0

Părinţi și terapeuţi stau de vorbă – relaţia de cuplu și momentul apariţiei copilului

Momentul apariţiei primului copil pare să fie din ce în ce mai des asociat cu ideea de efort, dificultate, chiar criză a cuplului. Sunt enumerate tot felul de strategii, metode de supravieţuire, ce par a ne pregăti pentru o adevărată luptă în tranşeele vieţii de familie.

Un omuleţ de câteva kilograme şi câţiva centimetri ne declanşează o multitudine de anxietăţi şi angoase necunoscute până atunci.

Totuşi, cum rămâne cu bucuria venirii pe lume a unui copil, cu bucuria de a deveni mamă/tată? Nimic mai provocator, nimic mai firesc ca apariţia unui copil.

Adevărul este că nu ești pregătit pentru venirea copilului oricât de mult ți l-ai fi dorit. E ca în adolescență, mintea e bulversată, hormonii, chimia din corpul nostru fac vraiste creierul pe comenzile de stimuli. Așa și cu copilul, chimia corpului nu e ceva ce poți stăpâni imediat după naștere cu primul plâns al copilului, trebuie să îți dai timp să reiei procese cu calm și cu sprijinul omului cu care ai decis să faci copilul.

Despre relația de cuplu am stat de vorbă cu prietena mea de la Iași – Cătălina Costin care, ca mulți alți părinți, a căutat vindecare pentru greutățile din viața de părinte și de cuplu, și, între timp, a devenit vindecător pentru alții, evoluând personal și profesional, ajungând terapeut.

Istoria noastră începe în urmă cu 15 ani. Atunci eram profesori. Cu Cătă am învățat jocuri și strategii de comunicare pentru elevii mei. Pedagogia din facultate (11 ani în urmă) – nu știu cum e structurat modulul acum și dacă e în vreun fel de folos celor care merg la catedră – nu m-a ajutat să transmit ceea ce îmi propuneam eu, ca profesor. Nu mă refer doar la partea științifică. Ea știa niște lucruri inovative și m-a salvat în 3 ani de predare. Și îi multumesc!

Ca un sfat, deși mă feresc de astfel de lucruri: nu lăsați deoparte oamenii de la care aveți de învățat, ține-ți aproape de ei, chiar dacă vă despart km.

Bun, iată cum a decurs discuția pe subiect:

Imaginați-vă un loc în care stați confortabil și luați un ceai, o cafea în mână. Va fi interesant ce urmează. Știți că eu nu sunt adepta îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mamă, tată. Și dacă ar fi posibil ce urmează, prima partea a dialogului, cu siguranță aș face acest exercițiu cu fata mea. Să mă interogheze și eu să ascult cu atenție. Să îi spun mulțumesc că e a mea, deși nu a fost alegerea ei.

Așadar, începem:

Copilul are nevoile şi întrebările lui. La fel și cuplul de părinţi, pentru că orice etapă de viaţă îşi are problemele sale. Să-i ascultăm pe rând, într-un dialog imaginar.

foto credit- unsplash.com

Copilul ar întreba, înainte de a se naște:

O să mă primiți așa cum sunt?

O să mă ajutați să trăiesc?

O să fiți conștienți că sunt o persoană diferită de voi și nu o anexă a dorințelor și nevoilor voastre?

O să mă acceptați chiar dacă nu sunt exact aşa cum vă doriți voi?

O să mă ghidați să mă dezvolt?

O să îmi fiți alături de mine ca să mă descopăr?

Copilul tău ți-ar spune și că are multe nevoi:

Nevoia de a fi îngrijit;

Nevoia de contact cu corpul mamei;

Nevoia de contact cu ochii celor ce mă îngrijesc;

Nevoia de a fi în siguranță;

Nevoia de a fi înțeles;

Nevoia de a fi susținut;

Nevoia de a aparține în exclusivitate părinților, cuiva;

Nevoia de a fi recunoscut că sunt unic;

Nevoia de a fi valorizat;

Nevoia de a fi ghidat;

Nevoia de a fi primit cu bucurie

Începem să devenim părinti atunci când ne hotărâm să avem un copil sau după ce acesta se naste, voi decideți. Că o fi după prima noapte nedormită și primul sentiment de îngrijorare, la fel. Când conștientizăm cu adevărat acest lucru, că suntem părinți unui copil pentru toată viața? În timp, nu ne lovește brusc și nu ne deșteptăm la fel de rapid.

Devenim părinți treptat, prin flexibilitate, prin renunțare, prin iubire, prin efortul nostru personal de a ne pune ego-ul în paranteză, de a ne pune calitățile în sprijinul creșterii și educării unui copil.

E liniștitor când îți spune cineva asta, că nu trebuie să știi instant. Goana asta de a fi părintele care nu a fost mama sau tata pentru noi, ne aduce la toate angoasele și temerile care ne defocusează de la rolul nostru. De a iubi copilul nostru așa cum este, și cum are nevoie să fie iubit.

Dialogul continuă pe planul părinților – părinţii s-ar întreba (în viața reală mulți chiar fac acest exercițiu):

 Sunt cu adevărat pregătit/ă pentru a avea un copil ?

Sunt eu capabil/a să îngrijesc un copil?

Voi fi o mama bună/un tată bun?

O să ne descurcăm financiar?

Cât de independent/a voi mai fi?

Se vor schimbă relația de cuplu și viață sexuală?

Mă voi descurca cu toate noile responsabilități?

Va fi partenerul/a alături de mine?

Partenerii, între ei, au nevoie, să știe: Chiar aşa, vei fi TU, partenerul meu alături de mine?

În raport cu ține am aceleași  nevoi ca și până acum:

1. Nevoia să mă simt în siguranță, să am sentimentul de a fi în mod simultan vulnerabil/ă și în armonie cu ține;

2. Nevoia de reciprocitate,  nevoia de a ști că experiență mea este înțeleasă de ține;

3. Nevoia de valorizare, nevoile noastre relaționale să fie  acceptate ca firești;

4. Nevoia de acceptare, nevoia de a fi acceptat/a de ține ca o persoană demnă de încredere;

7. Nevoia de autodefinire, nevoia de a-mi exprimă preferințele, ideile, fără frica de a fi ironizat/a, umilit/a sau respins/ă;

8. Nevoia de exprimare a iubirii, nevoia de a simți afecțiune, recunoștință;

9. Nevoia de comunicare, de a ne împărtăși în permanentă gânduri, temeri, speranțe (Aș începe chiar acum cu ”Mi-e teamă, mă voi descurcă?”, ”Voi fi mai bun/a decât mama mea/tatăl meu?”, ”Mi-e frică să nu dezamăgesc”, ”Nu știu exact ce am de făcut”.

În relația de cuplu – o comunicare eficientă, implică mai puține critici, observații, sfaturi în permanenţă. Sub impactul oboselii, stresului uităm să fim empatici, răbdători, afectivi.

Părinţii – cu ei înșiși au nevoie să pună pe un platou, ceea ce vine din exteriorul şi interiorul lor:

Da, știm, din experiențele altora, din articole, din cărți din…exterior că :

Vom avea timp mai puțin pentru noi, va interveni oboseala (vizite la pediatru, nopțile nedormite, înmulțirea treburilor casnice);

Va intervini starea de nesiguranță și stres în privința noului rol de părinte (implicând gestionarea vizitelor rudelor , prietenilor și mai ales a multitudinii de sfaturi primite, precum și a conștientizării noilor responsabilități);

Nevoia de intimitate se va confrunta cu nemulțumiri personale (legate de kilogramele în plus în cazul mamelor, ori sentiment de neglijare în cazul taților) sau cu confuzia, chiar contradicția de roluri (suntem acum predominant mami și tati, și mai puțin ”dragul meu” și ”draga mea”).

Ok, asta e partea grea, de care ne umple societatea, dinainte de a face copilul, dar nu știm ceva.

Ce nu știm?

Nu știm ce se va întâmpla în interiorul nostru, ce vom simți atunci când copilului nostru:

va râde în hohote prima dată;

va adormi atunci când îi cântăm o strofă dintr-un cântecel cu greu amintit;

va zâmbi relaxat când îl spălăm cu delicatețe;

va privi uimit  ca și cum povestea pe care i-o citim se întâmplă aici și acum;

ne va prinde cu drag în brațe chiar dacă noi suntem obosiți și neatenți la el;

îi vom citi în ochi mirarea plină de bucurie pentru că un fluture sau o pasăre sau o banală insectă sunt  adevărate miracole  pentru el.

