8 ani împlineşte copilul meu. 8 ani s-au scurs de când sunt om cu copil. 8 e precum fundița pe care o poartă Loli în păr. 8 pare un infinit scris în picioare. Dacă te gândeşti la momentele bune, atâtea să vină şi de acum încolo. 8 este precum drumul vieții, urcă și coboară unduit, apoi revine la bază. Aşa să fie şi în viață, cărări pline de descoperiri şi iubire, de poteci cu revenire lentă, plăcută, cu inima mulțumită la punctul de sprinjin. 8 este o viață de om, a omului mic care se face mare… din viața mea
Când Loli era la grădiniță și pandemia ne-a prins pe la mijlocul grupei mijlocii, mi-am zis: Ei, nu ne va afecta așa tare. Urmează grupa mare, testăm online-ul între timp cu tot ce înseamnă reziliență și cooperarea în condiții de învățare deosebite. Apoi, cu siguranță, pandemia va fi spre final și copilul va fi mult mai pregătit pentru școală. Se va adapta mai ușor la ritmul alternativ școala online sau prezență fizică în clasă. Eii, școala nu s-a dovedit așa floare la ureche, cu toată pregătirea noastră. Adaptarea la tot ce înseamnă clasa pregătitoare e încă în lucru. Muncim partea
Am ținut neapărat să las asta undeva, pentru momentele când am să mă uit în urmă şi voi avea îndoieli că nu am făcut cât trebuie în viață sau că nu am trimis mulțumiri celor care m-au ajutat să cresc prin ei. Pentru mai târziu… Bine, nu o să fie singura însemnare de acest fel. Dar aceasta este aşa: Mi se pare extraordinar când primesc de la oameni mesaje frumoase sau stângace prin care îmi cer părerea asupra unui lucru scris de ei – o carte, o poezie, un text micuț, ceva de care vor să ştiu şi eu, să
Nu știu dacă v-ați trezit vreodată cu fălcile încleștate? Vă spun eu – Nu e plăcut! După perioade de stres obserb că acest lucru devine frecvent, la fel și durerile de cap se intensifică. Senzația că îmi cad fălcile după ce le descleștez nu este ceva de vis, prin urmare am căutat soluții la această problemă. În plus, mă trezesc din somn uneori că scrâșnesc din dinți și nici acest lucru nu e foarte plăcut. De vreo 8 ani de când suntem în cartier, am mers la medicul dentist de la blocul vecin. Am rămas fideli locației, pentru că am
Chiar dacă timpurile sunt neprielnice, fiecare anotimp are farmecul lui. Primăvara am petrecut-o la geam, vara pe afară dar izolați, toamna este prea frumoasă ca să o neglijăm. Cel mai bine este să o celebrăm în felul nostru, cu bucurie, cu ceva de gătit, de aranjat ca decor în casă. Noi pentru prima dată, celebrăm toamna cu o rețetă de zacuscă kid friendly. Mama mea mi-a transmis cantitățile, ea face rețeta asta, care se potrivește și pentru gusturile mândrei nepoate. De-a lungul timpului nu am fost fan zacuscă. Mâncam cu plăcere, apoi boleam o noapte și o zi. Așa a
Cum pregătim copilul pentru grădiniță pe timp de pandemie? Zilnic! Ne pregătim împreună pentru acest ”drum” zi de zi, în contextul actual și ne asigurăm că va fi bine. Sigur ați bifat o parte din pașii pe care îi veți regăsi mai jos. Ne reamintim acești pași și vedem cu ce putem completa pentru ca tranziția casă – grădiniță să fie firească și să nu ne simțim ”furați/frustrați” de pandemie. Când fata mea întâmpina greutăți la capitolul integrare, adaptare la grădiniță (pe vremuri normale, în urmă cu 3 ani, să zicem) am colaborat cu ”prietenele” ei terapeut ca să trecem
Fata mea trece prin etapa nu vreau să mori, mami! Întâi a fost nu vreau să îmbătrânești, mami! Loli se teme să crească pentru că asta înseamnă că noi îmbătrânim și că vom muri. Partea cu voi fi bătrână, moartea va fi peste ani, tu vei fi mare, descurcăreață, înțeleaptă și îți va fi greu, dar vei fi bine, nu o poate procesa. Nu încă… Deși am avut discuții pe tema creșterea este un proces natural (nu chiar în astfel de cuvinte, ci aventură, descoperiri interesante, lucruri noi), despre cum creștem, ce ne ajută la dezvoltare, despre cum somnul nu
Sigur vă sună cunoscut, să ne descrețim frunțile că avem nevoie de salvare uneori. Cu jocul preferat al copiilor! Se dau 3 situații: mersul la cumpărături la magazinul din colț (iei copilul cu tine că nu are cu cine sta și de unul singur în casă nu te încumeți să îl lași) mersul la școală, grădiniță mersul undeva (medic, gimnastică etc) unde e musai să ajungi la oră fixă. Filmul vieții De cele mai multe ori, astrele sunt nealiniate și începe serialul binecunoscut: NU POT MERGE, MĂ DOARE MÂNA ȘI NU POT SĂ MĂ ÎNCALȚ, plus alte titluri asemănătoare cu
Mă uit la poza asta. Și asta sunt eu. Oricâte rochii fancy aș avea în dulap sau sandale cu ținte, ciorapi colorați, saboți ca din reclame, pantofi cu toc pe care te ia amețeala când îi ai în picioare, eu așa sunt: cu adidași în picioare și cu rânjetul la purtător! Mă uit în urmă și îmi dau seama că tare am fost stresată de-a lungul timpului, că nu reușeam să am acel look casual sau glamour fără efort fiindcă așa e stilul meu, cum îmi vine natural etc. Pot fi cum cere momentul, știu să asortez lucruri, am accesorii
Am stat în așteptare până zilele trecute. Să vină un ceva, să sar de bucurie în sus când ajunge, să mă doară fălcile de la cât am râs. Să dansez cu Loli și ea să îmi ia din mâini ceva-ul (ceva -urile) și să spună – sunt ale mele! Și eu să mă uit complice către soțul meu și să îi arăt: e și numele tău aici, dar lasă așa! Pentru fata mea până și praful de pe preșul de la ușa casei e proprietate personală. Să nu cumva să spui că nu e așa. Șiiii, a venit! O carte
