizat un târg cu tradiții de Paști. Am încondeiat un ou cu Loli (mâzgâlito-pictat, mai bine zis).

După momentul nostru artistic cu oul încondeiat, ne-a alergat Loli pe acolo, am mâncat ceva și am ascultat muzica faină. A fost un concert de muzică cu instrumente interesante gen oale cu mărgele.

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot – ziua 3

Ultima zi, ziua 3 a fost ploioasă. Soțul meu a studiat în țară vremea de pe coclauri și pentru zilele ploioase a trecut în planul de călătorie vizita la Oceanarium  și Ciencia Viva. Dimineață, da, a plouat cu găleata, ziua doar nori cu vânt mult.

Foarte drăguț Oceanariumul, dimineața a fost aglomerat dar respirabil. Am citit asta undeva și am făcut întocmai. Ne-am grăbit să fim acolo fix după deschidere. Sunt automate de bilete dacă vrei sa scapi de coada de la ghișeul cu bilete. Traseul este foarte bine gândit, cu cărutul nu am avut probleme, aveau lifturi și rampe. Super drăguți cei din staff, dacă nu luam liftul ne trimiteau în directia lor. Când am terminat de vizitat era plin ochi. La cafeteria de acolo Loli a mâncat supă de legume și chiftele din pastele lui Iulian. Mama(eu) a lăcrimat de mulțumire că a mâncat bine copilul.

Casa Științei este pentru copii mici și pentru copiii mari peste 18 ani, 35+ ( noi:))). Este un loc al experimentelor și curiozității. Ne-a plăcut mult.

Mulțumită de vizita la Oceanarium și de tot ce a experimentat la Casa Științei fata mea a adormit imediat cum am ieșit la plimbare pe malul râului. La întoarcere, piața de la noi iar plină. Altă manifestare culturală, altă muzică. De data asta am mâncat în apartament, a gătit Iulian paste și ce cumpărasem de pe acolo. Cât a pregătit el cina eu am organizat bagajul pentru călătoria de a doua zi la Porto. Las povestea pentru săptămâna viitoare.

Aaaa, am mâncat în ultima zi în Lisabona o înghețată mega bună. Loli a fost în extaz, ne-am bătut pe fiecare lingură de înghețată. Gelado Santini a fost locul de unde am plecat mulțumiți și bine înbuibați de un mix de gusturi yammmy.

5

Vacanţă în 3 la Barcelona? Fără stres?

Vacanță în 3 la Barcelona? Relaxantă, fără agitație și stres? Aşa mă temeam înainte de plecare că nu se poate. A fost minunată! Iubim Barcelona. O vom revedea, cu siguranță. Are climatul care îmi place mie, cald cu briza mării, am prins perioada când este vizitabilă ca temperatură, nici prea cald, nici ca acasă (încă nu venise căldura în București). Oamenii vorbesc mult, sunt gălăgioși, iubesc copiii, însă sunt şi liniștiți cu tot cu vorba lor grăbită. A căzut Loli cu nasul în nisip la un loc de joacă și au sărit copii să întrebe de ce plânge, să o îmbuneze – que pasa?

Prima noastră zi…

în Barcelona a fost neașteptat de frumoasă. Loli după un zbor agitat, după ce am jurat că nu mai plec de acasă cu ea până face 10 ani, at least, ca să gestionam mai bine agitația legată de presiune, zbor, am avut o primă zi de vis. Ce cărți, jucării, nimic nu îi trebuia…

a deschis și închis de mii de ori hubloul, a tras cu ochiul la vecinii de pe scaune, a stat în capul lui Iulian tot zborul, se vede fața lui mulțumită, nu? :)))

Am ales un traseu uşor, ca pentru prima zi. Plimbare prin Port Vell, vizită la Oceanarium, admirat clădiri, scufundat tălpile prin nisipul de pe Barceloneta, dus mândra la locul de joacă din zona unde stăteam.

La Oceanarium a fost încântată, a alergat de colo-colo, s-a jucat în spațiul destinat copiilor cu chestii senzoriale şi a hrănit peștișorii bebeluşi. Nu ne-am grăbit la Oceanarium, după hrănit peștii, zburdat de la un acvariu la altul, a obosit şi s-a culcat. Noi între timp am văzut cum se hrănesc rechinii, am reluat traseul pe unde ne-a alergat mândra şi nu prea am văzut mare lucru prima dată. Când s-a trezit am stat la cafeteria de acolo şi a mâncat. Aveau mâncare gătită şi tip fast-food. I-am luat paste cu sos. Am zis sa începem cu mâncarea preferată. Nu le-a poftit, aşa că am scos borcanelul cu mâncare adus din România.

Eu nu sunt fan borcănele cu mâncare, Loli este. Când ne-a lovit disperarea la 2 ani şi şi-a ales singură borcanul de pe raftul magazinului cu gând de miam-miam, am cumpărat şi aia a fost. Mănâncă mâncare gătită, ocazional cumpărăm mâncare bio la borcan. La restaurant Loli nu mănâncă, te duce, te trage de mână că vrea miam – miam şi când vine mâncarea nu mai vrea. Ajungem să comandăm multă mâncare pe care o mâncăm noi. Ea scândură, noi bușteni.

Am ales varianta mâncare la borcan bio pt copii, pe perioada vacanței, cât eram prin oraș. Nu am cărat de acasă, am avut unul pentru avion, pe care l-am folosit în prima zi, apoi am cumpărat de acolo. Am gătit şi unde am stat noi. A mâncat cu poftă (never at home) supă de pui cu usturoi făcută de gazda (prietena) noastră Raluca. Nici acum nu mi-am revenit după pofta de mâncare din vacanță! Am cumpărat fructe şi ronțăieli fără lapte și gluten de care mânca şi acasă gen Organix, covrigei Schar, biscuiți, pâine și nachios fără gluten și sare.

Ca întotdeauna, când plecăm pe undeva, cea mai mare frică a noastră este mâncatul. Loli nu iubește mâncarea, înainte de plecare a avut perioada cu nazuri maxime şi mă gândeam că o să îmi crească tensiunea printre străini la treaba asta şi o să am o vacanță plină de tristețe şi stres. Dar nu a fost! Fata mea a fost relaxată, a savurat vacanță şi nu cred că am menționat clasicul Loli, e ora de masă, acum stăm să mâncăm.Tot a mâncat, ras cu lingurița, de a curs cu rugăciuni în gând. Nici nu credeam că mai ştiu.