Și, da, nicio carte, articol ori relatare a cuiva nu ne va putea spune cum ne vom simți când ne va striga pentru prima dată mama, tata.

Apariția unui copil într-un cuplu stabil îl consolidează și îl întărește, dar poate deveni o provocare dificilă atunci când cei doi au puternice neînțelegeri anterioare. Copilul nu e un plasture pe o rană veche.

Da, apariţia unui copil presupune învăţarea unor noi roluri, sarcini, responsabilităţi.

Da, apariția unui copil este o ocazie unică pentru părinții lui de a crește interior, de a-și redescoperi resurse uitate sau de a conștientiza unele cu totul noi, este o ocazie de a experimenta altruismul, generozitatea și de a trăi iubirea necondiționată. Vom ști atunci, față în față cu copilul nostru și cu noi înșine, iar cel mai bun început este de a nu ne propune să fim părinţi ideali ci doar nişte părinţi buni.

Să nu uităm că relația dintre doi oameni este ceva viu, dinamic, flexibil. Relația dintre copilul nostru și noi ca părinți, se naște, crește și se dezvoltă o dată cu acesta. Ce se întamplă cu relația noastră? Cei doi, “dragul meu” și “draga mea” unde se duc? Ei rămân tot acolo, bază a sentimentelor noastre, doar că fricile noastre ne determină să vedem rolurile de “mami” și “tati” ca o amenințare la adresa lor. Frica de a nu mai fi la fel, că exact asta se întâmplă – lucrurile nu vor mai fi la fel, a apărut un copil în casă, e de înțeles.

Cuplu cu copii – foto credit – unsplash.com

Dar tocmai acest lucru este motiv de dezvoltare și maturizare a relației de cuplu pentru că și noi, părinții, vom avea parte de o noua dinamică, dinamica în “trei”.

A fost o dialog relevant? Atunci nu uita să revii pe blog, cu Cătălina voi pregăti mai multe materiale pentru noi, părinții, pentru viitori părinți. Dacă simțiți nevoia unei discuții cu Cătălina, într-un cadru privat, ea lucrează AICI. Consultați programul, clinica este în Iași.

Nu uita AICI este pagina de facebook a blogului, acolo vezi când public lucuri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

0

5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă – recapitulare!

Luna iunie a fost despre 5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanță.

Am reunit în acest articol, pentru a fi găsite mai ușor, toate cele 5 subiecte din campanie, cu mici highlighturi pentru fiecare.

Lunile următoare voi aborda și alte subiecte utile pentru noi, ca părinți, și pentru cei care se ocupă de copiii nostri – educatori și profesori.

Ce am urmărit prin acestă campanie?

  1. Să ating subiecte de interes pentru mine și alți părinți, și care au legătură cu periada vacanței – cu sfaturi și sugestii de la un specialist care lucrează cu copii și adulți, printre adulți se numără și părinți.
  2. Să avem informații țintite, cu exemple personale, la obiect, concentrate în texte de lungime medie, prin urmare optimizate din punct de vedere al timpului de cititre.
  3. Să ne inspirăm unii de la alții legat de cum gestionăm perioada vacanței pentru copiii mici și mari.

credit foto – unsplash.com

Primul subiect

A fost despre plictiseală, deoarece vacanța are și momentele ei de inactivitate, din lipsă rutină.

Prin urmare,

Când vine copilul cu ”plictiseala” în proțap, ce facem?

Ne oprim din ce facem pentru a-i acorda atenție, îi spunem ca e ok să se plictisească și încercăm să descoperim împreuna ce simte în legătură cu plictiseala și cum am putea umple aceste momente.

Este important pentru copil să aibă posibilitatea de a alege cum își petrece o parte din timpul său liber.

Restul articolului este AICI.

Al doilea subiect

Activităţile sportive pe timpul vacanţei – în vacanță o parte dintre părinți consideră că este nevoie de pauză de la programul de balet, tenis, mersul la înot pe o perioadă scurtă de timp sau de tot din varii motive. Lipsa unui program, lipsa colegilor de școală poate reinstala starea de anxietate, de izolare între pereții casei, interacțiunea cu prietenii reducându-se doar la mesaje pe telefon, Facebook, Instagram.

Sportul ajută la diminuarea anxietății. Activitățile sportive dezvoltă curajul de a lua decizii, îi determină pe cei mici să colaboreze, să-și recunoască limitele, dar și să-și asume consecințele asupra propriului comportament.

Copiii au nevoie să-și consume surplusul de energie, să învețe ce înseamnă autodisciplina și consecvența, iar aceste aspecte odată dezvoltate îi vor fi de folos pe parcursul întregii vieții. Sportul nu numai că nu este pierdere de timp, este un câștig pe termen lung.

Restul articolului este AICI

Al treilea subiect

Nevoia de conectare a copiilor cu părinții pe timp de vacanță, de ”recupere” după un an școlar plin cu lucruri bune și mai puțin bune, după despărțirea de colegii de clasă, înainte de plecare la bunici sau în tabără.

Copilul are nevoie să știe că îi vom fi alături indiferent de rezultatele sale scolare și că suntem lângă el pentru a-l ajuta atunci când nu înțelege ceva sau când consideră că ar vrea să înțeleagă mai mult.
Până la urmă tot ce ne dorim este să creștem viitori adulți echilibrați, mulțumiți de drumul pe care l-au ales și de faptul că s-au străduit să facă lucrurile cât mai bine. (…)

Cu cât îi obișnuim pe cei mici să aibă în preajmă și alte persoane, cât mai de timpuriu, cu atât le va fi mai ușor când vom fi nevoiți să-i lăsăm în grija bunicilor, a unei bone sau la creșă.

Restul articolului este AICI

Al patrulea subiect

Cititul – corvoadă sau plăcere! Ei bine, orice acțiune tensionată pe tema cititului poate împinge copilul într-o direcție care nu crește în el dragostea pentru lectură.

Ca orice achiziție a copilului, plăcerea pentru citit nu apare brusc, ci se consolidează pe o bază de alte achiziții și emoții susținute de părinte.

Ar trebui să avem anumite ritualuri care să-i facă plăcere copilului, să-i stârnim curiozitatea pe anumite subiecte, domenii și apoi să-l invităm să găsească răspunsuri în cărți, dar cel mai important ar trebui să-i fim model. Să-l ajutăm să devină un cititor avid și curios, care să nu-și piardă dorința de a învăța și de a cunoaște, în felul acesta nu vom fi nevoiți sa-l readucem la cărți, cărțile vor fi parte din lumea lui.

Citiți-le copiilor! Citiți voi, fiți exemplu pentru copil. Purtați discuții despre ce ați citit interesant într-o carte. Copiii devin cititori alături de noi, le facilităm accesul spre cunoaștere dacă ne văd pe noi făcând asta. Oferiți-le șansa să încerce, să viseze, să spere, să creeze.

Restul articolului este AICI.

Subiectul cu numărul 5

Ultimul subiect din campanie este despre obiceiurile alimentare pe care n-ar trebui să le uităm nicicând. La oricare dintre noi există mici scăpări pe timpul verii, de la rutina de masă, programul de masă din restul timpului. Ideea este să nu uităm de tot, deoarece este în joc sănătatea copiilor și a noastră, pe termen lung.

Obiceiurile alimentare negative sunt influențate și de disponibilitatea alimentelor nesănătoase în casă, de tensiunea creată în timpul meselor, de mâncatul în fața televizorului. Totodată, noi părinții avem tendința ca încă de când copiii sunt mici să-i încurajăm să termine tot din farfurie, în loc să le transmitem că se pot opri din mâncat în momentul când simt că s-au săturat.
Obișnuințele bune devin deprinderi care îi vor ajuta pe cei mici să devină adulți echilibrați, atenți la ei și la nevoile organismului.

Restul articolului este AICI.

