Parenting

ParentingPovești de mamă

Vise

De când o am pe Loli nu mai visez. Nu am timp. Sunt de strajă la alăptat. Din două în două ore sau mai des, şi nu e timp de vise. Dar dacă se întâmplă, visez urât. În sfârşit, e de la oboseală. Şi ce crezi, visez ceva acu 2 zile. La mine acasă, la Roman, cofetăria copilăriei este Tosca. Este tot acolo, la parterul blocului, şi are aceleaşi lambriuri şi lustre, lustrele sunt compuse parcă din vaze mici, întoarse cu fundul în jos. Nu e ponosită, este şi modernizată, doar elementele astea de, mult zis, design au rămas la

orice mă inspirăParentingPovești de mamă

Alphie ăsta

Nu am fost la conferinţă. Poate aşa aş fi avut şi vocea lui în cap în timp ce îi citesc cartea Parenting necondiţionat. Am cartea cu împrumut de la Cristina. Cu Cristina, mami de David, m-am împrietenit în parc. Aşa! Alphie ăsta zici că a scris cartea într-o pauză de conferinţă. E foarte bună, să nu credeţi altceva, dar are o anume discontinuitate, pentru mine. Vorbeşte acolo despre asta, alta şi printre ele îmi face trimitere la exemple în alt capitol. Eu citesc 3 rânduri azi, mâine restul, cam pe unde apuc şi, în special, într-un loc anume până când

ParentingPovești de mamă

Aplauze-aplauze

Primul lucru, de fapt, prima acţiune pe care a învătat-o Loli a fost aplauze-aplauze. Am vrut să avem ceva al nostru pentru când e plictisită, pentru dispoziţii şi indispoziţii care urmau să implice şi urechile vecinilor. Nu am folosit ”bravo”. Nu că ar fi uzat şi nu poate fi interpretat printr-o acţiune propriu-zisă, ci pentru că ar ajunge un soi de recompensă şi crează dependenţă. Nu era cazul fetei mele. Aplauzele le-am început cam pe la 3 luni. Abia atunci Loli  a început să fie mai prezentă. Şi repetând câteva zile la rând a învăţat. Al doilea vaccin din viaţa ei

ParentingPovești de mamă

Poţiuni magice

Vorbeam de colici şi poţiuni magice. Poţiuni, de fapt, mai puţin magice. La Loli nu au funcţionat. Şi ce ne-am gândit noi într-o noapte. Apropo, în primele luni fata noastră nu dormea noaptea. Eram chiauni amândoi. Aşa, să revenim. Eram balonați. Nu mai ţin minte ce mâncaserăm de eram forfotiţi la maţe. Ce să luăm să ne revenim? Ceva din licorile fetei. Că doar aveam de toate. Ba chiar două sticluţe de Bonisan. Fuseseră la promoţie! 😉 Face calculul soţul meu: dacă la bebei atâta, la un adult atâta. Bun! Şi trage o duşcă el, juma’ de sticluţă, eu repede

ParentingPovești de mamă

Acasa în trei – start la părinteală

La spital eram noi două, asistentele ( făcute cu capul de mine), Iulian când era program de vizite. Și am plecat de acolo. Acasă eram doar trei, noi și Loli. Și Loli, marea noastră iubire, de 47 de cm, a umplut casa. Cu bucurie nespusă, să nu credeți altceva. Acasă am venit și cu colici și cu o mulțime de șipuri cu licori magice..poate poate.  Da de unde! Ziua era cum era, înspre seară însă se dezlănțuia dezastrul. Nu am să mint , nici să mă prefac, primele zile acasă în trei a fost….nu am cuvânt. Loli avea în gât

ParentingPovești de mamă

Evidenţa kilogramelor

Fata me este o grațioasă. S- a născut cu gramaj mic și e consecventă. Nu se dezminte nici acum. Așa e ea. Eu nu pot să accept asta, mi-e greu. 🙂 Și uite așa am ajuns să țin evidența kilogramelor a multor  bebei din parc. Cum văd unul, mă duc la mămica și, după  introducere, încep: cât are? Aflu răspunsul la luni, apoi câte kg? Îl primesc!! Clar nu e așa de mic ca a mea. Iar mi s-a  părut că am dat este cineva care are un bebe mic. Mai impărtășeam din experiență.  Bine, nu doresc  la nimeni temerile

Povești de mamă

Continuare..

Da, din seria ultimei postări, pentru că vor fi multe, să continuăm! Așa! Trebuie să precizez că orice schimbare în viața mea este precedată fie de o  întâmplare hazlie, fie una nu prea plăcută. Bun. Plecare spre spital, cu emoții că are copilul puțin lichid și circulație intermitentă la nivelul cordonului, că poate trebuia să ne internăm mâine, cu toate că este doctorița mea de gardă în seara asta, să luăm bagajul sau ba, în fine, ne urcăm în mașină. Dii, căluțule, că vine barza! Căluțul, marca Seat, a nechezat vum-vum de două ori și gata. Dă-i din cheie iar,

Povești de mamă

Cum a început

Vorbim despre mămicie, să fim înțeleși. Păi, cam așa….pe 8 mai, ora 12.30, cezariană, 2340 g. Nu pot spune că a început în momentul în care bățul a făcut 2 linii roz. Până atunci m-am bucurat de estrogeni, de pielea netedă, de părul ca în reclama de la Panthene, de toată admirația colegilor și prietenilor..că am acel glow și pac – tăietură (la urgență, că maimuțica mea a fost nerăbdătoare și cu idei proprii în burtică de genul să cresc puțin, să primesc puțin oxigen și alte de astea care mi-au adus ceva păr decolorat).  Fac pauză!  E cocoțată în

1 15 16