După masă am poposit pe celebra Barceloneta. Așa mult i-a plăcut nisipul, marea, că nu voia să plece de lângă Mediterana. Și era un soare, de te topeai. Barceloneta are plaja cu nisip fin, nu neapărat de la natura, am văzut cum suplimentează cu nisip, malurile sunt un pic abrupte. Pui piciorul în apă şi cazi până la genunchi. Nu era apa mega caldă, dar nu conta pentru Loli, nu voia în ruptul capului să plece. Să stea acolo la mal, să i se spargă valul de picioare.

Prin urmare, a mâncat fără nazuri, a stat în căruț la fel. Iar ea nu adoră statul în căruț ci hopa sus la mama sau tata. Ne călărește pe rând, să nu suferim de nebăgare în seamă. Acum a preferat să vadă, să fie dusă ca o printesita.

A doua zi

Am fost în Parc Guell, Parc Tibidabo. Pentru toate obiectivele bifate pentru vizită am cumpărat bilete online din Romania. Este un pic mai ieftin şi nu astepți la cozi interminabile, mai ales cu copii mici. De data asta a fost ceva mai obositor traseul. A mâncat, dormit, nu a impresionat-o prea mult reptila celebră din Parc Guell, voia să pună mâna peste tot pe unde curgea apa, pe toate chestiile colorate pe unde ni s-a atras atenția să nu atingem. S-a supărat tare că nu a putut să escaladeze chestii pe acolo. Câteva lacrimi, câțiva pupici, și-a revenit!

Cât a mâncat mândra ne-am delectat cu o o bere bună, tapas, apoi ne-am plimbat cu funicularul până la Tibidabo. Acolo ne-am urcat într-un iuj, carusel, ciocan – nu ştiu să-l numesc- înalt, din care am făcut poze. A alergat Loli peste tot, a urcat treptele catedralei de acolo, a ronțăit fructe şi biscuiți. A fost mulțumită de traseu, de cum a decurs ziua, pentru că seara ne-a lăsat (pentru prima data a dormit neîntrerupt până pe la 1 noaptea) să stăm la poveşti cu prietenii noștri la care am stat. Copilul a dormit singur, fără ca noi să privim disperați în camera de supraveghere. Da! Acasă e întotdeauna pe un device, după ce adoarme.

    

A treia zi

Am început-o cu Sagrada Familia – când am ieșit de la metrou mi-a intrat în ochi. Mi-am ridicat privirea de la căruț, urcasem cu liftul la suprafață, şi a fost momentul wow. Biletele pentru Sagrada le-am cumpărat online, de asemenea. Cât am așteptat să se facă ora de intrare, am fugărit cu Loli porumbeii din parcul de lângă Sagrada. Ea era foarte fericită cu pietrișul şi cu florile din parc, nu o interesa catedrala cea frumoasă Sagrada, cu toate formele şi reprezentațiile elaborate.

După Sagrada cea fără interes, fata mea a vrut înainte de Rambla să mănânce şi ne-am oprit la o terasa. A mâncat, s-a plimbat un pic pe lângă Casa Milà – La Pedrera sau Cariera de piatră şi Casa Batlló şi aproape de Piața Catalunya a vrut nani, să așezăm căruțul, să se acopere cu aleza cu girafe şi a adormit imediat. Cât timp a dormit ne-am plimbat prin La Rambla, am intrat în La Boqueria. Acolo e paradisul cu mâncare, leșini de poftă dacă nu cumperi ceva.

   

Înainte de Rambla, imediat ce a dat stingerea în căruț, i-am cumpărat o roată de plimbat (oata) – cea mai ieftină, am lăsat-o în Barcelona, deoarece acasa are 3. Loli s-a trezit după vreo oră, roata a fost surpriză şi era aşa fericita. Peste tot a plimbat-o. Chiar şi în  Palau Guell. Prin urmare, am vizitat împreună cu oata Palau Guell. O minunăție palatul doar că roata ne încurca groaznic, știți cum făcea acolo în palat, nu auzeai nimic în audioghid. Am vizitat pe fugă din cauza asta. A fost frumos oricum, neinteresant pentru ea că avea o roată de plimbat.

După Palau Guell, culmea, a vrut copilul să mănânce, again, şi să se uite la Curiosul George. Da, am luat și tableta cu noi, cu o selecție de episoade din serialul ei preferat. Am oprit la un restaurant indian, ieftin chiar, am mâncat și noi de simțeam că pocnesc. Picant tare, dar bun. Mândra a mâncat mâncarea ei, a ciugulit și din mâncarea nepicantă.

Ziua trei a fost o zi plină, foarte călduroasă, ne-am întors acasă la prietenii nostri cam fără vlagă, să facem baia şi nani conform doleantelor mândrei. Loli ne-a culcat pe toți, eram rupți de picioare. :)))

A patra zi

Am fost la Zoo şi Parcul Ciutadella cu cascada frumoasă, am trecut pe sub Arcul de triumf din Barcelona. 

Am stat jumătate de zi în zoo, acolo am mâncat de prânz și a făcut și somn de beauty.

În parcul La Ciutadella am stat pe bancă la umbră, am admirat cascada, s-a jucat în nisip, ar fi încercat și apa, but mama vigilenta nu a fost de acord. Din acest motiv nu a vrut să stea la poze. Să nu cumva sa îi iei luciul.☺

Arcul de triumf este tare frumos, din cărămidă roșie, cu esplanadă plină de turiști, baloane – le-a fugărit Loli, diverse nimicuri expuse de vânzători ambulanți.

Seara, după masă, a cerut să facă baie – baie în cadă (noi avem cabină de duș acasă, a fost mega mulțumită cu fiecare bălăceală de seară), a adormit imediat ce i-am pus pijamaua.

Loli, după 4 zile de vacanță, a ajuns să iubească căruțul, plecatul în excursie în fiecare zi. Cum termina micul dejun, musai să plecăm pa-pa.

Așteptând răbdătoare plecarea – răbdarea nu e punctul forte la Loli!

Ziua 5

Plimbare relaxată prin Piața Espanol, Poble Espanol, urcat cu funicularul pe Dealul Montjuïc, văzut fântănile magice ce se scaldă în lumină noaptea …pe zi. Well, next time!