Lunile de vacanță sunt binevenite pentru copii și pentru părinți, familia de-a lungul celor câteva luni de vacanță are multiple momente de timp de calitate împreună. Stimulii externi familiei ar trebui să fie lăsați deoparte și să primeze conectarea și jocul cu copii. Copiii au nevoie să fie pregătiți pentru noile provocări ale școlii și etapelor de creștere prin care vor trece.

Sper să vă fie de folos subiectele tratate.

Vacanță plăcută!

Dacă vrei să vezi ce alte campanii pregătesc AICI este pagina de facebook a blogului  sau te poți înscrie la newsletter, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

1

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (5) – Obiceiurile alimentare sănătoase nu iau vacanţă!

Am ajuns la final de campanie 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă. Celelalte subiecte tratate sunt aici – primul – Plictiseala, pe al doilea – Activitățile sportive pe timpul vacanței, al treilea – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?, subiectul cu numărul 4 –Cititul – corvoadă sau plăcere.

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena mea și a fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Ultimul subiect – cu care închidem seria de 5 subiecte – este despre obiceiurile alimentare sănătoase la copii, cum le creștem în timp astfel încât să le menținem și pe timp de vacanță. Ideea este că tentațiile sunt mari atunci când ești într-un loc nou, când vrei să explorezi culinar un loc. Uneori vrei să experimentezi chiar în bucătăria proprie și lucrurile să ia o întorsătură ciudată. La copii, pe timp de vacanță, vor exista scăpări de la orarul de masă, multe înghețate, junk food de ronțăit cât citește, joacă un joc etc.

Cu toate astea…

Obiceiurile alimentare sănătoase se învață în familie, încă de când copilul este foarte mic. Ne asigurăm, astfel, că nu ne îndepărtăm prea mult de planurile noastre alimentare, chiar dacă suntem pe modul de vară, vacanță și abia am așteptat sucurile reci și înghețata cu fructe.

Nevoia de a ne alimenta și hidrata este o nevoie fundamentală care susține viața, de aici și preocuparea excesivă a părințor ca cei mici să aibă o alimentație sănătoasă și echilibrată. Când un copil începe să aibă probleme alimentare, de obicei, la mijloc este vorba de un comportament greșit al părintelui observat și speculat de cel mic.
Am întâmpinat la rândul meu probleme când băiețelul meu avea 4- 5 ani și m-a testat în repetate rânduri făcând nazuri la masă, încercând să mă facă să fiu atentă la el, refuzând să mănânce sau solicitându-mi să-i dau altceva decât am pregătit. Toate acestea le-am rezolvat înarmându-mă cu răbdare, implicându-l în procesul de pregătire al mesei, păstrând o rutină legată de ora și durata mesei, respectându-i decizia de a nu mânca dacă nu dorește, dar cu asumarea consecințelor de rigoare. Riscul să cădem în capcana luptei de putere este foarte mare, iar odată prinși în acest război nu avem decât de pierdut.

De preferat ar fi ca părinții să mănânce alături de copii, să creeze o atmosferă relaxată în jurul mesei, să elimine factorii care ar putea să-i distragă atenția copilului cum ar fi televizorul, telefonul, cărți sau jucării.

Dacă știm că, de obicei copilul mănâncă puțin să-i pregătim porții mici, prezentate într-un mod atractiv, astfel încât să-l încurajăm. Când refuză să mănânce un fel de mâncare, să nu sărim să-i oferim imediat altceva. Dacă cel mic a hotărât că nu-i plac felurile de mâncare servite la masă, consecința logică a acestui fapt este că va mânca la următoarea masă.

Nu pedepsim și nu recompensăm copilul cu alimente, stimulăm comportamentul potrivit și nu-l impunem prin forță.

Respectul pentru dorințele și nevoile copilului este esențial. Asta nu înseamnă că suntem permanent la dispoziția copilului, transformându-ne în bucătarul lui personal. Trebuie să ne dezvoltăm capacitatea de a face diferența între nevoile și mofturile lui. Copilul are nevoie de limite puse cu blândețe. Nu îi arătăm mai multă iubire făcându-i mereu pe plac, ci îi transmitem mesaje greșite: că ceilalți vor fi permanent la dispoziția lui sau că nu poate decide singur când a mâncat suficient.
Îl tratăm cu considerație și respect când îi dăm posibilitatea să aleagă, să participe activ la pregătirea mesei, când îi permitem să experimenteze în bucătărie.
Când facem împreună biscuiți, brioșe, pâine întreprindem și o activitate plăcută cu copilul, ne conectăm cu el și va mânca cu plăcere știind că a contribuit și el la produsul final. Faptul că le permitem copiilor să contribuie îi ajută să simtă că sunt importanți și că au rolul lor în familie.

sursa foto – unsplash.com

Obiceiurile alimentare sănătoase nu iau vacanță.

Atunci când  îi oferim copilului un exemplu bun având la rândul nostru o dietă sănătoasă, echilibrată, când îl luăm la piață să-și aleagă singur legumele și fructele, când îi dezvoltăm curiozitatea pentru mâncare și îi punem la dispoziție instrumentele necesare pentru a înțelege cum să mănânce bine, șansele ca el să fie tentat să consume alimente nesănătoase sunt mici.
Îmi amintesc cu plăcere de mesele luate în familie pe vremea când eram copil. Părinții mei lucrau foarte aproape de casă și în pauza de prânz veneau și mâncau cu noi (cu mine și cu frații mei). Eram extrem de bucuroși că puteam să-i așteptăm cu masa pusă, iar momentele acelea au contribuit foarte mult la o atmosfera de familie relaxată. Erau momentele cele mai plăcute din zi, momentele de uniune și de conectare.
Într-un fel sau altul acest ritual s-a transmis mai departe și în familia mea de acum, nu cu aceeași constanță, dar cu aceeași bucurie și, deseori, băiatul meu ne face mie și tatălui lui surprize culinare. Surpriza cea mai mare este încântarea de pe chipul lui când ne oferă astfel de momente.
Despre efectele carbohidraților asupra celor mici nu pot să spun decât că sunt dezastruoase. Enumăr doar câteva dintre acestea: agitația, hiperactivitatea, scăderea concentrării și a atenției, lipsa răbdării, oboseala.
Ronțăitul între mese este nesănătos și strică pofta de mâncare. Recomandarea specialiștilor pentru copii – 3 mese și două gustări, iar gustările să fie formate din fructe sau legume, iaurturi, cereale.

Despre mâncatul de pe la toate dughenele din parc și de prin locul vacanță, voi dezvolta separat. Ideea de bază o știm cu toții, în vacanță igiena alimentară este esențială. Astfel, vacanța va avea și amintirea unei toxiinfecții alimentare și vreo spitalizare pe motiv de diaree severă.

Mâncatul compulsiv la adolescenți

Consumul unei cantități de mâncare excesiv de mare în decursul unei perioade scurte de timp, cu pierderea controlului poate avea la bază un atașament insecurizant, lipsa suportului emoțional, dar și factori stresanți, cum ar fi: schimbarea domiciliului, divorțul părinților, neînțelegerile din familie. De asemenea, tot factorii familiali sunt cei care contribuie destul de mult la menținerea comportamentului alimentar compulsiv.

Obiceiurile alimentare negative sunt influențate și de disponibilitatea alimentelor nesănătoase în casă, de tensiunea creată în timpul meselor, de mâncatul în fața televizorului. Totodată, noi părinții avem tendința ca încă de când copiii sunt mici să-i încurajăm să termine tot din farfurie, în loc să le transmitem că se pot opri din mâncat în momentul când simt că s-au săturat.
Obișnuințele bune devin deprinderi care îi vor ajuta pe cei mici să devină adulți echilibrați, atenți la ei și la nevoile organismului.

Aici se încheie campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă. Reluăm discuțiile scurte pe teme de interes, puteți să îmi scrieți topicul pe care vreți să îl abordez cu un specialist.

Dacă vrei să vezi ce alte campanii pregătesc AICI este pagina de facebook a blogului  sau te poți înscrie la newsletter, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

2

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (4) – Cititul – corvoadă sau plăcere!

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă a ajuns la subiectul 4. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala, pe al doilea – Activitățile sportive pe timpul vacanței, pe al treilea – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Azi este despre citit și cum putem crește copii iubitori de carte.