Seara am ieșit în oraș. Acasă nu ieșim cu Loli la terasă, ora 8, 8.30 fiind ora ei de nani, pe care am ținut-o (încercat, reușit majoritatea zilelor, era obosită!) şi în vacanță. Dacă ziua nu era ca acasă, seara am respectat rutina de cină, spălat dinți, baie, pijama, nani. Daar… în acea seara am ieșit în oraș, am pregătit mândra cu explicația că mergem la restaurant, dacă vrea să mănânce îi luam ceva, dacă vrea joc, ne jucăm, dacă vrea nani, pregătim căruțul şi păturica și face nani. Pe drum a adormit în brațe, apoi am mutat-o în căruț. A dormit bine mersi, iar noi am servit tapas și bere în tihnă.

Ziua 6

Am fost la Montserrat (Muntele Sfânt). Se poate ajunge cu trenul, noi am mers cu maşina. Drumul durează cam o oră, cu ambele. Am stat aproape toată ziua pe acolo. Mănăstirea este foarte frumoasă, peisajul minunat, poți urca cu funicularul și alege un traseu la înălțime care să îți umple sufletul și ochii de natură, munte. Toate traseele erau de 40 – 45, chiar 60 minute. Ne-am plimbat un pic pe acolo, nu am făcut vreun traseu, poate data viitoare când va fi Loli mai mare.

Seara am fost cu Loli la locul de joacă, apoi pe plaja El Prat de lângă aeroport. Briza era destul de puternică în acea seară, noroc că am întotdeauna haine în plus, pentru că am îmbrăcat mândra cu vreo 3 straturi. S-a jucat în nisip. Era în lumea ei, nu aveam îndeajuns jucărele pentru nisip, ne-am descurcat cu ce aveam şi scoici. Nu o mai dezlipeam de pe plajă. Ar fi vrut şi în apă. Cu greu a convins-o Iulian să renunțe la idee.

Cu Raluca şi Bogdan. Vă pupăm!

Ziua 7

Ziua 7, ultima zi de vacanță, ne-am întors la plaja Barceloneta. Am mâncat la Wok Barcelona fructe de mare proaspete. Nu au tentat-o și pe Loli, a mâncat paste la prietenii nostri, după care ne-am dus la locul de joacă. Avionul a fost seara. Loli s-a obosit pe mașină, la locul de joacă, în avion nu voia să doarmă, s-a cățărat peste tot. Când în sfârșit a adormit eram şi noi leșinați, ajunși la București.

Prima zi acasă, cu greu ne-am mișcat, eu cu Iulian am fost tare somnoroși. Ea era fresh după jumătate de noapte dormită în avion, jumătate pe patul de acasă. Ne-am dus şi la terapie în prima zi, s-a descurcat excelent, la kineto nu a protestat. Să tot mergem în vacanță, zic!

Ne-am resimtit după fusul orar schimbat şi vremea de acolo. În zilele fără terapie, nu ne-am dat jos din pat înainte de ora 10!!! Da, în trei ani de zile nu ne-am trezit mai târziu de 7.

A fost o vacanță reuşită în trei, în tihnă, exact cum mi-am dorit înainte să plec.

Tips – Înainte de a pleca am făcut un search pe net, ne-am inspirat în organizarea traseului de pe blogurile de travel, ne-am pus vreo 2 aplicații pe telefon cu obiective, trasee Barcelona, ne-am scos dinainte pe hârtie cum să ajungem la obiective – stație metrou sau tren, am printat informații de citit pe drum și la fața locului. Nu am achiziționat Cardul Barcelona cu călătorii și vizite gratuite la vreo câteva obiective ci T10 transport card. Cred ca am folosit vreo 2 în total, mult mai avantajos, poți călători pe toate mijloacele de transport în comun cu el, plus funicularul. Nu am avut bagaj de cală, ne-am organizat în 2 rucsaci și un troller de dimenisuni medii și a fost ok. Am stat lângă un Carrefour (este bine de bifat, de acasă, pe unde sunt supermarketurile, ca să mergi la sigur), am cumpărat de acolo ce nu am luat  îndeajuns – gen scutece, șervețele; prețurile sunt la fel ca la noi, chiar nu avea rost să îngrămădim bagajele inutil.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva! Pe unde am fost și ne-a plăcut, am scris aici.

0

Vacanţa cu bebe și bunic – la final de serial

Vacanță cu bebe și bunic a fost frumoasă, aventuroasă, cu multă vorbă (francais, română) bună și veselie, cu momente de încordare, cu locuri foarte frumoase și încărcate de istorie.

A fost vacanța în care am evadat de la viața noastră, de la rutină, de la toate gândurile și neliniștile noastre. Nu a fost relaxantă 100%, însă memorabilă.

A fost un cadou pentru bunicul și pentru noi, tinerii părinți ai unei mândre de 1 an și o lună.

Mai jos este traseul, locurile prin care am trecut și cazările (sub fiecare porțiune de traseu). Vi le recomand pe toate, au fost minunate.

 

Poilley

 

Beaugeay
Colayrac-Saint-Cirq
Mazamet
Istress

Sainte-Foy-lès-Lyon
Gaillard
Pulversheim

Strasbourg
Nancy
Reims
Beauvais

Dacă vreți detalii, sau vi se pare interesantă o astfel de călătorie pe viitor, am adunat aici toate episoadele. Bunicul a povestit mult, a adunat informații, sper să vă fie de folos.

Introducerea

Anunțarea serialului 

Episodul 1 – traseul pe regiuni

Episodul 2 – Normandia

Episodul 3 –  Bretania, prietenii bunicului

Episodul 4 -Nantes

Episodul 5,6 – La Rochelle-Ile de Ré, Bordeaux

Episodul 7 – Toulouse, Carcassone, Montpellier

Episodul 8 – Avignon, Lyon

Episodul 9 – Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel)

Episodul 10 – Mulhouse-Colmar-Strasbourg

Episodul 11 – Nancy, Metz, Reims, Beauvais

Vizionare/călătorie plăcută!

1

Vacanţa cu bebe și bunic episodul 11

Iată și episodul final:

Fiind “en passant”, timpul, programul, nu ne-au permis să profităm “au maximum” de toate locațiile, textul, povestirea cu multe detalii se datorează bunicului (pasionat de istorie și arhitectură), și ar putea folosi unor potențiali alți turiști. După episodul final voi face un post separat care să includă harta și link-urile către toate episoadele.

După rugăciunea făcută în catedrala din Strasbourg (din1015- episcop Wernher) și o vizită “el fugitivo” la Consiliul Europei și Parlamentul European, cvartetul nostru,- la princesse Loli en tête –, își continuă traseul spre LORENA, de trei ori mai mare decât Alsacia. Dacă în sud-est, în mașină, cântasem  “Sur le pont d’Avignon”, acum, firesc am trecut la  En passant par la Lorraine, spre amuzamentul Lorenei noastre care instinctiv, ne însoțea cu râs și  aplauze (prenumele ei fiind Sofia-Lorena).

Este Lorena Celtică, a Ioanei d’Arc, a lui Stanislas, ultimul duce de Lorena și inspirator al arhitecturii splendide din Lunéville, Nancy. Lunéville – oraș cândva înfrățit cu orașul Roman- te invită să vizitezi renumitul castel numit și “Le Petit Versailles”.

NANCY-ul, capitala Lorenei, ne-a primit cu renumitele  Places Stanislas, de l’Alliance, și de la Carrière, ansamblu arhitectural unic în sec. XVIII european, capodoperă a geniului creativ ce apartine Patrimoniului mondial al Umanității din 1983.

Considerată regină între piețele Europei, Place Stanislas – terminată în 1760- se impune prin grandoare și simetria construcțiilor perfect echilibrate (Primărie,Muzeu de Artă etc) cu fântâni (fântâna lui Neptun), statui, nimfe și opere minunate din fier forjat ce oferă un cadru “environant” de excepție statuii lui Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei și socru al regelui Franței, Louis XV. Recunoștința este săpată în marmura nemuririi:

“Lui Stanislas, binefacatorul, Lorena îi este recunoscătoare”.1831

DSC_0139 DSC_0137 DSC_0138

 

DSC_0144

pe fundal -Primăria

Muzeul de Artă acoperă 7 secole de pictură (2500 tablouri, 23.000-artă grafică) .

Am aflat că datorită Mariei, tatăl său, era protejatul lui Louis XV. Dar, noi nu eram preocupați de Maria, fiica lui Stanislas, devenită soția regelui ci de prințesa noastră, Lorena(Loli) mica turistă  care a poftit în Parc de la Pépinière:

 

DSC_0147

plimbări “en toute liberté”

DSC_0150 DSC_0148

DSC_0179

se mai iviseră doi dințișori

DSC_0141

DSC_0142

trecerea pe sub Arcul Héré (arhitect)

Catedrala Notre-Dame, bisericile  Saint-Pierre, Saint-Joseph și mai ales bazilica Saint-Evre cu stilul său neo-gotic, arhitectura lor oferind un spectacol ochiului și balsam pentru suflet.

DSC_0164

Cu un patrimoniu bogat de peste 3000 de ani, METZ, a fost capitală merovingiană la sosirea Romanilor, oraș liber și apoi fortăreață a Imperiului Roman cel Sfânt, a Regatului Franței și apoi a Imperiului German.

De la Antichitate la Evul Mediu, trecând prin secolul clasic, în oraș încă se mai văd urmele unui trecut glorios.

În perioada sec. XIII-XVIII este oraș ducal iar din 1871 până în 1914 aparține Germaniei fiind și oraș de frontieră.

Fiind în ultima parte a voiajului nostru, în METZ (oraș fortificat cu metereze, cu multe poduri si biserici) ne propusesem o plimbare, să intrăm în catedrala Saint-Etienne și posibil să vedem Centrul Pompidou care ne amintea de cel vizitat la Paris. Dar cum l’homme propose et Dieu dispose” la noi, respectarea traseului depindea de Providență, de bebe Loli care a fost atât de “înțelegătoare” și răbdătoare, scumpa de ea, la acest adevărat bombardament de informații care acționa continuu și asupra noastră după deja 15 zile de drum dar și, să recunostem, de Iulian, care a avut, tot timpul, totul sub control.

 Catedrala Saint-Etienne domina orașul cu silueta sa impozantă, terminată abia în 1520, după 300 de ani.

DSC_0190 DSC_0186 DSC_0187

Având o înălțime de 88 m, 93m cu “flèche” și boltă de 42m, o lungime de 136m este una dintre cele mai mari constructii gotice din Europa. Vitraliile au o suprafață de 6500 m2! Sunt originale și dăinuie de 7 secole, ultimul artist fiind Marc Chagall.

DSC_0191

DSC_0194 DSC_0192 DSC_0193

Datorită acestor vitralii,”capodopere de foc și lumină”, o adevărată enciclopedie a artei sticlei, bijuterie a artei gotice, catedrala a fost numită si “lanterna Bunului Dumnezeu”.

DSC_0198 DSC_0196 DSC_0197

 

DSC_0201

După atâta artă și “verticală” din Casa Domnului,un “pui de somn” al puiului de om

Papa Ioan Paul al II-lea vizitează catedrala în 1988, parvis-ul, piața din față, primind ulterior numele acestui papă, personalitate ilustră, unică, a secolului.

DSC_0204 DSC_0188

METZ se mândrește și cu Centrul Pompidou, de artă contemporană, 5000 m pătrați, aflat în top-ul numărului de vizitatori după muzeele Parisului (arhitectură ultra-modernă, un adevărat “templu futurist“), cu Musée de la Cour d’Or. Astfel, se poate admira arta galo-romană, arhitectura Renaștere-Evul Mediu, grupate într-un Muzeu de arheologie la care se adaugă cel de Beaux Arts cu lucrări de Rembrandt,Tițian, Dürer, Van Dyke și cel dedicat Istoriei militare.

Puterea regală înfrumusețează orașul cu Place de la Comédie, sec XVIII, stilul clasic impunându-se cu Place des Armes și Esplanada. Opera reprezintă unul din cele mai vechi teatre din Franța pe scena căruia a jucat în “Tosca” și marea actriță Sarah Bernhart.

Impunătoare prin robustețe, La Porte des Allemands, care este și pod, astăzi fiind muzeu, își datorează numele Cavalerilor Teutoni. În anul 1892, poetul Paul Verlaine, îi închină orașului său natal, centru al curentului Art Nouveau, o odă.

La plecare, vizităm Primăria din Metz.