Cititul este precum pofta de mâncare, vine exersând lingurița/ cititul, testând gusturi, arome/ genuri literare, povești moderne/tradiționale. Partea cu plăcerea și corvoada vine din familie. Să nu ne supărăm că nu citește copilul, să căutăm cauza în sânul casei, acolo e istoricul cititului cu evoluție ce poate fi lucrată.

Nu știu cum ar fi evoluat cititul meu dacă nu era soră-mea care citea la lanternă și pe cazanul din baie, la becul chior racordat la bateria de tractor (se lua lumina pe vremea lui Ceașcă și aveam becuri pe baterie în baie, bucătărie și hol, care luminau imediat cum se lua curentul), cum aș fi crescut fără să văd cărțile de la marginea patului părinților. Adevărul este că am trăit copilăria pe vremea televizoarelor alb-negru, cu lampă, care se încălzeau greu, mergeau și cu 2-3 pumni, cu 3 minute de desene și vacanțe la țară, la bunici. Nu am citit de plăcere la început, ci din ambiție, să nu cumva să rămân în urmă față de soră-mea, să rămân în urmă cu aprecierea părinților. Am suferit un pic din cauza competiției cu soră-mea, dar ceva tot a ieșit bine din asta.

Tata a fost cel mai mare din familie și bunicul, tatăl lui, a murit când el avea doar 16 ani.Tata a preluat rolul de cap de familie pentru restul fraților și a început munca. Visele despre facultate și școala la Iași au căzut pe plan secund. A muncit pe șantier, a făcut și liceul în paralel și toată biblioteca de acasă de la Roman este din munca lui de adolescent. Cumpăra cărți și le ascundea de colegii de șantier pentru că voiau să folosească filele pe post de hârtie igienică. Pe mine m-au impresionat povestirile astea și am apreciat cărțile din bibliotecă pentru că știam truda din spatele lor. Și m-am supărat tare de fiecare dată când am împrumutat și nu mi-am primit cartea înapoi. Am dezlegat prietenii, pentru că am pierdut cărți la care țineam.

Am descoperit, citind, că îmi plăceau doar anumite povești, am citit cărți până când nu se mai vedea scrisul pe unele pagini, am avut cărți de alinare emoții, cărți de citit ca să găsesc inspirație să compun desene. Am citit pe furiș cărți pe care mama nu mi le dădea la citit, erau pentru când mai cresc.

Acum citesc fetei mele seara, face parte din rutina noastră de culcare. Citim când își dorește și ziua, când simte nevoia să petrecem timpul cu vreun personaj pe care îl îndrăgește. Plăcerea cititului am cultivat-o la fata mea cu răbdare, nu am presat cu povestea de seară de mică, deoarece până la 3 spre 4 ani ani nu avea răbdare să răsfoim cărți, priveam coperțile mai mult. Atât o ținea atenția!

Când era Loli și mai mică, bebe, citeam des, dar nu participa la citit, să urmărim împreună desenele. Îmi citeam singură, și nu pot spune că mi-a displăcut. Cărțile pentru copii, alese bine, sunt minunate, relaxante. Cititul și plăcerea pentru cărți a venit în timp la copilul meu.

Povestea cititului este diferită pentru fiecare, ceea ce ne unește pe toți în a ne dezvolta plăcerea cititului este răbdarea, acordarea de timp pentru a pătrunde în ceea ce se numește lumea poveștilor. Ca orice achiziție a copilului, plăcerea pentru citit nu apare brusc, ci se consolidează pe o bază de alte achiziții și emoții susținute de părinte.

plăcerea cititului

Lectura de seară

Ce spune Cristina despre cititul la ea în familie:

Am fost genul de copil care abia aștepta să se facă seară, să se retragă toată lumea la culcare, ca să pot să-mi iau lanterna și cartea și să mă bag în pătură să citesc. Am citit tot ce mi-a căzut în mâna. Țin minte cu câtă nerăbdare așteptam vacanțele de vară, să plec la bunici, să fac schimb de cărti cu verisoarele mele sau cu copiii veniti din toate colturile țării pentru a petrece vacanța la țară, să stau la soare pe o rogojină și să evadez pe tărâmuri de vis, să mă identific cu unele personaje, să trăiesc cu sufletul la gură, să râd, să plâng, să mă bucur alături de eroii copilăriei mele.

Copilului meu i-am citit povești încă de când am aflat că s-a cuibărit în mine și am continuat să-i citesc până când a învățat el să citească. Acum îmi citește el mie.

L-am luat cu mine încă de când era foarte mic la librărie, la târguri de carte, și-a ales cărțile singur.
Am preferat să citească ce-i place, să o facă cu plăcere, să iubească lectura. Când a avut lecturi mai greoaie de citit pentru școală le-am citit împreună.

Avem acasă colțul nostru de lectură. Aici ne întâlnim, bem ceai și mâncăm biscuiți făcuți de noi și ne citim fiecare cartea lui. De multe ori încercăm să ghicim ce urmează să se întâmple sau schimbăm finalul poveștii.

Pentru că sunt o iubitoare de povești și de copii mi-am dus mai departe pasiunea și dragostea de carte și am creat proiectul ”Comori pentru minți curioase”. Mă întâlnesc cu micuții mei cititori creativi o dată pe săptămână și prin intermediul poveștilor abordăm teme precum Frica, Furia, Cum să facem față provocărilor, Prietenia. Personajele din povești ne devin prieteni și ne ajută să scoatem la iveală trăiri și emoții despre care nici nu știam că sălășluiesc în sufletul copiilor.

De ce ajung copiii să urască cititul?

Atunci când le impunem copiilor, când îi obligăm să citească sau să facă orice altă activitate, îi îndepărtăm de la scopul nostru.

Au nevoie de spațiu, timp, cărți potrivite vârstei, o atitudine pozitivă a părinților în privința lecturii copilului.

Cum gestionăm lecturile mai ciudate – cărțile nepotrivite vârstei și revistele cu conținut vulgar

Cât despre cărțile sau revistele nepotrivite vârstei, tot ce putem face este să vorbim cât mai mult și mai deschis cu ei încă de mici. Să-i ținem aproape de noi, să-i ascultăm chiar când ni se pare că nu e important ce au de spus. Să nu reacționăm exagerat dacă ne povestesc despre faptul că au vorbit la școală despre anumite reviste sau cărți. Să le facilităm noi accesul la o gamă largă de lecturi adecvate vârstei.

Într-o lume în care televiziunile și mass-media ne bombardează cu emisiuni și articole cu tentă sexuală este foarte greu să-i protejăm, dar e important să știe că suntem aproape de ei și pot apela la noi oricând.

Cum îi aduc înapoi să iubeasca cititul, să nu renunțe la a descoperi cărti bune

Ar trebui să avem anumite ritualuri care să-i facă plăcere copilului, să-i stârnim curiozitatea pe anumite subiecte, domenii și apoi să-l invităm să găsească răspunsuri în cărți, dar cel mai important ar trebui să-i fim model. Să-l ajutăm să devină un cititor avid și curios, care să nu-și piardă dorința de a învăța și de a cunoaște, în felul acesta nu vom fi nevoiți sa-l readucem la cărți, cărțile vor fi parte din lumea lui.

Așadar, citiți-le copiilor! Citiți voi, fiți exemplu pentru copil. Purtați discuții despre ce ați citit interesant într-o carte. Copiii devin cititori alături de noi, le facilităm accesul spre cunoaștere dacă ne văd pe noi făcând asta. Oferiți-le șansa să încerce, să viseze, să spere, să creeze.

Următorul subiect va încheia campania din acestă lună. Va fi publicat joi, așa cum am început cu primul articol. Ca să nu ratați vreo postare, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi. Dacă aveți sugestii de subiecte, le primesc cu drag, facem o nouă serie de ajutor pentru voi și pentru mine.

Spor la citit și la creat momente minunate împreună!

3

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (3) – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă a ajuns la subiectul 3. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala, pe al doilea aici- Activitățile sportive pe timpul vacanței

Modul vacanță sau vacantion mood nu înseamnă că nu vom avea nevoie să ne regăsim, conectăm, să pansăm frici/temeri după o zi plină la plajă, acasă, după finalul anului școlar, după o supărare la locul de joacă.