DSC_0205

Situat pe axa Paris-Strasbourg, nu departe de Germania, Belgia și Luxemburg, REIMS este un oraș încărcat de istorie, industria textilă de odinioară fiind însoțită de tradiția obținerii șampaniei, un eminent ambasador, de o dezvoltare economică, urbanistică și culturală de excepție.
REIMS este renumit datorită încoronării a 25 de regi în faimoasa catedrală Notre Dame, o capodoperă de artă gotică a sec. al XIII-lea, un sanctuar național, loc în care a fost botezat Clovis, dar și simbolul patriei în timpul războiului din 1914-1918 și apoi al reconcilierii franco-germane în 1945.
Actuala catedrală, începută în anul 1211 cunoaște în 1226 o primă încoronare, a regelui Ludovic al IX-lea, cel Sfânt, iar două secole mai târziu, în 1429, a lui Carol al VII-lea, în prezența Ioanei d’ Arc,  

DSC_0224
DSC_0235 DSC_0238

care, astfel, îi legitima domnia. Ultimul din suita de 25 de regi încoronați fiind Carol al X-lea, în 1825.(Dar, prima încoronare la Reims a avut loc în 816, a fiului lui Carol cel Mare, Louis le Pieux)
Catedrala Notre Dame, martoră a atâtor evenimente are dimensiuni impresionante L-149m, l -34m, înălțimea turnurilor fiind de 83m (87-clopotniță cu înger), bolta înălțându-se la 38m, peste Paris și Strasbourg (35/31m) dar sub Beauvais și Amiens (48/42,5m).

 

DSC_0234 DSC_0208 DSC_0221

DSC_0209

DSC_0211
Totul e să ai inițiativă!
Deși aveam unele informații, am fost uimiți de numărul incredibil de statui fiind se pare catedrala cea mai bogată în statui din lume. Abatele Tourneur a recenzat în 1861- 2302 statui, din care 211 de 3-4 m, 936 figuri sculptate și 788 de animale! (coloane, bolțari, statui de fronton, regi monumentali, console)
Suprafața vitrată este de 3900 m pătrați din care 1500 m pătreți vitralii colorate.

 

DSC_0223 DSC_0214 DSC_0216

DSC_0229

Pași și zâmbete în catedrală

DSC_0240 DSC_0222
Catedralei îi urmează ca importanță bazilica SAINT REMI, sec XI-XV, comparabilă ca dimensiuni cu Notre Dame din Paris-126m

DSC_0258
Conține moaștele episcopului de Reims, Saint Remi: “Aici se odihnește Episcopul Saint Remi care în anul 498 l-a botezat pe Clovis, regele Francilor”
Muzeul Saint Remi cuprinde perioada Preistorie – Renaștere și o secțiune galo-romană deoarece în perioada romană, Reims a fost capitala provinciei imperiale a Belgiei, bazilica deținând și cel mai frumos sarcofag antic de marmură conservat în Franța, aparținându-i generalului roman Flavius Jovin.
O sală a tapiseriilor prezintă în 10 lucrări viața și minunile Sfântului Apostol Remi (1523)
În anul 1996, rugându-se la relicvele lui Saint Remi, în memoria lui Clovis (la 500 de ani de la botezul acestuia), papa Ioan Paul al II-lea a lăsat un mesaj:“Aminteste-ti de botezul tău, aprofundează-ți credința și fă-o să strălucească”

DSC_0226
Turistic vorbind, în Reims, fiind irezistibil atrași  de comorile artistice ale Catedralei, după excepționala arhitectură care uimește, am intrat în Palatul Tau, o prelungire a acesteia,

DSC_0264 DSC_0265

Palat arhiepiscopal ce servea drept reședință regilor cu ocazia încoronării (ce era precedată de un anumit ritual).
Palatul Tau adăpostește din anul 1972 statui originale ale catedralei, unele statui uriașe (de exemplu statuia lui Goliath 5,40m / 7tone), încoronarea Fecioarei, piese de orfevrerie (aur și argint) precum talismanul lui Carol cel Mare, potirul încoronării, un colier al Sfântului Spirit, Sainte Epine și Sainte Ursule, moaște, diferite obiecte liturgice necesare încoronării.

DSC_0249
O parte din cele 17 tapiserii și un șemineu, operă de artă sec XV, decorează Sala banchetelor regale.

DSC_0246 DSC_0244

 

DSC_0243
REIMS a intrat în istorie și datorită faptului că a găzduit întâlnirea între Președintele de Gaulle și  Cancelarul Adenauer, sărbătorindu-se reconcilierea franco- germană.

DSC_0225
Municipalitatea din Reims a pregătit 82 de parcuri, 3 grădini și 14 spații de joacă și relaxare pe o suprafață de 220 ha.
Ultimii 160 km din cei 3600, de la Reims la Beauvais, după 15 zile de traseu și un “munte” de informații, i-am făcut cu gândul și dorința de a ajunge acasă. Ajunși la Beauvais, silueta impunătoare a catedralei St-Pierre -deși mai înaltă cu 11 m decât cea din Strasbourg cu cei 153 m și 48 m la boltă, cu al său  horloge astronomique etc, nu ne-a mai  atras cum ar fi fost normal (voi s-o vizitați la începutul călătoriei!)
Catedralele, uimitoarea artă a Evului Mediu și Renașterii, reprezentând principalele destinații împreună cu castelele, muzeele, piețele, parcurile etc, în special după cea din Reims, uimitoarele statui, sculpturi în piatră, una reprezentând un înger care zâmbește, ne-au amintit de măiestria acelor arhitecti, constructori, artisti ce tăiau în piatră, montau vitralii, la acea vreme. Dar, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. Simbolic, îngerul care zâmbește din înălțimea catedralei Notre-Dame din Reims ne transmite, ne insuflă un sentiment de încredere. Este mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru oameni, pentru a noastră mântuire. Vă împărtășim idei și sentimente exprimate în câteva versuri semnificative (într-o franceză accesibilă):
Toi,l’ange au sourire,
le messager de Dieu,
les tailleurs de pierre ont su si bien exprimer
sur ton visage
le sourire même de Dieu,
pour dire à tous ceux qui te contemplent
combien Dieu les aime,
combien il leur est proche !
toi,l’ange au sourire,
tu as bravé toutes les destructions
pour devenir au milieu de nous
le signe d’une espérance joyeuse et tenace:
la réconciliation entre les peuples !
                               Jean-Marie Guerlin
Deci 3600 de km în 17 zile, un altfel de tur al Franței, în mașină. Este adevărat, am riscat având la bord un bebe de 13 luni (prințesa Loli) dar și un bunic de 72 de ani.
Pe scurt, dispecerul general și pilot – Iulian-organizare,”mutter courage” Marina-protectoare, Loli (Sofia-Lorena)-ascultătoare și înțelegătoare, plus  bunicul – adaptare. O bună colaborare, completare, cooperare “en équipe”.