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Ce este conectarea? 

Conectarea este esențială în orice relație, dar mai ales în relația părinte – copil. Atunci când ești acolo cu adevărat pentru copilul tău îi transmiți mesajul că este important, că el contează pentru tine, că aparține. Momentele de conectare sunt extrem de importante pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Uneori nu trebuie decât SĂ FIM lângă el.
Copiii cu care lucrez la atelierele de dezvoltare personală devin cooperanți și extrem de deschiși la a găsi împreună strategii de a face față situațiilor dificile, în momentul în care se simt văzuți, ascultați și acceptați așa cum sunt.

Despre momentele de conectare pe care le am cu băiețelul meu aș putea spune că ne-au ajutat să clădim o relație bazată pe încredere, respect, afecțiune.

Am învățat să fim deschiși la ideile și sugestiile noastre dezvoltând în felul acesta curajul de a încerca lucruri noi.
Cele mai plăcute momente petrecute alături de băiețelul meu sunt cele în care ne întindem seara în pat și se cuibărește cât este de mare la mine în brațe și citim, evadăm în lumea poveștilor. Nu mai există nimic în jurul nostru, suntem doar noi doi și personajele din poveste.

În general, la cină ne adunăm toți în jurul mesei și povestim despre cum a fost ziua fiecăruia. În felul acesta, copilul înțelege că și noi, adulții întâlnim provocări la locul de muncă, în relațiile cu ceilalți oameni și învață privindu-ne cum să se descurce în anumite situații.

Băiețelului meu îi place foarte mult când îi povestim despre copilăria noastră, despre vacanțele petrecute la bunici.
Încercăm ca la sfârșitul săptămânii să avem o seară de film sau să jucăm cărți, Remy, HedBenz sau orice alt joc de societate.
De când s-a făcut cald afara ne plimbăm împreună prin parc în fiecare seară.
Sunt seri în care mă așez pur și simplu lângă el și îl întreb ce și-ar dori să facem.

photo credit: unsplash.com

Cum fac copilul să intre în atmosfera de vacanță după un rezultat școlar care nu îl mulțumește?

Faptul că ia o notă mică nu ar trebui să constituie un eșec sau că nu a luat premiul I. Atitudinea pe care o are părintele în momentul în care copilul vine și spune că a luat o notă mică este esențiala pentru modul în care copilul va percepe importanța rezultatelor sale școlare.

Obișnuiesc să-l întreb pe băiețelul meu când îmi comunică nota primită la un test sau o evaluare dacă este mulțumit de cum a lucrat, dacă a făcut tot ce a putut pentru a obține un rezultat bun sau ce ar putea îmbunătăți pe viitor.

Copilul are nevoie să știe că îi vom fi alături indiferent de rezultatele sale scolare și că suntem lângă el pentru a-l ajuta atunci când nu înțelege ceva sau când consideră că ar vrea să înțeleagă mai mult.
Până la urmă tot ce ne dorim este să creștem viitori adulți echilibrați, mulțumiți de drumul pe care l-au ales și de faptul că s-au străduit să facă lucrurile cât mai bine.

Cum îl ajutăm să gestioneze relațiile cu prietenii, partenerii de joacă? Vara este despre joc și supărările între partenerii de joacă sunt inevitabile.

De preferat ar fi să nu intervenim în relațiile copiilor. Ei acum se ceartă și peste 10 minute au uitat și sunt din nou cei mai buni prieteni.
Ce putem face este să fim noi atenți la relațiile pe care le avem cu ceilalți. Ne cerem scuze când greșim, suntem atenți la nevoile celor dragi, suntem disponibili când au nevoie de noi?
Dacă răspunsul este da, cu siguranță îi vom insufla și copilului nostru valori solide menite să-l ajute să construiască relații de prietenie adevărate.

Plecarea în tabără, la bunici vine cu emoții. Cum îl ajut să depășească anxietatea de separare?

Cu cât îi obișnuim pe cei mici să aibă în preajmă și alte persoane, cât mai de timpuriu, cu atât le va fi mai ușor când vom fi nevoiți să-i lăsăm în grija bunicilor, a unei bone sau la creșă.
De asemenea, copiii înțeleg mai mult decât ne imaginăm din limbajul non-verbal. Degeaba îi spunem că totul este în regulă, dacă noi stăm cu inima strânsă și nu avem încredere în persoana în grija căreia lăsăm copilul.
De ajutor ar putea fi și să pregătim copilul, să-i spunem clar unde merge, cu cine stă și pentru cât timp și să ne respectăm promisiunile.

Fiecare copil are nevoile lui, limbajul lui de iubire și un stil propriu de a se conecta cu părintele. Copilul este ghidul vostru, lăsați-vă instruiți.

Următoarele subiecte vor încheia campania din acestă lună. Vor fi luni și joi. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi. Dacă aveți sugestii de subiecte, le primesc cu drag, facem o nouă serie de ajutor pentru voi și pentru mine.

Spor! Pe curând!

4

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (2) – Activităţile sportive pe timpul vacanţei

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă continuă. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Așadar, azi vorbim despre activitățile sportive pe timpul vacanței.

Sunt părinți care preferă o vară foarte relaxată, cu multă înghețată, răsfățuri culinare de vară și activități fizice puține, pentru că e ”obosit” copilul de la mersul zilnic la școală, în plus făcea balet, baschet, tenis în timpul școlii.

Ne oprim cu sportul sau încurajăm activitățile sportive și pe pe timpul verii?

Le recomand tot timpul părinților care îmi trec pragul pentru consiliere parentală să-și înscrie copiii să facă sport. Motivele pentru care fac asta sunt: sportul practicat încă de la vârste mici (3-4 ani) ajută la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, îi dezvoltă copilului valori precum echilibru, perseverență, încredere în sine, flexibilitate, adaptabilitate, îl învață cum să piardă, dar și să se bucure când câștigă.
De asemenea, are un rol incontestabil în dezvoltarea abilității de lucru în echipă, îi învață să coopereze, le dezvoltă răbdarea, îi ajută să fie mai organizați.
Trebuie amintit și faptul că sportul ajută la prevenirea obezității. Statisticile arată că suntem pe locul 2 în Europa în ce privește obezitatea infantilă.

Activitățile sportive pe timpul vacanței foto credit – unsplash.com

Cum ajută sportul la dezvoltarea atenției și concentrării? Că doar nu ne oprim din gândit pe timpul verii…

Prin activitatea fizică susținută creierul se bucură de un aport crescut de oxigen și substanțe nutritive care ajută la buna lui funcționare.
Prin sport ne eliberăm de stres, învățăm să ne centralizăm atenția într-o manieră susținută și constantă împărțind o sarcină mare în sarcini mai mici.

Unii spun: e pierdere de timp, mai bine să-și facă temele date pe timpul verii de la școală! 

Copiii au nevoie să-și consume surplusul de energie, să învețe ce înseamnă autodisciplina și consecvența, iar aceste aspecte odată dezvoltate îi vor fi de folos pe parcursul întregii vieți, iar performanțele lui școlare se vor îmbunătăți, căci sportul practicat într-o manieră organizată ne ajută să fim ordonați și în gândire. Așadar, sportul nu numai că nu este pierdere de timp, este un câștig pe termen lung.

Ajută sportul la diminuarea anxietății acolo unde există probleme de socializare?

Da, sportul ajută la diminuarea anxietății. Activitățile sportive dezvoltă curajul de a lua decizii, îi determină pe cei mici să colaboreze, să-și recunoască limitele, dar și să-și asume consecințele asupra propriului comportament. De curând l-am însoțit pe băiețelul meu la un meci de baschet. Pe drum am discutat despre cât de diferit este un meci de baschet, față de un concurs de karate (a practicat karate timp de 6 ani). Răspunsul lui a fost “presiunea este mult mai mare la meciul de baschet, deoarece aici nu e vorba doar de mine. Dacă fac ceva greșit nu pierd doar eu, pierde întreaga echipă.”

Dorința de a contribui, autodisciplina și competența, dar mai ales respectul pentru sine și pentru ceilalți sunt atribute esențiale obținute de micii sportivi.

Încurajați copiii să facă sport oricând, căci sportul înseamnă sănătate, armonie și echilibru.