 

0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 10 – aproape de final

Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, cu bebe si bunic, din iunie-iulie 2015, continuă cu ultimele două episoade,10 și 11: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colectie de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860

Ferrari Monoplace

DSC_0859

woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869

la mașini -voisine 1919/iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878

astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917

Bugatti Esders Royale1930 Franța

DSC_0918

record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  “Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, “Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței..

DSC_0945

berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0962Catedrala Saint-Martin
DSC_0948DSC_0952

monument al copiilor,victime ale I-lui război

DSC_0968

“comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

DSC_0974 DSC_0973

preocupați de mici suveniruri

DSC_0999

preferăm să mergem voinicește

DSC_0981

DSC_1001

DSC_0014

Dințoși

DSC_0017

Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870  ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052 “De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și …”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând “garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat “en toute liberté”adică… “ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații “la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final;)

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, Ep. 9

Depănând amintiri…Nu știu de unde am avut curaj pentru asemenea excursie. Nevoia de evada după câteva luni de griji,de noi părinți, cred că ne-a dat avânt. Acum vrem ceva domol, o vacanță fără atâtea drumuri și în care să stăăăăm. A fost o vacanță minuntă, bogată în informații, puțin stresantă.

Bunicul mai scrie o pagină plină de istorie, eu doar retrăiesc drumul, ascult, și intervin, consultându-ne ici, colo, cu vreo 2 cuvinte. Episodul 9 începe așa:

Cvartetul nostru temerar pleacă din Lyon spre Elveția în ultima treime din traseul de peste 3000 km cu bebe și bunic. Climatul general în regiune era de tensiune și  revoltă în urma crimei abominabile din Isère, din data de 26 iunie, când un salariat musulman îl decapitează pe directorul comercial al societătii iar câteva ore mai târziu, în Tunisia, la Sousse, un student terorist face un adevărat carnagiu: 38 de morti și 39 de răniți, turiști nemți, belgieni și englezi, aflați pe plaja unui hotel. Trist si revoltător! (Ne-am explicat într-un fel de ce patronul unei terase la care comandasem ceva pentru fetiță nu a acceptat să primească bani. El și fiul acestuia aveau un sentiment de vinovăție deoarece erau tunisieni. Ce vină aveau bietii oameni….)

Ne continuăm traseul care trecea prin Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel) pentru a intra din nou în Franța (Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Nancy, Metz, Reims și în sfârșit Beauvais)

Mândrei noastre de 13 luni, Loli (Alice în țara minunilor, varianta românească), i-au ieșit 4 dințișori în ultima săptămână, s-a lăsat cu un pic de febră, însă cu toate astea era veselă, cu chef de plimbare, fiind continuu un stimulent pentru noi, dar mai ales pentru bunic.

“En route vers la Suisse” am preferat orașului Annecy, cu nuanțe pastelate și castel din sec. al XII-lea. Lacul cu același nume ce oferea cadre de natură rafinate a fost pentru noi o adevărată binefacere: peluze cu o bogată vegetație unde Loli a “socializat” cu un copil roman pe jumătate …da!!!, peisaj marin cu multe ambarcatiuni “de plaisance” în care albastrul cerului se armoniza cu unda apei și munții din fundal, sub raze blânde de soare ce erau benefice pentru o întreagă lume de copii, tineri, sportivi dar și vârstnici laolaltă, care prin joc, lectură, plaje sau plimbare, se bucurau decent, discret chiar, de natura binefăcătoare.

DSC_0739

De la geamul camerei noastre din Gaillard, încă în Franța, priveam “peste drum” Elveția, țară ce ne propusesem să o tranzităm în drum spre Alsacia și Lorena. 

Le lac de Genève, lacul Leman, de origine tectonică și glaciară și traversat de fluviul Rhone era obiectivul nostru principal fiind cel mai important lac din cele 4 ale regiunii Savoia. In zonă, una din cele mai frumoase localități rurale ale Franței, “satul de fildeș” și castelul Chillon. Cadru feeric cu multe activităti specifice, evenimente sportive, o bucătărie tradițională renumită. Lacul are 581km2 (L=73km, l=14km și o adâncime de 100-300m). Frontiera cu Franța trece prin mijlocul lacului care, se spune, că ar avea forma unui “croissant”.

Țară cunoscută pentru nota sa de sobrietate și spiritul său de economie, deține, totuși, supremația în dimensiunile și forța spectaculoasă a jetului de apă, atracție turistică cunoscută. În realitate, uzina hidraulică functionează din anul 1886, iar “à l’ époque” un inginer a instalat o fântână pentru scurgerea excesului de apă, presiunea fiind enormă. Modelul actual datează din 1950, apa fiind ejectată cu 200km/h, în aer aflându-se permanent 7 tone de apă (o picătură de apă are nevoie de 16 secunde, în cei 140 m).

DSC_0789 DSC_0791 DSC_0799 DSC_0803 DSC_0804 DSC_0805 DSC_0814

Am fost tentați să vizităm castelul Ferney-Voltaire, cumpărat de statul francez, unde marele filozof și scriitor iluminist, timp de 20 de ani a fost vizitat de elita europeană.

De asemenea, am trecut pe lângă domeniul Versoix cu un gând de prețuire pentru familia regală a României dar fără intenția și posibilitatea de a le vizita. Următoarea vizită a fost Lausanne, oraș olimpic și al festivalurilor, cu permanente activități culturale și turistice de excepție.

Presați de timp am ales o capodoperă a arhitecturii bisericești din orașul vechi: Catedrala Notre-Dame, suprem omagiu adus Fecioarei Maria, a fost construită între anii 1170 și 1235. Celebra sa orgă este unică în lume: 7000 tuburi, 40 tone. Stilurile clasic și simfonic franceze se combină dar și armonizează cu cele baroc și romantic, germane. (Internaționalismul ei se datorează echipei care au realizat-o formată din elvețieni, americani, canadieni, italieni, englezi, nemți). O splendoare.

DSC_0816 DSC_0851 DSC_0852 DSC_0854 DSC_0855

 

DSC_0856 DSC_0853

“En passant par la Suisse”căutând în special cadre de natură(grădini, parcuri) bucuria fetei dar și a noastră, am intrat totuși și în unele muzee, văzând expozitii, unele cu caracter istoric dar și etnografic, specifice zonei Lausanne, Berna, Basel. Elveția merita cel putin 4-5 zile, probabil “une prochaine fois”.

DSC_0827 DSC_0821 DSC_0831 DSC_0833

Planul machetei orașului Lausanne din 1638 – 1500 kg, 850 clădiri cu 1700 hornuri, 23 turnuri si porți, 1500 copaci, 500 personaje si….4000 butuci de viță de vie.

DSC_0838

În episodul 10 vom reintra în Franța, Alsacia-Mulhouse (cea mai mare colecție de automobile din lume), La petite Venise(Colmar), Strasbourg, iar noi, în mașină, vom înlocui vechiul cântec “Sur le pont d’Avignon” cu “En passant par la Lorraine” trecând prin Lunéville, Nancy, avec nos sabots…roumaines. (à suivre)

Image
0

Vacanţă cu bebe și bunic, episodul 8

Frumoasa noastra călătorie cu ”bebe si bunic” continuă în sud-estul Franței cu orașul Avignon cunoscut mai ales datorită legendarului pod dar și renumitului Palat al Papilor. Cu cele 25 de săli, Palais des Papes este cel mai mare palat gotic. Este terminat în 1352 datorită papilor Benoit XII si Clement VI, fiind un adevărat simbol al puterii creștinătății în epocă. În acest palat somptuos, în același timp si fortăreață, s-au succedat nouă papi. Am văzut săli impunătoare ce au fost gazdă ceremoniilor, meselor, capele cu decoruri pictate, terase ce oferă o panoramă asupra orașului si Rhonului. Frescele sunt de o valoare inestimabilă. Mai jos câteva cadre exterioare, dar și imagini din interiorul palatului.

DSC_0645    

Podul Avignon-le Pont St.Benezet, construit din sec.XIII și apoi afectat de războaie și de inundațiile Rhonului a fost restaurat pînă în sec.XVII. Din 22 de piloni au mai rămas doar 4, dar cântecul legendar ce însoțește dansul a rămas :”Sur le pont d’Avignon,on y danse,on y danse…”cântecel pe care îl fredonează copiii de pretutindeni și care a răsunat toată ziua în mașină, Lolita noastră fiind încântată și cu clap-clap din palme cum  facem noi aplauzele noastre. Dar Avignon înseamnă de asemenea Petit Palais, Musée Angladon, Musée Calvet, Musée d’Histoire Naturelle însă  le-am lăsat pentru următoarea călătorie 🙂        
Plecată de la Palat, prințesa noastră ia o gustărică în drum spre Lyon.   
                                                                 
Dintre toate tentațiile orașului Lyon-al doilea oraș după Paris-și anume, Muzeul Galo-Roman, parcul La Tete d’Or, Sărbătoarea Luminilor, Nopțile sonore,…ne-a atras irezistibil bazilica Notre-Dame de Fourvière, închinată Sfintei Fecioare. 
Bazilica este ridicată pe ruinele galo-romane și cu cei 48 de metri are o poziție dominantă, viața lyonezilor fiind marcată de evenimente legate de istoria catedralei. An de construcție 1168 iar în 1643 epidemia de ciumă a fost oprită datorită rugăciunilor adresate Fecioarei. Are un turn de observație, amestecul de stiluri maur, neo-bizantin, neo-gotic și neo-roman conferindu-i varietate și unicitate.
DSC_0695          
Dezvoltarea comerțului a permis coloane din cea mai scumpă marmură, mozaicuri cu foiță de aur, vitralii superbe, bazoreliefuri, sculpturi alegorice. Sf.Maria este prezentată în diverse ipoztaze: regină a Profeților, a Apostolilor, a Patriarhilor, a Martirilor și a Îngerilor. În curtea interioară a superbului monument de arhitectură se poate admira statuia Papei Ioan Paul al II-lea însoțită de un salut si urările adresate de episcopul de la Roma pe care Eminența Sa le-a transmis cu ocazia unei vizite la Lyon, în 1986.
 
Vizitarea orașului Lyon i-a oferit bunicului bucuria revederii cu o prietenă de familie, Maricica Hodocenco, care după ani în care nu i se aproba viza ca să-si viziteze fratele din Franța,reușeste să se stabilească la Lyon și să obțină și cetățenia franceză.
 
În episodul 9 urmează traseul Annecy, Elveția, apoi revenirea în Franța cu Alsacia, Lorena…. pe curând:)
Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, episodul 7

Am avut încă ceva de spus pentru episodul 6. Bunicul și-a amintit detalii,  cu istorie interesantă, și-a amintit de rugăciunea automobilistului, pe care a tradus-o frumos, adaptat sensibil. Chiar că merită reținută, spusă sau murmurată atunci când pleci la drum lung.

Prin urmare iată ce restanțe aveam la ep 6 și prin glasul(scrisul) bunicului continuăm:

Renumite în Bordeaux, Piața Comediei și Grand Théatre te atrag irezistibil prin fațade  impunătoare. Pe frontonul celebrului teatru se află statuile a 9 muze si 3 zeițe (Euterpe,Venus, Melpomena,Thalia, Minerva,Clio….)

DSC_0487

Cele 12 statui sunt față în față, două câte două, într-un dialog continuu.

O biserică cu o arhitectură aparte este Notre-Dame, biserică construită pe locul unei mânăstiri dominicane din sec.XIII, care fusese dărâmată de Louis XIV  în 1675 în scopul extinderii unei fotărețe, Castelul Trompette. Din noua mânăstire pe care Dominicanii o termină în 1707, nu a rămas decât Notre-Dame.

DSC_0494

În Revoluție devine Templul Rațiunii, apoi al Ființei supreme, iar în 1803, biserica parohială Notre-Dame. Fațada este o capodoperă a stilului baroc în Franța. (Bazorelief cu apariția Fecioarei Maria, sfântul Dominic, medalioane cu papi și episcopi dominicani). Un superb stil baroc pur francez, artă a feroneriei bordeleze. Este și o capodoperă de stereotomie(știința tăierii pietrei) bogat decorată la interior cu picturi reprezentând viața Fecioarei Maria, cei patru evangheliști.