Următorul subiect pe listă are legătură cu activitățile de conectare pe care le puteți face cu copiii pe timpul vacanței. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

 

6

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala

Luna aceasta am o campanie simpatică/utilă pentru voi – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă.

Scurtă și la obiect – 5 subiecte/întrebări la care avem răspuns, sfaturi, sugestii de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu. Cu Cristina am lucrat și alte subiecte care au fost bine primite de voi, de aici și idea de a avea o dată pe lună, mici intervenții utile mie și părinților care poposesc pe acest blog, de la un specialist.

Bun, făra a mă lungi cu introducerea, iată primul subiect: PLICTISEALA

Acuși e vacanță! După efervescența de început- yeyy, e vacanță, intră în scenă bine-cunoscutul – Mă plictisesc!

Bun, ce facem cu plictiseala? E de bine sau nu? Cum ar trebui să abordăm starea aceasta? Ii pun o carte în mână și, probabil, prima reacție va fi – ce vrei cu asta? Dăm drumul la tv – ca soluție finală?

Familia – prima societate a copilului este cea în care acesta învață cum să relaționeze cu cei din jur, cum să se poarte în diverse situații, care sunt acele valori și principii pe care părinții pun accent.

Dacă celui mic i se oferă tot ce își dorește, dacă întreaga casă se transformă în depozit pentru jucării, plictiseala cu siguranță își va face simțită prezența destul de repede.

De altfel, din punctul meu de vedere plictiseala este benefică, deoarece ajută la dezvoltarea creativității și imaginației celui mic.

Cele mai prețioase momente de conectare pe care le-am trăit alături de băiețelul meu au fost în momentele în care neavând la îndemână jocuri sau jucării, am inventat diverse distracții care pe mine m-au ajutat să pătrund în universul vast al trăirilor lui, iar pe el l-au ajutat să-și exprime emoțiile. De nenumărate ori s-a transformat în personaje de poveste sau am călătorit prin cele mai minunate locuri sau un băț s-a transformat pe loc în cal, iar o lingură și o oala au devenit cea mai grozavă tobă. Pornind de la câteva cuvinte sau imagini am creat povești despre prietenie, despre lume, despre generozitate.

Încă de când era foarte mic, am amenajat un spațiu pentru lectură unde ne întâlneam pentru a bea ceai, a mânca biscuiți pe care îi preparam împreună și a pătrunde în lumea magică a poveștilor. I-am citit încă de când era bebeluș, acum îmi citește el mie.

Copilului nu îi spui să citească, îl ajuți să iubească poveștile, îl iei cu tine la librărie, la târguri de carte, îi permiți să-și aleagă cărți adecvate vârstei, citești tu ca părinte. Copilul învață mai mult din ce vede că face părintele, decât din ce îi spune să facă.

Nu-l poți trimite pe copil să citească în timp ce tu te uiți la televizor sau butonezi telefonul. Nici nu zic că ar trebui să le interzicem să aibă acces la gadgeturi, căci în felul acesta nu-i ajutăm decât să și le dorească și mai mult, le creștem importanța în ochii copilului. Totul trebuie făcut cu moderație și având în minte permanent că suntem modelul copilului nostru. Când ceva nu ne place în comportamentul copilului nostru, trebuie să privim cu atenție la noi, căci copilul este oglinda noastră.

Vă îndemn să lăsați copiii să se plictisească, nu se știe niciodată ce opere de artă pot crea în astfel de momente. Să le permitem copiilor să își dezvolte creativitatea și imaginația.

foto credit – unsplash.com

Concret, când vine copilul cu ”plictiseala” în proțap:

Ne oprim din ce facem pentru a-i acorda atenție, îi spunem ca e ok să se plictisească și încercăm să descoperim împreuna ce simte în legătură cu plictiseala și cum am putea umple aceste momente.

Este important pentru copil să aibă posibilitatea de a alege cum își petrece o parte din timpul său liber.

Următorul subiect pe listă are legătură cu activitățile pe care le puteți face cu copiii pe timpul vacanței. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

1

Un parteneriat pentru educaţie și prietenie – Școala din parc- ateliere de conectare a copiilor cu natura

Școala din parc – Ateliere de conectare a copiilor cu natura este un concept Kinder Trips și Un soi de blog. Acesta este un parteneriat pentru educație și prietenie, început la final de 2018 și implementat în februarie 2019, cu oportunități de dezvoltare pe roll.

Cum ajungi aici? Păi să vedem…

  • Primul pas este despre intenție și documentare

In lumea din spatele ecranului e ușor să dai click/accept la friends cu unul altul, să dai like și share, să apreciezi, să nu apreciezi, să judeci ușor sau să crezi ceea ce se dovedește, la un moment dat, a fi neadevăruri (fake news), experiențe expuse nerealist doar pentru a epata etc.

Să construiești parteneriate cu oameni pe care îi știi, pentru început, din lumea aceasta și să funcționeze, în sensul de învățare reciprocă, de atingere obiective propuse, de a fi onești în munca depusă, este greu.

Fiecare parteneriat funcționeaza pe baza unor concepte și idei bine definite și în care cred partenerii.

Găsirea direcțiilor de dezvoltare pentru un parteneriat sincer și de viitor, ce poate fi implementat folosind abilitățile fiecarui om implicat, necesită timp, mult brainstorming, încredere. Pun și curaj. Ai nevoie și de curajul acela de început să pui în practică tot ce ai pus pe hârtie.

Pe jumătatea Kinder Trips – Miruna o știam de la întâlnirile cu bloggeri din cadrul Digital Parents Talks. De la aprecierea muncii fiecăreia și împărtășind idei de proiecte și de concepte, am ajuns să vedem că există posibilitatea de a ne uni ideile într-un proiect care se pliază pe cunoștințele noastre și pasiuni comune.

  • Pasul al doilea este despre cine este fiecare și despre cum creștem împreună

În zona de blogging este multă competiție, let’ face it. Competiția e bună la nivel de livrare conținut, educare public. Că asta vrem, nu doar să spunem povești. Competiția stimulează informarea corectă și livrarea de conținut țintit.

Orgoliile personale nu ar trebui să interfereze cu mesajul livrat și cu a fi o prezență responsabilă, onestă în online.

Am adăugat lucrurile astea aici pentru că în blogging, ca în orice domeniu, este frica asta de a nu te deschide ca învățare către altcineva. Ne ferim să ne punem la bătaie cunoștințele, să le share-uim și să creștem împreună.

  • Pasul al treilea este despre implementare și outcomeun parteneriat pentru educație și doza de curaj pentru cei care se tem (hai, inspirație)

Parteneriatul pentru educație nu este pentru mai mult trafic pe blog (nu strică, evident), nu pentru un like în plus, ci pentru experiența pe care ți-o oferă. Poți spune că este un parteneriat de investiție pentru tine ca om.

Așadar,

Școala din parc în 6 ipostaze:

Școala din parc

Școala din parc – de la început – o idee, a plimbare prin parc

Documentare foto și planificare – https://kindertrips.com/ro/plimbare-urbana-prin-bucuresti/

Școala din parc

Școala din parc – peisaj de iarnă

Școala din parc

Școala din parc – cover eveniment

Școala din parc

Școala din parc- una dintre fișele de lucru

portret uriaș din elemente ale naturii

Școala din parc – portret uriaș din elemente ale naturii

Școala din parc

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Miruna și Silviu – partenerii Kinder Trips

Școala din parc

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Un soi de blog (subsemnata) și Miruna – o jumătate de Kinder Trips 🙂

Pentru a vedea ce pregătim, ce idei avem și cum putem să participați la evenimente organizate în cadrul parteneriatului nostru, vă invit să urmăriți paginile de Fb ale blogurilor noastre https://www.facebook.com/kinder.trips/ și https://www.facebook.com/unsoideblog/ sau să vă abonați la newslettere pentru a primi în timp util informații.

ps. Dacă ai o idee pe care o putem dezvolta împreună, sunt deschisă să o discutăm și vedem cum putem lucra pe ea, sau să te ghidez către cine care are know-how-ul potrivit.