DSC_0491 DSC_0493 DSC_0492

Vinul este ancorat în istoria orașului Bordeaux de 2000 de ani,asigurând prosperitatea economiei locale cu 110.000 ha de vii, vinurile sale fiind renumite, de prestigiu, o carte de vizită unanim recunoscută. L’oenothèque este vinoteca din 1905, ce se observă  în vecinătatea bisericii.

DSC_0489 DSC_0486

Restaurante cu pivnițe, înscrisuri  cu “Les grands vins français” pe fațadele clădirilor, terase peste tot și bună dispoziție.

Orașul este străbătut de tramvaie- tren ( 111stații la un traseu de 60 km. și 282000 călători pe zi).

DSC_0502

Turistii pot face turul orașului într-o oră, cu trenulețul.

Aventura noastră turistică ajunsă cam la jumătate, urmează o nouă etapă și anume Toulouse-Carcassonne-Montpellier-Avignon-Lyon ,dar, găsim de cuviință să vă împărtășim textul unei rugăciuni a automobilistului pe care am descoperit-o în traseu dorindu-vă, într-o bună zi, să vă folosească.(în versiune românească)

Rugăciunea automobilistului

Doamne,
Dă-mi o mână sigură si un ochi vigilent,

ca să nu rănesc pe nimeni când trec.

Doamne,
Ne-ai dat viață și Te rog ca nici un act făcut de mine

să nu-mi ia, sau să-mi strice acest dar ce-l am de la Tine.

Doamne,
Apără-i de toate relele, de foc si de calamități, pe cei care mă însoțesc.
Doamne,
Învață-mă să mă folosesc de mașină pentru nevoile mele, fără să le nesocotesc pe ale altora, și să nu disprețuiesc, din plăcere pentru viteză, frumusețea lumii pe care ai creat-o, ca să pot astfel, cu bucurie si politețe,să-mi urmez drumul.

 Amin

De aici episodul 7

Temerarul nostru cvartet, Loli și ai ei părinți și bunic, cam la jumătatea aventurii lor franțuzești, ajung la TOULOUSE, orașul roz (apeletiv datorat cărămidei), centru cosmopolit, de cercetare în industria aeronautică, al 2-lea oraș studențesc al Franței (Învățământ universitar din anul 1229).

DSC_0528

Central, Place du Capitole, o piață de 2 ha cu o parcare subterană de 1000 de locuri, dominată de celebra constructie a Capitoliului, o capodoperă neoclasică, sediu al Primăriei dar și al Teatrului. Aici, în 1190, les  capitouls, consilierii magistrați, instalaseră puterea municipală. Fațada, cu 8 coloane de marmură și statui, simbolizează pe cei opt capituli ale căror blazoane ornează cu generozitate balcoanele. Donjonul este turnul care din 1525 adăpostește arhivele!

DSC_0529

 

Le Grand Escalier

DSC_0573 DSC_0570 DSC_0583

 conduce la Sala Iluștrilor – 60m, cu 15 tablouri și 12busturi (astăzi, recepții speciale și oficierea de căsătorii)

DSC_0578 DSC_0579

Sala Gervais, după numele pictorului, este decorată de picturi impresionante, alegorii pe tema iubirii la 20,40 si.. 60 de ani.

DSC_0574

 Plafonul este o compoziție în care figura centrală, Eros, este înconjurat de cele 4 nimfe: Grația, Puritatea, Inocența și Fidelitatea.

DSC_0581 DSC_0582
DSC_0583

În Toulouse se află și cea mai mare biserică romanică din Europa (fresce, tapiserii, capiteluri), Bazilica Saint Sernin (115m/60m),

DSC_0535DSC_0541
DSC_0542

renumită pentru pelerinajele sale și cultul relicvelor (cea mai importantă din Franța). Este un sanctuar menit să adăpostească relicvele sfântului Saturnin, primul episcop al orașului Toulouse, martirizat în anul 205. La subsol este un tezaur din sec. XI.  

DSC_0577
DSC_0550
DSC_0544
DSC_0546
DSC_0548DSC_0553

Un panou stradal, aparținând bisericii, ne-a atras atenția:): DSC_0537

Preferăm să vă vorbim de credință, de speranță și iubire. Dar trebuie să vorbim si de bani. Numai donația Dv. întreține biserica. 

Toulouse înseamnă si colecția de sculpturi adunate la Musée des   Augustins, Eglise des Jacobins dar și Cité d’Espace, Espace d’Art Moderne et Contemporain dar timpul presa și..le-am mai pasat..malheureusement.….

O pauză în traseu spre Carcassonne: Mazamet  

DSC_0600

Aventura noastră continuă cu impresionanta cetate medievală fortificată CARCASSONNE, care datează din perioada galo-romană.(52 turnuri,un castel din 1130, o bazilică, Saint-Nazaire) O suprafață de 11 ha și 3 km de metereze, 4 porți și cu un sistem de apărare unic. (2600 ani de istorie și 1000 de ani de arhitectură militară).

DSC_0612

Stradal, comori dulci, într-o prezentare originală

DSC_0607

Am avut șansa unui micro-concert unic, ținut în bazilică.

DSC_0620DSC_0617Am coborât o străduță mică, turistică, cu surprize dar și cu mici capcane, pavată cu granit unde am avut parte de o nedorită cascadorie.

Cine se ține de cascadorii? Eu și Loli am făcut cascadoria. Am alunecat pe trepte cu copilul de gât. Un genunghi julit, un cucui foarte mic la Loli( doar ce a atins pământul cu capul, dar am murit și inviat atunci de spaimă) și un drum la urgențe. În Franța, exact ca la noi, mori completând hârtii și asteptând medicul să te consulte, la urgențe, ca să fie clar.

Dar, tout est bien qui finit bien. 

Mulțumindu-i lui Doamne-Doamne pentru că ne-a ajutat, en route vers…MONTPELLIER! (localitatea cea mai sudică a periplului nostru francez)

DSC_0636

Ridicat în sec.X, orașul ce are o școală si Universitate de reputație, te primește cu a sa nu mai puțin renumită Place de la Comédie, în care  Opera si statuia Cele trei grații te invită să le admiri.

DSC_0637

Grădini geometrice,sec.XVII, arhitectură deosebită, Musée Fabre (artă modernă) și Jardin des Plantes, una dintre cele mai vechi din Europa.

(à suivre)

Ps. Tată, soț, dar și fiu, Iulian, programatorul nostru continuă să fie la butoane(traseu dar și aparatul foto), bien sur…mai puțin în poze. 🙂