0

A cincea poveste #CredeÎnTine – o poveste cu remedii naturale și optimism

A cincea poveste #CredeÎnTine este o poveste despre prietenie și despre un om care și-a creat povestea cu muncă multă și perseverență. Este și despre a învăța că există alternativă care să sprijine, completeze tratamentul medical clasic.

credit photo: unsplash.com

Primul an de facultate a fost greu pentru mine, oameni noi, oraș nou, ieșirea din zona de confort de acasă, toate m-au copleșit în primele luni de studenție. Viața de cămin și tot noul din viața mea, la polul opus cu ceea ce trăisem până atunci, m-au schimbat, am și crescut, am dezvoltat prietenii pe viață. Eu credeam la 18 ani că prietenii cei mai buni sunt cei cu care ai crescut de mic, dar uite că nu a fost adevărat. Prietenii din facultate sunt de cursă lungă, chiar dacă te auzi și vezi cu ei de 2-4 ori pe an.

Ilona este prima de la stânga, cea cu plete negre crețe și încruntată foc …sunt eu 🙂

”Mama” din cămin, în facultate, în primul an, cel mai greu, a fost Ilona. Era un pic mai mare față de noi restul bobocilor, avea un nume neobișnuit pentru mine, dintr-un roman citit în liceu, și când veneam plouată după o zi de cursuri, flămândă și supărată pe viața de student, care nu era așa cum mi-am imaginat-o, ea îmi spunea: Vino la mama, să te alint! Nu amintesc de mâncarea caldă care mă aștepta și emisiunile privite la televizorul alb-negru și toate peripețiile din anii ce au urmat.
Iată, ultima poveste din prima serie de 5 povești/ 5 oameni începe așa:

Povestea mea a început în urma cu 40 de ani, în satul Pogorăști din județul Botoșani. Acolo am copilărit până la vârsta de 6 ani alături de bunicii mei dragi. Tot universul meu era acolo, jucării îmi erau cutiile de chibrituri și tot felul de bețe cu care construiam adevărate ferme împreună cu verișorii mei, aveam și un motan pe care îl înfășam cu hainele mele, confecționam păpuși.

Eram fericită în universul acela minuscul, umblam desculță până toamna târziu și realmente încălțăm pantofi numai în zi de sărbătoare. Nu mi se spunea niciodată “nu”, lucrurile erau atât de simple și frumoase și acum, privind în urmă cred că acolo s-a derulat cea mai frumoasă etapă din viața mea.

Școala am făcut-o în Botoșani și trebuie să recunosc faptul că mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața mea. Părinții mei erau muncitori și mi-au transmis ideea că fără muncă nu poți realiza nimic în viață. Nu m-au obligat să învăț și nici nu mi-au tăiat aripile când am vrut studii superioare, chiar dacă veniturile lor erau pe atunci mai mult decât limitate. Recunosc, nu am fost un copil de nota 10. Am luat pentru prima data premiul I, în anii de studenție, și atunci am înțeles că trebuie doar să vreau.

Încercând să-mi definesc identitatea profesională am făcut Școala Postliceala de Asistent Generalist, apoi conștientă fiind că vreau mai mult m-am înscris și am intrat la Facultatea de Biologie, Secția Ecologie, în cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. Visul meu era să devin profesor. Simțeam că asta este vocația mea, motiv pentru care am făcut un curs postuniversitar ce-mi permitea acest lucru, însă nu am profesat niciodată.

La Iași l-am cunoscut pe soțul meu, un om deosebit de inteligent, integru și inovator, care a reușit să-mi insufle dorința de a mă autodepăși.

Printr-un concurs de împrejurări mai mult sau mai puțin importante am ajuns la Râmnicu Vâlcea, de unde vă scriu acum și unde ne-am stabilit, în final, pentru că mie în special, mi-a plăcut zona.

Nu a fost ușor să ne adaptăm acestui oraș, și totuși am rămas și mai mult decât atât, am construit aici munca mea.

Maternitatea întotdeauna aduce schimbare. Eu o simt de 3 ani de zile. Ce nu am reușit să fac până la Loli, am reușit după, deși timpul a fost mai puțin, totul s-a derulat mult mai repede decât aș fi crezut. Prinzi curaj parcă mai mult față de înainte și ai o îndârjire de transee când vine vorba de protejarea puiului. Așa cred că a început totul, nu?

În anul 2004 l-am născut pe Stefan, primul meu copil, un băiețel minunat, care a avut serioase probleme de sănătate în primii ani de viață, motiv pentru care aproape epuizasem toate variantele de tratament. Intrasem în acel cerc vicios, în care au căzut de-a lungul anilor mulți părinți ce administrează copiilor tratamente alopate.

Am căutat alternative medicale și așa am descoperit puterea plantelor, cu care l-am și făcut bine.

Maria, fetița mea cea mica, s-a născut aproape doi ani mai târziu. Aveam deja lecția învățată și orice problemă de sănătate apărea o tratam cu remedii naturale.

În 2007 am hotărât că pot să împart și altora din experiența mea, așa că mi-am deschis un magazin mic de produse naturiste, la parterul unui bloc, unde principalii clienți eram eu și doamnele din bloc. Nu aveam experiență în afaceri, în schimb făceam cu pasiune totul. Nu am recomandat niciodată un produs pe care eu nu l-aș consuma și nici de dragul de a vinde, fără să țin cont de nevoile clientului. Probabil aceste principii au fost fundamentale la momentul respectiv.

Afacerile cu remedii naturiste sunt multe. Cum faci să evoluezi și să continui ce ai început în lumea antreprenorilor?

Din acest tip de afacere nu supraviețuiești, dacă nu cauți soluții de dezvoltare. Așa am decis că trebuie să merg la următorul nivel, să deschid mai multe puncte de lucru.

Ajutor financiar am avut din partea soțului meu o foarte mare perioadă de timp. Încet și cu greu am reușit să mă așez pe “picioarele mele”. Acum administrez un număr de patru magazine și sunt în plin proces de reorganizare interna. Având în vedere că sunt 10 ani de activitate, patru magazine, nu e mult. Mi-a trebuit timp să învăț cum să gestionez această activitate la nivel de bussines.

Multă vreme am fost multumită de faptul că fac ce-mi place și pot asigura copiilor mei un trai decent. Satisfacții materiale nu aveam prea multe, în schimb, faptul că se întorceau clienții multumiți de un produs recomandat conta mai mult decât pot descrie în cuvinte.

Să urmezi un tratament naturist și să ai rezultate presupune să fii ordonat, încrezător și să ai o doza potrivită de răbdare. Lucrurile nu se schimbă peste noapte, oamenii trebuie să înțeleagă faptul că natura a lăsat leac pentru fiecare boală.

Important este să consume remediile potrivite și dozate corespunzător, astfel încât să obțină rezultatele așteptate. Vin la magazin clienți cu boli cronice, care au înțeles că tratamentul naturist poate dura toată viața. Fiecare dintre noi știm sau, la un moment dat, aflăm inevitabil, că în hipertensiune arterială, de exemplu, medicul recomandă o schemă de tratament și un regim care trebuie respectate cu strictețe toată viața. Cum ne-am putea imagina că plantele ne pot vindeca bătând din palme? Se recomandă celor cu boli cronice, tratamentul naturist inițial în paralel cu cel alopat iar apoi, în funcție de rezultatul analizelor, se reduce doza produselor de sinteza și se crește doza suplimentelor alimentare.

Și cel mai important este să facem prevenție. Consumatorii de suplimente alimentare știu că anumiți hormoni, acizi grași, anumite enzime se secretă în cantitate insuficientă după o anumită vârsta sau chiar deloc. De exemplu, acizii grași Omega 3 considerați acizi esențiali, au rol important în buna funcționare a organismului dar acesta nu îi produce în mod natural. Aportul preventiv de Omega 3 reduce riscul apariției bolilor cardiovasculare, a depresiei, a afecțiunilor osteoarticulare sau chiar a cancerului. De asemenea, în prevenție un rol important îl au antioxidanții despre care se vorbește atât de mult în ultimul timp având în vedere mediul stresant și poluant în  care trăim.

Există contraindicații și în “lumea” plantelor de aceea cel care vinde aceste produse trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre felul în care funcționează organismul uman, boli și simptomatologie.

Contează să găsești oameni cu care să te potrivești, să aducă un plus de valoare muncii tale, să motivezi și să încurajezi fie că este la început în echipa ta sau este deja membru cu vechime. Timpul și umanitatea fac casă bună.

Da, în timp am reușit să-mi construiesc o echipă de oameni valoroși care știu foarte bine cu ce să vină în întâmpinarea nevoilor clientului. Fără echipa mea nu aș putea merge mai departe și de câte ori am ocazia spun “mulțumesc!”

Medicina naturistă a evoluat foarte mult. De multe ori am fost nevoită să explic acest lucru. Chiar oameni instruiți asociază un magazin de profil cu “ceaiul”. Fetița mea când era întrebată ce profesie are mama spunea că “vinde ceaiuri”.

Acum medicina naturistă înseamnă mai mult decât un ceai. Înseamnă produse complexe de origine vegetală sau animală, înseamnă studii clinice efectuate în centre specializate, înseamnă oameni valoroși implicați în cercetare, înseamnă o noua viziune.

Dacă ar fi să mă întorc în trecut pot spune că DA, aș face același lucru însă NU în același fel.

Cred că toți vrem la un moment dat să ne reîntoarecem în trecut, să nu schimbăm fundamentul a ceea ce facem în prezent, dar totuși să îmbunătățim ceva. Cum se poate descrie asta în cazul tău?

Aș păstra pasiunea, încrederea și plăcerea de a munci și aș mai adăuga disciplina, instruire în management, marketing și dezvoltare personală, încă din prima zi de activitate. Mi-aș construi un bussines planificat și nu “după ureche” așa cum spune soțul meu adesea (râde!) și aș forma oameni care să-mi preia din sarcini în așa fel încât să pot vedea “pădurea de copaci”.

Dar cred că niciodată nu e târziu, deja am apucat pe drumul acesta și la cât de motivată mă știu când vreau să duc ceva la bun sfârșit, voi reuși.

Ilona Tudor – mamă, antreprenor, manager Gammastil Remedii Naturale: Povestea mea este despre o femeie obișnuită, mamă, soție, prietenă, căreia îi place să muncească, să iubească și să trăiască frumos. Poate fi povestea oricui.

4

A patra poveste #CredeÎnTine – O poveste cu patru ingrediente: pasiune, dorinţă, emoţie, raţiune

A patra poveste #CredeÎnTine mixează artă, creație, comunicare și industrie de publicitate printre rânduri și va fi un fel de scrisoare către mine și tine de la un om visătoar, însă extrem de hotărât, plus mici note pe lângă rânduri.

Dragă povestitorule, dragă prietene,

Mă bucur să te cunosc. Sunt Cristina, mama lui Vlad și antreprenor în comunicare. Viața (inclusiv cea profesionala) este work in progress. Cred că nu e nimic mai dezarmant decât un “Ah, ești neschimbată!” (Pfuu, doar când vine vorba de ten e ok, nu-i așa?).

credit photo: unsplash.com

În pacursul profesional al fiecăruia cred că există niște puncte de cotitură, sau niște perioade senzitive, sau niște ferestre de oportunitate (ca să folosesc o terminologie vehiculată intens în parentalitate). În ceea ce mă priveste, deciziile fundamentale pe care le-am luat de-a lungul carierei au fost câteva: momentul în care am dat viața de artist pe cea de publicitar (am terminat Pictura la Universitatea Națională de Arte, acum 17 ani), momentul în care am dat viața de angajat pe cea de antreprenor (am co-fondat Hello Communication acum 7 ani) și momentul în care am creat Foodwise, primul hub românesc de comunicare în industria food&beverages (acum 2 ani).

Cred că pentru cei care încă ne ”zbatem” pe proiecte care să ne aducă mai aproape de un vis realizat, niște idei de ingrediente de succes ne-ar fi prinde bine. Prin urmare, eu m-am gândit să îmi povestești în scrisoarea ta și despre cât la 100% ai nevoie de pasiune, dorință, disperare și emoție ca să pui în practică o idee?

Sunt o persoană care își asumă riscuri moderate. Paradoxal, dacă mă gândesc am pornit pe cont propriu în plină și prima recesiune românească postdecembristă. Acel sentiment că „va fi bine” se pune? Pentru că asta am simțit eu atunci, când fosta mea colegă de agenție mi-a propus să ne facem propriul business și să navigam cu agilitate în economia încremenită a acelor ani.

Doar 28 dintre cele mai mari 50 de companii antreprenoriale din 2009, anul în care criza a lovit economia locală, au reuşit să supravieţuiască, iar celelalte 22 de firme sunt fie în insolvenţă, fie în faliment sau sunt radiate.” Cam așa arată o statistică recentă (sursa: www.gandul.info, 2017).

Nu doar că am supravietuit, dar suntem în top 10 agenții de publicitate independente, întocmit în 2016 de revista Forbes, luând ca reper cifra de afaceri.

Din ingredientele listate de tine, aș păstra pasiunea, dorința și emoția, și aș da niste credit rațiunii.

Povești funny legate de muncă (am întrebat eu) sunt muuulte. Unele încă de nespus. Mai întreabă-mă peste vreo 30 de ani, le voi desecretiza. Cele mai simpatice sunt bineînțeles legate de începuturi, de cum ești dat afara pe ușă și intri pe fereastră, deși la vremea aceea nu părea așa.

Eu sunt din generația cu cheia de gât și anunțul de angajare decupat din “Romania Libera”. X-erii aceia care plecau la 5 dimineața din agenție și la 8 reveneau parfumați și gata să prezinte clientului campania. Ceva de neconceput astăzi pentru milennials, și pe bună dreptate!

Partea proasta este că era cumplit de greu să vină taxi-ul la 5 dimineata pe Mătăsari, unde în mod nefericit era amplasată superba vila în care se afla sediul agenției la care lucram. Între timp a fost redată demnitatea femeilor pe Mătăsari, cred ca lucrurile s-au mai schimbat. Și la o adică s-a extins piața pentru servicii de transport de calitate.

Am avut și am pe roll multe proiecte de suflet (nu neapărat emoțional, profesional vorbind). Cel mai intens este un proiect în desfasurare – platforma Foodcare. Pe scurt, este un demers al agenției noastre, de promovare a comportamentelor etice vizavi de hrană, de resusele implicate în producerea lor. Ne adresăm organizațiilor, companiilor, formatorilor de opinie, consumatorilor finali.

Prima campanie derulata în această platforma este #itsoktotakeaway, prin care îndemnăm consumatorii să ceară la pachet mâncarea pe care nu au reușit să o consume la restaurant. Restaurantele care ni s-au alăturat în proiect au fost  La Cantine de Nicolai, Beraria H, Hard Rock Cafe și lanțul City Grill. Prilej cu care îți multumesc și ție pentru promovarea acestui îndemn în comunitatea ta.

Primăvara anului viitor vom pune la dispoziție publicului un studiu din care vor reieși comportamentele de consum ale românilor, prilej cu care vom lansa a doua campanie, în care vom consolida îndemnul de a nu risipi alimentele. Desigur, m-aș bucura dacă din nou te-aș avea ca susținător.(Yeyyy, sigur!)

Întrebarea pe care o pun sub diverse forme omenilor care mă inspiră este despre timpul din urmă și momentul de acum, dacă a existat undeva într-un colț al minții un preview al momentului de acum, dacă exista instinctual sau era bine definit gândul momentului de acum. Ai avut feelingul asta, acolo undeva (deep down) că vei ajunge unde ești acum?

Sunt suma reușitelor și eșecurilor de până acum,în momentul în care mă adresez ție și cititorilor tăi. Suma informațiilor și emoțiilor de până acum.

Nu am avut sentimentul că voi ajunge să fac comunicare pentru mâncare și băutură. Credeam despre mine că voi fi bucătăreasă, apoi am crezut că mă fac arhitectă, apoi creatoare de modă, apoi pictoriță. Am fost câte un pic din toate acestea. În funcție de fiecare etapă în care mă aflam în viață. Acum sunt aici. Peste 5 ani nu știu ce voi fi, ce descopăr în legătura cu mine.

Cristina Diaconescu Pîrlitu – mamă, antreprenor, Creative Partner FoodWise Content&Creativity Hub: Singura certitudine pe care o am este că voi face tot posibilul să fiu autentică, motivată din interior.